2,988 matches
-
poate fi identificat, este o imagine plină de trufie, de vanitate, rece și lipsită de chemare. Asemeni statuetei așezată pe un piedestal cu mult mai înalt decât al celorlalte statuete, ea se teme de urâțenia lumii ce o înconjoară. Egoul eroinei este prea rafinat Ăîn orgoliul propriu) pentru societatea în care mai mult supraviețuiește decât trăiește. Ea alternează stările de blazare cu cele de exaltare, o apăsătoare labilitate sufletească o face într-o zi să afirme că a fi calm nu
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
sufletești demonstrează discontinuitatea afectivă a acesteia. În funcție de fenomenul natural Manuela pulsează, dacă plouă se relaxează, dacă e iarnă își exaltă sufletul după focul dragostei. VOLUPTATE Logodna este un angajament, o nevoire, o pasiune, o taină ce urmează să fie deslușită, eroina caută mereu sensul acestei noțiuni. Chemarea simplă și clară a celor doi mărește voluptatea logodnei, ea trăiește o logodnă ideală mută. Femeia îndrăgostită trăiește povestea ei de dragoste, partenerul se identifică cu propria viziune despre îndrăgostit. Vâlsan e bărbatul pe
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
bărbatul pe care Manuela îl vrea. Cum este? Ce este? Ce simte? Nici ea nu știe, dar importantă pentru ea este povestea, nu poate despărți nimic din viața ei de ideea amorului ca fenomen susținător al realității sale. Și la eroina Hortensiei PapadatBengescu ca și la personajul lui Camil Petrescu, iubirea este un lung proces de autosugestie, ceea ce face diferența dintre personajele celor doi scriitori este puterea de exteriorizare a sentimentelor trăite. Personajul masculin își poartă cu demnitate iubirea, pe când personajul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
pe care axă a proporțiilor lui?” Conștientizarea nevoii de iubire acutizează simțurile sexuale, căci trupul se manifestă în paralel cu gândul și simultaneitatea lor le contopește într-o voluptate care are tot atâta farmec câtă durere. Pretextul musical este suficient eroinei pentru ca jocul instinctului feminin să asculte de chemarea de care se teme și de care ea se apără înainte de a i se supune. Primitivismul manifestărilor instinctive fac din acest personaj, destul de plat, o femeie ce ascunde comoara senzualității, căci ea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o necesitate, o extindere spre ea a lui, o fantoma a gândurilor ei. Este posibil ca mitul androginului să se regăsească în gândurile femeii care trăiește dincolo de realitatea primă, realitatea de gradul II, realitatea instinctelor înfrânate. ȘARPELE VERDE În structura eroinei, alături de iubire, gelozia este sentimentul ce o trezește pe Manuela din visare, depășind primul traseu al labirintului existențial. Metaforă a geloziei cu vechi rezonanțe, șarpele se strecoară pe nesimțite și ajunge la punctul vulnerabil, unde atacă victima. Gelozia iese la
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
păcat. Să fie un complex de inferioritate față de femeia-femeie, să fie o dedublare, o manifestare conștientă a fecioarei despletite din interiorul ei, dar pe care nu este capabilă să și-o asume deplin? Nu se înțelege cu exactitate ce vrea eroina, certitudine este doar gelozia, care-i înfiorează sufletul: “Gelozia ei nu mergea la o femeie, mergea la efigia care întrupa nepăsătoarea lege a firei stăpânitoare, care sfida cu nudul ei ritualul, amorul fermecător și plăpând al sufletului, a cărui întrupare
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ostil în legea aceea pentru fiecare amantă care nu plătise, ea însăși, omului tributul cărnii, era cuprinsă privirea palpitândă, neliniștită, dornică, chinuită, rușinoasă și enigmatică care pironea ochii Manuelei în ochii lâncezi, triști, impasibili ai dușmancei eterne, ai curtezanei”. Dar eroina, ce căuta în privirea femeii din tablou, ce o atrăgea la acel chip? Oare nu ipostaza imaginii ei în oglindă...nu este și ea o amoreză nedesfătată încă?! Gelozia nu vine dintr-un complex de inferioritate, de fapt, deschide porțile
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
declarația de dragoste a lui Vâlsan: “Am văzut numai...femeia!”, fecioara Manuela are conștiința femeii Manuela, pe care n-o alungă din imaginea sa. Acest sentiment de siguranță va mai diminua șarpele verde al geloziei. VOLUBILIS Voluptețea o face pe eroină să trăiască acut dorința înfăptuirii cuplului. Plăcut femeiesc, noțiunea de cuplu înseamnă încolacire, ea este o iederă. Câtă senzualitate în reliefarea femeii-iedera, o imagine des întâlnită în picturile noi, unde femeia apare într-o complicitate de imagine cu o eșarfă
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
de basm trezește în mintea oricui evadarea din real, prelungirea sinelui în fabulos. În basm totul este posibil. Mereu noțiunea de basm se asociază aceleia de copilărie, univers în care, de asemeni totul pare posibil, nivelul sublim al înțelegerii fenomenului. Eroina în perpetua stare de contemplare a sinelui, se eliberează de perdeaua de ceață ce o separă de lumea exterioară și descoperă ”un mic animal” - un copilaș de vreo patru anișori. Descrierea copilului realizată de aceasta ingenuă femeie este de-a
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
le spune cu voce tare Ădar numai pentru ea, pruncul era în afara universului ei, obosind-o, enervând-o). Paradoxal basmul evidențiază o virtuozitate sufletească de excepție, iar acest pasaj de literatură este unic în întreaga operă prin expresivitatea artistică. Dialogul eroinei cu copilul este singura pagină de literatură veritabilă : Atunci a intrat în inima mea un călăreț cu cal cu tot și inima mea și-a născut un copil de dragoste...Fiindcă inima mea e o biserică frumoasă cu candele și
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
arcadiene din bucolicele vergiliene și toată această descărcare de energii doar pentru că ea crede că iubește. Zbuciumul ei sufletesc este manifestarea ei firească, la fel de firească precum firul existențial al celorlalți ce se derulează în paralel. Verbele definitorii stărilor sufletești ale eroinei sunt cele de prezumție: poate, crede, e posibil, ar vrea, spera etc. ICOANA FECIOAREI În capitolul “Icoana fecioarei”, scriitoarea deschide acest fragment cu o frază scurtă, plată, ca o sentință: ”Icoana Fecioarei, a Mariei, Manuela simțea că nu o iubește
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fecioarei”, scriitoarea deschide acest fragment cu o frază scurtă, plată, ca o sentință: ”Icoana Fecioarei, a Mariei, Manuela simțea că nu o iubește...” Chipul prea blând cu ochii prea rotunzi și limpezi, chipul ei inocent și fericit, o uimeau pe eroina care nu înțelegea acea iubire fără imeneu. Atitudinea de neînțelegere a simbolului Fecioarei Maria nu mai surprinde, Manuela este sclava unei senzualități proprii, pe care nici nu este capabilă să o înțeleagă. Aici nu se pune problema cunoașterii definiției dragostei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
toate le crede, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii se vor desființa ; darul limbilor va înceta ; știința se va sfârși... Și acum rămân acestea trei : credința, nădejdea, dragostea” ĂImnul dragostei al Sf. Apostol Pavel I Corinteni). Eroina nu este atrasă de fenomenologie, în ciuda unei aparente superiorități. Ea se joacă de-a iubirea ca o fată răsfățată ce nu-și mai primește porția de femeie. Se simte feminină, chiar prea feminină, de aceea este atrasă de imaginea Magdalenei
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o fată răsfățată ce nu-și mai primește porția de femeie. Se simte feminină, chiar prea feminină, de aceea este atrasă de imaginea Magdalenei pe care o vede despletită. Atitudinea de admirație pentru cea de a doua evidențiază faptul că eroina este o sămânță a Mikai-Lè din romanul Concert de muzică de Bach. Manuela nu iubește la Fecioară decât ipostaza maternă : ”pe genunchii ei largi ca un leagăn purta, cu sfidarea legii naturale, copilul minunii, al vestirii celei bune, copilul care
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
n-o iubea și totuși ”simțea că ar trebui s-o iubească pe singura zeie, pe icoana-femeie, pe Mama iubirii, pe Mireasa amorului, Fecioara Maria. Gândirea ei este primară, ea consideră legea firii : Te vei naște...Vei naște...Vei muri.” Eroina nu trăiește, duce un trai superficial între puncte existențiale rigid trasate, uneori fără legătura cu contextul viețuirii, ea știe că vrea ceva Ăla început pe Vâlsan), și după aceea, mereu vrea. AGONIE Despărțirea de Vâlsan o suportă eroina, dar o
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
Vei muri.” Eroina nu trăiește, duce un trai superficial între puncte existențiale rigid trasate, uneori fără legătura cu contextul viețuirii, ea știe că vrea ceva Ăla început pe Vâlsan), și după aceea, mereu vrea. AGONIE Despărțirea de Vâlsan o suportă eroina, dar o atribuie celorlalți , ”oamenii nu îngăduiseră logodna Manuelei” : Peisajul bucolic al unei ogrăzi de țară este spațiul, refugiul ei. Descoperă exteriorul în care Ăspecific naturalismului), găsi acordul dintre loc și păgânirea gândurilor și simțurilor ei încâlcite. Iubirea pentru Vâlsan
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
o” evidențiază diminuarea valorii actului final. Pentru Manuela nimic nu poate fi mai rău decât despărțirea de cel pe care ea a învățat să-l iubească. SFÂRȘIT Sfârșitul romanului este încununat de cioburile oglinzii cu mâner de os pe care eroina o va sparge. Ca într-un cerc închis romanul începe și se sfârșește cu imaginea oglinzii Manuelei, ea încadrează întreaga operă. Femeia se va elibera din masca oglindirii, căci nu mai vede în fața ei decât un gol adânc, un păienjăniș
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
oglindirii, căci nu mai vede în fața ei decât un gol adânc, un păienjăniș de cioburi. Oglinda ca labirint va dispărea, porțile se vor deschide, iar Manuela va ieși, poate în exteriorul ei, reorganizându-se peste marginile vederii, până dincolo de semne. Eroina va găsi calea dincolo de ovalul oglinzii în oglinda sufletului, este ea un fel de Iona care va ”răzbi la lumină” ieșind din burta peștelui ?! Pentru prima dată femeia fără oglindă ”cu o privire stângace, nouă, păienjenită, străină, se uita împrejur
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
într-o zi va fi schimbat ca o haină uzată cu una nouă... Prozatorul de azi își ia unele libertăți de limbaj pe care „bătrânul” P.H.Lippa nu și le permitea în anii '30-'40, ai veacului al XX-lea. Eroina lui, o femeie tânără, înzestrată cu suficient simț al umorului, știe să fie atât de discretă încât să-l facă pe Domnul R. să se simtă bine și în situații mai puțin faste pentru un bărbat de vârsta lui... P.H.
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
însingurat, făcând față cu greu nevoilor de subzistență. Retras din activitatea politică (o pasiune a vieții sale), urmărit de noua poliție a statului comunist, va fi căutat refugiul într-o relație amoroasă cu o femeie numită poate chiar Teodora, precum eroina poveștii sale. Izolarea în care trebuia să trăiască, întâlnirile tot mai rare cu femeia iubită îl vor fi dus la dese momente de insatisfacție, la coșmaruri de genul acelora atribuite eroului său. Noroc că visele sale tulburi (psihanalizabile, dar nu
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
om simplu și umil, ce a respectat-o pe fiica regelui, neatingându se de ea. Apare apoi în scenă Electra însăși, în haine sărăcăcioase, purtând pe cap o urnă pentru apă - prin care autorul sugerează condițiile nedemne în care trăiește eroina. Îndată își face intrarea și Oreste, însoțit de Pilade; ca și în tragedia lui Sofocle, cei doi își ascund identitatea și spun că sunt trimiși de fratele ei pentru a împlini dreptatea. Vine și bătrânul care pe vremuri îl salvase
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
încă o dată!”2 - strigăt ce concentrează întrega ei ură și sete de răzbunare. Întocmai ca în piesa lui Sofocle, în tragedia lui Euripide, după bucuria reîntâlnirii dintre frați, se trece la fapte. Egist este primul ucis, de data aceasta, iar eroina își descarcă întreaga ură acumulată în atâția ani proferând blesteme îngrozitoare. Când apare în scenă Clitemnestra, Oreste are un moment de deznădejde, zbătându-se între glasul propriei conștiințe și porunca lui Apolo: „Vai! - cum să omor pe cea care m-
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
după credința vechilor greci, cel ucis nu are liniște în lumea lui Hades până nu e răzbunat! Este, așadar, o apărătoare înverșunată a datinilor și credințelor strămoșești. La Sofocle, frumoase sunt scenele care pun în lumină și alte trăsături ale eroinei căci, alături de impetuozitatea pornirilor sale găsim sentimente de iubire, de tandrețe, de feminitate gingașă, exprimate cu mare finețe. Ea trece de la disperare la bucurie nemărginită, de la deznădejde la speranță, de la ură la gingașă iubire de frate. Nimic nu e trăit
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
mor, cu condiția să sugrum pe mama mea!”. Toate acestea o dezumanizează astfel încât, prin contrast, ea reușește să deștepte o oarecare simpatie pentru cei uciși. Or, tocmai această ferocitate a ei clatină, după părerea unor critici, edificiul arhitectonic al piesei. Eroina lui Euripide e dominată de o pasiune puternică, mistuitoare, care o împinge la hotărâri extreme, de aici poate impresia de sălbăticie a personajului, ce are totodată și momente de șovăială și regret. Ea se modifcă - și aici e noutatea - sub
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
nu urmăresc grandiosul. „Admirabil cunoscător al sufletului feminin, Euripide arată că femeia în sălbăticia ei este mai capabilă de eroism decât bărbatul învestit cu toate puterile”, scria Liviu Rusu1. Autorului grec nu i se poate contesta lirismul, grația cu care eroinele sale împărtășesc publicului revolta, durerea, dragostea, duioșia sufletului lor. La Sofocle, Electra rămâne singură; disperarea ei este încă și mai mare din cauza vicleșugului lui Oreste, care răspândește vestea că a murit. Recunoașterea fratelui și a surorii sale este întârziată și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]