472 matches
-
ul ( "„spirit”" apoi "„suflet”") este rezultatul gândirii omului primitiv din stadiul prereligios timpuriu, manifestat prin personificarea obiectelor și a fenomenelor naturii, precum și prin investirea acestora cu atribute umane. Termenul de "animism" a fost introdus de etnograful englez Edward Burnett Tylor într-un studiu apărut in anul 1871, "Primitive Culture", pentru a desemna primul stadiu religios, un „minim de religie”, având ca sursă dorința omului de a-și explica fenomene enigmatice din propria viață (somnul, visele, halucinațiile
Animism () [Corola-website/Science/305654_a_306983]
-
lui". Teoria potrivit căreia Craiova devine capitala noii formațiuni pe care a întemeiat-o el este susținută de cercetători ca L. Candea și V. Oghină, dar și de unele legende locale legate de lacul Craiovița și fata craiului înecată. Unii etnografi susțin că dansul popular "Călușul" sau "Caloianul" și-ar avea originile în această perioadă. Cneazul Ioan 1247. Bogdan Petriceicu-Hașdeu fixează originile numelui orașului în epoca cneazului Ioan care apare pe Diploma cavalerilor Ioaniți , cnezat înghițit apoi de voievodatul lui Litovoi
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
(n. 14 septembrie 1906, Ialoveni - d. 12 iulie 1942) a fost un folclorist, etnograf, dialectolog, publicist, pedagog și sociolog român basarabean, director al Institutului Social din Basarabia. După ocuparea Basarabiei de către trupele sovietice în 1940 și apoi, din nou în 1942, a fost acuzat de "românofilie", "fascism" și "antisovietism", pentru poziția sa categorică împotriva
Petre Ștefănucă () [Corola-website/Science/299990_a_301319]
-
-lea, remarcându-se printr-o prolificitate aproape ieșită din comun. În dicționarul său, Marius Porumb îl prezintă astfel: , Are un simț deosebit pentru decorativ, iar cromatica vioaie a picturilor sale dă o notă sărbătorească ansamblurilor murale.” În legătură cu programele sale iconografice, etnografii și istoricii de artă înclină să îl încadreze în curentul de factură populară. ,În general, ansamblurile murale realizate de pictorul din Gilău se înscriu pe linia tradiției, fiind perceptibile uneori chiar și ecouri ale artei brâncovenești. Realizările sale au un
Biserica de lemn din Agârbiciu () [Corola-website/Science/313195_a_314524]
-
ar fi tras dintr-un popor cu același nume, popor care a plecat în secolul X din regiunea Râului Yenisey din Siberia centrală și s-a mutat în Kîrgîzstanul de azi, după ce în secolul trecut cuceriseră pe uigurii din est. Etnografii dispută însă teoria originii Yeniseyenilor, datorită legăturilor lingvistice și culturale foarte apropiate între kîrgîzi și kazaci. Cele mai vechi descrieri ale surselor chineze asupra kîrgîzilor spun că aceștia au părul roșu și ochii verzi, caracteristici tipice ale popoarelor caucaziene din
Limba kirghiză () [Corola-website/Science/314380_a_315709]
-
(, ) au fost un popor slav, unul dintre popoare pomeraniene, care a locuit între lacurile Gardno și Łebsko, actual în partea septentrională a Poloniei. I-a dat numele etnograful rus Alexandr Feodorovici Gilferding. i au vorbit folosind limba slovinciană, graiul dialectului cașubian al limbii pomeraniene. Erau parțial germanizați. Au dispărut după cel de-Al Doilea Război Mondial. Muzeul Satului Slovincian, situat pe teritoriul Parcului Național Słowiński, a fost deschis
Slovincieni () [Corola-website/Science/314445_a_315774]
-
Gârbova. Acest fapt i-a dat un imbold să se reorienteze profesional spre ceramică. Din inițiativa lui au fost înființate muzeele din Cisnădie, Cisnădioara și Cristian. Pentru meritele sale, a fost ales în Consiliul de conducere al Asociației Folcloriștilor și Etnografilor Sibiu și a fost numit redactor-șef adjunct al anuarului "Studii și comunicări de etnologie", un periodic publicat de Academia Română. A fost membru al "Cercului de Cercetare Tematică a Ceramicii Europene", din Germania, și a activat ca expert al Ministerului
Horst Klusch () [Corola-website/Science/313904_a_315233]
-
(n. 28 martie 1905, Focșani - d. 14 noiembrie 1990, București) a fost un sociolog, etnograf și filosof român, unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice. S-a născut la Focșani la data de 28 martie 1905, dar a copilărit la Brăila, unde și-a făcut studiile primare și liceale. A absolvit Liceul „Nicolae Bălcescu
Ernest Bernea () [Corola-website/Science/314495_a_315824]
-
cădeau perpendicular razele Soarelui la solstițiu cu obelsicuri asemănătoare (numiți "stâlpi de priponire a Soarelui"). Construcții asemănătoare a descoperit în largul insulelor Bahamas scafandrul italian R. Rola în anii 1970. În 1970, o echipă ONU de experți (antropologi, botaniști, geologi, etnografi) au studiat în Canare tribul guanchos-ilor - băștinați de 1,8 - 2 m înălțime, cu piele albă și păr blond și ochi albaștri. Motivele decorative de pe ceramica din Canare este tot discul solar cu 16 raze care apare în Japonia și
Terra - planeta vieții () [Corola-website/Science/319386_a_320715]
-
(n. 26 octombrie 1673 - d. 21 august 1723) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie - aprilie 1693 și 1710 - 1711) și un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au numărat cele de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A fost membru al Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.” Dimitrie era
Dimitrie Cantemir () [Corola-website/Science/297283_a_298612]
-
ai lui Maiorescu nu s-au recrutat din rîndul tinerilor care, la 1900, înconjurau cu mare stimă pe profesorul de logică și se bucurau de sprijinul lui în cariera universitară. Dintre aceștia au ieșit cîțiva istorici, geografi, organizatori de reviste, etnografi și memorialiști, dar, cu excepția lui Dragomirescu, aproape nici un critic literar notabil. Adevăratul maiorescian este E. Lovinescu, colaborator fără pasiune al "Convorbirilor literare", reticent la început față de numeroșii elevi ai criticului, adversarul lor necruțător, mai tîrziu. Sînt, apoi, puține senmnele de
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
de vii în Maramureș. Cântecele, dansurile, portul țărănesc, mâncărurile precum și meșteșugul olăritului și al lucrului cu lemnul la contrucția caselor, bisericilor, porților, troițelor sau obiectelor casnice ca fusele cu zurgălăi sau pecetarele au constituit un valoros subiect de studiu pentru etnografi din mai multe țări, dar și de admirație pentru vizitatorii zonei. Graiul maramureșean este unul dintre cele cinci subdialecte de bază ale dialectului dacoromân. Acesta se vorbește în Maramureșul istoric, în satele de pe văile Mara, Cosău și Iza, și cu
Maramureș () [Corola-website/Science/297292_a_298621]
-
constituie varianta cea mai arhaică a limbii maghiare dintre graiurile de azi: de fapt o limbă maghiară medievală cu preluări și neologisme românești. Nivelul de cunoștință a limbii maghiare aici este cea mai mică între comunitățile ceangăilor, conform cercetărilor etnografice. Etnograful Vilmos Tánczos a găsit doar 8.180 persoane care au mai cunoscut limba maghiară dintr-o populație totală de 21.094 de ceangăi (în 7 localități), majoritatea lor bătrâni. Doar un singur sat mai există unde și copii vorbesc bine
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
ajuns în Moldova mai târziu decât vorbitorii dialectului vechi, și este mai puțin asimilat și izolat lingvistic decât celălalt. Ceangăii secuiești trăiesc în valea râurilor Siret ("Szeret"), Tazlău ("Tázló") și Trotuș ("Tatros, Tatáros"). În timpul cercetărilor sale (între 1992 și 1996) etnograful Vilmos Tánczos a găsit în 72 sate 44.565 persoane care au mai vorbit ungurește dintr-un număr total de 69.470 romano-catolici. Între comunitățile cercetate a găsit 8 sate în care toată populația romano-catolică știe ungurește (și vorbește această
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
ceangăii reprezint un număr mult mai mare decât cel evaluat la recensămintele oficiale: azi existând cca. 60-70.000 de vorbitori de limba maghiară în Moldova (indiferent de naționalitatea lor declarată). Cea mai precisă estimare minimă este cea din 1996 al etnografului Dr. Vilmos Tánczos, care în timpul cercetărilor sale (între 1992 și 1996) în 110 localități moldovene a găsit 62.265 vorbitori de limba maghiară dintr-un număr total de 103.543 de romano-catolici. Menționând că poate să mai existe câteva sute
Ceangăi () [Corola-website/Science/297394_a_298723]
-
- (n. 1901, București - d. 9 septembrie 1991), al cărui nume apare uneori și în variantele Henry H. Stahl sau H. H. Stahl, a fost un antropolog cultural, etnograf, istoric social, memorialist, sociolog rural român, reprezentant de frunte al Școlii monografice, autor prestigios în domeniile sociologiei rurale, antropologiei culturale, istoriei sociale, teoriei etnografice și memorialisticii. Adept al cercetărilor empirice, fundamentate teoretic și metodologic, al înțelegerii procesuale și raționale, a
Henri H. Stahl () [Corola-website/Science/297571_a_298900]
-
Golescu” din Câmpulung Muscel. În 1917, în timpul războiului, școlile funcționau cu intermitență, profesorii erau mobilizați astfel că trei ani (1917 - 1920) Petre Țuțea și-i petrece la Boteni, în casa părintească. În 1920, la sugestia consăteanului și colegului său, viitorul etnograf Ion Chelcea, se înscrie în clasa a V-a a liceului „Gh. Bariț” din Cluj unde, în 1923, promovând ultimele două clase ale cursului superior (a VII-a și a VIII-a, pe atunci) într-un singur an, absolvă liceul
Petre Țuțea () [Corola-website/Science/297629_a_298958]
-
adoptat stilul de viață sedentar și creștinismul ortodox. Amestecul etnic dintre guzi și alte triburi turcice, pecenegii și cumanii, ar fi dat naștere poporului găgăuz. Istoricii protocroniști consideră că găgăuzii actuali sunt unul dintre popoarele originale ale lumii turcice, în timp ce etnografii și filologii amintesc că în anul 1812, când Bugeacul a trecut din stăpânirea Otomană în stăpânirea Rusească, Turcii și Tătarii musulmani (în parte Nogai) au fost alungați de aici spre Dobrogea și răsăritul Bulgariei, fiind înlocuiți prin Găgăuzi și Bulgari
Găgăuzi () [Corola-website/Science/298061_a_299390]
-
cuvântului „drag-dragul”(cu temă slavă), adăugând că „nu putem ști sigur, pentru că în domeniul etimologiei ești tot timpul pe nisipuri mișcătoare”. Lingvistul Lazăr Șăineanu a propus analogia cu „dragu-bete”, sufixul „-bete” fiind folosit în zonele din Oltenia, semnificând „adunare, mulțime”. Etnograful Marcel Lutic de la Muzeul de Etnografie al Moldovei a prezentat etimologia acestei sărbători populare, considerând că majoritatea denumirilor ei provin de la „Aflarea Capului Sfântului Ioan Botezătorul”, sărbătoare religioasă celebrată pe 23 februarie care în slavă se numește Glavo-Obretenia. Românii au
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
primăvară. O alta reprezentare a acestuia este cea a unei plante, numite Năvalnic, în folclor fiind răspândită ideea ca Maica Domnului l-a transformat în aceasta pe Dragobete deoarece el a încercat din nesăbuință să-i încurce cărările. Ovidiu Focșa, etnograf în cadrul Muzeului de Etnografie al Moldovei, a precizat că „despre Dragobete se crede că este un protector al păsărilor, fiind o sărbătoare strâns legată de fertilitate, fecunditate și de renașterea naturii.(...) Această sărbătoare marca revigorarea naturii și nu numai, ci
Dragobete () [Corola-website/Science/298169_a_299498]
-
(n. 1septembrie 1847, Ilișești, Suceava - d. 11/24 aprilie 1907, Suceava) a fost un folclorist, etnograf, naturalist, istoric, profesor, preot român, membru titular al Academiei Române. a fost pe rând preot în Poiana Stampei (1875-1877), Voloca (în apropiere de Cernăuți) (1877) și Siret (1877-1883), profesor de religie și limba română la "școala poporală" și la "școala reală
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
pentru conservarea monumentelor istorice din Viena, membru de onoare al mai multor societăți culturale (Societatea Academică Literară „România Jună” din Viena, Junimea și Dacia din Cernăuți etc.) Simion Florea Marian este considerat unul din cei mai de seamă folcloriști și etnografi români, lăsând urmașilor o operă încă neegalată în literatura noastră de specialitate. Pe lângă culegeri de folclor din toate ținuturile locuite de români, a scris monografii despre sărbători, datini românești, ornitologie, cromatică etc. Prin opera lui a pus bazele cercetării științifice
Simion Florea Marian () [Corola-website/Science/297541_a_298870]
-
sfinților" formând clanuri speciale sau grupuri tribale, devenind astfel " fondatori " lor. Reformulare a identității comune în jurul acestor idei arată cifrele pentru unul din evoluțiile foarte localizate de practici islamice din Turkmenistan. Pentru structurile tribale turkmen tribul "sfânt" este numit övlat.Etnografii consideră övlat, din care șase sunt active, ca o formă revitalizanta al cultului strămoșesc injectat cu sufism. Potrivit istoriei lor, fiecare trib se trage din Profetul Muhammed, prin una dintre cele patru califi. Datorită credinței lor în originea sacra și
Religia în Turkmenistan () [Corola-website/Science/319553_a_320882]
-
(n.12 martie 1860, Oradea Mare - d.21 septembrie 1937, Budapesta) a fost un lingvist, orientalist și etnograf maghiar, de origine evreiască din Transilvania, care s-a specializat mai ales în cercetarea limbilor fino-ugrice. A fost membru al Academiei de Științe a Ungariei. S-a născut într-o familie de evrei, Munk, din partea tatălui, din Oradea, în Transilvania
Bernát Munkácsi () [Corola-website/Science/319633_a_320962]
-
slujit interesele burgheziei și naționaliștilor ucranineni în perioada 1917 - 1918. a condus mișcarea națională ucraineană și, cu ajutorul celor patru Proclamații a străbătut drumul de la autonomie la suveranitate. În timpul scurtei sale existențe, din 1917 până în 1918, , aflată sub conducerea istoricului și etnografului Mihailo Grușevski, a fost instituția de conducere principală a Republicii Populare Ucrainene și a sădit semințele democrației parlamentare și a independenței naționale, care nu au fost niciodată complet uitate în timpul dominației Uniunii Sovietice și care au ajutat la renașterea națională
Rada Centrală () [Corola-website/Science/319176_a_320505]