452 matches
-
Légère Mécanique, DLM) erau formate fiecare câte două brigăzi ușoare mecanizate ("Brigades Légères Mécaniques", BLM). Dintre aceste, brigada „de luptă” era formată din două regimente de tancuri, fiecare având în componență două escadroane de tancuri medii SOMUA S35 și două escadroane de tancuri ușoare Hotchkiss H35. În fiecare escadron era dotat cu câte 44 de tancuri medii S35, respectiv câte 43 de tabcurii ușoare H35, plus câte opt mașini blindate de comandament. Cea de-a doua brigadă „de recunoaștere” era formată
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
brigăzi ușoare mecanizate ("Brigades Légères Mécaniques", BLM). Dintre aceste, brigada „de luptă” era formată din două regimente de tancuri, fiecare având în componență două escadroane de tancuri medii SOMUA S35 și două escadroane de tancuri ușoare Hotchkiss H35. În fiecare escadron era dotat cu câte 44 de tancuri medii S35, respectiv câte 43 de tabcurii ușoare H35, plus câte opt mașini blindate de comandament. Cea de-a doua brigadă „de recunoaștere” era formată dintr-un regiment de recunoaștere echipat cu câte
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
respectiv câte 43 de tabcurii ușoare H35, plus câte opt mașini blindate de comandament. Cea de-a doua brigadă „de recunoaștere” era formată dintr-un regiment de recunoaștere echipat cu câte 44 de mașini blindate Panhard 178 organizate în două escadroane și un regiment de infanterie motorizată echpată cu 126 de transportoare Laffly S20TL. De asemenea, în dotarea acestei intra trei escadroane de câte 22 tancuri ușoare doate cu mitraliere ("Automitrailleuse de Reconnaissance") și trei vehicule blindate pentru comandament. Dacă "2e
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
era formată dintr-un regiment de recunoaștere echipat cu câte 44 de mașini blindate Panhard 178 organizate în două escadroane și un regiment de infanterie motorizată echpată cu 126 de transportoare Laffly S20TL. De asemenea, în dotarea acestei intra trei escadroane de câte 22 tancuri ușoare doate cu mitraliere ("Automitrailleuse de Reconnaissance") și trei vehicule blindate pentru comandament. Dacă "2e DLM" utilza pe post de tanc ușor modelul Renault AMR 35, datorită unor probleme de producție, "3e DLM" folosea în schimb
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
88 P 178, în aceste cifre fiind incluse și rezervele. Divizia a 3-a ("3e DLM") utiliza o versiune ușor modificată a tancului H35, care este denumit uneori în literatura de specialitate „H 39”, dar avea de aseneea o singură escadron de 22 de vehicule AMR din modelul mai vechi, model care era folosit exclusiv în cadrul "2e DLM". Cele mai multe tancuri Hotchkiss de diferite versiuni erau dotate cu un tun scurt SA 18 de 37 mm calibrul 12, care avea să se
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
ale Regimentului al 11-lea dragoni. În continuare era amplasat Batalionul al 3-lea, care apăra șase kilometri de-a lungul Petite Gette în jurul localității Opheylissem din cadrul comunei Hélécine, dotat cu 21 de tancuri Hotchkiss, la care se adăugau un escadron de tancuri din Batalionul I cuirasieri și 21 de tunuri de 75 mm din rezerva Corpului de cavalerie. Urma în ordine Batalionul al 2-lea, care apăra 5 km de-a lungul Petite Gette până la Orp. Acest batalion era dotat
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
tunuri de 75 mm din rezerva Corpului de cavalerie. Urma în ordine Batalionul al 2-lea, care apăra 5 km de-a lungul Petite Gette până la Orp. Acest batalion era dotat cu 21 de tancuri Hotchkiss, sprininite de un alt escadron din cadrul Batalionuli I cuirasieri și 12 tunuri de 75 mm din cadrul aceluiași Regiment al 76-lea de artilerie. În spatele acestui sector la Marilles fusese plasat un escadron de tancuri SOMUA din cadrul Batalionului I cuirasieri. Generalul de Lafont comanda cei cinci
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Acest batalion era dotat cu 21 de tancuri Hotchkiss, sprininite de un alt escadron din cadrul Batalionuli I cuirasieri și 12 tunuri de 75 mm din cadrul aceluiași Regiment al 76-lea de artilerie. În spatele acestui sector la Marilles fusese plasat un escadron de tancuri SOMUA din cadrul Batalionului I cuirasieri. Generalul de Lafont comanda cei cinci kilometri ai sectorului sudic al diviziei, care se întindea în zona cel mai greu de apărat din fața orașului Hannut. Lafont avea la dispoziție Batalionul al 11-lea
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
sectorului sudic al diviziei, care se întindea în zona cel mai greu de apărat din fața orașului Hannut. Lafont avea la dispoziție Batalionul al 11-lea dragoni plasat în punctele de rezistență de la Thisnes, Wansin și Crehen, care avea în componență escadroanele de tancuri din prima linie, plus escadroane de tancuri Hotchkiss de rezervă (din cadrul Batalionului al 2-lea cuirasieri), plasate la Crehen și Thisnes, toate beneficiind de sprijinul a 21 de tunuri de 75 mm și 12 de 105 mm. Rezerva
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
în zona cel mai greu de apărat din fața orașului Hannut. Lafont avea la dispoziție Batalionul al 11-lea dragoni plasat în punctele de rezistență de la Thisnes, Wansin și Crehen, care avea în componență escadroanele de tancuri din prima linie, plus escadroane de tancuri Hotchkiss de rezervă (din cadrul Batalionului al 2-lea cuirasieri), plasate la Crehen și Thisnes, toate beneficiind de sprijinul a 21 de tunuri de 75 mm și 12 de 105 mm. Rezerva sectorului era formată dintr-un escadron de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
plus escadroane de tancuri Hotchkiss de rezervă (din cadrul Batalionului al 2-lea cuirasieri), plasate la Crehen și Thisnes, toate beneficiind de sprijinul a 21 de tunuri de 75 mm și 12 de 105 mm. Rezerva sectorului era formată dintr-un escadron de tancuri SOMUA din cadrul Batalionlui I cuirasieri staționat la Jauche și două escadroane de tancuri SOMUA din cadrul Batalionlui al 2-lea cuirasieri staționate la Jandrenouille, respectiv Merdorp. La sud de Crehen era plasată 2e Division Légère Mécanique, care avea un
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
plasate la Crehen și Thisnes, toate beneficiind de sprijinul a 21 de tunuri de 75 mm și 12 de 105 mm. Rezerva sectorului era formată dintr-un escadron de tancuri SOMUA din cadrul Batalionlui I cuirasieri staționat la Jauche și două escadroane de tancuri SOMUA din cadrul Batalionlui al 2-lea cuirasieri staționate la Jandrenouille, respectiv Merdorp. La sud de Crehen era plasată 2e Division Légère Mécanique, care avea un front de-a lungul pârâului Mehaigne, până la orașul Huy pe râul Meuse. Pe
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
care luptau pentru încetinirea înaintării inamicului pe direcția St. Trond-Tirlemont. Carele blindate germane, sprijinite de inflitrările de infanteriei, au tatonat în după amiaza acestei zile frontul france în zona Tirlemont. Ca răspuns, Corpul francez de cavalerie a hotărât ca un escadron de tancuri și un grup divizionar de recunoaștere să se deplaseze în zonă. Din partea britanicilor au fost de asemenea trimise unități de sprijin. Atacul germanilor a fost în principal unul de recunoaștere și diversiune. Principalul obiectiv al germanilor rămânea zona
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
traversare. Începând cu ora 11:30, Divizia a 3-a de infanterie franceză a identificat prezența a cam 80 de tancuri inamice la Marilles și aproximativ 100 la Orp. Unitatea de dragoni a luptat pentru apărarea punctelor întărite sprijinită de escadronul de tancuri Hotchkiss, dar rezistența lor a început să se prăbușească în jurul orei 13:30. Colonelul Dodart des Loges, comandantul sectorului nordic al Diviziei a 3-a de infanterie mecanizată, a ordonat retragerea. În timp ce dragonii se retrăgeau, tancurile lor Hotchkiss
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
rezistența lor a început să se prăbușească în jurul orei 13:30. Colonelul Dodart des Loges, comandantul sectorului nordic al Diviziei a 3-a de infanterie mecanizată, a ordonat retragerea. În timp ce dragonii se retrăgeau, tancurile lor Hotchkiss H35 și alte două escadroane de Hotchkiss din cadrul unității de cuirasieri au contraatacat. Tancurile franceze au respins blindatele germane până pe malul râului. Cele două tabere au suferit pierderi comparabile - șase tancuri germane și patru franceze. Colonelul de Vernejoul, comandantul Regimentul I cuirasieri, a dat ordin
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
lupta pentru desăvârșirea idealului național român. La început efectivul a fost de aproximativ 2.500 de oameni, organizat în 2 batalioane active: „Horia” și „Mărășești”, 2 trenuri blindate cu același nume, 1 batalion de rezervă, o companie de pionieri, un escadron de lăncieri și o companie de . În compunerea corpului a mai fost menționat un serviciu de intendență și o Secție Culturală condusă de către sublocotenentul Augustin Șandru, iar fiecăruia dintre batalioanele operative I și II i-a fost alocată câte o
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
de Armata Roșie și trupele cehoslovace nu au intervenit, retrăgându-se pe calea ferată. Ajunsă în gara Azei pe 3 februarie 1920, avangarda bolșevică formată din 2 regimente de infanterie (6 batalioane cu un efectiv de 3000 de baionete), 3 escadroane de cavalerie precum și din artilerie, s-a găsit la câțiva kilometri spre vest de câteva trenuri cehoslovace aflate în gara Șeragul, unde se aflau și batalionul românesc „Mărășești” cu trenul său blindat, escadronul de lăncieri ai "Legiunii" și un detașament
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
un efectiv de 3000 de baionete), 3 escadroane de cavalerie precum și din artilerie, s-a găsit la câțiva kilometri spre vest de câteva trenuri cehoslovace aflate în gara Șeragul, unde se aflau și batalionul românesc „Mărășești” cu trenul său blindat, escadronul de lăncieri ai "Legiunii" și un detașament de distrugere din compania română de pionieri. Trupele de lăncieri de recunoaștere trimise de români spre vest au fost distruse, iar în noaptea de 3 spre 4 februarie o brigadă rusă a atacat
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
guițând în codârlă și câinele legat cu frânghie, șchiopătând alături. Vehicule de toate neamurile: care de fân și trăsuri hârbuite, briști și docare, furgoane militare și chesoane, câte o baterie cu tunurile trase din greu de opt cai, apoi un escadron de tren, infanteriști și cârduri de vite, dar mai cu seamă căruțele cu stranii și clătinate arhitecturi de bagaje, menținându-se prin minune în echilibru; mobile și lăzi, cuști și leagăne de copii, oale de bucătărie și lăvicere leoarcă de
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
și Regimentul 44 Infanterie și "Detașamentul Lotru" - comandat de colonelul Traian Moșoiu, compus din Regimentul 5 Vânători și Regimentul 2 Infanterie. Forța combativă a grupului era de tăria unei divizii de infanterie de rezervă, având 17 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 12 baterii de artilerie. La 25 august/7 septembrie 1916 forțele Grupului Olt-Lotru au fost constituite în Divizia 23 Infanterie sub comanda generalului Matei Castriș. Divizia 23 Infanterie nu era prevăzută a se înființa în planul de
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]
-
de infanterie - 26 ruse și 6,5 române, 13 divizii de cavalerie ruse și 2 brigăzi de cavalerie române. Diviziile ruse de infanterie erau compuse din 12-16 batalioane și 6 baterii de artilerie iar diviziile de cavalerie din 24 de escadroane. Diviziile române aveau forța combativă mult diminuată, de exemplu Divizia 7 Infanterie mai avea doar 5 batalioane și 4100 militari, Divizia 12 Infanterie avea 7 batalioane și 2100 militari iar Brigada 2 Călărași avea 8 escadroane și 1050 militari. Forțelor
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
cavalerie din 24 de escadroane. Diviziile române aveau forța combativă mult diminuată, de exemplu Divizia 7 Infanterie mai avea doar 5 batalioane și 4100 militari, Divizia 12 Infanterie avea 7 batalioane și 2100 militari iar Brigada 2 Călărași avea 8 escadroane și 1050 militari. Forțelor Puterilor Centrale dislocate pe frontul român la începutul anului 1917 erau organizate în două mari gruări: "Grupul de armate „Mackensen”" - dispus pe frontul de sud de la Marea Neagră până la Irești și "Grupul de armate „Arhiducele Iosif”", dispus
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
fusese deja descumpănit și înfuriat de comportamentul portughezilor, care le garantaseră accesul nestigherit comercianților musulmani din Cannanore. Kōlattiri a organizat și o rezistență armată împotriva portughezilor, asediind fortul din Cannanore. În 1507 misiunea lui Almeida a fost întărită prin sosirea escadronului lui Tristăo da Cunha. Detașamentul lui Afonso de Albuquerque se despărțise de escadronul lui Cunha în apropierea țărmului de est al Africii, cucerind noi teritorii spre vest. În martie 1508, la cererea negustorilor arabi din Calicut, o flotă egipteană, aflată
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
comercianților musulmani din Cannanore. Kōlattiri a organizat și o rezistență armată împotriva portughezilor, asediind fortul din Cannanore. În 1507 misiunea lui Almeida a fost întărită prin sosirea escadronului lui Tristăo da Cunha. Detașamentul lui Afonso de Albuquerque se despărțise de escadronul lui Cunha în apropierea țărmului de est al Africii, cucerind noi teritorii spre vest. În martie 1508, la cererea negustorilor arabi din Calicut, o flotă egipteană, aflată sub comanda lui Amir Husain Al-Kurdi (Mir Hussain) a atacat și învins escadronul
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]
-
escadronul lui Cunha în apropierea țărmului de est al Africii, cucerind noi teritorii spre vest. În martie 1508, la cererea negustorilor arabi din Calicut, o flotă egipteană, aflată sub comanda lui Amir Husain Al-Kurdi (Mir Hussain) a atacat și învins escadronul portughez comandat de Lourenço de Almeida în Bătălia de la Chaul. Lourenço de Almeida a fost ucis în timpul bătăliei, care a dus la retragerea temporară a portughezilor din apele Oceanului Indian. Afonso de Albuquerque a sosit la Cannanore la sfârșitul anului 1508
Francisco de Almeida () [Corola-website/Science/335910_a_337239]