878 matches
-
În aceste circumstanțe, cea de-a doua sarcină este aceea de a identifica modul radical în care trebuie să fie regândită politica pentru a sprijini extinderea coparticipării. Mesajul-cheie al reformei este în întregime în concordanță cu apelurile pentru un nou ethos al serviciului public și în favoarea unui nou tip de serviciu public profesionist, care să-și poată desfășura activitățile descentralizat. Schimbarea culturii, precum și consolidarea competențelor necesare abordării centrate pe cetățean sunt provocări care nu pot fi subestimate. Este responsabilitatea atât a
Politici publice şi guvernanța Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
în evoluția sa profesională și profesorală, el deține taina persuasiuni despre care Platon comentează că trebuie să fie necesarmente morală și în folosul comunității. Adunând funcțiile obligatorii ale discursului retoric teoretizat și practicat de către anticii greci, respectiv, logos, patos și ethos, întrunim arsenalul comportamental corespunzător și lui Alexa Visarion. El poate deveni virulent în spiritul în care "arete", virtutea ardentă și combativă necesară unui discurs bun, este un instrument necesar dar numai atunci când este bine cunoscut și stăpânit. Mărturie acestei științe
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ceea ce este adevărat și în cazul alegrului eseu Planeta Moft. Dumitru Stăniloae Echilibrul între antiteze Supranumit și mentorul spiritualității românești, Părintele-profesor Dumitru Stăniloae (1903, Vlădeni, comitatul Brașov - 1993, București) nu putea să nu se pronunțe și să nu scrie despre ethosul românesc sau despre temele creștine din folclorul nostru. Dovadă stă această carte, Reflecții despre spiritualitatea poporului român (București, Editura Elion, 2004, 206 pagini) al cărei titlu pare să aparțină editorului, adică Virginiei Carianopol. Ne scapă din ce motive nu se
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
lui Joyce, Ulysses, refuză identificarea între interioritatea personajului, exprimată pe calea reflecției, a îndelung meditatei situări în lume, cu ceea ce aparține, în accepția mai sus invocată, "romanescului". Deși scris în mare parte cu focalizare internă, care este semnul "vieții interioare" , ethos-ul nu este romanesc, ci "epopeic". Excepția poate fi găsită între personaje: Molly. Ea este un personaj "romanesc". Înțelegem prin aceasta un personaj care întreține "viziuni romanești" (fie acest romanesc și foarte sexualizat). Faptul că un personaj fictiv întreține o
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
resemnată a românului, în roman Vitoria caută adevărul și înfăptuirea dreptății. Miorița are un caracter mai mult liric, romanul e o narațiune în plan real, realizată prin intermediul mitului folcloric. Vitoria Lipan apare ca un arhetip uman având un cult al ethosului, aspiră spre adevăr și dreptate, apără tradiția, este convinsă că întâmplările fac parte din ceva etern: natură, sat pastoral, tradiție ancestrală, dragoste. Pentru ea sacrul este un mod de conciliere cu eternul și trăiește într-o durată concretă, prezentă, și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Clothing", în Journal of Applied Philosophy, 16, 3, 1999, pp. 255-269. Williams, Bernard, "The Idea of Equality", în Peter Laslett, W.G. Runciman (ed.), Philosophy, Politics and Society, Blackwell, Oxford, 1962, pp. 121-122. Wolff, Jonathan, "Fairness, Respect, and the Egalitarian Ethos", în Philosophy and Public Affairs, 1998, 27, 2, pp. 97-122. World Health Organization, Official Records of the World Health Organization, No. 2, Geneva, 1946. World Health Organization, The World Health Report 2002 Reducing Risks, Promoting Healthy Life, Geneva, 2002. Young
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
în Martha Nussbaum, Amartya Sen (ed.), The Quality of Life, Clarendon Press, Oxford, 1993, p. 91. 44 Elizabeth Anderson, "What is the Point of Equality?", în Ethics, 109 (2), 1999, p. 314. 45 Jonathan Wolff, "Fairness, Respect, and the Egalitarian Ethos", în Philosophy and Public Affairs, 1998, 27, 2, pp. 97-122. A se vedea și Timothy Hinton, "Must Egalitarians Choose between Fairness and Respect?", în Philosophy & Public Affairs, 2001, 30, 1, pp. 72-87. 46 Richard Arneson, "Egalitarian Justice versus the Right
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
sacral și mitic, ca într-un scenariu a priori scris, drumul Crailor spre Bethleem. Inconștientul lor, încărcat de speranță, poeziile acestea cu rol de stea călăuzitoare, le întăresc convingerea că acolo, la Viena, se va naște un spirit exponențial al ethosului românesc. Afirmația nu este valabilă doar pentru români. Universal, se recunoaște că există în această Vienă, fără îndoială, "datornică multor prejudecăți și șovăieli, un curaj de a fi personal, urmând totuși moda."236 Totodată, este locul în care intelectualii români
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
1997-2000). Debutează cu versuri în revista "Cronica" (1968) și editorial cu placheta de versuri Inel cu Enigmă (1970). Colaborează cu versuri, articole și studii în periodice din țară ("Cronica", "Ateneu", "Luceafărul", România literară", "Convorbiri literare", "Poesis", "Timpul") și din străinătate ("Ethos", "Limite" din Paris, "Mele" din Honolulu, "Agora" din Philadelphia, "Observator" din München). Cărți de poezie: Inel cu Enigmă, Editura Junimea, Iași, 1970; Missa Solemmis, Editura Eminescu, București, 1971; Poezii, Editura Junimea, Iași, 1972; Poemul de purpură și alte poeme, Editura
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de capacitatea acestuia de a se organiza și reorganiza corespunzător pentru a înfrunta incertitudinea. Însă cu cît crește incertitudinea, crește și capacitatea de autoorganizare a sistemului. Aceasta din urmă nu este atît o suită de proceduri, ci mai mult un ethos, o instituție care are povestea ei, conferind sistemului flexibilitate și adaptabilitate. 5.6. RAȚIONALITATEA ȘI SISTEMELE ECONOMICE Creșterea complexității sistemelor economice reduce importanța raționalității ca instrument de coordonare, analiză și decizie în cadrul acestora. Complexitatea impune mai curînd decizii culturale, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
literară", 35 (1989). Grădinaru, Dan, Actualitate și istorie la noii prozatori, în "România literară", 26 (1986). Grădinaru, Dan, Scene din viața Casandrei, în "România literară", 20 (1990). Grigurcu, Gheorghe, Poeți români de azi, București, Editura Cartea Românească, 1979. Grigurcu, Gheorghe, Ethosul la Ana Blandiana, în "România literară", 3 (2005). Gurghianu, Aurel, Anotimpurile cetății, Cluj, Editura Dacia, 1988. Holban, Ioan, Profiluri epice contemporane, București, Editura Cartea Românească, 1987. Husar, Alexandru, Ars longa Probleme fundamentale ale artei, București, Editura Univers, 1980. Ierunca, Virgil
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3, 2007, p. 31). 74Vezi Iulian Boldea, Neomodernismul poetic românesc, în "Observator cultural", nr. 223, iunie 2004, p. 15. 75Ibidem, p. 15. 76Ibidem, p. 15. 77Ibidem, p. 15. 78Vezi Gheorghe Grigurcu, Ethosul Anei Blandiana, în "România literară", nr. 3, 26 ian. 1 febr. 2005, p. 9, apud. Georgeta Adam, Ana Blandiana: Imaginarul liric sau pasul dintre materie și spirit, în "Pro Saeculum", nr. 3, 2007, p. 31. 79Vezi Ibidem, p. 9, apud
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
distincție. Termenul de persoană a fost multă vreme utilizat pentru a desemna oamenii ca ființe cu drepturi și responsabilități...Persoana este un concept etico- legal care privește inexorabil toate ființele umane drept ființe sociale Într-o comunitate guvernată de un ethos... Prin contrast, termenul de personalitate desemnează În general individualitatea marcată de trăsături stilistice exterioare observabile, ce diferențiază o persoană de alta”117. Din punct de vedere moral, orice ființă umană este o personalitate, altfel spus, orice ființă umană (cu adevărat
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
condiției umane - conștiința morală. În cele ce urmează vom Încerca să demonstrăm că spiritualității românești nu i-a fost străină preocuparea de a medita, cu originalitate și profunzime, asupra acestui domeniu privilegiat al reflexiei filosofice autentice - problematica conștiinței morale. Precursorii. Ethosul geto-dac și valorile morale cuprinse și transmise de folclorul românesc evidențiază Înțelepciunea poporului român și disponibilitățile sale de a filosofa asupra trăsăturilor de conștiință ce trebuie să definească profilul moral al omului adevărat, care crede cu sfințenie În dreptate, cinste
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Introducere în opera lui Ion Budai-Deleanu. București: Minerva, 1984, 295 p. (Introducere în opera lui...; 30) Cartea cronicilor. Texte antologate și comentate de Elvira Sorohan. Iași: Junimea, 1986, 616 p. SOROHAN, Elvira. Jurnalul literar (1939). În: De la "Viața Românească" la "Ethos": publicații literar-culturale ieșene (1900-1950): contribuții monografice. Iași: Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", 1989, p. 347-369. SOROHAN, Elvira. Pleiada (1937-1938). În: De la "Viața Românească" la "Ethos": publicații literar-culturale ieșene (1900-1950): contribuții monografice". Iași: Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", 1989, p. 343-346. SOROHAN, Elvira
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Sorohan. Iași: Junimea, 1986, 616 p. SOROHAN, Elvira. Jurnalul literar (1939). În: De la "Viața Românească" la "Ethos": publicații literar-culturale ieșene (1900-1950): contribuții monografice. Iași: Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", 1989, p. 347-369. SOROHAN, Elvira. Pleiada (1937-1938). În: De la "Viața Românească" la "Ethos": publicații literar-culturale ieșene (1900-1950): contribuții monografice". Iași: Universitatea "Alexandru Ioan Cuza", 1989, p. 343-346. SOROHAN, Elvira. Miron Costin. Permanențe ale mentalității românești (moralism, origini, poezie). Iași: Junimea, 1995, 212 p. SOROHAN, Elvira. Introducere în istoria literaturii române. Iași: Editura Universității
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
vocabula frustă, o supapă psihică pentru prea-plinul nemulțumirii, un mod de a arde suferința și de a educa îndrăzneala ripostei" (p. 118); Numai psihologic se explică acest refugiu al lui Heliade în lumea polifonică a simbolurilor biblice" (p. 143); În ethosul revoltei eminesciene, frenezia evocării dacice e un mijloc de defulare în imperiul imaginarului, un mod de a soluționa temporar criza spiritului retras defensiv într-o realitate proprie (p. 281); "Psihologic interpretând, "complexul de evadare" în istorie are la Eminescu un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
sunt neapărat de condamnat; dobîndite printr-o muncă onestă, bunurile materiale atestă voința lui Dumnezeu. A munci întruna, nu pentru a profita de bunurile pămîntene, ci pentru a îndeplini voința divină: Max Weber vede în viziunea calvinistă asupra lumii un "ethos" care a favorizat în mod considerabil dezvoltarea capitalismului 90. În 16 secole, creștinismul a trecut de la "individul în afara lumii" la "individul în lume". Chiar dacă e condusă de indivizi care se declară în marea lor majoritate creștini, lumea modernă nu e
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
alt exemplu în ceea ce privește lipsa unei înțelegeri unitare a acestui cuplu terminologic este oferit de The Routledge Critical Dictionary of Postmodern Thought, în care postmodernitatea este prezentată ca descriind "situația culturală pe care tocmai o trăim, în zorii colapsului modernității ca ethos cultural"138, iar postmodernismul drept "o mișcare culturală cuprinzătoare care adoptă o atitudine sceptică în legătură cu multe dintre principiile și asumpțiile care au pus temelia gândirii occidentale și a vieții sociale în ultimele secole"139. Din câte se poate lesne observa
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
contradictoriu al postmodernismului, ce se eschivează de la o definiție. Astfel, dacă rubricile care aparțin modernismului conțin concepte precum urbanism, tehnologizare, dezumanizare, experimentalism, rubricile postmoderne sunt completate cu termeni precum orașul și satul global, noile media, antielitism, antiautoritarism, ironie radicală, postumanism, ethos postexistențial, antiformalism, simultaneitate etc. De asemenea, aceste aranjări sunt îmbogățite și de "lista" opozitivă a trăsăturilor modernismului și ale postmodernismului 188 din Toward a Concept of Postmodernism, care opune sinteza modernă antitezei postmoderne, distanțarea participării, perfecțiunea epuizării, scopul jocului, metafizica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
care provine din eforturile teoretice întreprinse de Mihail Bahtin, pentru care carnavalul reprezenta o modalitate de a atrage atenția asupra alterității, a diferențelor și a faptului că rolurile sociale nu sunt predeterminate natural, ci sunt produse cultural, carnavalescul postmodern subliniază "ethosul comic sau absurd al postmodernismului"222, pasiunea sa pentru polifonie, deformări lingvistice și chiar pentru grotesc sau monstruos. Bahtin considera această trăsătură ca fiind specifică textelor premoderne; putem, așadar, încă o dată remarca modul în care postmodernismul conversează cu trecutul și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
problematologică, Michel Meyer constată diversitatea definițiilor care i se pot da533 și, optând pentru înțelegerea ei ca "negocierea distanței dintre oameni în ceea ce privește o chestiune, o problemă"534, va reinterpreta cele trei teme aristoteliciene. Astfel, dacă accentul va fi pus pe ethos, avem de-a face cu o retorică în care filonul etic al indivizilor este predominant; dacă importanța este acordată pathosului, se obține retorica-manipulare, iar dacă se accentuează logosul se va obține un tip de retorică în care va prima viziunea
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
intuiții remarcabile din perspectiva postmodernității, de vreme ce, în proza sa, cultivă cu abilitate dialogul intertextual cu fragmente aparținând unor scriitori englezi (Shakespeare, Milton) sau italieni (Ariosto, Tasso). Angela Keane opinează că Radcliffe "pare a fi găsit în acești autori un romance ethos pe care-l putea asocia celorlalte puncte de referință literare ale sale: Homer, Horațiu și Petrarca" (2000: 25). Fenomenul fertil al interxtextualității dominante (inclusiv al referențialității oblice) va reveni în atenția publicului la sfârșitul secolului al XX-lea, odată cu publicarea
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
nu doar profilul unei sensibilități, ci și configurația esteticii simboliste. Abordarea lui Holman Hunt a problemei femeii căzute în păcat este una documentară, istorică, cu înregistrarea fiecărui detaliu care configurează interiorul unui apartament, și cu o dimensiune eticistă parte a ethosului victorian, pe când Burne-Jones extrage cuplul alcătuit din regele Cophetua și fecioara cerșetoare oricărei contigențe, proiectându-l într-o incertă medievalitate fără un cadru de referință precis, încât chiar și armura pe care o poartă regele este rezultatul imaginației pictorului. "Rezultatul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
guvernează lumea, ci manifestarea oarbă a instinctelor, proiectul aulic al unui imperiu guvernat sub egida primatului rațiunii lasă loc unui tumult al forțelor anarhice care animă lumea politică și care vestește dezagregarea imperiului. Klimt realizează o deplasare a atenției "de la ethosul public la pathosul personal"103. Medicina nu a reușit să vindece moartea, Filozofia nu a oferit răspunsul la întrebările esențiale, iar Justiția nu a reușit decât să pedepsească fără să îndrepte. Ne putem întreba cum ar fi conceput Klimt cea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]