582 matches
-
analiză. Pornind de aici, s-a constituit o retorică argumentativă care distinge trei tipuri principale ce țin de ethos, de logos și de pathos, ceea ce dovedește recursul la o tradiție analitică cu pornirea în opera aristotelică. V. argumentare, concluzie, demonstrație, etos, inducție, logos, pathos. D. FILOZ. 1978; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; VARO - LINARES 2004; BUSSMANN 2008. IO ARGUMENTARE. Faptul de a prezenta argumente pentru a susține o opinie sau o concluzie reprezintă argumentarea (sau argumentația). Din perspectiva redării cu mijloacele limbii, argumentarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
limbajul politic, uzează de autodesemnare pentru a implica sau a distanța interlocutorii în legătură cu susținerea unei anumite idei. Autodesemnarea se distinge de autocalificare (eu sînt corect fiindcă ...), un procedeu prin care se urmărește realizarea unei imagini despre sine. V. alteritate, ambreior, etos. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002 RN AUTONIMIE. În lingvistica actuală, termenul autonimie este folosit de obicei cu referire la statutul cuvîntului pentru care se propune o definiție (într-un dicționar), situație în care definitul este considerat prin el însuși, fără relații cu
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obicei, din perspectiva unui scop determinat, așa cum, de exemplu, cine dorește să influențeze un auditoriu cu anumite particularități de vorbire, preia în propriul discurs asemenea particularități, pentru a se prezenta drept un exponent autentic al celora cărora se adresează. V. etos, limbă funcțională. DUBOIS 1973; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002; BUSSMANN 2008. RN COERENȚĂ. În teoria textului, coerența este definită ca ansamblu de trăsături care asigură unitatea semantică a unui set de propoziții/fraze, astfel încît acestea să formeze un tot unitar din
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i s c u r s u l u i poate progresa de la nivelul interpretării unor secvențe limitate la o perspectivă integrală a modului de organizare și a capacității de informare la nivel discursiv și textual. V. analiză a discursului, etos. HJELMSLEV 1943; DUBOIS 1973; D. FILOZ. 1978; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DSL 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN CONVERSAȚIE. În sens generic, prin "conversație" se înțelege orice tip de schimb verbal cu doi sau mai mulți participanți; în sfera
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
neglija mijloacele lingvistice angajate și modul lor de structurare. P. Charaudeau face, în mod legitim, trimiteri la stilul publicistic, dar se poate aprecia că strategiile de credibilitate remarcate de el au întrebuințare și dincolo de discursul raportabil la acest stil. V. etos, strategie discursivă, persuasiune. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN CRITERIU DE REALITATE. Criteriul de realitate este o componentă principală în reprezentarea lingvistică a realității, unde se manifestă sistemul lingvistic pe două planuri: al construcției limbii și al actualizării discursive. Pe de o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
de textul lor original ca fiind cuvintele proprii unui locutor. De aici, se produce o departajare a punctelor de vedere practice și a experienței într-o simbioză în care domină cînd angajarea practică (empatia), cînd efectul (ecoul). V. actualizare, dialogism, etos. DETRIE - SIBLOT - VERINE 2001; BUSSMANN 2008. RN ENTIMEMĂ. În mod obișnuit, prin entimemă se denumește o specie a silogismului în care una din premise sau concluzia nu este exprimată explicit. Aceasta presupune că, în redarea cu mijloacele limbii, premisa respectivă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Lacan asupra subiectului, în definirea discursului însuși ca discurs de relaționare (astfel, disocierea interacțiunii discursurilor de funcționarea interdiscursivă devine imposibilă). V. dialogism, discurs raportat, ghilimele, interdiscurs, intertextualitate, polifonie. MAINGUENEAU 1991; AUTHIER-REVUZ 1995; VION 1998; ROSIER 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB ETOS. În mod obișnuit, prin etos se înțelege caracterul comun al unui grup de indivizi care aparțin aceleiași societăți, aceasta presupunînd că acest caracter este în principiu un indice al distinctibilității și al individualizării grupului respectiv. Această perspectivă a fost avută
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursului însuși ca discurs de relaționare (astfel, disocierea interacțiunii discursurilor de funcționarea interdiscursivă devine imposibilă). V. dialogism, discurs raportat, ghilimele, interdiscurs, intertextualitate, polifonie. MAINGUENEAU 1991; AUTHIER-REVUZ 1995; VION 1998; ROSIER 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RB ETOS. În mod obișnuit, prin etos se înțelege caracterul comun al unui grup de indivizi care aparțin aceleiași societăți, aceasta presupunînd că acest caracter este în principiu un indice al distinctibilității și al individualizării grupului respectiv. Această perspectivă a fost avută în vedere de învățații latini
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
caracterul comun al unui grup de indivizi care aparțin aceleiași societăți, aceasta presupunînd că acest caracter este în principiu un indice al distinctibilității și al individualizării grupului respectiv. Această perspectivă a fost avută în vedere de învățații latini, pentru care etosul este un dat preexistent care rezultă din autoritatea individuală și instituțională a autorului, dar este diferită de cea valorificată de a n a l i z a d i s c u r s u l u i, cu baza
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Este premisa de la care a pornit Aristotel atunci cînd a stabilit că arta retorică este o artă a convingerii bazate pe éthos sau pe credibilitatea sursei, pe lógos sau pe rațiune (pe argumentare) și pe páthos, adică pe stimularea emoțiilor. Etosul este, în acest caz, reprezentat de impresia produsă de orator prin cuvinte și prin fapte (cunoștințe, comportare, trăsături de caracter etc.). Perspectiva realizată de Aristotel asupra etosului a fost valorificată pe terenul științei limbii, atunci cînd s-au evaluat modalitățile
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
lógos sau pe rațiune (pe argumentare) și pe páthos, adică pe stimularea emoțiilor. Etosul este, în acest caz, reprezentat de impresia produsă de orator prin cuvinte și prin fapte (cunoștințe, comportare, trăsături de caracter etc.). Perspectiva realizată de Aristotel asupra etosului a fost valorificată pe terenul științei limbii, atunci cînd s-au evaluat modalitățile verbale de prezentare a sinelui de către vorbitor, nu a persoanei reale a vorbitorului, prin urmare, ci a imaginii produse prin discurs. Astfel, etosul retoric a fost reluat
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
realizată de Aristotel asupra etosului a fost valorificată pe terenul științei limbii, atunci cînd s-au evaluat modalitățile verbale de prezentare a sinelui de către vorbitor, nu a persoanei reale a vorbitorului, prin urmare, ci a imaginii produse prin discurs. Astfel, etosul retoric a fost reluat și reelaborat în lucrările lui D. Maingueneau, unde se arată că enunțiatorul (autorul enunțului) trebuie să-și legitimeze ceea ce spune prin marcarea propriului aport la o cunoaștere sau a propriei atitudini în legătură cu respectiva cunoaștere, atitudine care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
automat, prin care se redă imaginea de sine a locutorului. În mod necesar, această imagine discursivă a sinelui este marcată de stereotipii cunoscute atît locutorului, care le actualizează, cît și auditoriului, care le receptează și le interpretează. Potrivit lui D. Maingueneau, etosul discursiv este în relație nemijlocită cu o imagine prealabilă pe care auditoriul o poate avea despre locutor, căci, de obicei, există o reprezentare a persoanei locutorului anterioară actelor de vorbire și, deseori, această reprezentare stă la baza imaginii pe care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
imagine prealabilă pe care auditoriul o poate avea despre locutor, căci, de obicei, există o reprezentare a persoanei locutorului anterioară actelor de vorbire și, deseori, această reprezentare stă la baza imaginii pe care locutorul și-o construiește prin discurs. Acest etos prediscursiv, de care locutorul este conștient, va fi consolidat, rectificat și refăcut prin activitatea discursivă. Prin aceasta, etosul este îndepărtat de aspectele care țin strict de enunțare sau de manifestare a subiectivității prin limbă, deoarece se raportează la normele de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
locutorului anterioară actelor de vorbire și, deseori, această reprezentare stă la baza imaginii pe care locutorul și-o construiește prin discurs. Acest etos prediscursiv, de care locutorul este conștient, va fi consolidat, rectificat și refăcut prin activitatea discursivă. Prin aceasta, etosul este îndepărtat de aspectele care țin strict de enunțare sau de manifestare a subiectivității prin limbă, deoarece se raportează la normele de interacțiune care sînt proprii unei culturi, încît se poate ajunge la un etos general ce caracterizează un întreg
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
prin activitatea discursivă. Prin aceasta, etosul este îndepărtat de aspectele care țin strict de enunțare sau de manifestare a subiectivității prin limbă, deoarece se raportează la normele de interacțiune care sînt proprii unei culturi, încît se poate ajunge la un etos general ce caracterizează un întreg grup (etnic) uman (precum etosul românesc, etosul scandinav etc.). V. logos, patos, retorică, stereotip. ARISTOTEL R.; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO ETNOGRAFIA COMUNICĂRII. Sintagma etnografia comunicării a fost propusă în lingvistica nord-americană, a cărei tradiție a
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care țin strict de enunțare sau de manifestare a subiectivității prin limbă, deoarece se raportează la normele de interacțiune care sînt proprii unei culturi, încît se poate ajunge la un etos general ce caracterizează un întreg grup (etnic) uman (precum etosul românesc, etosul scandinav etc.). V. logos, patos, retorică, stereotip. ARISTOTEL R.; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO ETNOGRAFIA COMUNICĂRII. Sintagma etnografia comunicării a fost propusă în lingvistica nord-americană, a cărei tradiție a limbii din perspectivă etnografică sau în corelație cu aspectele etnografice
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
strict de enunțare sau de manifestare a subiectivității prin limbă, deoarece se raportează la normele de interacțiune care sînt proprii unei culturi, încît se poate ajunge la un etos general ce caracterizează un întreg grup (etnic) uman (precum etosul românesc, etosul scandinav etc.). V. logos, patos, retorică, stereotip. ARISTOTEL R.; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. IO ETNOGRAFIA COMUNICĂRII. Sintagma etnografia comunicării a fost propusă în lingvistica nord-americană, a cărei tradiție a limbii din perspectivă etnografică sau în corelație cu aspectele etnografice are aproape
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
expresiei, adică al semnificanților sonori și grafici din discurs, fiind specifică textului literar (ritm, prozodie, calambur). GREIMAS 1966; GRUPUL µ 1970; GREIMAS 1972; GREIMAS - COURTES 1979; SIOUFFI 1999; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. SA Î ÎNCORPORARE. Pentru a denumi relația pe care etosul o stabilește între un discurs și destinatarul lui, D. Maingueneau a propus, în 1984, termenul încorporare. Semnificația exprimată de acesta are trei laturi inseparabile: 1) pe parcursul lecturii sau audiției, discursul permite destinatarului să-și construiască o reprezentare dinamică asupra enunțului
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
permite încorporarea imaginarului destinatarului în comunitatea care aderă la acest discurs. În acest sens, destinatarul nu este un simplu consumator al ideilor sau al informațiilor, el accede la o "manieră de a fi" traversînd o "manieră de a spune". V. etos. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN ÎNTREBARE. Actul de vorbire performat de locutor pentru a obține un răspuns din partea alocutorului este o realitate pragmatică, numită întrebare, noțiune ce trebuie distinsă de cea de "enunț interogativ", care constituie o realitate sintactică, avînd o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discursivă. El se poate manifesta însă și ca structurare discursivă, îndeosebi în comunicarea pe subiecte științifice, atunci cînd se actualizează ca efort pentru expunerea demonstrativă pe baza regulilor acțiunii, mai ales în expunerea organizată sub formă de raționament. V. disurs, etos, limbaj, logic, patos. ARISTOTEL R.; FLEW 1984. IO LOGOSFERĂ. Prin compusul logosferă, care are în prima parte cuvîntul grecesc lógos, se indică uneori maniera de a reda realitatea prin diviziunile categoriilor constitutive ale lexicului, ținînd cont de faptul că reprezentarea
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Este bun traseul aleii, însă lumea va merge pe traseul mai scurt". Pe de altă parte, cel care respinge pretinde că discuția este închisă, cel care obiectează menține dialogul deschis, argumentul lui este ca un răspuns și este accesibil contestării. Etosul și stările emoționale se manifestă diferit în cazul celor două operații: respingerii îi este asociată agresivitatea și fermitatea, obiecției, însă, spiritul măsurii, dialogul și deschiderea. V. concesie, respingere. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN OPINIE. În mod obișnuit, prin opinie se înțelege
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
i z a d i s c u r s u l u i, P. Charaudeau folosește sintagma efecte patemice pentru a analiza structura discursurilor care se axează pe efecte emoționale în vedere atingerii unor scopuri strategice. V. argument, emoție, etos, logos. ARISTOTEL R.; AQUIEN - MOLINIE 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. NM PERECHE ADIACENTĂ. Sintagma pereche adiacentă a fost definită, în 1973, de E. Schegloff și H. Sacks pentru a denumi un mod de organizare secvențială în structura conversației. O pereche adiacentă
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
pe același suport (precum o revistă) sau pe suporturi diferite (așa cum un universitar se exprimă în cariera sa în mai multe publicații științifice, în cadrul unor colocvii etc.). Din această cauză, noțiunea "portret discursiv" nu se poate confunda cu cea de "etos". În același timp, noțiunea respectivă nu se poate identifica cu ceea ce concepe J.-B. Grize prin imaginea locutorului din modelul de schematizare pe care-l propune. V. dialogism, enunțare, etos, schematizare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN POVESTIRE v. NARATIVITATE POZIȚIONARE. Termenul
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
noțiunea "portret discursiv" nu se poate confunda cu cea de "etos". În același timp, noțiunea respectivă nu se poate identifica cu ceea ce concepe J.-B. Grize prin imaginea locutorului din modelul de schematizare pe care-l propune. V. dialogism, enunțare, etos, schematizare. CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. RN POVESTIRE v. NARATIVITATE POZIȚIONARE. Termenul poziționare semnifică faptul că, pe parcursul întrebuințării unui cuvînt al vocabularului, într-un registru al limbii, cu anumite turnuri, într-un anumit gen de discurs, un locutor indică modul în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]