1,945 matches
-
nu există istorie unitară și deci nu există ceva cum ar fi progresul ș...ț. Postmodernitatea este epoca unei gândiri nu atât a fragmentării, cât a pluralității.” G. Vattimo, Sfârșitul modernității Un punct puternic de sprijin pentru ieșirea din concepția epistemologică modernistă este reprezentat de ideile lui R. Rorty. După ce constrângerile empirismului au fost, rând pe rând, dezavuate sau subminate de către diferiți autori (vezi 1.1), posibilitatea unei epistemologii fundaționaliste în domeniul științelor socioumane a devenit problematică. Autorul menționat vorbește despre
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
oamenii de știință trebuie să fie mult mai modești decât până acum; așadar, în loc să facă declarații definitive, ei nu pot decât să exprime opinii. După cum spune Zygmunt Bauman, intelectualii nu mai legiferează, ei doar interpretează (1998, p. 47). Caracteristicile contextului epistemologic postmodern au favorizat dezvoltarea științelor socioumane; abandonarea canonului „cunoașterii științifice” moderne a stimulat o întoarcere autoreflexivă a acestor domenii, o abandonare a raportării la standarde externe. Fragmentarea și integrarea devin astfel, deopotrivă, caracteristicile științelor socioumane din ultimele decenii. Ambele procese
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
dintre cele mai absurde, căci nimic - sau aproape nimic - nu poate fi spus cu claritate. Dacă eliminăm tot ceea ce nu este perfect limpede, nu rămân decât tautologii total lipsite de interes. (Heisenberg, 1990, p. 290) Câteva dintre evoluțiile în plan epistemologic au avut o importanță crucială asupra științelor educației. Aceste tendințe, surprinse și de C. Bîrzea în lucrarea Arta și știința educației (1995), le-am analizat cu un alt prilej (Ciolan, 1996) și le dezvoltăm în continuare. a) Inversarea raportului dintre
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
acum măsuri instituite de vreo autoritate sau de vreo tradiție. Ele sunt „un cadru orientativ larg înțeles, creat și schimbat de procesele politice, de dezvoltarea socială și tehnică, precum și de modă” (Sliwerski, 1996, p. 26). Încheiem această incursiune în problemele epistemologice ale științelor socioumane în general și ale științelor educației în special cu observațiile lui H. Kupffer (în op. cit., p. 25) referitoare la implicațiile pe care răscrucea socială postmodernă le are asupra educației: - dispare logica unică a cauzalității. Pedagogul nu mai
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
parte și sinergetica lui Hermann Haken sau teoria jocurilor; asupra acestora nu ne vom opri în mod special în demersul nostru. Vom încerca în continuare să prezentăm foarte succint noile teorii morfologice, considerând că acestea contribuie, din punct de vedere epistemologic, la privilegierea abordărilor integrate și a viziunii holiste, transdisciplinare. a) Teoria catastrofelor (René Thom1). Ființele, obiectele și fenomenele din Univers - afirmă Thom - sunt forme care ocupă o anumită poziție în spațiu și durează un interval de timp determinat. Teoria sa
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
tradițională le-a lăsat deoparte, pentru mai târziu, sau le-a abandonat pur și simplu. Despre forme neregulate și procese haotice se poate vorbi și în cadrul științelor despre om și societate. Rămâne de văzut cum vor utiliza aceste domenii consecințele epistemologice ale teoriei în cauză, dar și pe ale celor prezentate anterior. În lucrarea A Post-Modern Perspective on Curriculum, William J. Doll Jr. încearcă să valorifice deschiderile teoriei haosului și a atractorilor stranii în domeniul dezvoltării curriculare. El propune un fel
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
modul de utilizare în practică sunt vectori care ne-au făcut să supunem atenției nevoia de a revizui grilele clasice de selectare, articulare, transmitere și valorificare a curriculumului, precum și de a argumenta necesitatea unei abordări integrate a curriculumului în contextul epistemologic contemporan. 4. Un nou mod de producere a cunoașteriitc "4. Un nou mod de producere a cunoașterii" „Cercetătorul este mereu la începutul nesfârșitului drum al cunoașterii.” E. Noveanu 4.1. Producerea cunoașterii: o schimbare de perspectivătc "4.1. Producerea cunoașterii
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
producere a cunoașterii" „Cercetătorul este mereu la începutul nesfârșitului drum al cunoașterii.” E. Noveanu 4.1. Producerea cunoașterii: o schimbare de perspectivătc "4.1. Producerea cunoașterii\: o schimbare de perspectivă" Una dintre schimbările fundamentale care configurează din punct de vedere epistemologic ideea transdisciplinarității este surprinsă magistral de M. Gibbons și colaboratorii săi în lucrarea The New Production of Knowledge. The Dynamics of Science and Research in Contemporary Societies. Odată cu modurile tradiționale de producere a cunoașterii, dominate de contextul cognitiv și de
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
riguroasă (în raport cu normele prestabilite), „obiectivă”, centrată pe progresul științei. Raportarea se face așadar la norme, iar responsabilitatea este orientată către comunitatea academică. „Modul 2” (sau noul mod de producere a cunoașterii) se bazează nu atât pe evoluții stricte din domeniul epistemologic, cât pe transformările și problemele majore cu care se confruntă societatea contemporană. Noul mod de producere a cunoașterii se revendică din faptul că, practic, se produce un nou tip de cunoaștere: una pragmatică, centrată pe rezolvarea de probleme, puternic angajată
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
utilizată cunoașterea, în sensul unei adecvări între cele două dimensiuni. Întrucât este greu de imaginat o disciplinare/disciplina rizare a socialului, opțiunea logică rămâne integrarea disciplinelor. Figura 2. De la context la cunoaștere Devin evidente în acest context legătura strânsă dintre epistemologic și social în generarea cunoașterii transdisciplinare și, așa cum vom arăta mai târziu, impactul acestei transformări din două direcții asupra conceperii educației și curriculumului. Datorită nevoilor cognitive și sociale, organizarea cunoașterii se raportează la un alt tip de criterii: se trece
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
așa cum vom arăta mai târziu, impactul acestei transformări din două direcții asupra conceperii educației și curriculumului. Datorită nevoilor cognitive și sociale, organizarea cunoașterii se raportează la un alt tip de criterii: se trece de la criteriile legate de structura logică/cronologică/epistemologică a disciplinei la articulările temporare, orientate pe rezolvarea de probleme. Cunoașterea renunță parțial la vocația sa de adevăr universal, global, în favoarea acțiunii eficiente la nivel local. Cunoașterea este un proces și produce, la rândul ei, procese, acțiuni angajate; este o
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
puțin universale) și pe cel particular și dispersat al orizontalității (multiplicitate haotică și incoerentă de opinii particulare, ce nu țin seama decât de propria perspectivă). Beneficiile (și, până la urmă, necesitatea) acestei perspective a raționalității transversale se evidențiază atât la nivel epistemologic, cât și social. Caracterul integrat al raționalității transversale, viziunea sa holistă și pluralistă, flexibilitatea sunt caracteristici ce ne-au sugerat că un curriculum care poate contribui la formarea unei astfel de raționalități ar trebui, la rândul său, să se înscrie
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
aici incursiunea în teoria cunoașterii și epistemologie, pe care am făcut-o pentru a evidenția câteva lucruri importante pentru demersul nostru. Abordarea integrată a curriculumului nu este altceva decât reflectarea - în curriculum - a unor evoluții semnificative de natură gnoseologică și epistemologică. Curriculumul integrat nu este o apariție întâmplătoare sau o modă, așa cum ne-ar putea face să credem diversitatea și omniprezența discursurilor pe această temă, ci un pas rațional, solid fundamentat. În partea a doua a lucrării ne vom concentra atenția
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
educația și mai ales curriculumul nu pot rămâne indiferente în fața acestor evoluții; abordările sale integrate (multi-, interși transdisciplinaritatea, curriculumul tematic etc.) sunt încercări de a scoate învățarea din cadrul clasic disciplinar, de „globalizare” a învățării prin procese de frontieră cu caracter epistemologic și social. Globalizarea învățării se produce însă și sub un alt aspect, cel al extinderii acestui proces pe tot parcursul vieții. Învățarea permanentă nu e doar un slogan, ci se obiectivează deja într-o strategie internațională (vezi Memorandum..., 2000). Să
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
nouă abordare la nivelul teoriei și practicii educaționale. Toate evoluțiile descrise în această parte a lucrării constituie, credem, argumente solide pentru o altă abordare a curriculumului, în măsură să se încadreze în dinamica socială și organizațională actuală. După investigarea fundamentelor epistemologice și sociale ale abordării integrate a curriculumului, am ajuns în punctul în care trecem la investigarea fundamentelor pedagogice. Contextul mai mult sau mai puțin extern al proiectării și dezvoltării curriculumului va fi astfel completat de contextul intern, pedagogic. Partea a
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
disciplinari.” K.W. Hoskin, Education and the Genesis of Disciplinarity „Istoria științei este istoria multiplicării și diversificării subdisciplinelor care, maturizându-se, sunt recunoscute integral ca discipline.” M. Dogan, R. Pahre, Noile științe speciale Apariția și dezvoltarea disciplinelor, înțelese ca structuri epistemologice și, mai târziu, pedagogice, constituie o temă de investigație pe cât de interesantă, pe atât de amplă. Nu ne propunem aici un excurs exhaustiv, ci doar unul sintetic, capabil să constituie fundamentul unei bune înțelegeri a fenomenului care ne interesează de
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
exact, apreciază Hoskin, de modul în care a evoluat în timp și s-a schimbat practica educațională prin care oamenii învață să învețe. Acest vechi paradox stă la baza evoluțiilor conceptuale, structurale și „politice” ale disciplinei. În faza primară, sensul epistemologic al disciplinei se suprapune peste cel pedagogic și peste cel „politic”: disciplina ca formă de organizare a cunoașterii, ca domeniu de studiu și ca mod de disciplinare, de exercitare a puterii. 1.2. Disciplină și disciplinaretc 1.2. Disciplină și
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
cum avansează cunoașterea în cadrul disciplinelor existente sau prin formarea unora noi. 1.3. Sensuri moderne ale conceptului de disciplinătc "1.3. Sensuri moderne ale conceptului de disciplină" Bogăția semantică a conceptului de disciplină trece însă dincolo de sensurile amintite. Din perspectivă epistemologică, disciplina poate să însemne: un domeniu structurat al cunoașterii care posedă un obiect propriu de studiu, o schemă conceptuală, un vocabular specializat, precum și un ansamblu de postulate, de concepte, de fenomene particulare, de metode și legi (Legendre, 1993, p. 378
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
între evoluția cercetării într-un domeniu și formarea (evoluția formei) disciplinei asociate. Această viziune, deși se poate verifica frecvent, rămâne unilaterală și simplistă. T. Lenoir (1993) consideră oportună distincția între programele de cercetare și programele disciplinare, mai ales în contextul epistemologic și social contemporan, unde producerea cunoașterii și distribuirea ei sunt procese de negociere continuă. Distincția ar fi susținută, potrivit autorului menționat, mai ales de obiectivele diferite ale celor două tipuri de programe. Programele disciplinare sunt orientate mai degrabă spre organizarea
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
el și difuz. (Foucault, 1998, p. 38) Ideile celor doi autori citați în acest context, M. Foucault și P.Boudieu, sunt fundamentale pentru lămurirea sensului politic al disciplinei, precum și a sensului economic, care se construiește, credem, la intersecția dintre dimensiunea epistemologică și cea politico-socială. Din punct de vedere pedagogic (didactic și curricular), este utilă revenirea la dicționarul coordonat de R. Legendre (1993), de unde aflăm că, prin disciplină, în sens didactic, putem înțelege o „arie a cunoașterii care poate face obiectul învățării
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Figura 8. Mediul disciplinar 1.5. Educație și disciplină, educația ca disciplinătc "1.5. Educație și disciplină, educația ca disciplină" Disputele despre statutul pedagogiei (al educației) din punctul de vedere al locului pe harta științei, dar mai ales al statutului epistemologic au deja o istorie bogată. Educația este sau nu o disciplină/știință? Aceasta e o întrebare provocatoare, ce a născut poziții dintre cele mai diverse, nu de puține ori extreme, venite atât din interiorul discursului pedagogic (specialiștii în domeniu), cât
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
și a încrederii de care se bucura din partea lui Napoleon, să instituționalizeze toate practicile pedagogice de laborator pe care le dezvoltase în ultimii ani. „În interiorul imperiului insular al laboratorului, noua insistență asupra examinării active și supuse notării a construit zidurile epistemologice și existențiale pentru bărbații (și acum femeile) în halate albe.” (Hoskin, 1993, p. 288) Clasa de elevi este pusă, ca invenție, în conjuncție cu economia politică, al cărei părinte este considerat Adam Smith, de la Universitatea din Glasgow. Trebuie să menționăm
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
pierdut cheile de la casă undeva pe drum și acum le caut...». Mirat, B. întreabă: «Și de ce le cauți tocmai aici, sub felinar?». A. răspunde cu calm: «Pentru că e singurul loc în care e lumină...».” După ce am încercat să investigăm fundamentele epistemologice, sociale și, parțial, pe cele pedagogice ale abordării integrate a curriculumului, apare necesitatea lămuririi procesului de integrare în sine. În cele ce urmează, vom identifica integrarea disciplinelor cu integrarea curriculumului, chiar dacă, într-o oarecare măsură, putem spune că cea din
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
dau legitimitate unui astfel de demers: • Acoperirea rupturilor dintre discipline. Autosuficiența și caracterul închis al disciplinelor au creat „pete albe” pe harta cunoașterii formate între discipline ori au condus la izolare și la lipsa corelațiilor între conținuturile diverselor discipline (scop epistemologic și pedagogic). • Sinergia câmpurilor disciplinare, atât la nivelul cercetării științifice, cât și la nivelul curriculumului (scop praxiologic și pedagogic). Construirea, prin educație, a unor structuri mentale dinamice, flexibile și responsive, capabile să sprijine deciziile cele mai potrivite (scop psihopedagogic). Rezolvarea
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
în cadrele disciplinare. Aceste probleme au un caracter integrat, iar rezolvarea lor impune corelații rapide și semnificative, sinergie și acțiune contextualizată (scop social și pedagogic). Argumentele propriu-zise se regăsesc în tot demersul anterior, dar și în acest capitol, din perspectivă epistemologică, socială și pedagogică. Nivelurile integrării curriculare încearcă să răspundă la întrebarea „Cât de mult integrăm?” sau „Cât de profundă este integrarea?”. Distincția, devenită clasică, se face între trei niveluri: multidisciplinaritatea (sau pluridisciplinaritatea), interdisciplinaritatea și transdisciplinaritatea. Două mențiuni sunt necesare pentru
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]