492 matches
-
comunităților (culturale), ci scopul imediat, fie el curricular, didactic sau de altă natură". 30 Harold Bloom, op. cit., p. 7. 31 Luigi Bambulea, art. cit., p. 7. 32 Ibidem, p. 7. 33 Vezi Mircea Martin, op. cit., p. 23. 34 Idem, Despre estetismul socialist, în "România literară", nr. 23 (2004), p. 45-47. 35 Carmen Mușat, Strategiile subversiunii. Descriere și narațiune în proza postmodernă românească, Pitești, Editura Paralela 45, 2002. 36 Autoarea realizează și o paralelă interesantă între dilemele afirmării canonului occidental și modul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Limba Română", nr. 7-8, anul XX (2010), p. 56-66. 85 Ibidem, p. 56. 86Ioana Em. Petrescu, op. cit., p. 34, "Mai recent, teoreticienii postmodernismului tind să-l definească prin "esteticismul" său, înțeles ca modalitatea existentă de opoziție, față de dominanta rațiunii, un estetism care nu mai are, însă, nimic din elitismul modernist, și nici din puritatea formală clasică a aceluia, ci e expresia gustului societății de consum, absorbind "atâtea teme ale culturii de masă și valori dominante ale societății de consum". (Cf. F.
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
60 debutează cu aproximativ 20 de ani înainte, anii '60 constituind doar apogeul, momentul de maximă prolificitate. 238 Ibidem, p. 45. 239 Gabriel Dimisianu, în "România literară", Generația mea în anii '60, nr. 13, 2008, p. 8. 240 Idem, Despre estetismul socialist, în "România literară", nr. 23 (2004), p. 45-47. 241 Alex Ștefănescu Istoria literaturii române, p. 256. 242 Roland Barthes, Gradul zero al scriiturii. Noi eseuri critice, București, Editura Cartier, 2006, p. 101. 243 Monica Papazu, Oglinda totalitarismului în opera
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
singura cu impact public remarcabil. Există cîteva motive determinante ale succesului său fulminant din ultimii ani. Fiecare dintre ele merită discutat. M-aș opri la trei: lipsa (premeditată sau nu) de interes față de experimente de limbaj și a gustului pentru estetism (“cînd aud pomenit cuvîntul scriitură, știu că este momentul să ne destindem puțin și să mai comandăm o bere” declară el În volumul de luări de poziție Interventions), curajul (asumat sau nu) de a exprima tranșant poziții ideologice și politice
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
La Începutul perioadei postbelice, proza franceză acuză puternic șocul războiului devastator. Măștile literaturii cad, pentru că nu mai există motivații pentru ca ele să fie păstrate pe o figură socială devastată. Moartea de masă face inutile pretențiile oricărui paraître, iar mult Îmbrățișatul estetism al vieții Își vede Înecate toate orgoliile. Literatura rămîne perplexă În fața Istoriei, purtîndu-și cu greu vinovăția de a fi asistat neputincioasă la promovarea valorilor barbare care au cauționat cele mai mari genocide din istorie: era limpede, rolul literaturii nu era
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o adică, atîta furie consumată pe și atîtea riscuri luate Împotriva unei biete societăți de consum - una care, orice s-ar spune, și-a pierdut strălucirea de-altădat'. Vă adie o amintire livrescă a lui Gide cu ale sale soties, un estetism light, o decadență fin-de-siècle, care evită revoluția și deopotrivă lîncezirea, prin apelul la tactici de Înfrumusețare a propriei vieți, de deconstruire a tuturor prealabilelor ei, de diferențiere În scop soteriologic,? Bine, fie, dar mă Întreb cum de În universul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cu toată viteza, trasînd o cărare prin verdele cîmpului, culcînd ierburile sub roți. » Uite-așa vorbește o declasată social, locuitoare de rulotă, ca un personaj de telenovelă proastă. Martin Page s-a aventurat pe un teritoriu greu, unul În care estetismul exagerat nu salvează autenticitatea personajelor, ci le clișeizează și le judecă. În cele din urmă, veți rămîne vag nemulțumiți de această a treia cale pe care Page Încearca s-o urmeze În practica literară : nici teorie, nici prozelitism ; nici violență
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lipsește aspirația spre perfecțiune: Dacă aș fi eu Dumnezeu/ stăpânul rugăciunii bisericilor goale/ aș crea o lume după capul meu/ în care gândul serii să nu se mai răscoale". Matei Gavril evoluează "de la tradiționalismul senzualizat al versurilor de debut la estetismul întrucâtva prerafaelit al poeziilor de acum"2. Volumul "Glorie" (1969) adâncește simbolul culorii albastre pasiune rece, culoarea vine cu elemente pure, iubita are gâtul ca o creangă albastră, lebedele plutesc pe lacuri înghețate, lumea întreagă este o albastră simfonie. Procesul
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lumina fu stinsă și umbra lui Karl Marx apăru în noaptea cubului negru, cu ajutorul unei lanterne”.3) Finalmente, cei trei se despart. Concluzia amfitrionilor din „cubul negru”, desigur aceeași cu a autorului, e că „veacul (lor) s-a sfîrșit”: veacul estetismului și al decadentismului. Acest scurt exercițiu comparatist ar putea fi amplificat prin includerea în discuție a încă unui exemplu: poemul în proză „Florile care se duc” de Ștefan Petică, text care începe similar cu cele două puse față în față
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sau vreo modă a contextului în care ne aflăm, marele miracol al zguduirii verbului în actul creării lumii" (Ștefania Mincu), un creator autentic de artă "orfică, vizionară, țintind gnoza și mistica deopotrivă", într-un cuvânt, teurgică, prin care se "depășește estetismul înspre pneumatic/ pneumatologic" (Lucia Cifor). Fiecare text semnat de Nicolae Ionel se hrănește, într-adevăr, dintr-un niciodată ostoit impuls de consacrare a Ființei, dar și de consfințire a ființei ca receptacul al Acesteia: "Îl priimesc. E prima dimineață/ a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și nu ceea ce Marian Popa numea "refuzul urâtului simplist", care l-ar face pe autorul Monei-Monada să convertească "negativitatea și frica de viață în realități fatale bizantinizate, astfel că până și prevestirile și semnele morții sunt coordonate prin grație și estetism transcendentalizant". Versurile selectate de autorul Istoriei literaturii române de azi pe mâine Nu mai este mult/ până mă veți vedea plutind/ într-o pasăre de aur/ peste burgul de aur/ prin ploaia de aur/ într-un regal dezechilibru,/ Cu mâinile
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mă veți vedea plutind/ într-o pasăre de aur/ peste burgul de aur/ prin ploaia de aur/ într-un regal dezechilibru,/ Cu mâinile și picioarele retezate// și, laolaltă cu lupii captivi/ veți înțelege alchimistul/ îngenuncheat în inimă") justifică doar parțial estetismul sui generis al poetului ieșean, putând fi mai degrabă citite într-o cheie subversivă. În orice caz, lumea poetică a lui Lucian Vasiliu pare a se construi conform aceluiași principiu al însumării contrariilor. Apare, transparent formulată, însăși ideea unei androginii
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Scarlat (Răspântii), Mihail Chirnoagă, B. Jordan, N. Ladmiss-Andreescu; cu eseuri critice - George Popa (Ștefan Petică în zodia tăcerii viorilor), N. Ladmiss-Andreescu (Un rac: Eugen Ionescu, Octavian Goga), N. Albu (Contribuție la o istorie literară a Ardealului), Victor Iancu (Estetica și estetismul), Stelian Constantin-Stelian (Interpretările „Luceafărului”, Personalitatea lui P.Cerna), Olimpiu Boitoș (Sărăcia literaturii noastre dramatice). Mai apar articole despre Peter Neagoe, Panait Istrati, Al. Vlahuță, Gib I. Mihăescu, N. Cantonieru, George Boldea, precum și cronici și recenzii la volume de Titu Maiorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287745_a_289074]
-
visăm. Ele nu sînt prea numeroase. Unele nu au trecut sau memorie, altele nu au limbaj. Sau au prea mult. Bătrînul nostru continent sufocat de moștenirea sa culturală este prea inteligent sau prea sofisticat să povestească istorii simple, înecat in estetism, elitism și artă de laborator. America preferă scriptul eclerajului, publicul larg cenaclurilor și face lumea să viseze" (J. Séguéla, 1983: 174). 7. SEMIOTICA GLUMEI 7.1. Actul umoristic în perspectivă lingvistică și enciclopedică Aduții participă la humour games cu o
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
facă auzit, să își dirijeze viața sa sau pe a altora) și de sancțiune (în acest caz, metoda dură trebuie preferată excesului de blândețe). Frumusețe, urâțenie În plan simbolic, frumusețea și urâțenia nu se raportează la înfățișarea persoanei ori la estetismul unui obiect sau al unui peisaj, ci la puritatea sufletului. Astfel, un suflet de o mare frumusețe reprezintă dorința de înălțare, evoluția interioară reală a subiectului; la polul opus, o ființă urâtă exprimă tendințele inferioare cărora li se abandonează persoana
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
tristă a astrului în declin." În viziunea lui Tudor Vianu, orientarea estetică ar fi cea răspunzătoare de evidentele deosebiri dintre literatura celor doi ("Un filon nou, necunoscut lui Ion Luca, alimentează în tot cazul creația lui Matei și acesta este "estetismul", din care el extrage profunzimea imagistică, pictura lucrurilor, aluzia artistică, expresia sentimentelor stranii", chiar disoluția vechii aristocrații fiind nu numai boemă ci și estetă) însă criticul citat anterior revine hotărît să constate continuități și similitudini: "Soarele arzător, mediteranean, strălucește în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
casele proprietarului, albe, drepte, înalte, mari, bogate și fudule"; "soarele de primăvară, mîndru, mare, aprins, rotund"; "moșul bătrîn, cuminte, liniștit, înțelept, domol..." Peste ani, Mateiu recuperează modelul și îl pune de acord cu gustul unui veac revolut dar și cu estetismul aristocratic ce supraviețuiește în modernitate așa cum a demonstrat-o în ai săi Craii de Curtea-Veche, marcînd enumerările inclusiv cu acea celebră virgulă macedonskiană (prezentă în simultaneitate cu obișnuita conjuncție și), parcă voind încă o dată să facă în ciudă părintelui său
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de a îmbrăca altfel scheletul propagandistic : Pas în doi (1985). Dar Dan Pița nu mai merge în direcția realismului nesocialist din prima parte a Falezelor de nisip - dimpotrivă, reia stilul parabolico-metaforic din Concurs (1982), pe care îl împinge pe culmile estetismului. Rezultatul este probabil cel mai frumos film al lui Pița, cu o imagine (Marian Stanciu), muzică (Adrian Enescu), montaj (Cristina Ionescu), decoruri (Călin Papură) excelente, dar cu un scenariu adormit în țarcul propagandistic. Formalismul marilor ruși din anii ’20, regie
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
pe poeți, dar nu le oferă un loc în cetatea al carui conducător este filozoful, pentru că nu se pot ridica la anumite standarde ideale, din care derivă și scopul moral al artei 15. Ecouri ale acestei concepții reverberează clar în estetismul moral poesc, conform căruia artă este apreciată pentru că trezește în Om ideea armoniei și ordinii, acționând, astfel, drept corectiv asupra viciilor 16, dar și în poetica barbiana: "Lirismul rezidă în altă funcție. În întărirea unei moralități eterne [s.n.]"17. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
despărțire clară a lumii faptelor, pe de o parte, a valorilor și sentimentelor, pe de altă parte, credea el, este esențială pentru cultivarea onestității și sincerității, ca valori centrale ale vieții. Popularitatea foiletonului reprezenta pentru Kraus doar una dintre expresiile estetismului, în care el vedea un indiciu major al declinului culturii. Protestul lui Kraus împotriva estetismului se întâlnea cu cel reprezentat de arhitectura austeră a lui Adolf Loos, o artă îndreptată aproape programatic împotriva amestecului estetizant al frumosului și utilului. Kraus
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
altă parte, credea el, este esențială pentru cultivarea onestității și sincerității, ca valori centrale ale vieții. Popularitatea foiletonului reprezenta pentru Kraus doar una dintre expresiile estetismului, în care el vedea un indiciu major al declinului culturii. Protestul lui Kraus împotriva estetismului se întâlnea cu cel reprezentat de arhitectura austeră a lui Adolf Loos, o artă îndreptată aproape programatic împotriva amestecului estetizant al frumosului și utilului. Kraus făcea vinovat estetismul de acea slăbire a sensibilității față de valorile morale elementare care se exprima
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
el vedea un indiciu major al declinului culturii. Protestul lui Kraus împotriva estetismului se întâlnea cu cel reprezentat de arhitectura austeră a lui Adolf Loos, o artă îndreptată aproape programatic împotriva amestecului estetizant al frumosului și utilului. Kraus făcea vinovat estetismul de acea slăbire a sensibilității față de valorile morale elementare care se exprima printr-o revărsare nestăvilită de afectare, artificialitate și ipocrizie. Toate acestea subminează comunicarea, relațiile simple și firești dintre oameni. Pentru Kraus, cultura autentică și onestitatea erau de nedespărțit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
despărțire clară a lumii faptelor, pe de o parte, a valorilor și sentimentelor, pe de altă parte, credea el, este esențială pentru cultivarea onestității și sincerității, ca valori centrale ale vieții. Popularitatea foiletonului reprezenta pentru Kraus doar una dintre expresiile estetismului, în care el vedea un indiciu major al declinului culturii. Protestul lui Kraus împotriva estetismului se întâlnea cu cel reprezentat de arhitectura austeră a lui Adolf Loos, o artă îndreptată aproape programatic împotriva amestecului estetizant al frumosului și utilului. Kraus
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
altă parte, credea el, este esențială pentru cultivarea onestității și sincerității, ca valori centrale ale vieții. Popularitatea foiletonului reprezenta pentru Kraus doar una dintre expresiile estetismului, în care el vedea un indiciu major al declinului culturii. Protestul lui Kraus împotriva estetismului se întâlnea cu cel reprezentat de arhitectura austeră a lui Adolf Loos, o artă îndreptată aproape programatic împotriva amestecului estetizant al frumosului și utilului. Kraus făcea vinovat estetismul de acea slăbire a sensibilității față de valorile morale elementare care se exprima
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
el vedea un indiciu major al declinului culturii. Protestul lui Kraus împotriva estetismului se întâlnea cu cel reprezentat de arhitectura austeră a lui Adolf Loos, o artă îndreptată aproape programatic împotriva amestecului estetizant al frumosului și utilului. Kraus făcea vinovat estetismul de acea slăbire a sensibilității față de valorile morale elementare care se exprima printr-o revărsare nestăvilită de afectare, artificialitate și ipocrizie. Toate acestea subminează comunicarea, relațiile simple și firești dintre oameni. Pentru Kraus, cultura autentică și onestitatea erau de nedespărțit
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]