699 matches
-
zguduitor din Evanghelii. De altfel, el așază acest verset din Evanghelia după Marcu înaintea creației sale fundamentale, Jurnalul fericirii, în care problemele majore care-l frământă pe Steinhardt, devenite adevărate teme, sunt aceleași pe care le-am întâlnit și în eseistica sa: libertatea, credința, curajul, paradoxul. Cât despre eseul teologic al lui Steinhardt, ce s-ar putea spune mai mult, decât ce spun frumoasele cuvinte ale lui Valentin Chifor: Dacă sintagma "lumină din lumină" are un sens, atunci predicile monahului Nicolae
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
aspirațiile și tendințele unei părți importante a autorilor din domeniu de a fundamenta metode de cercetare empirică prin care să se permită verificarea sau nu a ipotezelor emise, metoda de investigare și reflecție istorică specifică școlii a fost considerată tradiționalistă (eseistică) și, prin urmare, neștiințifică (nefundamentată empiric). Concluzii Școala engleză constituie primul curent de teoretizare a relațiilor internaționale care a subliniat faptul că, deși în relațiile internaționale nu avem o autoritate centrală, ordinea nu este cu totul absentă. Politica internațională poate
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Balotă semnează o carte de referință, unică prin modernissima lectură-interpretare a textelor urmuziene, prilej cu care asistăm nu numai la relansarea unui autor român compatibil cu scena europeană, ci și la scrierea sub ochii noștri a unui mic tratat de eseistică a artelor și literaturii sfârșitului de veac. "Tot ce a fost ori o să fie, / În prezent le-avem pe toate", pare a ne demonstra eseistul, recitindu-l pe Urmuz sub hiperspecializata sa lentilă comparatistă. Maria-Ana Tupan Literatura română, între Râm
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
autoarei la Paris între 1947 și 1980, oferind însă și anticipări din perioada postdecembristă, precum și ochiri retrospective asupra copilăriei, adolescenței și tinereții bucureștene. Gelu Ionescu îi recunoaște talentul de a bricola între idee, fapt și profiluri, evocarea echilibrându-se cu eseistica, critica cu gazetăria. Gazetarul politic primează, fără resentimente și umori necontrolate, în ciuda păcatului de "auto-supraestimare". Dacă episodul asasinării în închisoare a mamei sale, Ecaterina Bălăcioiu, este emblematic pentru viitorul curs biografic și politic al autoarei, nu mai puțin hotărâtor este
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
era superîndrituit ca autor a peste zece volume, ce-i drept fără un răsunet special (spicuim: "Junimea implicații lingvistice", 1983, monografie; "Vine o zi când ...", 2000, roman; "Perenitatea culturii ... Perenitatea lecturii ... Perenitatea criticii ...", 2002, eseuri; "Clipă, rămâi ...", 2004, critică și eseistică literară) și doctor în filologie din 1979 (sub auspiciile prof. D. Macrea) prin cunoașterea detaliată a unor oameni de la vârf, scene și episoade tipice pentru un climat toxic, ceea ce îl face să scrie cele mai radicale, caustice pagini care au
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și literaturii române, drept care au fost retipărți reprezentanții perioadei interbelice, mit obsesiv al anilor șaizeci, un fel de "paradis pierdut" sau "vârstă de aur": Iorga, Vasile Pârvan, Xenopol, Nicolae Densușianu, V. Papacostea. Totodată au fost republicate lucrările unor autori de eseistică naționalistă cu accente filosofice, precum și studiile de filosofia culturii ale lui Blaga. Alături de teze ale autohtonismului interbelic antioccidental, de izolaționalismul și triumfalismul ceaușist, au proliferat și urmașii fantasmagoriilor traco-geto-dacice tip Ion Gheorghe, fie în stare agresivă, fie la cote rafinate
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
șapte sute de ani care au trecut de la nașterea scriitorului, bibliografia dantescă a înscris milioane de titluri, românul Alexandru Balaci n-a pregetat să abordeze subiectul, cartea sa, în versiune italiană, fiind cotată "alături de cei mai mari exponenți ai biografologiei și eseisticii străine, alături de Etienne Gilson, August Buck, Pierre Gauthiez, Jacques Madaule, T.S. Eliot și însuși Thomas Carlyle ...". În 2010 aceeași Editură a retipărit capodopera dantescă, versiunea George Coșbuc, înnobilată de un studiu introductiv și de notele marelui italienist. Ca o amintire
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
mare actualitate în anii ’70-’80. Scriitorul urmează și o altă filieră, ortodoxist-mistică și tradiționalistă, de tipul Nae Ionescu, Lucian Blaga, Nichifor Crainic, Dumitru Stăniloae ș.a., vorbind despre „misiunea românească” și caracterul „tragic, eroic și sublim” al românilor. Dacă în ceea ce privește eseistica autorul poate fi așezat alături de Paul Anghel sau Dinu Săraru, romanele pe care le-a scris sunt discutabile, iar încercarea de a da o Istorie a literaturii daco-romane (1999) este în cel mai bun caz un gest de curaj, ținând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286745_a_288074]
-
numit de Romain Roland, care-l și lansase, "un Gorki al Balcanilor". Diferențele erau importante și în ce privește marca ideologică a gândirii celor doi. Căci Fundoianu nu avusese la activ nici un angajament politic explicit, scrisul său limitându-se la poezie și eseistica literară și filosofică (versurile scrise în românește în perioada 1917-1923, care urmau să alcătuiască volumul Priveliști tipărit abia în 1930, eseurile dedicate majoritar literaturii franceze moderne din Imagini și cărți din Franța - 1922, și cele rămase în reviste, despre literatura
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
Cehov, care veneau cu un teatru problematic". Sunt de observat aici câteva inexactități, câteva susțineri discutabile și o idee brebaniană care, într-o măsură sau alta, reverberează în toate romanele din tetralogie și aș spune că în toată literatura și eseistica lui Breban. Mai întâi inexactitățile. Caragiale nu și-a scris comediile în 1910, ci cu treizeci de ani înainte, cum bine se știe: O noapte furtunoasă în 1878, Conul Leonida față cu reacțiunea în 1879, O scrisoare pierdută în 1884
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
Dorin Spineanu, Daniel Condurache, Carmen Crețu, Florin Cântic și alți cîțiva au creat și întreținut iluzia, vreme de două decenii (prin cărți, revistele Dialog și Opinia studențească și activitatea în mediile culturale ieșene), unei școli de critică, istorie a culturii, eseistică și presă, la un nivel cu adevărat performant, în vechea "capitală a culturii". Cum însă ideea de "grupare", de "școală" (în general, tot ce însemna mai mult decît o singură persoană) era suspectă, proiectul, despre care s-a și scris
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
eseistic pe care, de prin 1945-1946, Cioran l-a repudiat, socotindu-l drept o rătăcire a tinereții. Avea dreptate. Născut în 1911, începe să publice, la 22 de ani, cartea Schimbarea la față a României, partea, esențială a acestei muribunde eseistici fiind editată la 25 de ani. La 26 de ani pleacă, bursier, în Franța. Dar în toamna lui 1940 pînă prin februarie 1941 recidivează, revenind în România, tocmai pe vremea statului național-legionar, se manifestă solidar cu noua putere în presă
Opera românească a lui Cioran by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17055_a_18380]
-
pe baza priorității canonice pe care criticul de la Familia o acordă literaturii „șaizeciste” în raport cu postmodernii. Nu e însă chiar așa, întrucît criticii „șaizeciști” au evitat, de regulă - ca reacție la politizarea din anii ’50 a istoriei literare - contextul operei în favoarea eseisticii imanentiste. Or, critica practicată de acest simpatizant al „criticii complecte” la care visa G. Ibrăileanu, pare situată mai degrabă în descendența lovinescianismului interbelic. Pe de altă parte, Simuț e unul dintre puținii critici optzeciști centrați pe istoria literară tradițională, deschisă
Istoricul literar, canonul și politicul by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3786_a_5111]
-
iunie Prima femeie în Academia Franceză În urmă cu 100 de ani s-a născut Marguerite Yourcenar, prima femeie aleasă - în 1980 - printre cei „40 de nemuritori“ ai Academiei Franceze. A fost poetă, prozatoare, traducătoare, a scris lucrări de critică, eseistică și istorie. A fost preocupată îndeosebi de istorie și mitologie, mai puțin de contemporaneitate. Printre cele mai cunoscute volume semnate de Yourcenar se numără „Memoriile lui Hadrian“ și „Povestiri orientale“. Luni, 9 iunie Revoluție în Muntenia În anul 1848 are
Agenda2003-23-03-16 () [Corola-journal/Journalistic/281096_a_282425]
-
a ,universaliilor"), Magda Jeanrenaud are inspirația de a provoca, pe mai mult de două paliere, interesul asupra unor subiecte arareori abordate altfel decât pasager. , Principiul terțului inclus" e repus, astfel, în drepturi, poziționându-i studiile de traductologie undeva la limita eseisticii. De care o separă, uneori, lipsa unei intenții (și conștiințe) a gratuității. Oricum, e o carte de citit cu (și fără, în același timp) creionul în mână.
De la particular la universalii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/10778_a_12103]
-
realizăm că autorul utilizează codul și jargonul marxist pentru a-i bascula pe cenzori și activiști pe propriul lor teren. Printr-o frază "pe linie", se introduc, cu o naivitate bine jucată, autori "reacționari" și teme interzise în obsedantul deceniu. Eseistica de maturitate a lui Alexandru Paleologu se înscrie, nolens-volens, în orizontul strâmt de așteptare oficială de la finele epocii dejiste. Concesiile făcute, formale, fiind minate de spiritul deodată prea serios, suspect de serios, al sclipitorului eseist.
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
declară a fi George Guțu l-a citit cu atenție pe Cioran și i-a tradus inspirat dicțiunea ideilor, într-un mod care ne face să descoperim în text, la tot pasul, fraze și formulări la fel de reușite ca acelea din eseistica sa. Îl recunoști pe Cioran în aceste epistole redactate în germană, iar aceasta este, cred, dovada cea mai elocventă că ne aflăm în fața unei traduceri de calitate. Și totuși, cum scria Cioran în germană? Editorul dă, la această întrebare, două
Cioran necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6293_a_7618]
-
francezi sau, și mai aproape de realitate, pe terenul unde se împacă umanul-creștinesc, eticul și esteticul, plenitudinar, cum spuneau tinerii interbelici, sau în stilul lui ingenios și colorat: "spre zăpăceala și ciuda exegeților, bucherilor și învățătorilor și întru împlinirea sfintei dreptăți". Eseistica lui erudită și hedonistă se bizuie deopotrivă pe o mansuetudine franciscană și pe o rară energie spirituală, de unde lectura amoroasă alături de un polemism ferm, dar cordial. Pendulează subtil între contrarii pe care le aduce într-un punct de convergență. Îi
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
Paleologu ori Alexandru George, cum se vede și din volumul cu numele Critică la persoana întâi . De altfel, mărturisirile despre sine în această privință sunt extrem de rare, oricât de subiectiv se consideră și este. Avem de-a face cu o eseistică a inteligenței inventive, o petrecere a spiritului de o specifică vioiciune a dicțiunii. Și adeseori de o "bunătate" creștină. Deci tot un contrast fulgurant, de o bogăție spectaculoasă, prin alăturări și disjungeri neașteptate, dar plauzibile. Nici mai mult, nici mai
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
asupra problemei identitare, a „evreității” lui Sebastian, pe care acesta nu înțelegea să o separe de „românitatea” sa concomitentă, privind în această lumină și literatura sa (cum o făcuse Călinescu în Istoria literaturii), și opțiunile politice și culturale exprimate în eseistica sa. Cartea Danei Pîrvan-Jenaru, apărută anul trecut, dar de care aflu abia acum, întoarce ocheanul și încearcă să privească întregul ghem de probleme din perspectiva vastei publicistici pe care a lăsat-o Sebastian (cronici și recenzii, note, articole de atitudine
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
critic literar”, a putut fi convertită - cu succes, trebuie să spun din capul locului - într-o carte despre , cercetare anunțată încă de acum vreo șase ani de un articol chiar din România literară. Volumul afirmă și încearcă să demonstreze că eseistica și foiletonistica lui Sebastian nu discută doar cărți, ci și ideile autorilor și ale epocii, căutând să le așeze într-un context public mult mai larg și participând în acest fel, mai mult și cu mai mult efect decât s-
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
coerentă, încheierea - organică și niciodată forțată - arată cam ca în citatele reproduse mai sus. Veți spune că algoritmul e ușor de executat? Vă mărturisesc că nu l-am mai întâlnit în vreo carte, fie ea de critică literară sau de eseistică. și că la fel de ușor poți face un ou să stea drept pe-o tăblie.
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
om de litere. Autor al mai multor volume de etică, filozofie și istoria culturii, exegeze și eseuri, laureat al unor importante premii și distincții literare (între care medalia Academiei de Știință și Literatură din Mainz, Premiul "Ernst Robert Curtius" pentru eseistică, Premiul "Friedrich Nietzsche"), membru al Academiei pentru limbă și poezie din Darmstadt și în conducerea PEN-Clubului german - el a rămas cordial, de o sinceritate cuceritoare, lipsit de morgă și fasoane. Iată și titlurile volumelor pe care Rüdiger Safranski le-a
Rüdiger Safranski - Să cugetăm înainte de a da sentințe by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15095_a_16420]
-
Man). Această metodă de producere a literaturii fără valoare s-ar mai putea numi "Amorul e un lucru foarte mare" - cugetare scrisă în album de un personaj al lui G. Topîrceanu, Guță Popândău. PRACTICAREA OBSCURITĂȚII. Textele care rezultă (poezie, proză, eseistică), lipsite până și de umor involuntar, nu vor fi descifrate niciodată de nimeni, dar nici nu vor trezi dorința de a fi descifrate: "inexistența bruscă a realului nici o culoare nici un tu de conivență trăirea nonsensul voluptatea luxului la antipod ci
Cum te poți rata ca scriitor by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7389_a_8714]
-
foc pirpiriu, este o reproducere autohtonă a cavernei platoniciene. Hortensia Papadat-Bengescu, cea care i-a furnizat autoarei titlul, beneficiază de comentariul cel mai steril al cărții. Aici se vede că intenția de a caracteriza evoluția românului printr-o unică găselnița eseistica (oglindă, în cazul de față) poate eșua în comentarii fără interes saturate de extrapolări inutile. Astfel femeia începutului de secol din Femei în fața oglinzii devine o "frumoasă fără corp", o palida și ultragenerală imagine a crizei identității: "Dacă Celălalt a
Oglindă, oglinjoară by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17949_a_19274]