3,074 matches
-
acestea spre mediul intern al organismului. În acest sens, digestia în intestinul subțire este esențială și singura indispensabilă proceselor de nutriție. În sfârșit, digestia intestinului gros completează într-o oarecare măsură, prin flora saprofită de fermentație și putrefacție, procesele digestiei enzimatice. Putrefacția, localizată în a doua porțiune a intestinului gros, se realizează sub acțiunea bacililor putreficus, perfringens, aminofilus și sperogenes, constând din dezaminarea și decarboxilarea resturilor proteice nedigerate, formatoare de baze aminice cu reacție bazică și toxicitate mare: dezaminarea fenilalaninei produce
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
cu masticația și insalivația, în cavitatea bucală au loc formarea voluntară și pregătirea bolului alimentar ce va ajunge în stomac prin actul deglutiției. Secreția salivară reglată pe cale reflexă participă atât la formarea bolului alimentar în timpul masticației, cât și la hidroliza enzimatică a amidonului, ca fenomen chimic ce întregește manifestările mecanice ale digestiei bucale. II.4.2.1. Saliva este produsul de secreție al celor trei perechi de glande salivare anexate cavității bucale. Glandele salivare, fiind exocrine, își varsă produșii de secreție
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
centrifugat, nu are decât o foarte slabă activitate diastazică. În sucul pur există doar cantități reduse de enterokinază. În schimb, extractele de mucoasă intestinală, ca și conținutul intestinal obținut în cursul digestiei, sunt bogate în enzime. Se pare că puterea enzimatică, multiplă, a sucului este legată de descuamarea celulelor mucoasei. Enzimele intestinale nu sunt eliberate în lumenul tubului digestiv decât odată cu descuamarea celulelor epiteliale. Noile celule migrează treptat de-a lungul membranei bazale spre extremitatea vilozităților de unde sunt eliminate în intestin
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
canale excretoare - Wirsung și Santorini. Celulele acinoase se disting prin prezența abundentă a granulelor de zimogen, transportate prin exocitoză în duetele pancreatice, și a unui aparat Golgi cu rol esențial în formarea acestora. Celulele epiteliale ale canaliculelor excretoare prezintă activități enzimatice marcante cu rol în secreția hidro-bicarbonatată. Canalul Wirsung străbate transversal pancreasul de la coadă la cap și se varsă în porțiunea a doua a duodenului, cel mai frecvent printr-un orificiu comun cu canalul coledoc la nivelul ampulei Vater, prevăzută cu
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
reabsorbiți predominant de epiteliul tubular proximal, potasiul este reținut de tubii proximali în proporție de 100% și secretat apoi de cei distali. La rândul său, glucoza este integral reabsorbită la nivelul tubilor proximali. Reabsorbția glucozei, având la bază un mecanism enzimatic de transport activ, este limitată de concentrația sa plasmatică. Transportul maxim (Tm) tubular al acesteia atinge 350 mg/min. la bărbat și 310-320 mg/min. la femeie. Eliminarea urinară apare numai în cazul în care glicemia depășește 180 mg%. Dintre
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
animale în hipoxie prezintă o activitate de stimulare a eritropoiezei. Cercetările făcute în urmă cu zece ani au adus noi date privind elucidarea naturii și rolul acestui factor renal. Substanța respectivă este prezentă în fracția microzomală renală. Ea are proprietăți enzimatice, întrucât din interacțiunea sa cu un substrat proteic plasmatic (globulină plasmatică sau serică) rezultă eritropoietina (F.S.E.) (fig. 124), având ca precursor eritrogenina. F.S.E. - factorul de stimulare a eritropoiezei, F.E.R. - factorul eritropoietic renal. Se pare că eritropoietina este formată de întregul
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
ar avea efect de blocare a eritropoietinei. Referitor la mecanismul de formare, cât și la efectele eritropoietinei, s-a încercat o analogie cu sistemul renină-angiotensină și plasmakinine. Eritropoietina s-ar produce, ca și angiotensina și plasmakininele biologic active, în urma reacției enzimatice asupra unei globuline plasmatice. De asemenea, se poate afirma că eritropoietina face parte din grupul polipeptidelor plasmatice biologic active. Stimularea eritropoiezei prin eritropoietină determină creșterea volumului globular sanguin, în timp ce angiotensina și plasmakininele intervin în reglarea volumului plasmatic. II.5.6
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
zona medulară a rinichiului se găsesc și alte prostaglandine, cum ar fi PGF2alfa. În același timp, s-a constatat că și în zona corticală se găsesc cantități foarte mici de prostaglandine. Odată sintetizate la nivelul rinichiului, prostaglandinele sunt imediat catabolizate enzimatic. S-au descris două sisteme enzimatice de inactivare a prostaglandinelor atât în plămân, cât și la nivelul rinichiului. Unul dintre acestea este 15-hidroxiprostaglandin dehidrogeneza, fiind cea mai activă, iar al doilea determină reducerea dublei legături între C13 și C14. Prostaglandinele
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și alte prostaglandine, cum ar fi PGF2alfa. În același timp, s-a constatat că și în zona corticală se găsesc cantități foarte mici de prostaglandine. Odată sintetizate la nivelul rinichiului, prostaglandinele sunt imediat catabolizate enzimatic. S-au descris două sisteme enzimatice de inactivare a prostaglandinelor atât în plămân, cât și la nivelul rinichiului. Unul dintre acestea este 15-hidroxiprostaglandin dehidrogeneza, fiind cea mai activă, iar al doilea determină reducerea dublei legături între C13 și C14. Prostaglandinele sintetizate la nivelul regiunii medulare renale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
din tubii distali și colectori, participând la procesul de concentrare a urinei. Efectul antidiuretic este, în general. rapid, dar de scurtă durată. El se realizează prin mecanismul creșterii permeabilității tubulare de către AMPciclic rezultat din activarea adenilatciclazei membranare. La realizarea modificărilor enzimatice de permeabilizare membranară participă aquaporinele. Cea de a doua acțiune a ADH are la bază proprietățile sale vasoconstrictoare și hipertensive. Reglarea secreției de ADH este asigurată de osmolaritatea plasmei, care depinde de gradul de hidratare sau deshidratare a organismului. La
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și mobilitatea tubilor seminiferi, favorizând steroidogeneza și formarea spermei și deplasarea acesteia în timpul ejaculării. II.7.4.3. Reglarea hormonilor corticosuprarenali Ca produși de secreție a glandelor corticosuprarenale, hormonii corticosteroizi sunt compuși sterolici formați din colesterolul circulant cu ajutorul unui echipament enzimatic diferențial celor trei categorii de corticoizi (glucocorticoizi, mineralocorticoizi și sexoizi). Asocierea topografică a zonei corticale cu cea medulară are la bază sinergismul existent între hormonii glucocorticoizi secretați de zona fasciculată a corticosuprarenalei și cei eliberați de țesutul cromafin medulosuprarenalian. Primii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
sunt de 3-4 ori mai puternice decât ale T4. În schimb, durata acțiunii este de 4-5 ori mai lungă în cazul T4 decât al T3. La menținerea concentrației sanguine normale participă atât procesele de sinteză și eliberare, cât și reacțiile enzimatice de inactivare și eliminare. Efectele biologice multiple ale hormonilor tiroidieni au la bază intensificarea reacțiilor metabolice însoțite de stimularea proceselor de creștere și dezvoltare la copii. Efectele metabolice specifice apar după o perioadă de latență de 2-3 zile, ating valori
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efectele hipoglicemiante și de activare a formării de lipide, insulina afectează substanțial și metabolismul proteic în sens anabolizant. Mecanismul de acțiune al insulinei asupra celor trei metabolisme este complex și diferă de la un organ la altul. Efectele permeabilizante membranare și enzimatice celulare se completează, realizând răspunsul unitar al celulei. Reglarea secreției de insulină. Excitantul fiziologic al secreției de insulină fiind concentrația glucozei sanguine, creșterea acesteia peste valorile normale de 1-1,1 g/l determină stimularea insulinosecreției în două faze. Prima fază
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
origine renală, cât și extrarenală, reprezintă în continuare una din „zonele fierbinți” ale studiilor experimentale și clinice de fiziologie, patologie și farmacologie. Ca produs de secreție a aparatului juxtaglomerular renal inervat de sistemul nervos simpatic (fig. 150), renina declanșează fenomenul enzimatic în cascadă de formare a angiotensinei II active prevăzută cu multiple acțiuni fizio-farmacologice. Având în vedere că SRA de origine renală a fost expus deja, va fi prezentat doar succint SRA sistemic, de origine predominant renală. Acesta este un sistem
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
în cascadă de formare a angiotensinei II active prevăzută cu multiple acțiuni fizio-farmacologice. Având în vedere că SRA de origine renală a fost expus deja, va fi prezentat doar succint SRA sistemic, de origine predominant renală. Acesta este un sistem enzimatic cu rol hormonal circulant, prevăzut cu acțiuni periferice și centrale bine cunoscute. Angiotensina II circulantă, ca produs final al SRA, este considerată un veritabil „hormon al homeostaziei hidroelectrolitice”, intervenind în reglarea aportului și eliminării de apă și electroliți. Efectele sale
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
nivelul relațiilor funcționale ale SRA cu corticosuprarenala, medulosuprarenala, structurile nervos-centrale, hipofiza și epifiza. Menținerea homeostaziei circulatorii se realizează prin efecte vasoconstrictoare intense și generalizate, asociate cu cele de conservare a apei și sodiului în organism. Sintetic, funcțiile SRA ca sistem enzimatic formator de angiotensina II activă la nivelul diverselor țesuturi periferice cuprind următoarea enumerare: a) Angiotensina II stimulează puternic contracția mușchiului neted vascular arterial, cu răspuns presor sistemic (de 40-50 de ori mai puternic decât al noradrenalinei), prin acțiune atât directă
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
de formare a angiotensinei II active și de inactivare a bradikininei, ca principală kinină plasmatică. Factorii activatori ai sistemului kininogenaze-kininogen-kinine exaltă concomitent și activitatea sistemului intrinsec renină-angiotensină de către kalicreină, ca activator al proreninei și formării de renină, declanșatoare a reacțiilor enzimatice eliberatoare de angiotensină. Inhibitorii enzimei de conversie blocând activitatea enzimatică a acesteia diminuă capacitatea formatoare de angiotensină II vasoconstrictoare și o crește pe cea vasodilatatoare a bradikininei. La rândul său, bradikinina provoacă prin intermediul receptorilor de tip B1 dilatația vaselor și
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
bradikininei, ca principală kinină plasmatică. Factorii activatori ai sistemului kininogenaze-kininogen-kinine exaltă concomitent și activitatea sistemului intrinsec renină-angiotensină de către kalicreină, ca activator al proreninei și formării de renină, declanșatoare a reacțiilor enzimatice eliberatoare de angiotensină. Inhibitorii enzimei de conversie blocând activitatea enzimatică a acesteia diminuă capacitatea formatoare de angiotensină II vasoconstrictoare și o crește pe cea vasodilatatoare a bradikininei. La rândul său, bradikinina provoacă prin intermediul receptorilor de tip B1 dilatația vaselor și contracția musculaturii netede a tubului digestiv prin receptorii B2. La
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
principal prin mobilizarea hidrocarbonatelor din depozite. Celelalte acțiuni sunt mai slabe decât ale hormonului pancreatic. Alte acțiuni care au fost puse în evidență la nivelul tractului gastro-intestinal sunt inhibarea motilității intestinale și absorbției intestinale a apei și electroliților, a secreției enzimatice pancreatice și de bicarbonat, a secreției gastrice acide și stimularea fluxului biliar. Glucoza și trigliceridele stimulează sinteza lui la nivelul primei porțiuni a intestinului subțire și în stomac, spre deosebire de secretină, care o inhibă. Astfel, cu toate că glucoza inhibă eliberarea glucagonului pancreatic
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
afective). II.8.6. HORMONI LOCALI LIPIDICI În ultimii ani a fost descrisă o nouă cale de metabolizare a acizilor grași polinesaturați formatoare de lipoxine (Mc Mahon și colab., 2001), ale căror structură și acțiuni biologice sunt în studiu. Sistemele enzimatice formatoare de hormoni locali sau autacoizi lipidici găsindu-se în majoritatea țesuturilor și organelor, distribuția prostaglandinelor (A1, A2, B2, D2, E1, E2, F2alfa etc.), prostaciclinelor (PGI1, PGI2), tromboxanilor (TXA2, TXB2) și leucotrienelor (LTA4, LTB4, LTC4, LTD4) este larg răspândită în
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
efecte biologice: - degranularea mastocitară și creșterea permeabilității vasculare, - efect chemotactic pentru monocite, - imobilizează neutrofilele la locul inflamației. Stimulul antigenic, prin intermediul reactivității imune, favorizează apariția și eliberarea în mediu a unui mare număr de molecule proteice și lipidice, care, prin rolul enzimatic (proteinele) sau generarea de radicali liberi de oxigen (lipidele, derivații acidului arahidonic), favorizează distrugerea celulară și tisulară. Celulele lezate pun în libertate proteaze și kinaze, de tipul factorului Hageman, plasminogenului, kininogenului, primului factor al complementului, care ajung în lichidul interstițial
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
că scăderea cu 10 mg % a HDL dublează riscul aterosclerozei. Realizează transportul invers al Col de la celulele periferice la ficat. HDL poate acționa atât prin chelarea Cu și Fe (HDL având asociate transferină și ceruloplasmină), cât și printr-un mecanism enzimatic. Se consideră că HDL mai are și alte efecte: inhibă formarea MDA și a altor peroxizi lipidici; inhibă proliferarea CMN; inhibă degradarea macrofagelor de către particulele LDL oxidate; inhibă sinteza de glucozaminoglicani sulfatați; stimulează sinteza de PGI2 endoteliale și a proceselor
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
și că o creștere a acestei proteine ar putea determina disfuncția celulei beta. Etapele care leagă modificările în nivelurile glucozei de secreția insulinică sunt bine caracterizate. Urmărind pătrunderea ei în celula beta, glucoza este fosforilată de către glucokinază. Această etapă limitată enzimatic constituie un senzor pentru glucoză întrucât permite corectări rapide și precise ale răspunsului la modificările nivelurilor extracelulare de glucoză. Produșii ulteriori ai metabolismului glucozei intră în lanțul respirator mitocondrial, care îi utilizează la generarea de adenozin trifosfat (ATP). Creșterea ATP
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
durata DZ. Dintre modificările metabolice secundare hiperglicemiei menționăm: glicozilarea proteinelor, acumularea intermediarilor căii poliol, și producerea excesivă a radicalilor liberi de oxigen. Glicozilarea neenzimatică se referă la procesul prin care glucoza se atașează la grupări amino ale proteinelor, fără mediere enzimatică. Această reacție decurge lent și se soldează, inițial, cu formarea unei baze Schiff care se poate rearanja, ulterior, sub forma unor produși de glicozilare mai stabili, de tip Amadori. Ambele reacții sunt reversibile. Stadiul timpuriu al reacției dintre glucoză și
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
lor, etape ce țin de știința gastronomică, odată preluate de organism preparatele culinare vor fi supuse unor procese importante, mereu aceleași, Începând cu digestia, absorbția, asimilația, dezasimilația și terminând cu excreția. Deși În esență sunt procese de natură fizico-chimică mediate enzimatic ele constituie baza materială a metabolismului cu cele două fațete ale sale; anabolismul (sinteză) și catabolismul (descompunere). Aceste procese au particularități ce poartă amprenta specificului de specie și În egală măsură sunt adaptate zonei geoclimatice În care organismul trăiește efectiv
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]