1,074 matches
-
poate că nu, zise Ripley. Sper că m-am înșelat. În orice caz, mi-am făcut doar datoria. Hai s-o lăsăm baltă deocamdată. Lambert șovăi, apoi dădu din cap. ― Ce s-a întâmplat înăuntru? întrebă Ripley. ― Am intrat în epavă, explică Lambert uitându-se la Ash și Dallas agitându-se în jurul "autodocului". Nu era nici un semn de viață. Apelul trebuie că era emis de sute de ani. Cred că am găsit transmițătorul. ― Și despre echipajul epavei? ― Nici un indiciu. ― Și Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ripley. ― Am intrat în epavă, explică Lambert uitându-se la Ash și Dallas agitându-se în jurul "autodocului". Nu era nici un semn de viață. Apelul trebuie că era emis de sute de ani. Cred că am găsit transmițătorul. ― Și despre echipajul epavei? ― Nici un indiciu. ― Și Kane...? ― S-a oferit voluntar pentru explorarea de unul singur al nivelului inferior. (Lambert făcut o grimasă expresivă.) Spera să găsească diamante. În schimb, se pare că a pus mâna pe un fel de ouă. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Respiră? Ash se aplecă asupra rezultatelor analizei. ― Fizic, pare să fie sănătos tun. Nu numai că trăiește, deși a făcut drumul înapoi fără aer normal, dar toate semnele vitale sunt regulate. Azotul și metanul pe care le-a respirat în epavă ar fi trebuit să-l ucidă instantaneu. Conform "autodocului", se află în comă și totuși organele lui merg bine. Respirația este însă mai puternică decât ar trebui. Nu pot să spun cum respiră, dar sângele lui este perfect irigat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
că nu. Dar vreau să plec de pe planeta asta, și acuma vreau! Am executat cercetarea semnalului și n-avem pe cine să salvăm aici decât pe Kane. E treaba altei expediții, echipată corespunzător, să cadrileze lumea asta și să viziteze epava. Nu suntem plătiți pentru asta. Suntem supuși unor directive draconice. M-am săturat. Hai să plecăm odată! Se instalară la pupitre. Kane și entitatea străină fură uitate deocamndată. Toate problemele anexe, amânate. Importantă era acum procedura de întoarcere în spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ofițer științific cu altul, și e în stare să infiltreze în secret un robot la bord? Oricare i-ar fi fost intențiile? Lambert nu întârzie cu răspunsul. ― Compania. ― Exact! zise Ripley zâmbind ironic. Mahării de la Companie or fi interceptat transmisia epavei. Întâmplarea a făcut ca Nostromo să fie prima navă a Companiei care trecea prin acest cuadrant spațial. L-au plasat pe Ash în rândul nostru pentru a supraveghea derularea operațiunilor și pentru a se asigura că urmărăm exact ceea ce Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
un avertisment și nu de un SOS. ― Da, răspunse Ash. După câte au putut să determine experții, era prea tîrziu ca un semnal de naufragiu să mai fie de vreun folos pentru cei care-l trimiteau. În el era frică. Epava pe care am descoperit-o pe planetă aterizase, după toate probabilitățile, în cursul unei simple misiuni de explorare. Ca și Kane, echipajul astronavei străine a întâlnit unul sau mai mulți din acei spori. Transmisia nu lămurea, în schimb, dacă formele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
demni de admirație. Trebuie să sperăm că omenirea îi va întâlni, sub auspicii mai bune. ― Erau mai cumsecade decât anumite persoane la care mă gândesc acum, zise Ripley. Străinul care este la bord... cum să-l omorâm? ― Exploratorii care pilotau epava erau cu certitudinei mai mari și mai evoluați decât specia umană. Nu cred că veți putea ucide creatura. Eu însă aș putea fi în stare. Dat fiind că nu sunt organic în alcătuire, nu mă consideră ca un pericol potențial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
de pot fi asemenea lucruri pe lume? mă întrebam eu, fără să gândesc întrebarea, ci simțind-o numai, cum de se poate ca un ceas după plecarea din Bhowanipore să pot asculta vorbăria acestei bătrâne, care nici nu bănuiește ce epavă are în față? Totul mi se părea irațional, imposibil, și ghiceam că aș înnebuni dacă aș rămâne multa vreme cu asemenea oameni alături, dacă nu mă înfund undeva în singurătate, să uit, să mă uit. Plecarea îmi apărea singura salvare
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru că nu o pot înfrunta, și m-am hotărât să renunț la dragoste și la femeie, pentru că nici una, nici alta nu mai mă pot ispiti. Am trecut ceasuri de cumplită groază, gîndindu-mă că s-ar putea să fiu o simplă epavă, reacționând automat și păstrând toată viața semnul primei înfrîngeri. Recunosc, lumea ― cu femeile și iluziile ei, cvi realitățile și luptele ei ― nu mai mă interesa. Dar cu o nestăvilită sete voiam să știu dacă m-ar mai putea interesa toate
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de bărbați au fost. Dar asta s-a întâmplat acum o sută de ani. Și nu Robin Osmore, ci tatăl lui. Ca să-ți dai seama cât e de bătrână. Dar nu arată. — Visez la vremea când Alex va ajunge o epavă, o băbuță patetică, cu mințile rătăcite, de care va trebui să avem grijă. Dar nu prea întrezăresc asemenea perspectivă. — Ți-ar părea rău dacă s-ar întâmpla așa ceva. Aș dansa de bucurie. — Nu-i adevărat. Ești mândru de ea, cu toții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
puternic, acvilin și o gură mare, cu buze moi, umede, senzuale, iar buza de jos i se răsfrângea până peste bărbie. Se îmbrăca neglijent iar femeile, dintre care unele îl socoteau atrăgător, iar altele respingător, preziceau că va ajunge o epavă. Ușa se deschise și Rozanov se găsi față-n față cu discipolul său. Nici unul dintre ei nu pretinse că ar fi fost vorba de o vizită de curtoazie, presupusă a fi o surpriză sau măcar incertă în ce privește scopul. George nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
traiectorie. E preferabil să mai aștept. Tu vezi în George o problemă care trebuie rezolvată. N-ar fi mai bine să te relaxezi și să renunți la rezolvare? Vrei să spui să mă întorc la el cu săru-mâna, ca o epavă purtată de valuri, ca o femeie oarecare? Râzi, n-ai decât! Atunci de ce nu pleci la Tokio? Și să-i declar tatei că a avut el dreptate? Sau invită-l pe tatăl tău aici. Știi cât de mult am dorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
chiar în fața treptelor de ciment ce coboară, de pe faleză, pe plajă. Acolo... nisipul, stâncile, marea, abrutizarea luminoasă a ceasurilor petrecute pe plajă ori în apă. Certitudini! Nici o îndoială! Și de ce nu? Tinerețea s-a dus. Nu mai sunt decât o epavă a ei. Dar e vară, cerul e tânăr, marea n-are azi nici un rid. Stai lungit pe nisip și nu te mai gândești la nimic. Sau te azvârli în apă și singura preocupare e să urmărești ritmic brațul care se
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
alții: își zise că duduia Mari locuiește prea departe -■ ceea ce era numai un pretext, Lică fiind un mare hoinar. Trase concluzia, totuși justă, că se făcuse mare schimbare în domiciliul tuturor cunoscuților lui. Era procesul nou de locațiune ce azvârlea epave, dizloca blocuri, premenea nisipul mărunt al chiriașilor, pornea melcii cu scoica lor în spinare, în aparență la voia unor valuri capricioase, în realitate după legi noi ale aluviunilor. în felul acesta toți intimii lui Lică, mahalagii din trupul orașului, fusese
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
mai important cu cât nu mai sunt în situația, fericită, de a-mi crea singur punctele de sprijin, când am nevoie. Printre "darurile" pe care mi le-a adus bătrânețea se numără și acesta; iar, acum, mă simt ca o epavă aruncată la mal. Dacă aș avea mai multă energie, aș fi, poate, disperat. Dar nu ajung până acolo. Disperarea e o stare vitală, or eu sunt doar obosit, deprimat și, pe deasupra, tulbure. În fond, de ce mă întorc mereu la teama
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o anume direcție au devenit monede curente. Ce spunem noi? Valută forte. Căci, locul discuțiilor urbane, colegiale, a fost luat”... Nu mai pot. Capul ăsta parcă a înnebunit. Fac efortul de a mă târâ până-n fața oglinzii. Arăt ca o epavă: ochi injectați și duși în fundul capului, obrajii-mi sunt, când galbeni ca lămâia, când roșii ca focul, mâinile-mi tremură. Cine m-ar vedea acum, cine știe ce-ar mai crede. Dar, trebuie să merg până la capăt, trebuie să mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
c-un picior în groapă și altu-n propria toxină. Ei, Chanteclair, ce ai de zis? A venit ziua fără tine? Nu ai cum să te mai ții bine, că ești de mâna ta ucis de toate și de toți proscris, epavă-n margine de-abis?!? 2013 Copii, nepoți... ce veșnicie!.. Mă-ncearcă o destăinuire din niște vremuri mai funebre și-n care sfânta mântuire a fost în lanțuri și în zebre. De unde-am revenit, anume cu un mai plin de viață
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
în cârciumile porturilor și beția sa se retrezea, ca un blestem care nu i-a părăsit niciodată trupul, bine ascunsă în cutele conștinței sale, de unde urca către suprafață dominând și desfigurând. În acele zile, Steiner nu mai era decât o epavă ce murmura cuvinte neînțelese, un erudit care se clătina pe picioare, cu privirea tulbure în care nu se mai regăsea nimic din geniul său. Rădăcinile acestei rătăciri în care Steiner se cufunda ca într-un ritual nu erau dezvăluite nimănui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
coridoare. Era dezamăgit și se considera chiar jignit. Apoi n-a mai fost zărit deloc. S-a retras în sala cu oglinzi și n-a mai vrut să iasă de-acolo. Nu mai vroia să vadă, ar fi spus, niște epave care se târau trăind oricum. Treptat, ar fi început chiar să neglijeze treburile azilului. Dominic a povestit că un somnambul se trezise într-o noapte în pumnii lui Francisc. "Și are namila un pumn, că bietul om a fugit până la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul și Înotând până la țărm. A trebuit mai întîi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întîlnit o echipă care venise să facă un film despre o vânătoare de bivoli sălbateci în care trebuia să se folosească doar arcul. Eram șase în avion. Pilotul, un bărbat tăcut, cu barba scurtă, roșcată; nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
parte, s-ar părea că sunt prins în capcana unui limb al sufletelor pierdute. Totuși, simplul fapt că sunt niște ratați notorii, le dă un anumit merit spiritual în secolul nostru. Nu putem fi siguri dacă nu tocmai ei, aceste epave nenorocite, sunt sfinții epocii noastre: bătrâni negri de o mare frumusețe, cu ochi cafenii, bieți oameni asupriți ajunși aici din deșerturile Texasului și Oklahomei, dijmași ruinați care caută raiul în camerele urbane mobilate, invadate de rozătoare. (Totuși, nădăjduiesc că atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
rog, în pace, spuse domnul Levy doamnei Reilly, cu oarecare fermitate. Femeia aceasta nu i-ar fi dat nici măcar o șansă propriului ei fiu. Era la fel de rea ca și soția lui. Nu era de mirare că Reilly devenise o asemenea epavă. Apoi ușa se închise în urma lor și domnul Levy simți brusc că i se face greață. În dormitor era un miros de ceai stătut care îi amintea de ceainicul pe care Leon Levy îl avea mereu lângă cotul său, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
coridoare. Era dezamăgit și se considera chiar jignit. Apoi n-a mai fost zărit deloc. S-a retras în sala cu oglinzi și n-a mai vrut să iasă de-acolo. Nu mai vroia să vadă, ar fi spus, niște epave care se târau trăind oricum. Treptat, ar fi început chiar să neglijeze treburile azilului. Dominic a povestit că un somnambul se trezise într-o noapte în pumnii lui Francisc. „Și are namila un pumn, că bietul om a fugit până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
pe scara Beaufort. Ne-am salvat părăsind totul și înotând până la țărm. A trebuit mai întâi să-mi fac rost de haine, apoi m-am angajat pe o pubelă plutitoare, un charter fluvial cu tabla ruginită și lemnăria putredă, o epavă care făcea curse spre satele din savană unde o groaznică nenorocire se abătuse asupra populației. De câțiva ani nu plouase deloc, vitele mureau de sete și de foame. Noi transportam, în numele unei societăți filantropice, hrană destinată înfometaților, păstrând o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]