2,401 matches
-
ca referent ficțio nal universul „povestit“ în replicile personajelor, iar ca referent contextual, „obiectele teatrale“. Elementele spectacolului vizează arta literaturii și arta dramatică, reunind „perechi“ multiple ale instanțelor teatrale, sub regimul unui principiu specific, numit de Anne Ubersfield „principiul dublei enunțări“: - dualitate auctorială (dramaturgul și regizorul sunt emițătorii care își asumă paternitatea spectacolului) - dualitate scripturală: discursul scenic (textul propriuzis) și discursul didascalic - dualitate actorială: actorul este persoana reală, în vreme ce personajul pe care îl interpretează este persoană ficțională; - dualitate semiotică - discursul dramatic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
Pledoaria mea pentru poezie de Simona Popescu. 3.4.4. Particularități ale limbajului poetic Lumea ideatică, sonoră și ritmică a poeziei se alcătuiește întrun limbaj care are atributul poeticității. Trăsăturile intrinseci prin care se definește poeticitatea sunt: caracterul subiectiv al enunțării, organizarea formală specifică (principiul versificației), caracterul autotelic 3 și caracterul ficțional al referentului. Poeticitatea se realizează prin strategii discursive, precum simbolizarea, totalizarea (actul semnificării se realizează prin întregul context stilistic), devierea (de la normele limbii literare și de la uzanțele comunicării pragmatice
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
să respecți structura discursului de tip argumentativ: formularea ideilor în scris, uti li zarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; - să ai conținutul adecvat argumentării pe o temă dată: formularea ipotezei/a pro priei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespun zătoare a două argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; 1- să respecți normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie și de punctuație) și limitele de spațiu indicate. SUBIECTUL al IIIlea (30 de
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
tip argumentativ, trebuie: - să respecți structura discursului de tip argumentativ: formularea ideilor în scris, utilizarea mijloacelor lingvistice adecvate exprimării unei aprecieri; - să ai conținutul adecvat argumentării pe o temă dată: formularea ipotezei/a propriei opinii față de problematica pusă în discuție, enunțarea și dezvoltarea corespunzătoare a două argumente adecvate ipotezei, formularea unei concluzii pertinente; - să respecți normele limbii literare (registrul stilistic adecvat, normele de exprimare, de ortografie și de punctuație) și precizarea privind numărul de cuvinte. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
o ascunde prin vreo mimare artistică a modestiei regulile sunt transmise pe un ton sigur, clar cu aspect de maximă. Numeroase exemple însuflețesc discursul, sporind efectul educativ al acestuia, la fel cum o face și claritatea versurilor. Dincolo însă de enunțarea în manieră pedagogică a principiilor clasice, se observă pregnant și o manifestare evidentă a spiritului critic al autorului prin alunecări succesive pe panta ironiei sau chiar a unei virulențe nedisimulate, marcă a satiricului Boileau. Am dezvoltat aceste aspecte privind stilul
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la o lovitură de teatru."320 Revenind la conținutul prelegerii, o altă trăsătură a spiritului clasic este identificată cea referitoare la tendința de a formula propoziții universale, aflată sub semnul principiului impersonalizării. Clasicul caută în acest sens cele mai lapidare enunțări, realizându-se de fapt o purificare succesivă, o selecție care duce în final la alegerea esenței. Se recunoaște totuși faptul că impersonalitatea totală este o iluzie, o utopie. Cu toate acestea, una din principalele aspirații ale clasicismului rămâne dorința de
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
aceasta, un spor de înțelegere. 1. Ce este „înțelegerea“ și cum poate fi ea obținută? Convingerea statornică a lui Wittgenstein a fost că, dacă este vorba de schimbarea orientării gândirii oamenilor, atunci calea regală, urmată îndeobște de filozofi, cea a enunțării unor principii noi, nu este calea potrivită. Unui cititor asiduu al Bibliei, cum a fost el, i-a atras probabil atenția faptul că Iisus încerca să modeleze sensibilitatea morală a celor care îl urmau mai mult prin istorisiri și parabole
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
limbi iar uneori −în cazul viețuirii într-un mediu aloglot− în timpul însușirii ei, se poate deprinde și folosirea altei limbi, dar, de obicei, limba maternă este cea care dă individului matricile definitive pentru interpretarea realității prin limbaj. De aceea, simpla enunțare a cuvîntului limbă aduce în conștiință ceea ce înseamnă de fapt "limbă maternă" și numai în cazul specialiștilor poate actualiza înțelesul de "limbă în general". Numeroase determinări pe lîngă cuvîntul limbă realizează sintagme ce reflectă statutul unei limbi sau moduri de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
iar ceea ce se reflectă prin structura subiect predicat este tocmai această intenție 67. Comunicarea propriu-zisă (ca activitate) este un act de a enunța, de a spune ceva, care se concretizează în tr-un enunț, într-o entitate independentă atît de actul enunțării, cît și de cuvintele antrenate în realizarea lui, enunțul fiind o succesiune de cuvinte, organizată gramatical sub forma unor unități sintactice superioare (propoziții și fraze), care cuprind informații, constatări, sfaturi, îndemnuri, întrebări etc. Unitățile sintactice ale enunțului (propozițiile) au semnificații
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
că un enunț reprezintă un act ilocutoriu (realizat prin rostirea cuvintelor), atunci cînd funcția lui primă constă în tentativa de a modifica situația interlocutorilor. Cînd face o promisiune, cineva își asumă el însuși o obligație, care reprezintă o consecință a enunțării și constituie chiar esența ei, mobilul enunțării respective. Prin urmare, în vreme ce, într-o aserțiune (într-un enunț constatativ) cuvintele trebuie să se potrivească cu lumea pentru a avea valoare de adevăr, într-o promisiune (într-un enunț performativ), lumea, prin
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realizat prin rostirea cuvintelor), atunci cînd funcția lui primă constă în tentativa de a modifica situația interlocutorilor. Cînd face o promisiune, cineva își asumă el însuși o obligație, care reprezintă o consecință a enunțării și constituie chiar esența ei, mobilul enunțării respective. Prin urmare, în vreme ce, într-o aserțiune (într-un enunț constatativ) cuvintele trebuie să se potrivească cu lumea pentru a avea valoare de adevăr, într-o promisiune (într-un enunț performativ), lumea, prin faptele locutorului, trebuie să se conformeze cuvintelor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cineva, de a vorbi cu cineva, considerat a avea aceleași mijloace de a numi și de a interpreta realitatea. Statutul de locutor se determină mai întîi prin folosirea limbii în vorbire, prin producerea enunțurilor și prin poziția de sursă a enunțării. Acest statut este opus celui de alocutor, destinatar sau auditor, dar este în același timp convertibil cu acesta. În raport cu limba sa maternă, vorbitorul este nativ și are interiorizate regulile acestei limbi, fiind în măsură să formuleze judecăți asupra gramaticalității enunțurilor
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cum a fost determinat de limbă un filozof sau altul să-și dezvolte demonstrațiile. Și în acest caz însă textele prezintă aceeași tratare solidară a direcțiilor posibile. În plus, cei mai mulți filozofi, înainte de a-și expune propriile opinii sau alături cu enunțarea acestora, formulează aprecieri asupra modului cum au fost tratate chestiunile de limbă de către alți gînditori. Din aceste motive, nu este posibilă o cercetare de amănunt a modului în care cugetarea filozofică se raportează la limbă, prin urmărirea fiecărui tip de
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
și o importanță deosebită în peisajul vieții intelectuale și culturale. Luptând contra tezei coruptibilității naturii umane, reabilitând epicurismul, plăcerile și pasiunile, filosofii iluminiști au ridicat fericirea terestră la rangul de ideal suprem. Din carte în carte, s-a ajuns la enunțarea aceluiași postulat: omul s-a născut pentru a fi liber și fericit. Prima dintre legile „naturale”, căutarea fericirii, apare ca fiind activitatea cea mai importantă, cea mai urgentă din câte există: concomitent, ea ajunge obiectul unor dezbateri pasionate, o chestiune
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
drept scop producerea unei judecăți de valoare asupra activităților de formare. Același autor vorbește despre o evaluare implicită, când judecata de valoare nu se explicitează decât prin efectele sale, și despre o evaluare spontană, când judecata se explicitează direct, prin enunțare și formulare (pp.32-33). Sintetizând mai multe definiții ale evaluării, Daniel L. Stufflebeam și colaboratorii săi (1980, p.17) ne propun trei grupe de definiții pentru evaluare, în funcție de trei identități posibile: 1. evaluare = măsură; 2. evaluare = congruență; 3. evaluare = judecare
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
între stările de stabilitate unde se substanțializează câștigul și cel de instabilitate unde se izolează pierderile este specifică sistemului economic și aceasta face iluzorie predicția în sens fizic, cum iluzorie este și înțelegerea până la capăt a conținutului universului apelând la enunțările teoriei supercorzilor (Greene, 2008). Marea oscilație în sistemele economice se produce pentru a limita asimetriile informaționale, extrem de importante pentru raționalitatea comportamentului factorilor în ecuația economică, tendențialitatea de sistem convectiv fiind asigurată prin acest timp de cezură oscilatorie dintre simetric și
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
ar fi următoarele: exercițiul este distribuit, studenții îl citesc, sunt lăsați să încerce rezolvarea lui (pentru a se implica), apoi coordonatorul susține câteva principii teoretice tematice de rezolvare, lăsând ulterior studenții să soluționaze problema. O altă modalitate ar fi: 1) enunțarea mai multor cerințe ale exercițiului; 2) timp de lucru în echipe; 3) rezolvarea fiecărei cerințe în parte (urmând etapele 5, 6, 7, 8) sau rezolvarea la final a tuturor cerințelor pe rând (reluând etapele 5-8 de fiecare dată). Pot fi
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
procesul de generare, menținere și coordonare a reprezentărilor, pentru fiecare punct din agenda de lucru, în peste 30 de ședințe din perioadele mai-iunie 2002 și septembrie-martie 2003. A fost notat drumul parcurs de reprezentarea fiecărei teme din agendă din momentul enunțării ei publice pentru membrii prezenți, până la ieșirea acesteia din agendele ședințelor. Temele care nu au fost formal trecute în agenda discuțiilor prin consemnarea în documentele oficiale nu au făcut obiectul acestei analize. Analiza contribuțiilor personale ale participanților la generarea, menținerea
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
în dezvoltarea socială în România? Cum se plasează această organizație în contextul infuziei de fonduri europene destinate reducerii decalajelor interregionale și intereuropene? Voi încerca, pe scurt, să răspund unora dintre întrebările de mai sus, fără a le aborda în ordinea enunțării și fără a avea pretenția că am epuizat subiectul, evitând repetarea celor ce au fost analizate în capitolele precedente. Mă voi axa în principal pe argumentarea necesității și a perspectivelor de viitor, considerând că analiza metodelor și instrumentelor folosite de-
Practica dezvoltării comunitare by Dumitru Sandu (coord.) [Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
subliniat deseori, cea dintâi perspectivă a lui Lévi-Strauss asupra mitului ca „invariant” (analog fonemului În lingvistică) s-a dovedit greșită și autorul a renunțat la ea tacit, recurgând ulterior la conceptul mai sofisticat de „transformare". În ciuda atitudinii sale precaute față de enunțarea unor teorii, Lévi-Strauss a explicat totuși bogatele analogii dintre miturile unor arii geografice distincte ca rezultat al identității structurale de bază a operațiunilor efectuate de mintea omenească În orice loc. Cu alte cuvinte, În fața unor fapte similare, mintea omenească va
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
însă în funcție de disponibilitatea/indisponibilitatea componentelor din Adresa și nu în ultimul rând de scopul urmărit de proiectanții bazei de date. Așa cum se observă mai jos, deși la prima vedere pare o chestiune simplă, atomicitatea atributelor a fost încă de la începutul enunțării acestor reguli de către Codd, un subiect de controverse. Aceasta deoarece, dacă ar fi să se respecte întotdeauna strict, atomicitatea atributelor s-ar putea constitui într-o limită a bazelor de date relaționale în anumite situații. Mulți autori celebri din domeniul
Baze de date financiar-contabile by Florin Mihai, Pavel Năstase, Andrei Stanciu, Bogdan Ionescu, Ilie Tamaş () [Corola-publishinghouse/Science/217_a_477]
-
reper pentru interlocutori în deducerea semnificației contextuale a unui enunț. Presupoziții, implicații, implicaturi. O parte din informația vehiculată implicit în cadrul interacțiunii verbale este transmisă prin intermediul presupozițiilor, implicațiilor, implicaturilor. Presupozițiile sunt parte constitutivă a universului comun de discurs, reprezentând precondiții ale enunțării cu succes a unei propoziții: o întrebare cum ar fi Cine a plecat? se justifică doar în condițiile în care „Cineva a plecat” (care este presupoziția întrebării); aserțiunea A venit Maria se justifică doar în condițiile în care „Există cineva
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
pe nume Maria”; aserțiunea A revenit se justifică în condițiile în care „venise cel puțin încă o dată înainte de momentul vorbirii”. Presupozițiile se leagă de conținutul propozițional, de valoarea de adevăr, dar mai ales de condițiile pragmatice (contextuale) ale actului de enunțare. În cadrul interacțiunii verbale, presupozițiile suferă procese permanente de modificare, o dată cu fiecare nou act de enunțare. Implicațiile sunt consecințele logice ale stării de fapt asertate printr-un enunț: Ion a plecat implică „Ion nu mai este aici”; Voi citi mâine implică
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
încă o dată înainte de momentul vorbirii”. Presupozițiile se leagă de conținutul propozițional, de valoarea de adevăr, dar mai ales de condițiile pragmatice (contextuale) ale actului de enunțare. În cadrul interacțiunii verbale, presupozițiile suferă procese permanente de modificare, o dată cu fiecare nou act de enunțare. Implicațiile sunt consecințele logice ale stării de fapt asertate printr-un enunț: Ion a plecat implică „Ion nu mai este aici”; Voi citi mâine implică „Nu citesc azi”. Încălcarea maximelor conversaționale generează implicaturi, adică sensuri contextuale suplimentare la care interlocutorii
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
bine, frate, așa se vorbește?; (iv) empatizarea cu interlocutorul (Te înțeleg foarte bine; Știu ce simți); (v) exprimarea prin modalizatori a optimismului în raport cu interlocutorul (Sunt sigură că vei reuși! Fără ândoială că ai dreptate); (vi) orientarea spre interesele celuilalt prin enunțarea unor aserțiuni cu funcție de presecvențe (Știu că este important pentru tine să ai un răspuns cât mai repede); (vii) folosirea apelativelor care marchează intimitatea discursivă (numele mic) și a persoanei a II-a a verbului (tu); (viii) exprimarea interesului comunicativ
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]