KorAP: Find »[drukola/base=eon & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...30 >

742 matches

Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192

responsabilă față de universul creat din propria ei ignoranță, univers ale cărui multiple forțe, potrivit formulării copte, „nu rămîn inactive (argos)”, ci Înmulțesc numărul capcanelor, făcîndu-le peste măsură de complicate, În special după desfășurarea acelui nou episod total scăpat de sub controlul eonilor Luminii: crearea omului. Mai Întîi, Sophia ia cunoștință de răul (kakia) ce decurge din trădarea (apostasia) lui Ialdabaot. Plină de rușine, se ascunde În Întunericul Ignoranței, pradă unor mișcări haotice 65. În acest moment, Ialdabaot-Authades (Trufașul) află de existența mamei

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
65. În acest moment, Ialdabaot-Authades (Trufașul) află de existența mamei sale, continuînd să ignore Însă ceea ce există dincolo de ea. Sophia izbucnește În plîns la vederea nelegiuitei lucrări a fiului ei. Divinul ei consort (Syzygos) o aude, și la intervenția celorlalți eoni și cu Îngăduința Spiritului Nepătruns (aoraton) se coboară pentru a Îndrepta lucrurile. În timpul acestei operații Sophia nu este reprimită În Pleromă, ci rămîne În așteptare În cerul al nouălea. Aici ajunge pînă la ea un glas care Îi vestește pogorîrea

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
și cu Îngăduința Spiritului Nepătruns (aoraton) se coboară pentru a Îndrepta lucrurile. În timpul acestei operații Sophia nu este reprimită În Pleromă, ci rămîne În așteptare În cerul al nouălea. Aici ajunge pînă la ea un glas care Îi vestește pogorîrea eonului numit Primul Om și a Fiului său, cel din urmă prefigurat printr-o imagine (eikon) reflectată de Ape. Arhonții zăresc imaginea și Își spun Între ei: „Hai să-l facem pe om după chipul și asemănarea lui Dumnezeu; și după

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
anankazein) sufletul să se afunde În toate pasiunile (pathe) și nelegiuirile (anomiai) și Îl ține sub puterea lui În timpul tuturor transmigrațiilor acestuia În noi trupuri. CÎnd sufletele au fost astfel pregătite, Arhonții le transmit celor 365 de slujitori (leitourgoi) ai eonilor lor. Pe baza structurii unui suflet (typos), slujitorii făuresc o matrice corporală (antitypos) aptă de a primi fiecare „pachet” individual. Pachetul, cum vom vedea imediat, conține mai multe lucruri. Slujitorii Îl trimit mai Întîi Arhonților din Mijloc, care-i adaugă

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ajunge la Întîia Sferă (sphaira), strălucirea lui devine de patruzeci și nouă de ori mai puternică decît pe firmament și Înmulțirea cu același factor se repetă și În cele două Sfere succesive: a Fatalității planetare (heimarmene) și a celor doisprezece eoni (semnele zodiacului), unde textul Îi atribuie o lumină de 8 700 de miriade de ori mai puternică decît În lumea fizică 94. (Conform unor calcule matematice elementare, aceasta n-ar trebui să depășească 576,5 miriade.) Marele Tiran (tyrannos) Adamas

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
zodiacului), unde textul Îi atribuie o lumină de 8 700 de miriade de ori mai puternică decît În lumea fizică 94. (Conform unor calcule matematice elementare, aceasta n-ar trebui să depășească 576,5 miriade.) Marele Tiran (tyrannos) Adamas și eonii săi (aiones) declară război Luminii lui Isus. Pentru a-i deposeda de energia utilizată În comiterea de fapte rele, Isus le ia o treime din putere, apoi Îi azvîrle În jos, către Sfera Fatalității și către Prima Sferă. Pe aceasta

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
a le contracara, Zoe creează șapte cupluri de puteri bune. Prima narațiune din HA155 ne spune pe scurt că Pistis-Sophia Îl alungă pe Ialdabaot În Haos și În Abis, iar În loc Îl așează pe fiul ei cel plăsmuit după modelul eonilor transcendentali. A doua narațiune este ceva mai puțin zgîrcită cu amănuntele 156: un Înger de foc, pornit din răsuflarea Zoei, Îl azvîrle pe Ialdabaot În Tartar. Sabaot, fiul cel mare al lui Ialdabaot, recunoaște puterea Îngerului și se căiește sincer

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
just intermediar Între Dumnezeul cel Bun și Potrivnic. Theodot, valentinian din Răsărit, recunoaște și el că Demiurgul este imaginea Tatălui suprem, reflectarea acestuia și, În același timp, pandantul său degradat, pieritor 168, căci Născătoarea lui l-a zămislit după modelul eonului Crist și În conformitate cu dorința acestuia 169. Ca și Ptolemeu, valentinianul occidental Heracleon recunoaște trei principii (Tatăl, Demiurgul și Adversarul)170, face din Demiurg un intermediar de natură psihică, corespunzător Omului psihic și oamenilor psihici, și Îl laudă pentru că a știut

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
popoarele. Arhontele lor (princeps) este Dumnezeul evreilor, cel care a Încercat să-i subjuge pe ceilalți Arhonți, Întîmpinînd Însă apriga lor Împotrivire. Tratatul Tripartit se arată a fi textul cel mai favorabil Demiurgului și creatorului acestuia, Logosul. Logosul este un eon masculin, ce nu derivă nici din Tată și nici din Fiu, ci este generat prin efectul comun al Întregii Plerome și Înzestrat cu liber arbitru 186. Intenția sa de a aduce slavă Tatălui, motivată printr-un exces de iubire 187

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
se convertește de la rău la bine și, făcînd aceasta, dă naștere altor Puteri, scăldate În Lumină aurorală 193, superioare Arhonților și trăind În pace Între ele. Cu ajutorul MÎntuitorului, Logosul va reveni În Pleromă 194. MÎntuitorul este o chintesență a tuturor eonilor Pleromei, la care Tatăl Își adaugă propria Voință. MÎntuitorul ia În grija lui universul, revelîndu-se Într-Însul. Arhonților li se arată În chip de fulger amenințător și majestuos 195. Orbiți și Înspăimîntați, Arhonții se prăbușesc În Hades, Haos, Abis sau

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
revărsate ale Împărăției sale. Iar În fiecare dintre membrele sale sînt Închise comori nenumărate și nesfîrșite. Iar Tatăl, care este cel dintîi prin gloria sa și de necuprins În măreția sa, Îi are, uniți cu sine, pe fericiții și slăviții eoni, ale căror număr și durată nu se pot socoti. Cu ei viețuiește Însuși Tatăl și Creatorul, iar În Împărățiile sale ilustre nu se află nici săraci, nici bolnavi. Împărățiile sale strălucitoare sînt atît de bine clădite pe un pămînt luminos

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
arhonți fără număr cărora el Însuși le era izvor și Început. Acestea erau cele cinci firi ale pămîntului funest (terrae pestiferae)... ...Tatăl Luminii preafericite cunoștea primejdia unei mari și pustietoare Întinări care stătea să țîșnească din Întuneric asupra sfinților săi eoni (saecula), dacă nu i-ar fi pus Împotrivă o divinitate Însemnată și ilustră, mare În putere, care să supună și să distrugă uneltirea Întunecimii, aducînd astfel pace veșnică locuitorilor Luminii 1. Aceste pasaje provin dintr-o traducere latină a Genezei

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
12. O listă ușor diferită aparte În Fihrist de Ibn al-Nad@1@m13. Aceste Pentade care, după cum a observat cu pătrundere Michel Tardieu 14, organizează pe dinăuntru Întregul sistem maniheist, nu par să se potrivească prea bine cu cei doisprezece eoni despre care vorbește Epistula Fundamenti. Cei din urmă formează o Tetradă de eoni grupați cîte trei15, ceea ce explică de ce Tatăl este numit, În altă parte, tetraprosopos („cel cu patru chipuri”), sau de ce o sursă partă Îi acordă patru atribute: Divinitate

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Aceste Pentade care, după cum a observat cu pătrundere Michel Tardieu 14, organizează pe dinăuntru Întregul sistem maniheist, nu par să se potrivească prea bine cu cei doisprezece eoni despre care vorbește Epistula Fundamenti. Cei din urmă formează o Tetradă de eoni grupați cîte trei15, ceea ce explică de ce Tatăl este numit, În altă parte, tetraprosopos („cel cu patru chipuri”), sau de ce o sursă partă Îi acordă patru atribute: Divinitate, Lumină, Putere și Înțelepciune 16. Nu există Încă nici o Diadă, Tată-Mare Spirit și

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
ceea ce explică de ce Tatăl este numit, În altă parte, tetraprosopos („cel cu patru chipuri”), sau de ce o sursă partă Îi acordă patru atribute: Divinitate, Lumină, Putere și Înțelepciune 16. Nu există Încă nici o Diadă, Tată-Mare Spirit și nici o Triadă de eoni sau o a doua Pentadă de elemente (stoicheia)17; toate acestea apar mai tîrziu, după ce Tatăl va fi emanat-o (proballein, produxit) pe Mama celor Vii (emma de hayye)18. Împărăția Întunericului este o antiteză simetrică În raport cu Pămîntul luminos. Numită

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
apele, demonii, spectrele, arhonții și puterile toate, căutînd cu toții cu grijă cum să pătrundă În Lumină 33. Îngrijorat poate, după cum insinuează Theodoret și Simplicius 34, Părintele Măreției se găsește În fața unei alegeri: să-i trimită În luptă pe cei cinci eoni ai săi de Lumină, sau să făurească alți războinici. Theodor bar Konai crede că cei cinci eoni, fiind creați pentru vremuri de pace, n-ar fi putut interveni; dimpotrivă, Ibn al-Nad@1@m susține că „acești războinici ai lui erau

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Îngrijorat poate, după cum insinuează Theodoret și Simplicius 34, Părintele Măreției se găsește În fața unei alegeri: să-i trimită În luptă pe cei cinci eoni ai săi de Lumină, sau să făurească alți războinici. Theodor bar Konai crede că cei cinci eoni, fiind creați pentru vremuri de pace, n-ar fi putut interveni; dimpotrivă, Ibn al-Nad@1@m susține că „acești războinici ai lui erau În stare să-1 Înfrîngă #pe Regele Întunericului##, Însă el #Părintele Măreției## a dorit să-și afirme supremația

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
făurit de Inteligență, cu un sistem nervos făurit de rațiune, cu un sistem circulator produs de GÎndire, o „carne” produsă de Reflectare și o „piele” produsă de Voință 106. Pe lîngă toate acestea, sufletul posedă Inteligență, Rațiune etc. provenind de la eonii de lumină. Întemnițat În trupul de Întuneric, sufletul este lăsat În voia păcatului, care Îl expune tuturor greșelilor și Îl face să-și uite originea. Inteligența-Lumină eliberează sufletul din Închisoarea trupului, Încătușînd cele cinci membre ale păcatului. Vechiului om căzut

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Puterile Întunericului. Și tot pe ele le-au străpuns cuiele și sulița 114. Trăind Patimile cosmice ale lui Isus omni suspensus a ligno, Omul cel Vechi se preschimbă Într-un Om Nou, sufletul devenindu-i „viu” și Înfrățit cu al eonului Isus; tot astfel, adeptul trebuia să exercite un proces continuu de discriminare, atît asupra lui Însuși cît și asupra lumii Înconjurătoare, discernînd acțiunile Luminii de acțiunile Întunericului. Aceasta a devenit „regula de aur” de ordin etic, pe care o Întîlnim

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
sine: el va fi Întemnițat, nu eliminat, izgonit, nu suprimat. Contrar gnosticismului, maniheismul nu neagă principiul inteligenței ecosistemice, din moment ce Demiurgul lumii de aici este Spiritul Viu. Dumnezeul biblic n-a făcut decît să modeleze ființe omenești. Structura universului dezvăluie Înțelepciunea eonilor de Lumină. Corpul lumii este făcut din Întuneric, dar sufletul ei de Lumină se amestecă indisolubil cu acesta. Oricît de Îndurerată ar fi de Încleștarea Materiei, Lumina se arată În fiecare fir de iarbă. Mai mult, Soarele și Luna sînt

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
vezi Introducerea). Din fericire pentru soarta manuscrisului, Învățații cititori catolici ai Faptelor nu par să fi observat acest lucru. 13. Fihrist IX.l, p. 777 Dodge. 14. Michel Tardieu, Le Manichéisme, PUF, Paris, 1981. 15. Și nu o Triadă de eoni grupați cîte patru, cum crede S.N. Lieu, autorul lucrării Manichaeism in the Later Roman Empire and Medieval China: A Historical Survey, Manchester Univ. Press, Manchester, 1985, p. 9. Vezi Augustin, C. Faust. XV.5. 16. Lieu, op.cit., pp. 9-10. 17

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Cumont, Recherches: I, 172; variantă În Acta Arch. VII p.10 Beeson. 37. Fihrist, p. 779 Dodge. 38. Sogdianul B’myzd, „Strălucirea lui Dumnezeu” - b’m luat probabil din greșeală drept ban, În pahlavi nwgshr’ pwryzd, „Dumnezeul care creează noi eoni”, În parte nwg #s## hr’ fwryzdyg, În chineză zao xîn xiang, „Constructor al noii Slave”; vezi Peter Bryder, The Chinese Transformation of Manichaeism: A Study of Chinese Manichaean Terminology, Plus Ultra, Löberöd, 1985, p. 99. 39. Epifanius: zoon pneuma, Acta

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
urmă, binecuvîntată de Creatorul universal, rege al sorilor și stelelor, al Demonilor și al Zeilor, al Domniilor eteree, ce au În stăpînire lăcașuri fericite, netulburate de vînt, În Elizeu, dincolo de pustiul Înstelat al cerului 8. „Binecuvîntata” și „măreața Republică” a eonilor, un fel de Pleromă formată În jurul unui Dumnezeu necunoscut, se manifestă printr-un glas anonim, Încuviințînd Înlăturarea despoticului Jupiter. SÎnt evidente analogiile dintre mitul creat de Shelley și mitul gnostic. În ambele cazuri, un tiran ceresc ignorant și neputincios stăpînește

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
un impact decisiv asupra lui Goethe. În orice caz, Baur este cel care declanșează moda comparațiilor Între gîndirea modernă și vechiul gnosticism. Pentru el, Hegel este moștenitorul lui Valentin. În valentinism, spiritul absolut se află În vîrful piramidei Pleromei, iar eonii sînt esențe prin care Spiritul ia cunoștință de sine, creîndu-și o auto-reflectare negativă. Legătura dintre eoni este iubirea. Toate acestea se regăsesc la Hegel, precum și căderea Sophiei, care ia forma unei spărturi În „Împărăția Fiului Lumii”, atunci cînd apare „spiritul

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
Între gîndirea modernă și vechiul gnosticism. Pentru el, Hegel este moștenitorul lui Valentin. În valentinism, spiritul absolut se află În vîrful piramidei Pleromei, iar eonii sînt esențe prin care Spiritul ia cunoștință de sine, creîndu-și o auto-reflectare negativă. Legătura dintre eoni este iubirea. Toate acestea se regăsesc la Hegel, precum și căderea Sophiei, care ia forma unei spărturi În „Împărăția Fiului Lumii”, atunci cînd apare „spiritul finit” (endlicher Geist), care este echivalentul sufletului inferior valentinian (psyche). „Împărăția Fiului Lumii” se va sfîrși

[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]