503 matches
-
obișnuiți cu manuscrisele ilizibile sau cu veșnicele erate din tipăriturile anilor anterevoluționari, acestea toate n-ar fi tocmai piedici definitive în calea textului. Numai că deficiențele studiului Esența înfricoșătoare a lui Franz Kafka nu se opresc cu strictețe la nivelul epidermic al design-ului, ci continuă filigranat și repetitiv în morfologia argumentării din fiecare eseu în parte. Și - desigur - nu în mai mică măsură, a întregului. Care e, luată la rece, relevanța interpretativă și care e acoperirea conceptuală a unei formulări
Cititori, vi se pregătește ceva by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9466_a_10791]
-
cinism, fățărnicie, clien telism, corupție și mafiotism, ne-am simțit tratați ca slugile, deși plăteam aceleași prețuri cu localnicii, pe scurt, ne-am înțeles mai bine deopotrivă atuurile și ca ren țele. Niciodată nu am blamat ceaușismul mai direct, mai epidermic și mai sufletește ca-n fața automatelor pentru bilete, a bancomatelor, a opulenței din supermarchăuri și a tot ce ne exfolia sadic ignoranța estică. Acum, bunăoară, pe cât m-a încântat biciclismul din Amsterdam (adevărat blazon etnic, de cod moral și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca apanaj drăcesc, este condamnată din principiu să fie Umbra, servitoarea muncită, prohibită, arsă pe rugul rațiunii? Cine, cum și cât ar fi în stare să amestece benefic planurile, infuzând duh în febrilitatea senzorială și dulci răceli reflexive în creuzetul epidermic? Întrebări tipice adolescentului năuc, pentru care coincidența contrariilor și teoriile sufismului au impus cu înfiorare sinteza lumânare-flacără ca închipuire a relației trup-suflet. Una fără cealaltă, ca plinătatea fără suportul golului, nu pot supraviețui în bogată conlucrare. Booon. Vă scutesc de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
și extrase din zona morală, vizând pierderile colaterale, cum am spune astăzi, nu au reprezentat preocuparea predilectă a liberalilor, grăbiți să creeze instituții moderne, să forjeze burghezia modernă, să lanseze formele în care urma să intre, treptat, fondul. Dincolo de palierul epidermic al asimilării noului, botezat de Eminescu "luxul existenței istorice", se află substanța, arheul, inaparențele ce definesc durata lungă a istoriei. Din acestea îți extrage Eminescu sistemul de referințe, convins că din ele se nutresc împlinirile autentice. Membru al aceleiași familii
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Cristian Măgura Dacă nu ți-ai îmbogățit lectura după întâlnirea cu Borges sau dacă citești la fel cum o făceai și înainte de apariția lui Pierre Menard autorul luI Don Quijote, atunci riști să te păstrezi în raporturi epidermice cu literatura, să nu o înțelegi prea adânc, iar dacă ai prins ceva, să fie cam tangențial. Cu puțină hărnicie și tenacitate se pot sistematiza, într-un timp relativ scurt, implicațiile și urmările teoretice ale genialei povestiri, în schimb, deschiderea
Efectul Menard by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12301_a_13626]
-
minții ni se îmbracă în fese de mielină, și astfel, transformați în mumii, separați unii de alții, devin simple cabluri logice, abia mai comunicând prin butonii terminali, ce totuși nu se-ating niciodată. Ce era unitate a minții, contact intim, epidermic, al neuronilor, se distruge tot mai mult în prima copilărie. După circuitele vitale, e rândul celor emoționale să se mumifice. Substanța albă se-ntinde ca râia spre marginile creierului, înfășurînd, scin-dînd, izolând, înstrăinînd. Iar în adolescență oligodendroliile triumfă aproape deplin
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
sau cea, perfect echivalentă, vis al porții de corn vs. vis al porții de fildeș. Romantismul german e profund, magia sa e lentă și învăluitoare, umbrele tot mai dense din jurul Enigmei dau adâncime existențială. Suprarealismul e un univers de semne, epidermic, unde puntea dintre semnificant și semnificat a ars asemenea coamei girafelor lui Dali. Suprarealistul autentic nu folosește, dintre cele trei creiere care sânt suprapuse sub țeasta noastră, decât pe primul, cel mai arhaic, care engramează reflexele, posturile și ritualurile 263
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
avea dreptul să spun așa cevaă. Există cărți care îmi provoacă asceză și cărți care-mi stârnesc langori și voluptăți. Dar, oare, nu sunt toți acești termeni prea tari pentru actul cititului în zilele noastre? Deși am o relație aproape epidermică cu cărțile, totuși există texte pe care le abandonez de la început sau din mers. Să nu ne mințim și să înfruntăm viteza în care trăim: cititul de astăzi se desfășoară adesea mai degrabă ca o răsfoire, ca o foiletare, decât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
umbre a trecutului se însuflețește și pune stăpânire pe chinul nostru incert, încît sîntem mai puțin nefericiți din senzațiile imediate ale iubirii, cât din cele dezmorțite și trezite din trecut. Dacă dragostea n-ar fi mai mult de o prezență epidermică, ar fi imposibil s-o asociezi suferinței. Dar ei îi convine un nesfârșit de predicate, ca și lui Dumnezeu. Femeia poate fi un infinit nul; în fața iubirii însă, infinitul roșește. Căci totul e prea puțin, raportat la ea. Nu sânt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
l-aș jigni și - mai grav - l-aș contraria. În străinătate, întâlnirile noastre sunt desigur mai colorate, dar și mai formale. Peste barierele lingvistice, înalte, se trece greu, astfel că investigarea Celuilalt se rezumă la un examen de suprafață, fizionomic, epidermic. Un taxi driver indian, cu un uriaș turban în cap, conducând prin New York, îmi spune mai mult despre spiritul metropolei americane decât despre universul lăuntric al șoferului. Numai în România, dezvăluirea de sine este trepidantă; numai aici, devii frate cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
preluând tehnicile de aici. Habar nu aveam cine era Galliani, dar văzusem afișele prin lagună, iar ceea ce înfățișau ele rămânea imprimat muțește pe retină. De mult nu am văzut așa o artă a desenului, atâta finețe concentrică, atâta transparență aproape epidermică în negru și atâta dantelărie a liniilor. Galliani s-a specializat pe portrete uriașe, migălite insidios, cu o delicatețe apăsată, virilă, dar diafană în același timp. Într-un album aflat la librăria Muzeului Querini-Stampalia, am rămas uimită în fața unui desen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
și atunci când este de bun-simț și întru totul dorită de auditoriu. În general, receptorul așteaptă să fie uimit și înminunat, dar se șifonează dacă este prea tare zdruncinat. Eu cred însă doar în arta cu zdruncinături, în arta care atinge epidermic (iar epiderma aceasta nu este doar piele sută la sută, ci și epidermă cerebrală, sufletească etc.). Cogitațiunile au întotdeauna (și e bine că lucrurile stau astfel) un măcar vag substrat autobiografic: prin ele ne exprimăm îngrijorările existențiale și reprimările emoționale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
Berreur. De asemenea, festivalul organizează în Franța și în Europa turnee ale unor spectacole străine, programate la Avignon, cum s-a întâmplat cu Romeo și Julieta, regizat de Korsunovas. Anul acesta, Rodrigo García, autorul unor guerrille dramaturgice de o cruzime epidermică sfâșietoare, va fi prezent în cadrul festivalului cu Cruda. Vuelta Y Vuelta. Al Punto. Chamuscada. Activismul politic taie în carnea vie a unei scriituri extrem radicale, pentru că la García ideologia e mai importantă decât orice. Argentinianul își alege actorii în funcție de afinități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
Una dintre cele mai tari senzații create de lumea vegetală poetică și stranie concepută de Afrim și de scenografa Velica Panduru este că nu pășești într-o locație teatrală, ci într-un cadru halucinant pe care ajungi să-l resimți epidermic, să-l duci în tine, să-l developezi continuu ca pe un film decantat afectiv. Sunt extrem de rare spectacolele, cel puțin în România, care au o dimensiune spațială adâncită în traseul psiho-fizic al fiecărui personaj, care deschid un câmp senzorial
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, cînd trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vîrtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sîngerare epidermică, precum veninul șarpelui cînd intră În trup, În carne, pînă la oase, pînă la măduvă, pătrunzînd aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stîrnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
valma Într-un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într-o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth-Swanson o va da poeziei „Comuniune epidermică“, care depășește limita bunului-simț.) Desigur, domnule, vă veți Întreba ce legături pot avea toate astea cu opera lui Mendel Osipovici. Eu sînt Polimnia, domnule, din poezia omonimă (iar semnificația ei devine evidentă doar În contextul conviețuirii noastre). „În fiecare cuvînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
seama între timp că, în mai puțin de două săptămâni, „vederile“ pe care vi lețaș trimite nțar putea fi decât alte clișee: de la Tour Eiffel la Pere Lachaise, trecând prin Luvru sau cotindțo spre Versailles, am rămas cu aceeași experiență epidermică din prima zi, îmbogățită eventual cu câteva poze. Pentru Parisul real, pe care am avut inconștiența arogantă să sper cățl voi descoperi, ai nevoie de ceva mai mult timp. Nu știu cât. Dar, în mod cert, mult mai mult decât două săptămâni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
la această întrebare nu găsim nici măcar în postfața semnată de Horia Zilieru, care, în loc să lămurească lucrurile, le încurcă și mai tare: „Sentimentalismele (estompate) se regăsesc într-un registru al seismelor abandonate înaintea pragului moralei din fabulă. «Simulate» complexități, dezavuate senzualisme epidermice ale verbului lamentuos“... etc. Versuri neclare comentate neclar... ProzA lacrimogenA Un muribund, aflat pe un pat de spital, o roagă pe asistenta care are grijă de el să cheme un preot. Preotul sosește însă prea târziu. Bolnavul între timp „murise
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
a oaselor, o bucurie animalică, o bucurie de amfibie, de reptilă, când trupul, În durerile facerii, se slobozește de pielea zoioasă, de Învelișul muced, de pojghița vârtoasă a negurii vremurilor, ce iese prin pori, jilavă și nepieritoare, era o sângerare epidermică, precum veninul șarpelui când intră În trup, În carne, până la oase, până la măduvă, pătrunzând aievea ca lumina caldă a soarelui. Oare și ăsta era vis? Îmbăierea la soare, care stârnise bezna din măduva oaselor, sudația trupului prin care eliminau, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Într‑un hotel din Baku: hainele ni se vor Împreuna În dulapuri, pe umerașe, Într‑o intimitate lascivă. (De data asta mă voi abține de la orice comentariu pe marginea interpretării pe care Nina Roth‑Swanson o va da poeziei „Comuniune epidermică“, care depășește limita bunului‑simț.) Desigur, domnule, vă veți Întreba ce legături pot avea toate astea cu opera lui Mendel Osipovici. Eu sunt Polimnia, domnule, din poezia omonimă (iar semnificația ei devine evidentă doar În contextul conviețuirii noastre). „În fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
toate acestea, Zinzin știa că în Sandei locuiește o femeie, una rănită profund, deși se străduia să pară cât mai frivolă. Și pe undeva bănuia că s-a culcat cu Alex. Dar știa că pentru Sandei a fost o relație epidermică, de aceea nu-i purta nicio pică, ba chiar se bucura, se gândea că aventura lui cu Sandei i-a rămas lui Alex în gât, ceea ce ar fi meritat din plin, riscurile culcatului de-a valma, cu oricine îi cădea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
însemnați cu fier roșu. Este Dragoste! Fiecare primește după mărimea cocoașei, dar niciodată îndeajuns; fiecare primește după preaplinul și nu după preagolul din suflet. Viața începe și se sfârșește sub însemn. Nu este Dragoste! Uneori semnul este superficial, o amprentă epidermică, aproape insesizabilă, o polenizare în luna aprilie, puful păpădiei peste frunza de brusture, crater săpat în lumina ochilor. Doamne, ajută-mă să cuprind cu sufletul și dincolo de lăbărțarea luminii! Craterele se cicatrizează toamna, desfrunzire cu desfrunzire, până când viața devine o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
rupt! Nu-ți fă griji, nu-ți fie milă de o funie putredă, știm pe de rost, deopotrivă, mersul cu spatele. Confuz, absent, puțin, tot mai puțin, dâră lascivă de vierme pe o frunză sub arșița soarelui. Viața coajă subțire, epidermică, transparentă ... se exfoliau amprentele în cenușă și nici un fluture. Noaptea trecea ca prin sita morarului făină pe limbile clopotului. Întunericul făcea tumbe în burțile cârtițelor. Frigul i-a străpuns pielea și carnea, și oasele, frigul s-a făcut ghem de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gros mai știu? Vezi tu, Mircea, partea care mi s-a părut sublimă în Decembrie ’89 a fost că răsculații au cerut libertate. Cred că de aceea li se spune revoluționari. Cum era de conceput ca o mulțime de frustrați epidermic și stomacal să înseteze după libertate, nu după hrană? Și că, până la urmă, majoritatea care voia gaze, ouă, porcul „sacru”, benzină, curent a fost mută. Ceea ce a prevalat a fost totuși sentimentul demnității omenești. Nu e de mirare că acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se înșeală. O să meargă. O să dureze. O să reușim sigur. Îi simt degetul mare atingându-mi-l pe-al meu, așa cum a făcut în prima seară petrecută împreună. Ca un fel de limbaj numai al nostru ; ca și cum am comunica la nivel epidermic. — Nu mă prezinți, Samantha? spune Guy apropiindu-se cu vioiciune forțată. — El e Guy, spun fără prea mare tragere de inimă. Colegul meu de la Carter Spink. Guy... Nathaniel. — Încântat de cunoștință ! Guy întinde mâna și Nathaniel e obligat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]