2,651 matches
-
fapt, dedicat împlinirii a douăzeci și cinci de ani de la reactivarea Episcopiei Maramureșului și Sătmarului și Anului Misiunii Parohiei și Mănăstirii azi. Monografia ilustrată privitoare la aceste frumoase și binecuvântate vetre monahale - adevărate și veritabile Chivote ale Credinței, Mănăstirile și Schiturile din Eparhia, istorică, strămoșească, românească și voievodală a Maramureșului și Sătmarului, alcătuită și întocmită, ca urmare a îndemnului atât de potrivit și de actual pentru vremea noastră al Preafericitului Părinte Daniel - Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române și al întregului Sfânt Sinod al Bisericii
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – DOUĂ LUCRĂRI DE REFERINŢĂ ÎN ŞI PENTRU ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DIN CUPRINSUL EPISCOPIEI MARAMUREŞULUI ŞI SĂTMARULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. [Corola-blog/BlogPost/373231_a_374560]
-
Bisericesc l-a ales ca Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei pe arhiereul Justinian Marina. În cei trei ani cât a păstorit la Iași ca arhiereu-vicar și apoi mitropolit al Moldovei, PS Justinian a depus eforturi imense pentru refacerea Eparhiei, crunt lovită de război și pârjolită de secetă. Patriarhul Justinian Marina La data de 27 februarie 1948, Patriarhul Nicodim Munteanu a trecut la cele veșnice, în vârstă de 83 de ani. Colegiul Electoral Bisericesc, întrunit în capitala țării, la 24
PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMÂNE IUSTINIAN MARINA – ACUM LA ÎMPLINIREA A PATRUZECI DE ANI DE LA MUTAREA DIN LUMEA ACEASTA, PĂMÂNTEASCĂ (1901 – 1977)... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2275 din 24 [Corola-blog/BlogPost/375675_a_377004]
-
istoricilor, în deceniul al treilea al secolului al XVII-lea, într-unul din satele vâlcene de la poalele munților Carpați, într-o familie de negustori aromâni, originari din nordul Greciei, din Ianina, stabiliți în Țara Românească la Râmnicu Vâlcea. În „Istoricul Eparhiei Râmnicului Noul Severin“, scris de Episcopul Athanasie Mironescu în anul 1906, este prezentată și viața Sfântului Antonie așa cum s-a păstrat din timpul ucenicului său Nicolae din Teiuș. Conform relatărilor sale, Sfântul Antonie ar fi venit în Țara Românească la
VIAŢA, PETRECEREA, NEVOINŢELE, MINUNILE, SFÂRŞITUL PĂMÂNTESC ŞI ACATISTUL SF. CUV. ANTONIE DE LA IEZERUL VÂLCII – 23 NOIEMBRIE… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379239_a_380568]
-
care l-am cunoscut de, relativ, puțină vreme adică de, doar optsprezece ani, de când a fost slujitorul și arhipăstorul nostru duhovnicesc, a preoților și a credincioșilor care viețuiesc în cuprinsul celor două județe - Bihor și Sălaj - ce au aparținut acestei eparhii!... În viziunea, în mintea și în inima mea personalitatea Preasfinției Sale s-a conturat și s-a identificat prin câteva trăsături și calități distincte: - și anume, în primul rând prin maturitatea și bogata experiență sau înțelepciune pastorală și duhovnicească, prin
PREASFINŢITUL PĂRINTE EPISCOP DR. IOAN MIHĂLŢAN (1926 – 2008) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1538 din 18 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374228_a_375557]
-
de 100 de soldați pentru a lupta împotriva anarhiei cauzată de demobilizare. Proprietatea privată asupra pămîntului este abolită. Sfatul Țării se deschide cu solemnitate la Chișinău pe 21 noiembrie 1917; un Te Deum este cîntat în prezența părintelui Gavril, responsabilul eparhiei Basarabiei, și a episcopului de Cetatea Albă. Urmează imnul național Deșteaptă-te, române și dezbaterile încep. Procesele verbale ale ședinței sînt extraordinare: fiecare delegație depune jurămîntul sub semnul eliberării, fiecare jurămînt diferă de altele. Delegații se exprimă în română, în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
experiențele pedagogice ale timpului sau, pe când cărțile scolastice ale altor autori erau lipsite de sistem și făcute după o rutină numai. Pe lângă aceasta însă I. P. S. S. s-a distins totdeuna prin un rar talent de organizare, mai ales de când administrează eparhia în care de mult timp îndeplinea toate atribuțiunile unui mitropolit, nelipsindu-i alt decât titlul unei activități care în esență era de mult arhipăstorească. Românii din provinciile austriace ne dau uneori strălucite și vrednice de imitat modele a unor vieți pline
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
române din Bucovina, dintre cari mai cu seamă cărțile religioase gr. or. pentru clasele superioare ale școalelor secundare merită a fi numite. În etate de 50 ani, a funcționat ca protopop în Cernăuți, având sub direcțiunea sa o mulțime de eparhii și școale. Capacitatea arătată în acest post făcu să fie numit consilier în consistoriul gr. or. al Bucovinei, cea mai înaltă autoritate bisericească din acea provincie. Deși a escelat în postul acesta prin activitatea sa practică și prin tăria caracterului
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Imperială s-a mirat cum în vechea reședință a domnilor Moldovei, într-un județ curat românesc, într-o parte de țară în care se vorbește numai românește, în fine într-o școală susținută din veniturile averilor mănăstirilor române din foasta eparhie a Rădăuților limba de propunere nu e cea română. În sfârșit, după repetate făgăduințe ale ilustrului d. Stremayer, vestit prin arta de a făgădui în deșert, Camera provincială a Bucovinei a repetat cererea în anul curent, încît făgăduința poate că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Răsăritului din Principatele Unite de orice chiriarhie, păstrîndu-se însă unitatea credinței cu biserica ecumenică a Răsăritului în privința dogmelor. 16. Înființarea unei autorități sinodale centrale pentru treburile duhovnicești, canonice și disciplinare, unde va fi reprezentată și preoțimea de mir a fiecării eparhii. 17. Nici odinioară și nici într-un chip mitropoliții sau episcopii țării nu vor putea fi aleși dintre străini sau dintre împămînteniți. În ședința de la 6 noemvrie: 18. Puterea esecutivă și legiuitoare să fie despărțite în România. 19. Străinii petrecători
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
proiecte sociale sau educaționale, de perpetuare și sporire a patrimoniului material până la chestiuni de edificare strict teologică, pe linie dogmatică, liturgică, de istoria Bisericii (prin străluciți teologi laici). Deja se pot constata unele colaborări cu intelectuali specializați la nivelul unor eparhii pe linie juridică, socială, culturală și educațională. E un Început bun, ce anunță o schimbare de optică. Intelighenția propulsează modele de cercetare, prefigurări discursive care pot fi captate gradual și de cei ce readuc În contemporaneitate opere teologice fundamentale, translează
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
și frazării, a coerenței și profunzimii explicative. Ne-ntrebăm dacă nu ar fi nimerit să se creioneze o strategie de reînnoire discursivă, de articulare, corelare și completare a acestor registre, de dimensionare a unor politici comunicaționale mai inteligente la nivelul eparhiilor sau al Întregii noastre Biserici. Fiecare fapt existent (iar religia este unul dintre cele mai profunde) secretează un discurs, este Înconjurat de o „aură” retorică ce Îi specifică importanța și Îi conturează valoarea. Important este fenomenul ca atare (rugăciunea, participarea
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Napoli și Sicilia, îi sunt familiare însă și ținuturi din Rusia și Ucraina (într-o epistolă ce-i aparține revin detalii despre Lavra Pecerska din Kiev). Înscăunat episcop de Hotin în 1767, ierarhul se confruntă dur cu sărăcia „puținei” sale eparhii, într-o cetate „roabă”, condiții agravate odată redeschis conflictul ruso-turc; nu peste mult, orașul e asediat de artileria rusească, iar eparhia, efemer reactivată, dispare în 1770 (în fapt, A.H. continuând a păstori aici un an sau doi). Neașteptat, în
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
despre Lavra Pecerska din Kiev). Înscăunat episcop de Hotin în 1767, ierarhul se confruntă dur cu sărăcia „puținei” sale eparhii, într-o cetate „roabă”, condiții agravate odată redeschis conflictul ruso-turc; nu peste mult, orașul e asediat de artileria rusească, iar eparhia, efemer reactivată, dispare în 1770 (în fapt, A.H. continuând a păstori aici un an sau doi). Neașteptat, în primăvara (vara) lui 1772 mai vizita Italia o dată, prilej cu care cumpăra la Roma cărți. Se stabilește la Zagavia, schit în
AMFILOHIE HOTINIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285317_a_286646]
-
unde reorganizează școala mănăstirii, iar din 1855, ca stareț și „rector” al Seminarului de la mănăstirea Neamț; inițiază aici un ciclu școlar complet și deschide un gimnaziu la Târgu Neamț. Unionist convins, este numit în 1859 locțiitor de episcop la Buzău, eparhie în care revine - după ce fusese câteva luni locțiitor al episcopului de Huși - în 1865 ca episcop titular pentru tot restul vieții. Pentru bogata activitate în domeniul învățământului, tiparului și publicisticii și nu în ultimul rând pentru prețioasa donație făcută bibliotecii
DIONISIE ROMANO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286790_a_288119]
-
asistăm la dezvoltarea vieții creștine în Dobrogea (Scythia) în anii 364-381, aici păstorea episcopul Bretanion, adept al credinței niceene, care l-a înfruntat pe împăratul Valens, arian. În acest timp, Biserica s-a organizat în parohii, conduse de preoți, dioceze (eparhii), conduse de episcopi și provincii ecleziastice, coordonate de mitropoliți. Pe vremea lui Teotim I (390-407), se situează începutul dependenței canonice a unei părți a pământului românesc (Dobrogea, sudul Moldovei, sud-estul Munteniei) față de centrul bisericesc al Constantinopolului și consolidarea raporturilor dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
implicați credincioși și slujitori locali. Acest mod de convertire a păgânilor explică conservarea unor elemente antice (precreștine) în creștinismul românesc. Bisericile daco-romane din nordul Dunării nu erau izolate, ele se aflau în contact cu comunitățile din Imperiu, mai ales din eparhiile Moesia Prima și Dacia Ripensis, a căror jurisdicție se extindea și în nordul Dunării-ceea ce susținea și Pârvan. Bisericile creștine latine din Dacia depindeau de biserica-mamă din sud-vestul Dunării, Moesia Prima.. Organizarea ierarhică și dependența canonică a bisericilor daco-romane punea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
A. Sacerdoțeanu.24 În sud-estul Europei, între 325-381, s-au impus două scaune episcopale: Heraclea și Sirmium, pentru diocezele Illyricum, Dacia și Macedonia. Dar, în 381, prin conciliul (sinodul) II Constantinopol, scaunul episcopal de-aici își extindea jurisdicția asupra unor eparhii din sudul Dunării și, în același timp, își manifesta autoritatea în această zonă scaunul Romei. Cathedra Petri (Scaunul lui Petru) avea un prestigiu necontestat de nimeni în Biserica universală, încă din vremurile apostolice, iar în secolul al IV-lea, el
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
concluzie, creștinarea devenise garantul fidelității față de Roma.28 Răspândirea creștinismului în regiunile extra-carpatice consolida legăturile dintre comunitățile nord-dunărene și cele din sudul fluviului, acestea fiind favorizate și de extinderea jurisdicției arhiepiscopiei de Constantinopol, la sfârșitul secolului al IV-lea, asupra eparhiilor din dioceza Tracia și a "ținuturilor barbare" dependente de acestea. Difuzarea credinței s-a manifestat prin evanghelizarea neamurilor de la gurile Dunării-în acest sens s-au desfășurat și acțiunile Sf. Ioan Gură de Aur și ale reprezentanților lui în zonă, precum
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a continuat existența până spre sfârșitul secolului al VI-lea-în 587, o mare invazie avaro-slavă a distrus principalele orașe din Scythia Minor și atunci probabil și-a încetat existența. Conform izvoarelor istorice, în secolul al V-lea, Scythia Minor alcătuia o eparhie unitară, cu un singur scaun episcopal, Tomis, devenit arhiepiscopat autocefal subordonat Patriarhiei de Constantinopol. Concluzionăm, cel dintâi ierarh al Bisericii scythane, din secolul V, a fost Timotei, care a semnat actele conciliului III ecumenic de la Efes (431), iar pe la 445-446
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
drepturile arhiepiscopului de Justiniana Prima, dar fără succes. După 602, în urma năvălirii slavilor, se pierd urmele arhiepiscopiei de Justiniana Prima și ale mitropoliilor și episcopiilor supuse ei. În cele din urmă, în 731, împăratul Leon III Isaurul o desființează oficial, eparhiile ei sufragane fiind trecute sub jurisdicția Patriarhiei de Constantinopol. Se cuvine însă să mai stăruim asupra arhiepiscopiei sus menționate, pentru a vedea legăturile ei cu teritoriile din nordul Dunării. Așa cum am arătat, Justinian a refăcut o bună parte a fortificațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Păcurariu consideră că așezarea tuturor vlahilor din sudul Dunării (Bulgaria) sub oblăduirea duhovnicească a arhiepiscopiei de Ohrida era necanonică. Ca urmare, "s-a simțit nevoia" întemeierii unei episcopii proprii pe seama lor. Conform unei liste din secolul al XI-lea a eparhiilor supuse Ohridei, ultima dintre ele (XXIV) era "Episcopia vlahilor". Dintr-o altă listă din secolul al XIII-lea, Notitia episcopatum, rezultă că episcopul vlahilor rezida în "Vreanoti", dar fără delimitarea teritoriului de jurisdicție (listele au fost publicate de bizantinologul H.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
vândut-o episcopul vlah". Deducem că episcopul își avea reședința în Prilep sau Levin. Vlahii din statul sârbesc au fost puși sub jurisdicția Arhiepiscopiei autocefale sârbe, cu reședința în mânăstirea Jica, înființată în 1219, de Ștefan II Nemania, cu 12 eparhii. Dar vlahii din Serbia n-au reprezentat un factor politic, precum cei din Bulgaria. Scoaterea vlahilor de sub jurisdicția episcopilor locali și subordonarea lor directă față de arhiepiscopiile de Ohrida (Bulgaria) și Jica (Serbia), ca și înființarea unei episcopii fără un teritoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Constantinopolului stăpânește sultanul (hanul) Özbäg". Despre întinderea posesiunilor mongole o indicație indirectă este oferită și de o bulă a papei Ioan XXII (1316-1334) din 26 februarie 1318, unde se delimitează domeniul episcopului de Caffa, "în părțile tătărești" (ad partes Tartarorum): eparhia sa cuprinde teritoriile "de la Varna, în Bulgaria, până la Sarai, pe Volga, și de la marea Pontică până în țara rutenilor". Dominația mongolă ajungea până la Varna (așadar includea Dobrogea) și se extindea în teritoriile din sudul Moldovei, din preajma Cetății Albe și Vicinei. Stăpânirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
despre șapte taine, Râmnic, 1724; Triodion, Râmnic, 1731; Antologhion, Râmnic, 1737; Penticostarion, Râmnic, 1743; Orologiul (Ceaslovul), Râmnic, 1745; Sfânta și dumnezeiasca evanghelie, Râmnic, 1746; Molitvelnic, Râmnic, 1747; Catichismus, introd. Gherasim Timuș, București, 1897. Repere bibliografice: Episcopul Athanasie, Sfânta episcopie a eparhiei Râmnicului - Noul Severin în trecut și acum, București, 1906, 95-126; Alex. Lăpădatu, Damaschin episcopul și dascălul - traducătorul cărților noastre de ritual, CL, 1906, 6-8; N. Iorga, Opera episcopului Damaschin, R, 1909, 1; Ioan Bălan, Limba cărților bisericești, Blaj, 1914, 253-264
DAMASCHIN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286657_a_287986]
-
votului minoritar primit din partea Sinodului electoral), C. e demis și surghiunit la mănăstirea Strâmba; mutat ulterior preot la Gherla, depune râvnă pentru ridicarea parohiei sale paupere, până când, reabilitat, e rechemat a-și relua îndatoririle la Blaj, odată cu alegerea în fruntea eparhiei a lui Grigore Maior, în 1772. Se stinge prematur, răpus, probabil, de ftizie. Scrieri precum Despre schismăticia grecilor (transmisă numai parțial în manuscris) sau Despre articulușurile ceale de price, ambele din 1746, îl definesc pe autor deopotrivă ca istoric al
COTORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286450_a_287779]