1,413 matches
-
de sevă și mușchi ale pădurii, / Tu vei simți în sânge, gonind, o căprioară” ori interpretarea unor motive folclorice: „Șapte dealuri brumării / Și o vale verde - / Murgule, să mi te ții / Urma când ne-om pierde”. Nu lipsesc caligrafii de eros conjugal și de iubire paternă în cărțile pentru copii. Altundeva transmite alert, cu simțul detaliului revelator, impresii suscitate de meleaguri balcanice, grecești și italice. Rețin atenția și versurile consacrate unor maeștri și confrați, precum Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Emil Isac
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
D., dovadă și titlurile unor volume de versuri printre care și Darul de a iubi (1978) sau ale unor romane precum Această iubire (1979), Viață personală (1981). O carte de versuri de dragoste este și Frumoasele doamne din provincie (1998). Erosul e privit uneori ca destin implacabil, amintind de personajele tragediei antice („Suntem zidiți de vii/ în iubire”), alteori ca un centru al universului, precum în concepția platonică sau în „poezia metafizică” engleză din Renaștere. SCRIERI: Noaptea nunții, București, 1969; Colivia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
geometriques; ils sont avec trop d-evidence des outils de reve pour s-adapter d-eauxmemes a la onirique”... Prin “operatori magici” (Culianu) invocarea, chemarea, fata Îl asimilează pe Luceafăr, Îl absoarbe, Îl intelectualizează ... singurele posesii sunt cele vizuale, la nivelul privirii, iar erosul se realizează la nivelul incantației, la nivelul lumii sensibile dar nu și la cel al tactilului. Nu există Îmbrățișare, nu există corporabilitate numai transsubstanțializări, numai vise, numai chemare. Hyperion suferă de o „dereglare a tuturor simțurilor”. Cu ajutorul privirii și al
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
eroină, are o existență Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. destul de liniară, nu o putem nicicum asimila marilor eroine din literatură, Electra, Clitemnestra etc. Aici stă Încă o dată strălucirea lui Eminescu/'persona” sa este o simplă fată care nu și complică erosul, pofta cu mari planuri de desfășurare metafizică, această doamnă Bovari de Ipotești nu are profunzime, nici pedagogia imoralității feminine a marilor modele literare, simplitatea ei este năucitoare, jocurile ei erotice sunt mai degrabă terapeutice decît senzuale, este totuși stabilă emoțional
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
ne vindem țara, o dăruim, Întreaga Românie actuală transformîndu-se Într-un uriaș Amanet. Pajul este și el un copil găsit asemeni lui Moise, Ghilgamesh, el este cel nehrănit la sîn, nepruncul, nebăiețandrul. În bună tradiție șarpele a introdus În Grădina erosul și nu iubirea. Cătălina vrea și ea o oră de eros. Patima, umorile, transpirația, Îmbrățișările. După cădere s-a putut auzi pentru prima dată această propoziție fundamentală: există o singură artă creștină, care nu-i nici barocă, nici gotică, nici
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
uriaș Amanet. Pajul este și el un copil găsit asemeni lui Moise, Ghilgamesh, el este cel nehrănit la sîn, nepruncul, nebăiețandrul. În bună tradiție șarpele a introdus În Grădina erosul și nu iubirea. Cătălina vrea și ea o oră de eros. Patima, umorile, transpirația, Îmbrățișările. După cădere s-a putut auzi pentru prima dată această propoziție fundamentală: există o singură artă creștină, care nu-i nici barocă, nici gotică, nici romantică, nici clasică, nici postmodernă, nici transmodernă și aceasta se numește
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
concretețe de umbră și mobilitate de himeră. Marea lui iubire pare a ieși dintr-un orizont nevăzut înaitând în ritm de speranță spre inima sa stigmatizată de răutatea lumii. Conștientizare profundă sau narcoză complexă, acest sentiment al sosirii iubirii întru eros ca ideal concretizat, reprezintă, pentru îndrăgostitul incurabil, resortul ce-l menține ferit de prăbușirile spre demență și suicid, oracolul ce prezice cu vocea unui profet taumaturgic că își va întâlni autentica muză, în mâinile căreia, o primăvara fără timp va
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de cel al mundaneității. El nu este, așadar, fără de timp, dar temporalitatea sa constituie un cadru de alt ordin metafizic față de temporalul lumescului cotidian. Inserându-mă în timpul unui astfel de vis, eu sunt purtat spre suspensiile unei trăiri în care erosul îmi remodelează privirea și gestica, erotizându-le, abstractizându-le afrodisiac. Astfel, surâd și mă uit spre chipul persoanei iubite asemeni unei statui de principe antic ce își proiectează zâmbetul demiurgic și raza ochiului nobil spre înălțimi, refuzându-se disipărilor în altitudinea
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
Dimpotrivă, ea îl punctează pe acesta perforator precum întregul univers al îndrăgostirii. Aici, mărturisind ființei pe care o iubesc și căreia îi privesc chipul adorat te iubesc, eu trebuie să-mi aud nu glasul integrării mele lumești, ci vocea de eros a dragostei ce mă poartă spre delirul unei alte vieți, spre extazul unei existențe întru amor edenic. Așadar, această dragoste, ce plutește numai într-un timp al ei, îmi poruncește imperial clipa deschiderii mele afective întru cuvânt și nu eu
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
care m-am îndrăgostit. Sedus, îi privesc chipul și aud cum dragostea, ce mă împletește de marasma ființei sale, rostește, prin mine, te iubesc. Această formulă devenită vociferată, preschimbată în glăsuire tremurândă este cu adevărat vârful, piscul trăirilor mele întru eros ce își revendică acum dreptul la expresie sonoră. Nu am programat erupția lor în cuvânt, nu le-am impus o dată pentru exteriorizarea fonetică. Dragostea mea a pășit de la sine în sunetul ce alunecă tandru spre ființa iubită. Aici rostirea te
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
am resimțit această prezență ca unica importantă pentru ființarea mea și am postulat-o drept celălalt pol al unei axis mundi pornită dinspre egoul propriu. Vibrația-formulă te iubesc mi-a înflorit pe buze plecând din tensiunea inimii cucerite de zemfirurile erosului, fiind parte revelatorie a dragostei mele și nu aplicație constrângătoare survenită dintr-o exteriorriotate planificantă. Acum resimt că proiecția rostirii te iubesc spre individualitatea adorată se confruntă surprinzător cu imensitatea distanței dintre sufletele noastre. Șoapta de iubire pășește aici pe
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
de intens ai iubi, niciodată nu este prea mult, un demon al precauției sau poate al sarcasmului erotic încetinindu-ți pulsiunile de Icar cu aripi de ceară. Prin urmare, distanța dintre sufletul unui îndrăgostit și cel al persoanei adorate întru eros este o realitate constantă și uman-naturală. Desigur, dimensiunea ei diferă de la un caz la celălalt, fiecare iubire fiind unică în structura și dinamica ei complexă. Dar nu această dimensiune, această mărime-unitate este cea care importă prioritar. Ceea ce deține importanță maximă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
iubesc, înțeleasă ca pisc ce arată dragostea respectivă în plenitudinea ei, cu o forță de impulsiune mai scăzută efectul generat fiind cel al unei deplăsări mai lente, într-un timp mai îndelungat, pe calea ce duce la sufletul apelat întru eros, deplasare ce induce perceperea acestei căi drept una mai întinsă și mai greu abordabilă decât se anticipa anterior. Se cuvine a menționa că aici formulele străbatere în scurt timp și deplasare mai lentă, într-un timp mai îndelungat vizează numai
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
întinsă și mai greu abordabilă decât se anticipa anterior. Se cuvine a menționa că aici formulele străbatere în scurt timp și deplasare mai lentă, într-un timp mai îndelungat vizează numai temporalitatea, fenomenul deplasării abstracte și spațializarea specifice iubirii întru eros, care aparțin doar experienței de trăire a îndrăgostirii. Dragostea a cărei experiență o trăiesc aparține ultimei tipologii, se încadrează în clasa iubirilor diminuate care atunci când își proiectează formula te iubesc din esență lor pulsativă îi imprimă o mișcare lentă, anevoioasă
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
se manifestă precum o individualitate-sferă închisă spre interioritatea propriului spirit. Menținerea în starea închiderii ce nu permite nicio asumare a vreunei apariții exterioare sau deschiderea ce primește și acceptă sunt cele două demersuri care hotărăsc evoluția mea ulterioară asaltului întru eros. Confesiunea iubirii mele se adresează și atinge sfera de personalitate a ființei de care m-am îndrăgostit. O învăluie, glisează și alunecă după forma sa de rotunjime spațializată, o scufundă în fluxurile sale de insistență și apăsare emoțională. Ca un
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
ține cont de nici un context, nu ia în calcul nici o împrejurare, nu se raportează la un fond, la o circumstanță de cadru. Tot ce contează pentru el este prezența sau absența combustiei interioare. Așadar, răspunzi sau nu prin iubire întru eros unei iubiri întru eros, indiferent de trăsăturile adiacente ale persoanei ce te solicită astfel. Nu contează stadiul existențial și social al acestei personae, ci numai dacă posedă sau nu scânteia indecriptibilă care îi conferă forța de atracție asupra pulsiunilor tale
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
context, nu ia în calcul nici o împrejurare, nu se raportează la un fond, la o circumstanță de cadru. Tot ce contează pentru el este prezența sau absența combustiei interioare. Așadar, răspunzi sau nu prin iubire întru eros unei iubiri întru eros, indiferent de trăsăturile adiacente ale persoanei ce te solicită astfel. Nu contează stadiul existențial și social al acestei personae, ci numai dacă posedă sau nu scânteia indecriptibilă care îi conferă forța de atracție asupra pulsiunilor tale emoționale. Se poate spune
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
în afară de ținta ei predilectă. Dar ce ar trebui să mai vadă ea în afară de acest reper?! Orice altă vizare ar coborâ-o în planuri nefirești pentru substanțialitatea sa afectivă, orice abordări ale altor subiecte i-ar aduce, în final, autodistrucția. Iubirea întru eros rămâne ea însăși numai în raportarea sa la unica zonă deplin compatibilă cu statutul său, numai în vizarea existenței sau nonexistenței acelui miraj-enigmă la nivelul persoanei prin care dragostea rostește te iubesc. Așadar, pentru persoana de care m-am îndrăgostit
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
atribut ce mă face să fiu pe placul inimii sale, determinându-i acea deschidere din interior a sferei conștiinței spre mine și confesiunea amorului meu. Atunci când m-am îndrăgostit, eu am descoperit în mijlocul acestei sfere parțial transparente o trăsătură-mister întru eros ce m-a sedus determinând ulterior mărturisirea te iubesc și proiecția acesteia. Acum mă aflu în fața încercării de a fi privit de ființa iubită care iscodește, la rândul ei, interioritatea mea, deasemenea ne-integral transparentă, căutând aceleiași inexplicabile calități-taină de
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
sfera conștiinței sale va rămâne închisă mărturisirii mele te iubesc neasumând-o, iar eu voi intra sub zodia întunecărilor celui ce iubește fără a fi iubit. Dacă însă ea va afla prezența în lăuntricul meu a ceea ce o impresionează întru eros, atunci își va deschide sfera sufletului său și va primi confesiunea te iubesc ca un prim pas spre reciprocitate afectivă, inaugurând pentru mine evul unei fericiri ce perindă prin grădinile hedonismului. În primul scenariu-ipoteză, în prima variantă posibilă, eu dețin
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
formula de iubire izvorâtă din lăuntricul meu se infirmă brusc și brutal. Această prăbușire din narcoza unei încrederi exagerate în șansele de victorie este o alunecare în confruntarea cu adevărul. Iar adevărul se dovedește abia acum ostil intențiilor mele întru eros. Impactul afectiv negativ este devastator și se aseamănă cu inundarea de către întuneric a unei raze de lumină. Ciocnirea cu adevărul nu mă preschimbă într-o conștiință a adevărului, o conștiință obiectivă. Acel vis căruia nu îi doream stingerea nu se
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
acum dramatică, ca odată cu amurgul iubirii mele să cadă implacabil cortina de neant peste acest mundan detestabil. Acum nu cer ca semenii să-mi înțeleagă delirul, să-mi fie consubstanțiali în actul îndurării de martir a sfredelirii sufletului de către sadismele erosului, ci vreau să îmi ancorez stingerea de un vid ce exclude superficialitățile lumescului și ale celorlalți. Pe drumul întoarcerii spre sine, îmi port pe umeri noua formulă te urăsc precum Atlas își duce cerul. Și din această formulă, doresc să
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
pe umeri noua formulă te urăsc precum Atlas își duce cerul. Și din această formulă, doresc să răzbată doar acorduri de requiem și marșuri funebre în amintirea îndrăgostitului cu aură de naiv încrezător ce am fost sub semnul inocenței întru eros. Astfel sunt sacerdotul de cortegiu al fostei mele iubiri, asistat de zeul revoltei și-al suicidului. Și doar un orizont ce profețește o nouă dragoste mai deține potențialul de a mă ridica din grota sceptică, așezându-mă pe orbita unei
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
mă ridica din grota sceptică, așezându-mă pe orbita unei alte experiențe amoroase sub zâmbetul sarcastic al necruțătoarei Venus. În al doilea scenariu-ipoteză, în a două variantă de situație, mă aflu în postura de a-mi fi dăruită fericirea întru eros. Rostirea comună ar spune despre mine că dețin noroc în dragoste. În fapt, aici nu eu dețin norocul, ci, dimpotrivă, el mă deține pe mine. Astfel, soarta sau destinul îmi surâde, îmi este favorabilă, îmi suflă un vânt prielnic în
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
persoane. Speranța nu își atinge apogeul prematur, ci urcă spre o nouă formă, vizând dobândirea deplinei iubiri din partea ființei de care m-am îndrăgostit. Înainte speram să accepte dragostea mea, acum nădăjduiesc să deschidă spre mine prea-plinul unei adorări întru eros echivalentă cu această dragoste sau mai intensă. Îmi confer o importanță poate fără măsură erotică și cred că mi se cuvine să fiu iubit precum iubesc, că este un drept firesc al meu. Astfel sunt ușor atins de mândria cuceritorului
[Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]