505 matches
-
o parte francofoni, ei nu se Întîlnesc foarte des, de altfel) și reacționarii noștri de șarm ar trebui să-și recunoască, pînă la urmă, complementaritatea. Pentru că, În fond, ei revendică două lucruri distincte. Primii sînt (ar trebui să fie) niște esteți ai moralei, În calitate de poeți - sau metafizicieni - ai politicii. Ceilalți sînt (ar trebui să fie) niște pragmatiști pentru care dreptatea nu se traduce neapărat prin sufragiul public și nu rezistă la sofisme. Dezechilibrul fundamental dintre cele două discursuri la noi, rezultă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revelă originalitatea: tonul discursului, departe de sarcasmele lui Luc Ferry sau sentințele baroce ale celor ce transmit adevăruri mari, departe de precipitarea exfolierii unei erudiții proteiforme (ca În cazul unor eseiști/universitari americani) are ceva din decența resemnatului, din ironia estetului, din fervoarea nostalgicului. Din pathosul antimodernului care știe că trăiește Într-o epocă În care orice contra-mișcare este ușor de recuperat și de Întors Împotriva ei. Antoine Compagnon reprezintă astăzi o figură Încă tulbure În cîmpul literaturii, dar care, probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
il pensiero debole, Houellebecq e voluntarist. În vremea prudenței, aruncă cu vorbele. Intransigența lui distonează cu domnia ludicului. Houellebecq nu vrea să scrie frumos, ci - și dimensiunea etică este capitală - bine. Idealul scriitorului dintotdeauna Îi este străin. Deoarece, crede el, estetul, concentrat asupra scriiturii, rămîne blocat Într-o Întrecere abstractă, cu propriile limite de expresie sau cu cele ale limbajului. Nu e vorba despre cîștigarea nici unui concurs autist, crede el, soldat fidel al misionarismului. Apoi, continuă, biografismul care pornește de la premisa
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de a fi luat zilele muștei care-i ținea de urît. Nu-i mai pușțin adevărat că, Între timp, fuseseră uciseră În războaie mai multe zeci de milioane de oameni, la vederea cărora Lafcadio s-a transformat brusc dintr-un estet arogant și criminal Într-un luzăr circumspect și plin de (auto)compasiune. Ce Înseamnă literatura de 20ș? Confort. Lectura romanelor publicate de editura Minuit În anii 1980 este aparent comodă: textele mustesc de umor, cinism, parodie. Este o literatură de
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
degrabă despre crepusculul vîrstei de aur - a literaturii franceze, cea care situează literatura Într-un Dincolo al cunoașterii, spiritului și pulsiunii, voi Încheia acest volum cu un comentariu la Umbrele rătăcitoare ale lui Pascal Quignard, un scriitor francez din stirpea esteților - sau a antimodernilor : Pascal Quignard. . Despre scriitorul născut În 1948 se știu destule. Rezumatul biografiei de scriitor a lui Pascal Quignard se găsește Într-un articol anterior, scris după aflarea unora dintre cărțile premiate În Hexagon spre sfîrșitul anului trecut
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de altă parte, un articol ditirambic dintr-o foaie de provincie îi dă iluzia recunoașterii, nu oricum, ci ca „mare poet”. Articolul aparține unui Popescu necunoscut, dar pe care îl ridică în rang: „eminentul critic”, „talent de mîna întîi”, „un estet fără pereche”. „De la Gherea n-am mai avut un critic atît de cumpănit, atît de judicios și învățat...”. „Pe lîngă el, și Dragomirescu, și Lovinescu și toți criticii noștri sînt niște cîrlani”. O „aqua forte” executată cu mînă sigură, schița
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Grigore Vieru, Princeps Edit, Iași, 2011. Erijându-se, încă din primele sale plachete de poezii (Primul val, Editura Alfa, Iași, 2004, Îngerii mint femeile, Pre-press Adi Center, Iași, 2007, Galeria de artă vie, Pre-press Adi Center, Iași, 2007), într-un estet, id est un îndrăgostit deopotrivă de perfecțiunea feminină, cea a artei și cea a spiritului pur, tânărul poet Paul Gorban cultivă o imagistică racordată mai degrabă la vechile po(i)etici decât la sensibilitatea fățiș sau estompat fracturistă a ultimelor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1981. 2) Și tot în Ph. Hamon (1981, p. 473), scriitura realistă va utiliza aceste procedee pînă la stereotipie, precum: a) medii transparente: ferestre, sere, uși deschise, lumină puternică, soare, vizibilitate atmosferică, priveliști largi etc.; b) personaje-tip ca: pictorul, estetul, gură-cască, drumețul, spionul, bîrfitorul, neofitul, intrusul, tehnicianul, informatorul, exploratorul unui loc; c) scene-tip ca: sosirea mai devreme la o întîlnire, surpriza unui secret, vizita unui apartament, pătrunderea într-un loc necunoscut, plimbarea, pauza, momentul de destindere, privitul de la fereastră
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de interne: în martie 1907 încredințează prietenului de la Paris informația: "Țăranii organizați în bande de huligani au prădat un orășel întreg sub comanda unui popă lipovean [...] și au bătut chiar pe soldați. E ceva fin!" Asta va să zică o atitudine de estet! Corespondența cu prietenul Boicescu se desfășoară între 1901-1908; scrisorile sînt expediate către Paris din Sinaia, Berlin, București de la adrese de pe străzile Crîngași, Miron Costin, Popa Tatu, Atelierului; epistolierul Mateiu se simte "nobilul exilat în patria capsomanilor", "setos de lux și
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
una către anul 1860, cealaltă la sfârșitul secolului. Astfel, catre 1860 provocările lansate de către burghezie artei dau naștere noilor imagini domestice, care pun accentul pe virtutea femeilor în rolul lor de soție, de fiica și de mamă. Spre sfârșitul secolului, esteții burghezi intra în reacție contra acestor valori, avansând un flux de imagini calificate de autorii actuali că "imagini perverse". Românul, teatrul, pictură reprezintă emanciparea feminină sub diferite forme. Pe parcursul secolului, romantismul elogios face loc naturalismului defăimător. Personajul feminin este primul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
si este predispus spre lux, exces, rafinament. Consultând și alte lucrări, vom observa că repertoriul de trăsături ale Parizianului/ Parizienei este relativ constant, iar organizarea lor într-un sistem confuză și fluctuanta. 95 Opinia curentă în care se întrunesc judecățile esteților și moraliștilor este următoarea: "Rien n'est sérieux dans cette ville, disent-ils. Leș femmes y șont légères. Leș hommes le șont peut-être encore davantage. On y trăite leș plus graves affaires de la même façon que l'on s'y amușe
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
1998, 6; Carmelia Leonte, Îndrăzneală și ambiguitate, CL, 1998, 10; Ioan Moldovan, Un debut întârziat, F, 1998, 12; Lucian Suciu, Două cărți de Lucian Alexiu, „Arca”, 1999, 1-3; Ada D. Cruceanu, La modul impersonal, CL, 2000, 2; Radu Săplăcan, Un estet al existenței interioare, CL, 2000, 5. A.Ct.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285254_a_286583]
-
poetului scufundat în voluptatea evocării unor dulci timpuri și figuri. Imaginea adevăratului A. începe să se limpezească odată cu volumul Cartea de lângă inimă (1959), urmat de Constelația lirei (1963), unde versificația militantului e tot mai clar „subminată” de arta poetică a estetului, iar mult solicitata implicare în real se vede concurată până la eliminare de asumarea exclusivă a imaginarului, într-o profesiune de credință, ecou al celei barbiene din Joc secund (fără însă adâncimea și abstruzitățile aceleia). Valorizată azi, noua lui estetică apare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285359_a_286688]
-
literați care clamează moartea poeziei, cu totul spre paguba lor. Neîncrezător în statutul liric al diverselor curente ce bîntuiau epoca, futurism, dadaism etc., se delimitează: "Poezia e contrariul stării permanente de revoluție, cum o definea mai deunăzi unul dintre acești esteți. E o lirică dezordine rezolvată în liniște". Are, cum încă o dată recunoaște, o singură evlavie: Edgar Poe și trei admirații: Mallarmé, Rilke, Rimbaud. Iar printre români, crede îndreptățit că, prin Matei Caragiale intrăm în literatura majoră. În Note pentru o
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
juru-i, și încă supradimensionate, păcate de care el însuși nu pare să fi fost străin. E, în causticele lui ieșiri moralizatoare și justițiare, un alibi subtil și, poate, dincolo de exercițiul retoric, un gest de expurgare a unui subconștient mereu încărcat. Estet al viciului și vicios al artelor, acest juisor cu rafinamente uneori echivoce s-a răscumpărat, într-o bună măsură, prin gesturile lui de mecena cu gusturi fine. Frecventând la început cercul lui Al. Macedonski, și-a alcătuit cu timpul un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
să cadă tot mai jos, pe urmele falsei străluciri, pînă cînd tatăl ceresc i-l trimite pe Horus să o salveze. Horus, zeul limitei... Don Elemirio Nibal y Milcar, aristocrat spaniol, posesor al unui splendid hotel particular în miezul Parisului, estet îndrăgostit de Inchiziție și de Raymundus Lullus, de ouă, de culori și mai ales de nuanțele aurului, iubește și ucide opt tinere și frumoase colocatare, fotografiindu-le apoi o singură dată, pînă cînd Horus i se înfățișează sub chipul celei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
asociat la Facultatea de Filosofie. Debutează cu critică literară în „Luceafărul” (1961), colaborând apoi și la „Viața românească”, „Secolul 20”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Jurnalul literar”, „Steaua”, „Cahiers roumains d’études littéraires” ș.a. Spirit aparadigmatic, erudit și estet, I. aduce în critica literară românească rafinamentul broderiei analitice executate pe suprafețe infinitezimale, în care tensiunea și dispunerea savantă a liniilor ce alcătuiesc desenul textual se îmbină cu finețea rece a inciziei logice. Început ca hermeneutică, demersul critic inaugurat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
de fapt, obiectului sedus: "Subiectul nu poate decât să dorească, numai obiectul poate seduce"553. Seducătorul, devenit el însuși obiect al seducției, recreează efectul unei mișcări arhetipale care nu poate da greș. Astfel, seducătorul nu posedă argumente, el reprezintă prototipul estetului care se ghidează după logica enthousiasmos-ului. Tocmai de aceea seducătorul nu poate fi nici mincinos, nici întruchiparea figurii manipulatorului și nici măcar un nesincer. În concluzie, problematica seducției la Jean Baudrillard trebuie înțeleasă ținând cont de cele patru etape pe care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dar de surdă o să-mi pierz scumpul meu ceas; Îmi prerup aici cuvîntul și În voie-vă vă las, Că celui ce Înțelege, țînțaru-i e trîmbițar, Iar celui ce nu-nțelege, toate, surle-s În zadar.” Pann ironizează, Întîi, pe esteți sau, mă rog, pe snobii care admiră pînă la nebunie scrisul Îngorgonat. Meșteșugul adevărat se cunoaște, Însă, după „buna potrivire” și „stilul luminat”. Buna potrivire pare o anticipare a clarității, geometriei argheziene. Pann mai introduce două principii: cuviința și regula
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pe lângă carența "documentară", recenzenții au sancționat lipsa de talent a prozatorului, incapabil să depășească nivelul literaturii lui Duiliu Zamfirescu sau Brătescu-Voinești, cu personaje de nuvelă veche (parvenitul, inadaptatul) și intrigă senzațională. La fel, romanele din ciclul eminescian ar provoca "supărarea estetului de a nu vedea invenția, și supărarea istoricului de a fi izbit în convingerile lui", unicul merit al prozatorului constând "în ușurința de a comunica și cititorilor profani niște documente rare"227. Din toate aceste observații se desprinde ideea că
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
și la poezia ermetică (Mallarmé, Valéry, Ion Barbu). El a pledat cauza înaltei profesionalități a scrisului, scos din păienjenișul diverselor diletantisme, prezente, chiar din plin, și în paginile revistei. Dar Paul Zarifopol era un moralist, un scriitor de idei, un estet, în sensul cel mai bun al cuvântului, aplicat mai ales la fenomenul european. Criticul și istoricul literar al publicației avea să fie G. Călinescu. Anii colaborării lui în viața revistei, care au marcat în chip evident o nouă etapă, coincid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285188_a_286517]
-
tardiv al romantismului german», așa cum pretindea critica burgheză. Abia acum opera lui Caragiale a redevenit opera lui Caragiale - adică de la un capăt la celălalt, o incisivă satiră a burghezo-moșierimii și nu opera unui «mizantrop», «pamfletar prin vocație», cum Îl vroiau esteții burgheziei sau a unui «străin de neam» cum Îl numea la unison critica naționalistă-șovină a aceleiași burghezo-moșierimi Înstrăinate de patrie și de popor. Toate acestea arată limpede că numai clasa muncitoare poate și are interesul să prețuiască la justa lor
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de-a-ntregul cu evoluția ascendentă a Întregi noastre poezii noi. Și nu numai atât. Aceleași principii care amenință progresul calitativ al liricii noastre pândesc și poezia Închinată marilor evenimente istorice. Pentru că, spre deosebire de bâlbâială dementă a poeziei dirijate În Occident de esteții trusturilor, poezia noastră referitoare la marile sărbători ale poporului nu mai Îndeplinește funcțiunea unui ritual convențional și sterp. Îmbinându-se armonios cu temele largi, generate de viața nouă care se dezvoltă astăzi În țara noastră, ea constituie unul dintre sunetele
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literare publicate sub numele lui; ?i �n acest domeniu, el lucra �n grab? ? i sub presiune, ceea ce f? cea că precizia operei sale s? lase de dorit. �n recenziile ? i �n critică lui literar? , Iorga a �ncercat mai presus de orice s? fie psiholog, apoi sociolog, estet ? i istoric, �n ordinea această. Proza ? i chiar ? i scrierile lui istorice puteau fi splendide. Biografia să �n proz? , O via?? de om a? a cum a fost se �nscrie printre cele mai frumoase scrise �n limba rom�n?. Iorga putea fi un portretist
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
rășchirate n-ar fi soluția. Șansa noastră, ne asigură făuritorul istoriei, este, nu discordia, ci unitatea, nu palma rășchirată, ci... ci... pumnul strîns, pumnul monolitic, de neclintit etc. La ce curs (scurt) "de cultura uitării" ar spune că asistă tendențiosul estet Tzvetan Todorov! Pe gardul teatrului poate fi văzut (încă), din cînd în cînd, un omuleț din ce în ce mai tras în el, mai supt, mai negru, mai mut cînd nu-și caută dumnezeu știe ce în sarsanaua de la picioare, ridică stînga pînă-n dreptul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]