12,743 matches
-
spre un alt posibil univers al unei lumi ce va să vină atunci când toți oamenii vor fi mai buni, mai credincioși și mai iubitori. Versurile sunt priviri ce râd în lumină, se joacă de-a eternitatea, o condiție pe care eul poetic o pune ca stigmat. Versul Dorinei Stoica se întruchipează într-o abandonare în iubire, dar nu într-una găsită, ci în una râvnită: // În altă viață tu vei fi al meu,/ Ne vom găsi pe țărmuri umezite/De plânsul
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
LUPUL Aparent, Eugen Dorcescu semnează o poezie încărcată de tristețe, pesimistă, înnegurată. Ar fi imposibil altfel, pentru un creator lucid, care viețuiește în Samsara, unde suferința este omniprezentă, iar cauzele ei sunt infinite. Totuși, în acest cadru existențial și cultural, eul liric, care corespunde unui inițiat în cunoașterea spirituală, găsește nu doar soluții, ci și resurse fizice, intelectuale și sufletești, pentru a se detașa progresiv de Samsara și pentru a parcurge, cu neabătută determinare, drumul spre Nirvana. Capitularea este, principial, exclusă
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
de „vocația vectorială a Nirvanei”. După introspecția ce străpungea „depunerile de uitare”, după „arhi-amintirea” revelatorie, devine bulversantă aici actualizarea avatarului în proximitate, la o „distanță fără distanță”. De data aceasta, avatarul nu numai că se întrupează, dar intră în universul eului liric în chiar momentul zero al enunțării poetice. Evoluția de la abstract la concret îi sporește forța de animare și de... persuasiune. De la căutările incipiente ale precedentelor învelișuri materiale ale sufletului („Ar trebui să-i știu înfățișarea”), la revelație („...alăturea un
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
învelișuri materiale ale sufletului („Ar trebui să-i știu înfățișarea”), la revelație („...alăturea un lup/ Se oglindea în Râul alb și-n lună”, „Prea bine știu: mă trag din/ Litovoi”), se ajunge acum la acțiune comună, la solidarizarea activă a eului liric cu primul său avatar (primul, din perspectivă cronologică, fiindcă nu se poate vorbi despre o ierarhizare a avatarurilor) - Lupul. Reactivarea avatarului survine într-un moment dramatic, de sfâșiere sufletească, provocată de compromiterea armoniei sublimului, printr-un cuvânt injurios, de către
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
disproporție între atacul umil și grandoarea ripostei. În mod obișnuit, o asemenea inserție jignitoare este ignorată, oamenii de cultură, cu conștiința superiorității lor, fiind imuni la turbulențele minore, sortite eșecului și decredibilizării celor ce le provoacă. Dar, în „hiperluciditatea sa”, eul liric dorcescian, în egală măsură idealist și rațional, nu acceptă niciun compromis, nicio imixtiune reprobabilă. El este atât de lovit de gestul „necugetat și dezgustător” al gnomului, încât își alarmează, involuntar, spontan, și „cețoasele” avataruri. Dintre acestea, Lupul transcede orice
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
ad-hoc, pentru salvarea Poetului, distruge „in nuce” orice amenințare incontrolabilă la echilibrul moral al ființelor superioare și, implicit, al lumii circumscrise de acestea, care trebuie să rămână fără pată. Într-un asemenea mediu, pur și ascensional, își au locul avatarurile, eul liric și „umbra” însoțită. Acestea compun, laolaltă, o sferă existențial-artistică particularizată, care are curăția ființei iubite, dintotdeauna și pentru totdeauna, dar și a contopirii spiritelor superioare, ce parvin dintr-un trecut îndepărtat, conștientizat, recunoscut, proiectat, fără discontinuități, în eternitate. „Însoțitorul
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
culoarea gri de fundal, simbolizând lumea tulbure, împroșcată de noroiul cuvântului jignitor, și sugestia cromatică a traiectoriei fulgerătoare a lupului, ființă de foc, venită să purifice locul. Participant direct, printr-o activare a puterilor latente, ancestrale, mitice, la eradicarea răului, eul liric rememorează apoi, pe măsură ce se liniștește, scena cvasi-ritualică de restaurare a echilibrului lumii, contemplând-o cu o inimaginabilă satisfacție morală și artistică. Contemplarea se realizează de sus, de pe un perete înalt de stâncă, la „marginea genunii”, într-o zonă crepusculară
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
artistică. Contemplarea se realizează de sus, de pe un perete înalt de stâncă, la „marginea genunii”, într-o zonă crepusculară, în care se întretaie timpuri și spații, realități și irealități. Ca și în luptă, în contemplare avatarul lup îi rămâne alături eului liric, pentru a savura, într-o elevată tihnă, înseninarea antropocosmică. Cele patru personaje implicate în narațiune, conturate din tușe apăsate și apăsătoare, într-un registru sumbru, sunt remarcabil puse în scenă și... în abis. Pregnantă, ca semnificație și imagine, este
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
un registru sumbru, sunt remarcabil puse în scenă și... în abis. Pregnantă, ca semnificație și imagine, este iubita, absentă din punct de vedere fizic, dar foarte prezentă în conștiința Poetului, afectat, până la prăbușire, de lovitura primită. Metafora de identificare a eului, prin raportare la iubită, „însoțitorul umbrei tale”, este o mărturie a indisocierii funciare a unui cuplu rarisim de îndrăgostiți, pontificat nu numai de Eros, dar și de Thanatos. Desprinsă din lumea umbrelor, eliberată de materialitate, iubita-umbră amintește de taina „umbrei
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
sau de răscolitorul traseu postbiografic al tatălui, care trece din „penumbră în penumbră” spre sumbra veșnicie (Moartea tatălui). Abnegația este, în foarte mare măsură, un corelat al devoțiunii față de iubita - de odinioară, de acum, și de acum încolo -, cu care eul liric comunică fără încetare, grație permeabilității universurilor abisale, inconsistente material, dar pline de substanță spirituală. Gnomului i se schițează, passim, un portret, edificator pentru non-apartenența sa la lumea creației autentice, din care trebuie, și este, definitiv exclus. Caracterizat direct, ca
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
insignifianta făptură, rezumată la funcția de blasfemiere, prin cuvânt, se naște un veritabil simbol, în accepțiunea metapoetică pe care i-o conferă Eugen Dorcescu: „Simbolul este expresia lingvistică a unei realități antropocosmice. [...] La Macedonski, eu vedeam simbolul ca sinteza dintre eu și faun. La Eminescu, eu-luceafăr. La Arghezi, eu-copac etc”. (Interviu, II, 11 ianuarie 2016, „Confluențe literare”) În poemul Avatar, sinteza eu-lup corespunde, fără dubii, acestei definiții a simbolului. Atmosfera poemului ne situează pe muchia dintre realitatea și irealitatea antropocosmică. Simbolul
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
solidarității avatarurilor, din ultima vreme, ocurente într-o fază de limpezire și de calmare a sufletului „chinuit și hieroglific” (Cronică) de odinioară. Ele apar într-un nocturn abisal, dar ca entități artistice, de admirabilă forță spirituală. Sunt, realmente, prețuite de eul liric dorcescian, care le descoperă, nu cu teamă, ci cu satisfacție, lăsându-se influențat, ba chiar condus de ele, spre ființa sa profundă. În același timp, avatarurile se sincronizează cu Poetul, ca să îi dea de știre că există și că
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
petrecea în vis (Avatar I, Avatar II) și apoi, în stare de trezie, în timpul zilei (Totem) sau al nopții (Poemul 30 din Nirvana), în situația din Avatar, actualizarea lupului se produce în chiar momentul căderii sub greutatea loviturii primite, când eul poetic se află într-o stare de „hiperluciditate halucinantă”. În această împrejurare, avatarurile sunt recunoscute după nume - Litovoi, respectiv Lupus lupus -, empatia este atât de intensă, încât spiritul lor se suprapune total spiritului Poetului. Lupul se înfățișează eului poetic în
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
primite, când eul poetic se află într-o stare de „hiperluciditate halucinantă”. În această împrejurare, avatarurile sunt recunoscute după nume - Litovoi, respectiv Lupus lupus -, empatia este atât de intensă, încât spiritul lor se suprapune total spiritului Poetului. Lupul se înfățișează eului poetic în imediata apropiere, devine palpabil, îi accentuează determinarea de a fi cine este, de a deveni cel ce trebuie să fie, în condițiile date. Chiar și în afara traumei, Poetul rămâne o persoană sensibilă, cu un suflet foarte complex, cu
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
foarte complex, cu o imaginație debordantă, dar și cu un realism imbatabil, într-un permanent „autodialog” cu avatarurile sale. „Tot ce știu eu este că Lupul, Cavalerul, Trubadurul sunt alter-egouri vii, concomitente, în timp și spațiu, cu mine, deși anterioare eului meu empiric. Eul artistic, cel mai adevărat și mai profund, n-a avut liniște până nu le-a identificat. Simt, ca să zic așa, și ca să nu ne pierdem umorul, cu o concretețe amețitoare, și iarba, și tufișurile prin care umblam
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
o imaginație debordantă, dar și cu un realism imbatabil, într-un permanent „autodialog” cu avatarurile sale. „Tot ce știu eu este că Lupul, Cavalerul, Trubadurul sunt alter-egouri vii, concomitente, în timp și spațiu, cu mine, deși anterioare eului meu empiric. Eul artistic, cel mai adevărat și mai profund, n-a avut liniște până nu le-a identificat. Simt, ca să zic așa, și ca să nu ne pierdem umorul, cu o concretețe amețitoare, și iarba, și tufișurile prin care umblam, pe vremea când
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
mai eficientă în lupta corp la corp - prin rapiditate, prin imposibilitatea de a-și rata sau cruța ținta. În cazul de față, o țintă deplorabilă: gnomul, foarte periculoasă însă, din cauza neghiobiei sale. Substituția avatarului este determinată, așadar, de necesitatea ca eul liric să dezvolte un alt tip de comportament. În locul îndurării demne a suferinței, realitatea impune neîntârziatul atac la beregată, descris de epitete ale violenței, precum „crunta înnoptare” și „câmpul sfârtecat”. Acestea caracterizează, pe de o parte, atitudinea și acțiunea protagoniștilor
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
lumină, devine penumbră. Lumina neapropiată, apropiindu-se de Samsara, devine tot penumbră, dar diferită ca substanță”. Sau: "Poezia mea explorează spațiul, mai puțin frecventat, dintre subconștient și conștiință" (Poetica non-imanenței, p. 239). La confluența penumbrelor, luminoase și întunecate, Lupul și eul poetic, într-un stop-cadru magistral, își dezvăluie identitatea simbolică, adevărul ultim al ființei. Expresia metaforică „doi colți însângerați”, care se ivește ca o concluzie firească, în urma unei evaluări lucide, nu onirice, a stării de fapte, are efectul unei sentințe. Prin
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
mitică și expresivă a avatarului. Fabulosul personaj, cu motivație existențială și exprimare simbolică, este asumat de Poet ca avatar și totem, după cum o demonstrează titlurile poemelor al căror protagonist este lupul: Avatar, Avatar I, Avatar II și Totem. Recunoașterea relației eu liric - lup presupune un îndelungat proces de căutare și clarificare, un număr de trepte simbolice fascinante. Proiecția emergentă a avatarului, acumularea de sensuri profunde, care definesc un raport unic al eului poetic cu lupul, se produc pe un fond semiotic
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
Avatar, Avatar I, Avatar II și Totem. Recunoașterea relației eu liric - lup presupune un îndelungat proces de căutare și clarificare, un număr de trepte simbolice fascinante. Proiecția emergentă a avatarului, acumularea de sensuri profunde, care definesc un raport unic al eului poetic cu lupul, se produc pe un fond semiotic amplu - în diverse ponderi, și filosofic, și religios, și artistic. Complexitatea moștenirii culturale a simbolului Lup reiese, în ciclul de poeme consacrat “cețoasei fiare”, din asocierile plurivalente cu numeroase alte simboluri
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
acolo unde fiara fulgera, confuză ca o nălucă (v. aliterația consoanei difuze “f” și a celei mai luminoase vocale “a”), intermitentă, ca o aducere-aminte din alte vieți, și salvatoare într-o clipă de vulnerabilitate, care putea să-i fie fatală eului poetic. În această privință, comportamentul Lupului trimite la animismul dacic, la întâmplarea din Povestea cu lupi, dar, mai ales, la întreaga poetică a avatarurilor, rezumată în Reminiscență: Oștenii tulburi, strânși în grea armură. Oștenii tulburi, care stau deoparte, Privindu-ne
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
evocă o veritabilă tensiune umană și semiotică. Într-o stare de zbucium sufletesc și creator, soluționând artistic, în cel mai fericit mod cu putință, un conflict tragic, Poetul ordonează „expresiile lingvistice ale realității antropocosmice”, le structurează, le contopește, astfel încât oglinda eului, făcută, pe neașteptate, țăndări, se preschimbă într-o oglindă nirvanică, în care se reflectă, imortalizați într-un moment triumfal, „doi colți însângerați, în raza lunii”. Sentimentul datoriei împlinite instaurează pacea, exterioară și interioară... Poezia lui Eugen Dorcescu se comentează pe
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
revolute, dar toate într-un cuprins bine definit, conturat și expus întregii lumi. Apropierea și alegerea frumuseții Hava drept motivație dar și explicitare a excursului existențial, nu este deloc întâmplătoare, se poate vedea cum conduce spre o permanentizare a unui eu predispus la lumesc, la mistic, la real și la imaginativ. De fapt, beneficul constă miraculos în ramificația iubirii, într-o epopee demnă de a fi spusă și receptata. În „Focul pleoapelor”: „Lâni:... câte secole am călărit/ pe cărările ursului în
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
aprindem foc.../ Îi spun nu te iubesc/ Poet încăpățânat/ în versificare bâlbâiesc/ am un dor arzător/ nu te iubesc îți spun/ diseară nu te vreau/ înțelege-mă!/ Vorbim pe masa amintirilor/ Tu cu fularul în ceafa/ surâsul ți-e suspin/ eu cu / blestem psalmii/ diseară nu te vreau/ înțelege-mă, măi!/ Covorul întins în extaz divin/ uimită ești în grădinile lui.../ Mă cert în pleoapele munților/ - taci!... mă ordoni că odinioară/ vulcanul se aprinde în vocabularul limbii/ diseară nu te iubesc
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI ASLLAN QYQALLA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380671_a_382000]
-
Asta este esența deosebirilor dintre noi Eu îi văd fluviului toate tainele El nu-mi cunoaște geloziile El curge... în continuu (Unë dhe lumi) Eu nu mă mișc... nici un pic Acesta este inversul contrazicerii El se mișcă și este mort Eu static deși sunt încă viu ÎN GRĂDINA ZOOLOGICĂ (Në kopshtin zoologjik) De câte ori merg în grădina zoologică Îmi crește admirația pentru animalele sălbatice La fel crește în mine durerea pentru omul Care rânjește sălbatic cu ele Ele își duc în liniște
POEZIE ALBANEZĂ DIN ELVEȚIA SHEFQET DIBRANI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380677_a_382006]