1,461 matches
-
în varii domenii, nonintelectuale, ceea ce este valabil pentru ceilalți copii fiind valabil și pentru cei aflați într-o laterală a reprezentării grafice gauss-iene. în lumina celor de mai sus am considerat necesar ca, înainte de aborda cu strictețe problematica influenței factorilor ereditate, familie, școală și mediu socio-cultural asupra creativității copilului cu dizabilități, să prezentăm cât se poate de succint opiniile specialiștilor (dar și ale subsemnatei) cu privire la respectivele aspecte, evitând în acest mod redundanța asocierii caracteristicilor, precum și departajarea inechitabilă a copiilor doar pe
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
și limitare de activitate. Istoria, trecută și prezentă, ne ajută să susținem că deficiența, dizabilitatea, nu sunt condiții menite să condamne persoana la inutilitate și nerealizare. 3.1. Ereditar și dobândit în domeniul creativității și aptitudinilor copilului cu dizabilități între ereditate și creativitate există o legătură incontestabilă, care nu poate fi tăgăduită nici de cei mai fanatici adepți ai totalitarismului educațional sau social în genere. Dacă orice om de inteligență medie, beneficiind de un sistem educațional quasi-perfect, poate să atingă performanțe
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
scriitori atașați regimului, Mihail Sadoveanu a fost întrebat câți creatori literari (poeți, prozatori, dramaturgi) crede el că vor ieși din această școală. Sadoveanu a răspuns scurt: „Câți au intrat.” - adică nici unul! Prin urmare, este firesc să evidențiem rolul deosebit al eredității în creativitate. I. Nicola (12, p. 82) definește, astfel, conceptul: . Am reprodus definiția de mai sus in extenso pentru a accentua, astfel, asupra faptului că mecanismul de transmisie ereditară stă la baza a ceea ce numim unicitatea fiecărui individ. Domeniul geneticii
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
conceptul: . Am reprodus definiția de mai sus in extenso pentru a accentua, astfel, asupra faptului că mecanismul de transmisie ereditară stă la baza a ceea ce numim unicitatea fiecărui individ. Domeniul geneticii rămâne, în continuare, deschis. Știm că substratul material al eredității este format din cromozomi, gene și acizi nucleici, dar încă nu pot fi precizate exhaustiv funcțiile particulare ale fiecărei componente în parte. Cei mai mulți cercetători consideră că aspectul psihologic al eredității se concretizează în așa numitul „mesaj genetic”, respectiv cantitatea de
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
geneticii rămâne, în continuare, deschis. Știm că substratul material al eredității este format din cromozomi, gene și acizi nucleici, dar încă nu pot fi precizate exhaustiv funcțiile particulare ale fiecărei componente în parte. Cei mai mulți cercetători consideră că aspectul psihologic al eredității se concretizează în așa numitul „mesaj genetic”, respectiv cantitatea de informații stocată într-o celulă. Pe plan general, zestrea genetică pare să comporte două fațete primare, una constând în determinarea trăsăturilor generale ale speciei, iar alta privind determinarea particulară a
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
concretizează în așa numitul „mesaj genetic”, respectiv cantitatea de informații stocată într-o celulă. Pe plan general, zestrea genetică pare să comporte două fațete primare, una constând în determinarea trăsăturilor generale ale speciei, iar alta privind determinarea particulară a individului. Ereditatea fizică este mai stabilă, mai greu de influențat prin mediu, pe când cea psihică poate constitui obiectul cercetărilor pedagogice și influențelor educative. Pentru aceasta ar fi esențial să cunoaștem, concret, rolul factorilor ereditari în cadrul fenomenelor psihice, însă, întrebându-se: , C. Maximilian
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
65-66) dând și exemple în acest sens: în familia Bach, pe parcursul a cinci generații, au existat 13 muzicieni, iar familia Bernoulli a dat opt matematicieni în trei generații. După Anca Munteanu (11, p. 102),. Ca argument pentru a demonstra rolul eredității în creativitate, autoarea amintește, în primul rând, existența „copiilor minune”, ce dovedesc aptitudini impresionante la vârste foarte fragede, în special în muzică, tocmai vârsta mică la care se manifestă aceste talente convingându-ne de importanța deosebită a zestrei genetice în
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
impresionante la vârste foarte fragede, în special în muzică, tocmai vârsta mică la care se manifestă aceste talente convingându-ne de importanța deosebită a zestrei genetice în apariția și evoluția caracteristicilor creative. Un alt argument oferit de autoare în sprijinul eredității îl constituie prezența în cadrul aceleiași familii a unor talente deosebite timp de mai multe generații. La familia Dumas, de pildă, putem adăuga familiile Lovinescu și Caragiale, în spațiul românesc. Iar dacă tot suntem în acest punct, să-i menționăm și
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
pildă, putem adăuga familiile Lovinescu și Caragiale, în spațiul românesc. Iar dacă tot suntem în acest punct, să-i menționăm și pe Goethe, Byron, Goldoni și Eminescu ca reprezentanți ai precocității în domeniul literaturii. Deși partizană a ideii potrivit căreia ereditatea e un factor cu o contribuție extraordinară în creativitate, Anca Munteanu (11, p. 103) afirmă, totuși, că: , ultimul constituind prin intermediul multitudinii sale de . 3.2 Rolul familiei în dezvoltarea creativității și aptitudinilor , afirma T. Parsons (apud Osterricht, P., 13). Să
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
noastre am remarcat ponderea redusă a preocupărilor specialiștilor din domeniu în aria creativității literare, ne-am permis de mai multe ori pe parcursul lucrării prezente s-o abordăm, considerând-o ilustrativă din numeroase puncte de vedere, inclusiv din perspectiva relației dintre ereditate și mediu ca factori implicați în manifestarea literară de excepție. Dificultatea majoră de a preciza (la modul concret) ce anume, cât și cum se transmite ereditar și ce anume, cât și cum este supus influențelor de mediu în creativitatea literară
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
transmite ereditar și ce anume, cât și cum este supus influențelor de mediu în creativitatea literară constituie, credem noi, baza ezitărilor specialiștilor în a aborda acest fenomen. într adevăr, cuantificarea este imposibilă și, atunci, trebuie să admitem importanța deosebită a eredității, fără să intrăm în amănunte pe care, oricum, nu le cunoaștem suficient, însă influența mediului, văzut în permanentă relaționare cu ereditatea, permite, considerăm, o cercetare mai aprofundată. Având în vedere tocmai această relație generală ereditatemediu, T. Bogdan și I. Nica
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
specialiștilor în a aborda acest fenomen. într adevăr, cuantificarea este imposibilă și, atunci, trebuie să admitem importanța deosebită a eredității, fără să intrăm în amănunte pe care, oricum, nu le cunoaștem suficient, însă influența mediului, văzut în permanentă relaționare cu ereditatea, permite, considerăm, o cercetare mai aprofundată. Având în vedere tocmai această relație generală ereditatemediu, T. Bogdan și I. Nica (4, pp. 16 17), referindu-se, tangențial, și la literatură, afirmă: Afirmațiile cercetătorilor de mai sus ne sugerează unele observații privind
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
sale în acest sens. Dar munca de educator presupune și o dragoste sinceră, statornică și măsurată față de copii, dragoste care are o influență covârșitoare asupra atitudinii față de muncă a elevilor. Adevăratul educator muncește cu dragostea și răbdarea grădinarului care zdruncină ereditatea și perfecționează speciile, cu priceperea și viziunea sculptorului care, dintr-o bucată amorfă de piatră, făurește neîntrecute frumuseți, cu perseverența și iscusința exploratorului care-și consacră întreaga viață pentru realizarea țelurilor pe care și le-a propus. Simpatia, respectul față de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
difuz [6], iar un alt studiu sugerează că SV40 poate contribui la dezvoltarea mezoteliomului apărut la indivizi neexpuși la azbest [8]. Alți factori etiologici ai mezoteliomului pleural malign difuz sunt următorii: expunerea la alte fibre minerale, inflamația cronică (tuberculoză, empiem), ereditatea, iradierea, expunerea la minerale non-fibroase sau chimicale organice (poliuretan, oxidul de etilen, plastice polisiliconate) [30]. ANATOMIA PATOLOGICĂ Aspect macroscopic Din punct de vedere macroscopic, mezoteliomul pleural malign difuz este o tumoră pleurală lobulată, de culoare gri [13]. De obicei, sunt
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by CLAUDIU NISTOR, ADRIAN CIUCHE, TEODOR HORVAT () [Corola-publishinghouse/Science/92103_a_92598]
-
totuși mulțumit că am puterea ironiei în fața viitorului” (21 iunie 1975 Ă 517). Ironia chiar față de fatalismul în care crede, cu atât mai mult pentru că aparține strămoșilor săi. Deocamdată, să dăm credit melancolicului. Cioran trăiește o surdă confruntare cu propria ereditate. La drept vorbind, nu-i aceasta decât fața, de penumbră, a luptei sale cu originile, pe care și le reneagă; o dispută care se înscrie, crepuscular, în reflexele urii de sine și în neputința fericirii simple, care i se oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
din ce ni se întâmplă nu merită o nevroză... E un preț prea mare” (378 Ă 29 ianuarie 1980). O sinucidere, nici atât. Și cine spune asta? Cioran, care declarase că nu poate iubi decât o Românie în delir... De altfel, ereditatea funcționează chiar ca principiu al transformării corpului fragil în șansă. Doar că, spre deosebire de ceilalți din familie, Cioran constată, cu o anume dezamăgire, că el eșuează, chiar dacă vorbește de „temerile cumplite legate de antecedentele mele familiale: pe linie paternă, un bunic
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
sau aproape. Fiul ei s-a sinucis de altfel de-a binelea, în vreme ce, la celălalt capăt al Europei, eu m-am limitat la modestul rol de teoretician al sinuciderii” (9 aprilie 1980 Ă 615). În fine, la mijloc e tot ereditatea: „Toți în familia noastră am avut gustul autotorturii, toți ne-am frământat pentru tot și nimic” (387 Ă 17 mai 1980). Cu cinism, vorbind despre fratele pe care, de la distanță, îl îngrijește, o spune și cu altă ocazie: „Nu știam
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
o plăcere morbidă de a ne chinui singuri, de a ne agita aiurea pentru te miri ce și nimic, o scandaloasă inaptitudine la «fericire»” (24 martie 1980 Ă 539). Crezându-se înrădăcinat în prezent, el nu se poate, totuși, sustrage eredității Ă din care țâșnește nu numai frământarea, ci și melancolia. Iată: „Ce e cu tine? Ce mai faci? Te simt mai degrabă sumbru. Ce se întâmplă? Nu trebuie să iei lucrurile prea în serios. A ne face sânge rău: asta
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Ă cu dublul său regim Ă este mitul fondator al proiecției cioraniene despre sine. De aici, importanța pe care Cioran însuși i-o acordă în corespondență. Astfel, „Înclin să cred că melancolia e tara familiei noastre. Ce poți face împotriva eredității?” (295 Ă 17 februarie 1976). Apoi: „Melancolia a fost blestemul familiei noastre. Știu câte ceva despre asta” (380 Ă 8 martie 1980). Deci, „melancolia, această rană a frumuseții” (456 Ă 28noiembrie 1975). Nu-i decât un vers (posibil) din Furtuna lui
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
și mă alătur strămoșilor mei, pe care de altfel îi disprețuiesc” (21 iunie 1975 Ă 517). Iar atât de trâmbițata libertate a lui Cioran, cu care se laudă, nu-i altceva Ă nici ea Ă decât o asumată înscriere în ereditate, abandon în fața istoriei. În fine, abandonul e pentru Cioran o formă mai subtilă de a participa la istorie și de a o învinge: „Ca de obicei, îi scrie aceluiași destinatar, nu mă pot opri să nu fac reflecțiile de rigoare
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
în fața istoriei. În fine, abandonul e pentru Cioran o formă mai subtilă de a participa la istorie și de a o învinge: „Ca de obicei, îi scrie aceluiași destinatar, nu mă pot opri să nu fac reflecțiile de rigoare despre ereditate... Ă ceea ce este o lașitate din partea mea. Dar cel puțin e în stilul fatalismului valah, iar Dinu are, fără îndoială, dreptate să repete că sunt mai aproape decât îmi închipui de rădăcinile mele” (1976 Ă 315). Poate că, departe de
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
să aleg? Cărui eu să mă aliez?” (II, 306). Iată, prin urmare, motivele de adâncime care-l fac pe Cioran să se numească, pe sine însuși, străinul. El e în permanență altul, o alteritate. Cauza acestor contradicții? Uneori, Cioran acuză ereditatea imediată: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor ireductibile; astfel, o dublă și ireconciliabilă ereditate îmi apasă spiritul” (I, 24). Adesea, țara din care
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
altul, o alteritate. Cauza acestor contradicții? Uneori, Cioran acuză ereditatea imediată: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor ireductibile; astfel, o dublă și ireconciliabilă ereditate îmi apasă spiritul” (I, 24). Adesea, țara din care provine: „Paradoxul poporului român este că e deopotrivă nefericit și ușuratic” (II, 294). Doar că, disprețuindu-se pe sine, Cioran își disprețuiește deopotrivă rădăcinile. Sau, mai clar: disprețul față de ai săi
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ar fi fost sceptic prin opțiune, Cioran n-ar fi simțit în preajma lui neputință. Într-un loc, după ce mărturisește că „Scepticul din mine îl înăbușă din ce în ce mai mult pe mistic” (I, 122), Cioran o spune la fel de clar: „Sunt sceptic prin fiziologie, ereditate, obișnuință și vocație, și de asemeni prin gust filozofic”. Oricum, cuvintele lui despre scepticism definesc mai degrabă o carență adâncă a ființei, chiar dacă e o carență admirată și exploatată filozofic. Să fie carența care salvează? Limita care amână? Negura care
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
asociat numele cu ea, n-a inovat în acest domeniu, fie și numai prin câteva formule” (III, 293). Este ceea ce, în fond, încearcă să facă Cioran, știind însă din start că încercarea e sortită eșecului. Că pune eșecul acesta pe seama eredității și a neamului căruia îi aparține?! „Un Kafka, spune la un moment dat, n-ar fi fost cu putință la noi. Mediul l-ar fi făcut frivol, «jurnalist», diletant, sceptic într-un chip vulgar. Asta e și trăsătura dominantă a
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]