559 matches
-
nu-ți place cumva mai mult pregătirea, documentarea decât filmul gata făcut? Îmi plac toate etapele, pentru că acumulez mult în timpul documentării, (reăcompun și imaginez înainte de filmare, sunt curios și atent la filmare; iar partea de montaj-sunet e probabil cea mai epuizantă, dar aduce satisfacțiile cele mai mari. Filmul ia formă atunci. Ce viitor crezi că are documentarul românesc? Prezentul cum e? Nu vreau să încep să mă lamentez iarăși. Revin doar și zic: problema documentarului este că televiziunile din România nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2186_a_3511]
-
conștient de propria situație, neprotejat fiind aici de o poziție aparte, de privilegiile distanțării oferite de un venit de cincizeci de mii de dolari În New York - apartenența la un club, taxiuri, ușieri, căi păzite. Pentru el erau doar autobuzele, metroul epuizant, prânzul la automat. Nu era un motiv de plângeri serioase, dar anii săi de „englez“, două decenii la Londra În calitate de corespondent la ziare și jurnale varșoviene, Îl lăsaseră cu o atitudine care nu era deosebit de folositoare unui refugiat În Manhattan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
le vorbeam, ci doar le priveam cu coada ochiului ca pe niște dușmance care vor veni într-o seară pe furiș să îmi ia ochii și copilăria. Le visam cum îmi dau târcoale, cum se iau de mână și dansează epuizant ca niște iele stârnite de o muzică cerească. Ziua le așezam la vedere și duceam o luptă copilăroasă a răbdării: le priveam pe furiș dar nu puteam renunța la ele. Le puneam cuminte rochițele înflorate, le împleteam codițele din ață
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
am plâns. Am plâns de m-am zguduit, asta a fost. Și când m-am ridicat de acolo, și când mi-am luat cana de ceai, și când mi-am dat cu apă pe față, tot am plâns. Lung și epuizant. Lung. Ca la 9 ani. Părinții mei se despărțiseră. Plângeam după mama și fratele meu aproape în fiecare zi. Plângeam pe furiș, ca să nu mă vadă tata, care plângea și el, tot pe furiș, să nu-l văd eu. De
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
parte în dosarul Müler care se judeca mai de fiecare dată în perioada examenelor. Așa că, în final, s-a declarat mulțumit cu ceea ce a realizat și cu ceea ce i s-a oferit. * * * După un proces de lungă durată, stresant și epuizant, cu zeci și zeci de martori, iată că s-a stabilit și un ultim termen pentru ședința finală întru pronunțare a sentinței. Se părea că toate acuzațiile ce i s-au adus lui Müler Georg au fost demontate una câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
la fel, termină Carol abia șoptit. Capitolul V CÂND FRIGUL IERNII ÎNGHEță SUFLUL fragil al lucrurilor, Carol inventă interminabile plimbări nocturne pe ulițele orașului. Pleca de cu seară, urmat bineînțeles de Filip, și revenea spre dimineață, după marșuri lungi și epuizante, cu oasele frânte de oboseală și carnea vânătă de frig. Cădeau apoi amândoi într-un somn lung și fără vise, pentru a relua seara totul de la început. Spre surprinderea lui Carol, Filip suportă mai ușor ca el această nouă încercare
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
în prag. Apoi ușa s-a închis scârțâind, lăsând camera în întuneric, și Filip își pierdu cunoștința, fără să știe dacă a plecat Carol sau nu. Filip a rămas în cameră revenindu-și din timp în timp din lungi leșinuri epuizante; acolo, în întuneric, sub semnul morții, singur pe o ladă de lemn, în care roiuri de molii cu o foame cosmică devorau cadavrul unui leu pe rotile, depunându-și cu fervoare ouăle în țesuturile destrămate; acolo unde cari minusculi transformau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
același aluat, dospit în alte forme. Ca aerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant. Fiind foarte tânăr, Pimen avusese un vis în care îi apăruse imaginea unui schit departe de lume, într-o peșteră în vârful munților. "Dumnezeu îmi trimite un semn. Mă cheamă la el", își zisese și se călugărise spre stupoarea a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Arhivar se regăsește în sihastrul Pimen: "Ca cerul și marea se simțeau a fi fiecare reflecția celuilalt, așa cum două oglinzi puse față în față se reflectă reciproc până când imaginea începe de la sine să basculeze la infinit, într-un perpetuum mobile epuizant". Iar în ceea ce privește imperfecțiunea, ni se spune: "Ușoarele neregularități ale formei inelului îi dovedeau că nu era făcut de mâna omului, cu a lui stupidă și vanitoasă dorință de a făuri perfecțiunea. Perfecțiunea e un joc pe care numai natura, în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Obiectivul lor este un fort pierdut în deșert, amenințat de rebeli. Mitul Legiunii se hrănește din această încăpățânare suicidară cu care membrii ei se agață de ordinele primite, dincolo de rațiune și dincolo de propriul lor instinct de conservare uman. Dupa marșuri epuizante și lupte de gherilă, fortul din deșert își dezvăluie secretul. Legionarii pășesc în incinta dominată de imaginea cadavrelor legionarilor uciși de rebeli. Fortul este groapa ce se deschide spre a înghiți pe cei care s-au apropiat de el. Atunci când
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aceasta poate pentru că simțea că, asemenea lui Nerval, și pe el îl astepta un secret imposibil de rostit dincolo de perdeaua de ivoriu a somnului. Și aceasta poate pentru că simțea că din această a doua viață, atât de intensă și de epuizantă, evocând umiditatea sexului însângerat al unei prostituate dintr-un port, se va ivi înțelesul ultim pe care îl intuise în adâncul oceanului, în vecinătatea ostrovului scufundat al atlanților și amazoanelor. Poate că îmbătrânesc și devin melancolic, murmura Corto cu același
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
o lipitoare de tâmpla stângă. Hotărât lucru, ceva era În neregulă cu el. Probabil că o parte din conștiința sa se afla deja acolo. „Terapeuții garantează că o oră de spa catifelează pielea și ne reîncarcă bateriile după o săptămână epuizantă.” Tunica stacojie a „amiralului armatei moarte” căpătă pe moment o culoare sidefie, peste care se revărsa din abundență spuma albă. Din cauza durerii crunte pe care o simțea În dreptul sprâncenelor și a urechii drepte, Noimann Își ținea cu greutate ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
amenința mereu cu toiagul de tambur-major, convocându-l la audieri oficiale, știind că imaginea aceasta avea să i se estompeze, dar că, simultan, poseda neîndoielnica particularitate de a-i reveni, aidoma, într-un alt vis. Se trezi, din somnul lui epuizant, simțind încorsetarea aceleiași platoșe de oțel scandinav, observând că în vârf de minaret, înalt și svelt, strălucește lugubru Semiluna de aur. Falduri de marmură albă șed nemișcați ca și altădată, iar leii înaripați străjuiesc depărtările. Era misiunea Svetlanei să întâmpine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
cum ți s-a părut posibil cu Ludmila? Nu poți să nu-i dai cititoarei fără chip, evocată de Marana, trăsăturile Cititoarei pe care o cunoști; o și vezi pe Ludmila sub plasa de țânțari, întinsă pe pat, în sezonul epuizant al musonului, în timp ce complotiștii din palat își ascut săbiile în tăcere, iar ea se abandonează curentului lecturii, unicul act posibil, într-o lume în care nu există decât nisip arid, peste straturi de bitum uleios, și risc de moarte, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lazaret - i se spunea În fel și chip locului -, ignorau aproape tot ceea ce credeau că nu se potrivește cu trecutul lor hipiot. Cu prezentul asumat. Hipioții deveniseră unii bunici, alții muriseră din pricina exceselor de tot felul, alcool, drog, tutun, sex epuizant. Viața ca sport extrem. Mai erau și supraviețuitori, Thomas, din generația a doua, se putea socoti unul dintre aceștia. Christiania, un stat În stat, un rai pentru cetățenii săi. Thomas Își iubise patria de adopție, locuise cîțiva ani acolo, mereu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Învins: vlăguit, aproape ridicol, putea fi, atunci, Înfășurat În tot felul de vorbe. I se puteau smulge promisiuni; stors, acesta era În stare de multe prostii. Thomas știa asta, se ținea tare, jocul Îl Îndîrjea, disputa devenea, tot mai des, epuizantă; nu existau reguli, Ingrid putea inventa orice, o cunoștea ; el, e drept, putea să o trimită la plimbare imediat, n-ar fi fost prima, dar, fără să știe bine de ce, mai aștepta. Corectă, hipercorectă - se străduia să dovedească asta -, Ingrid
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
plămînii, pînă la ultima alveolă, plini de otravă Încă de la prima inspirație, la naștere; fusese invadat, din prima clipă, de tot felul de senzații nedefinite, cine să i le explice, cum, nou-venitului? Plăcerea era dominantă, după durerile pricinuite de travaliul epuizant al mamei, resimțite din plin și de el: se simțea bine Într-un scutec uscat, gîngurea cînd era mîngîiat, alintat, se liniștea sugînd cu mîna apăsată pe sînul mamei, dădea zglobiu din picioare cînd i se spăla și ștergea cocoșelul
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mi-am zis în taxi, vânătoarea asta de PS ar putea fi stresantă. Câteodată, viața asta în vâltoarea evenimentelor mondene e la fel de istovitoare ca stagiul dintr-o tabără de instrucție militară. Uneori n-ar strica să fac lucruri mai puțin epuizante, ca, de pildă, să duc o viață fără mondenități, într-un mediu relaxant, cum ar fi peisajul rural britanic. Ce-i drept e drept, nu aș mai avea pantofi eleganți, dar sunt alte avantaje într-o zonă unde nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
până în gât în tot ce întreprinde, încât nu mă mir de ce mi-a spus că au început să-l bântuie insomniile. Nu dormise de 24 de ore nici o secundă și a cântat ca și când era pentru ultima oară. Cu o pasiune epuizantă. Verde la față, dar fericit și transfigurat. În restaurant erau și grupuri deghizate de Halloween, inclusiv un tip uriaș într-un travesti de blondă vampă și decoltată de tot hazul. Cei de la masa mea erau fericiți: „Noi nu avem costume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cuvertura albă și răcoroasă și închid ochii. E ca și cum m-aș scufunda într-un nor. Nu vreau să mă ridic. Nu vreau să mă ridic din patul ăsta. E raiul pe pământ. A fost o zi lungă. O zi lungă, epuizantă, transformată într-un coșmar dureros. Tot ce vreau e să se termine. — Scuze, Samantha. Deschid ochii, mă sforțez să mă ridic și-o văd pe Trish intrând înapoi, urmată de un Eddie roșu la față. Înainte de a continua, dorești să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă fixează un moment, apoi se apleacă ușor în față. Dar asta nu înseamnă c-o să devin un nenorocit de acuarelist toscan. — Nu e același lucru ! Îmi feresc privirea. Guy, n-am de gând să mă întorc la munca aia epuizantă. N-am de gând să mă întorc la toată presiunea aia. Am muncit șapte zile pe săptămână, timp de șapte ani nenorociți... — Exact ! Exact ! Și tocmai în momentul în care primești recompensa, te retragi ? Se ia cu mâinile de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gândindu-mă la calvarul călătorilor care mă precedaseră. Cu treisprezece ani mai Înainte, nu se putea ajunge În Persia decât pe străvechiul drum al cămilarilor, care, pornind din Trapezunt, ducea spre Tabriz, prin Erzerum, vreo patruzeci de etape, șase săptămâni epuizante și costisitoare, uneori chiar foarte primejdioase din cauza neîncetatelor războaie tribale. Transcaucazianul a răsturnat acea ordine de lucruri, a deschis Persia spre lume, de acum Înainte se poate ajunge acolo fără nici un risc sau neajuns major, cu vaporul de la Baku până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
țeava de metal, iar Dallas resimțea primele semne ale oboselii. Creatura avea o biologie atât de misterioasă ― ceea ce o făcea terifiantă ― încât poate că va găsi un alt mijloc de a scăpa. Atunci înseamnă că Dallas a întreprins această expediție epuizantă degeaba. Porni coborârea cu infinite precauții. Să meargă cu capul înainte, așa rezolva toate problemele. Lambert observă, prima, tresărirea acului detectorului. Trăi un minut de emoție intensă până să-și dea seama că "agățase" un obiect cunoscut. ― Te-am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
redeșteaptă senzualitatea În statui, le stîrnește simțurile și le Îndeamnă să surîdă obosit și pervers, fiind profetul altor soluții decît măsura. Însuși Dionysos e În acel moment puțin obosit față de timpul cînd lua În posesiune totul cu frenezie În dansuri epuizante și orgii primitive. Acum, amurgul e ca vinul blînd și nelămurit trist; iar sîngele se amestecă cu vinul și fierb Împreună. Muzica și strigătele ascuțite ajung la un veritabil delir În timpul ceremoniilor cînd fidelii zeului poartă frunze de stejar, ramuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
dar reușea cumva să facă să pară că acela era primul lui proces, în felul acesta apelând în mod subtil la juriu ca să fie îngăduitor cu el. — Domnule Burnet, presupun că a fost groaznic pentru dumneavoastră să treceți prin experiențele epuizante din punct de vedere emoțional, din ultimii câțiva ani. Apreciez că ați împărtășit juriului experiențele dumneavoastră, așa că nu o să vă rețin mult. Cred că ați spus juriului că erați extrem de înspăimântat, ceea ce este foarte natural. Apropo, cât pierduserăți în greutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]