1,134 matches
-
al teoriei sociale, ci și în cel propriu teoriei politice, din moment ce conceptul trimite acum spre cea mai tipică și accesibilă formă a gândirii politice. Conferindu-i-se un astfel de sens, ideologia constituie o problemă care trebuie analizată în contextul epistemologiei teoriei politice, cu atât mai mult cu cât, respingând valențele epistemologice ale conceptului, atât teoreticienii sociali, cât și cei politici au ratat o serie întreagă de subiecte de cercetare care ar fi putut produce nu doar răspunsuri la întrebările de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a continuat, apoi, în prima parte a secolului al XX-lea, Martin Heidegger, care a constatat "uitarea Ființei" în discursul filosofic specific modernității și a propus, ca atare, depășirea metafizicii gândite în categoriile acesteia. Semnele postmodernității au survenit și în epistemologie, în cadrul căreia, punând sub lupă asumpțiile potrivit cărora cunoașterea științifică este cea care urmărește metodologia riguroasă a științelor naturii, raportându-se în permanență la criteriul fundamental al obiectivității, dat de adevăr în sensul de corespondență cu realitatea (și a cărui
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
proprie științelor naturii se regăsește acut în considerațiile recente (elaborate în cadru epistemologic de către americanul Steve Fuller) care includ atât orientările de tip normativ proprii filosofiei, cât și pe cele de tip empiric, specifice științelor particulare, în domeniul interdisciplinar al epistemologiei sociale și politice. Cu alte cuvinte, "sfârșitul cu-noașterii" este înțeles ca un sfârșit al modalității de abordare a acumulării cunoștințelor în forma unui proces net detașat de social. Cunoașterea, nu doar cea proprie științelor spiritului, ci și aceea care revine
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
într-o epocă în care scopul fundamental al cunoașterii constă în developarea unor soluții la problemele care survin în plan social și politic. Iar acest proces este unul eminamente public și articulat retoric, în cadrul ansamblului interdisciplinar pe care-l presupune epistemologia socială și politică, a cărei principală preocupare este cea referitoare la producerea cunoașterii, adică la "(...) modul în care anumite artefacte lingvistice ("texte") devin certificate drept cunoaștere; [la] posibila circulație a acestor artefacte (și în special maniera în care ele sunt
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
că preocuparea fundamentală a acestui demers interdisciplinar, care articulează retoric unitatea dintre dimensiunea normativă și aceea empirică, dintre coordonata particulară și cea universală, nu vizează nimic altceva decât modul în care cunoașterea însăși este organizată socio-politic. Este, astfel, redimensionată orientarea epistemologiei, încât aceasta să poată depăși ceea ce Fuller numește marile erori ale filosofiei și teoriei sociale a științei "eroarea compoziției" și "eroarea divizării"471 care ne împiedică să dăm seama de caracterul cunoașterii în societatea contemporană. Odată cu atribuirea acestui rol epistemologiei
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
epistemologiei, încât aceasta să poată depăși ceea ce Fuller numește marile erori ale filosofiei și teoriei sociale a științei "eroarea compoziției" și "eroarea divizării"471 care ne împiedică să dăm seama de caracterul cunoașterii în societatea contemporană. Odată cu atribuirea acestui rol epistemologiei sociale, se face trecerea, în accepțiunea teoreticianului american, de la studierea cunoașterii cu instrumentele depășite ale istoriei și filosofiei științei la analiza acesteia pe baza instrumentelor unei sociologii a științei și tehnologiei. O astfel de trecere este necesară atâta vreme cât, "în epoca
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care apar în sfera socialului și încercând să ofere soluții la acestea, având, prin urmare, o importantă coordonată publică, noua abordare implică și o necesară dimensiune retorică 474. În constelația studiilor de știință și tehnologie, situate în post-istoria filosofiei științei, epistemologiei sociale îi revine rolul de a valoriza argumentele și forma cunoașterii prin raportare la problemele societății, întrucât ele sunt necesare pentru însăși posibilitatea acesteia de existență. Fuller admite că această "trecere" este în curs, și tocmai de aceea el face
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
a spune că postmodernitatea revendică o nouă manieră de cunoaștere, inclusiv cu privire la social și politic. Dacă, în perioada modernă, cunoașterea era legitimată de raționalitate ceea ce permitea diferențierea între formele "științifică" și, respectiv, "narativă" ale acesteia -, postmodernitatea implică apariția unei noi epistemologii, în care legitimarea cunoașterii este urmarea performanțelor sale de natură tehnologică. Despărțirea de modernitate, pe care o asumă condiția postmodernă, înseamnă, deloc întâmplător, și abandonarea formei de cunoaștere proprie acesteia, care este înlocuită cu una în care "cunoașterea științifică este
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
normă regulatorie. Prin urmare, așa cum susține Lyotard, cunoașterea însăși nu mai poate emite pretenții universale, din moment ce există o incompatibilitate absolută între limbajele culturale diferite 477. Ceea ce regăsim, în acest context, este, după cum subliniază anumiți comentatori, o respingere a fundaționalismului specific epistemologiei moderne 478, o renunțare la instanțele fondatoare, configurate de gândirea modernă într-o modalitate "totalizantă". Pe de altă parte, tocmai această abordare este ținta unor critici la adresa unei asemenea viziuni postmoderne, considerându-se că ea însăși este totalizantă, atâta vreme cât, într-
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
tip de abordare a problemei cunoașterii, ceea ce presupune și redimensionarea domeniului care, tradițional, se ocupa de aceasta. În această ultimă direcție nu avem de-a face, după cum se poate observa, cu o încercare aflată la prima înfățișare, din moment ce reunțarea la epistemologie, ca fiind depășită de transformările socio-istorice, o putem regăsi de pe alte poziții decât cele proprii postmodernității încă din scrierile lui Karl Mannheim. La rândul lor, autorii postmoderni au sugerat finalitatea acesteia, dar, ca și atunci când a fost cazul istoriei sau
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
ca și atunci când a fost cazul istoriei sau ideologiei, s-au referit mai ales la semnificația pe care modernitatea o acorda acestor termeni. Rezultă, așadar, că, după cum "sfârșitul cunoașterii" nu înseamnă nimic mai mult decât o regândire a cunoașterii, finalitatea epistemologiei însăși nu poate fi altceva decât o reașezare a acesteia în raport cu pretențiile condiției postmoderne. După cum arată anumiți comentatori, "(...) epistemologia nu a "murit", ci doar s-a transformat, o imagine determinată asupra științei putându-se constitui și în absența acelor concepte
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
o acorda acestor termeni. Rezultă, așadar, că, după cum "sfârșitul cunoașterii" nu înseamnă nimic mai mult decât o regândire a cunoașterii, finalitatea epistemologiei însăși nu poate fi altceva decât o reașezare a acesteia în raport cu pretențiile condiției postmoderne. După cum arată anumiți comentatori, "(...) epistemologia nu a "murit", ci doar s-a transformat, o imagine determinată asupra științei putându-se constitui și în absența acelor concepte generale, totalizante, specifice modernității, în absența unor criterii și norme universale, pe baza descrierii comportării cognitive a oamenilor de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
social philosophy", în Canadian Journal of Political and Social Theory / Revue canadienne de théorie politique et sociale, vol. 7, nr. 1-2, iarnă-primăvară, 1983. HUNTINGTON, Samuel, Ciocnirea civilizațiilor și refacerea ordinii mondiale, Editura Antet, București, 1998. HUZUM, Eugen, ""Provocarea postmodernă" în epistemologie: o nouă paradigmă asupra raționalității științei", în Symposion, revistă de științe socio-umane editată de Institutul de Cercetări Economice și Sociale "Gh. Zane" al Academiei Române, tomul 1, nr. 1, 2003. HUACO, George A., "On ideology", în Acta Sociologica, Vol. 14, No
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Humanitas, București, 1993. POPPER, Karl, Mizeria istoricismului, Editura All, București, 1996. POPPER, Karl, În căutarea unei lumi mai bune, Editura Humanitas, București, 1998. POPPER, Karl, Mitul contextului. În apărarea științei și a raționalității, Editura Trei, 1998. POPESCU, Marius, "Postmodernitatea și epistemologia", în Symposion, revistă de științe socio-umane editată de Institutul de Cercetări Economice și Sociale "Gh. Zane" al Academiei Române, tomul 1, nr. 1, 2003. PRELIPCEAN, Teodora, Explicația în științele socio-umane, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004. PUTNAM, Robert, "Studying elite political
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
295 drepturi naturale, 145 E economic, 23, 36, 118, 163, 215, 232, 258, 274, 278, 281, 283, 291, 301, 303 economie, 20, 32, 215, 250, 281 elită, 135 empiric, 27, 85, 163, 259, 271, 275 empirism, 163 empirism clasic, 192 epistemologie, 94, 95, 192, 195, 196, 197, 242, 261, 262, 264, 266, 268 etatic, 162, 165, 286, 296 eterogenitate, 235, 286, 287 eterogenitate etatică, 276, 287 F failibilitate, 195, 224 fals, 28, 30, 31, 37, 51, 54, 64, 65, 74, 149
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
584). 98 Karl Mannheim, Ideology and Utopia, Routledge and Kegan Paul, Londra,1968, p. 25. 99 În perioada contemporană, Richard Rorty susține de această dată din perspectivă filosofică o idee asemănătoare, atunci când subliniază că teoria reprezentărilor pe care se bazează epistemologia urmărește "să dividă cultura în zone care reprezintă bine realitatea, în cele care o reprezintă mai puțin bine și în cele care nu o reprezintă deloc (în pofida pretenției că ar face-o)" (Richard Rorty, Philosophy and the Mirror of Nature
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
220. 198 Idem. 199 Raymond Boudon, op. cit., p. 624. 200 Spre exemplu, potrivit lui David Bloor, "teoriile noastre asupra cunoașterii vor apărea și vor dispărea în funcție de apariția și declinul ideologiilor care le corespund, perzându-și orice autonomie sau bază proprie de dezvoltare. Epistemologia va fi doar o propagandă implicită" (op. cit., p. 80). 201 Idem, p. 75. 202 Am în vedere aici, mai cu seamă, problema cunoașterii sociale, deci a modului în care înțelegem societatea, prin explicații referitoare la natura sa, la relațiile specifice
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Nemira, București, 1999, p. 127. 206 Impactul paradoxului amintit asupra evoluției anumitor domenii particulare din sânul teoriei sociale este sugerat de Durand, atunci când autorul francez se referă la faptul că "această lentă eroziune a rolului imaginarului în filozofia și în epistemologia occidentale, dacă a asigurat, pe de-o parte, enorma ascensiune a progresului tehnic și dominația acestei puteri materiale asupra celorlalte civilizații, pe de altă parte a înzestrat "adultul alb și civilizat" cu un particularism marcat, separându-l pe el și
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Coming of Science and Technology Studies, University of Wisconsin Press, Madison,1992, p. xiii. 468 Idem, p. xvi. 469 Ibidem. 470 Steve Fuller, Social Epistemology, Indiana University Press, Bloomington and Indianapolis,1988, pp. xi-xii. 471 În cuvintele lui Fuller, "când epistemologii comit eroarea compoziției, ei presupun că cineva poate să prezică dacă o asumpție poate să treacă drept cunoaștere într-o comunitate cognitivă particulară pe baza a ceea ce cred cei mai mulți dintre membrii comunității respective. În același fel, când epistemologii comit eroarea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
Fuller, "când epistemologii comit eroarea compoziției, ei presupun că cineva poate să prezică dacă o asumpție poate să treacă drept cunoaștere într-o comunitate cognitivă particulară pe baza a ceea ce cred cei mai mulți dintre membrii comunității respective. În același fel, când epistemologii comit eroarea divizării, ei presupun că cea mai bună explicație cu privire la faptul că o comunitate tratează oficial o asumpție dată drept cunoaștere este că cei mai mulți membri ai comunității sunt convinși de asumpția respectivă. În orice caz, ambele inferențe subestimează în
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
introducere în teoriile contemporane, Editura Meridiane, București, 1999, p. 48. 478 Se arată, astfel, că "acesta este, în primul rând, "șocul" sau "provocarea postmodernă" din filosofia științei: ideea că paradigma fundaționalistă a raționalității științei și a modului de a face epistemologie în general este iluzorie și trebuie abandonată. Ea a fost rodul unei viziuni de tip metafizic, definitiv compromisă astăzi" (Eugen Huzum, ""Provocarea postmodernă" în epistemologie: o nouă paradigmă asupra raționalității științei", în Symposion, revistă de științe socio-umane editată de Institutul
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
filosofia științei: ideea că paradigma fundaționalistă a raționalității științei și a modului de a face epistemologie în general este iluzorie și trebuie abandonată. Ea a fost rodul unei viziuni de tip metafizic, definitiv compromisă astăzi" (Eugen Huzum, ""Provocarea postmodernă" în epistemologie: o nouă paradigmă asupra raționalității științei", în Symposion, revistă de științe socio-umane editată de Institutul de Cercetări Economice și Sociale "Gh. Zane" al Academiei Române, tomul 1, nr. 1, 2003, p. 93). 479 Steven Connor, op. cit., p. 47. În plus, așa cum
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
totalității dus de Lyotard și alții, teoreticienii postmoderni produc teorii totalizatoare, simplificând excesiv unele situații istorice complexe" (în op. cit., p. 58). 480 Douglass Kellner, op. cit., p. 242. 481 Steven Connor, op. cit., p. 82. 482 Ibidem. 483 Marius Popescu, "Postmodernitatea și epistemologia", în Symposion, revistă de științe socio-umane editată de Institutul de Cercetări Economice și Sociale "Gh. Zane" al Academiei Române, tomul 1, nr. 1, 2003, p. 74. 484 Cu privire la această problemă, teoreticianul sugerează că "dezalienarea în orașul tradițional implică recucerirea practică a
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
în măsura în care este formulat. Nu există recunoaștere fără o atestare existențială, realizată într-un inepuizabil joc hermeneutic, la egală distanță de subiectul contemplativ, mediul său de reflecție și opera de artă. Și aici se verifică structurile anticipative ale conștiinței hermeneutice. Iluzia epistemologiei carteziene ținea de convingerea legată de posibilitatea realizării unei obiectivități absolute. După revoluția hermeneutică, asimptoticul ia locul exhaustivului, iar tangenta bănuielii excomunică perpendiculara judecății categoriale. Nici un subiect istoric nu-și poate survola în mod real prejudecățile (die Vormeinungen) stivuite în
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
datorită interacțiunii gravitaționale. Sistemele referențiale „nonaccelerate” devin imposibil de construit. Din punctul de vedere al teoriei relativității generalizate, teoria gravitației construită de Newton reprezintă doar un caz particular. Efectul prim și implicit al acestor noi descoperiri, integrată la nivelul unei epistemologii generale, a fost acela al relaxării pretențiilor tari pe care fizica clasică le emitea cu referire la universalitatea valorii de adevăr a propozițiilor sale. Trecerea atât de abruptă de la fizica galileano-newtoniană la fizica relativistă a constituit un veritabil pons asinorum
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]