715 matches
-
de fi distins cele două sisteme enunțiative: discurs /vs/ povestire (discours /vs/ récit), primul reprezentînd ancorarea în situația de enunțare (ego/hic/nunc), cel de al doilea absența unei asemenea ancorări. DISFORIC (în opoziție cu euforic) Termenul negativ al opoziției euforic/disforic, destinat valorizării micro-universurilor semantice. ENUNȚ (în opoziție cu enunțare) Într-o primă etapă enunțul a fost opus enunțării ca rezultat (produs) al actului de producție lingvistică. Termenul nu desemna o unitate a textului de anumite dimensiuni, putînd fi reprezentat
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
tradiționaliste, și îndeosebi sămănătorismul adică literatura "moldovenească" prin excelență și, nu mai puțin, memorialistica); 3. refugiul în trecut prin "retrăirea perpetuă" a acelorași sentimente și deprinderea unor automatisme, cu precizarea că paseismul acesta nu e înțeles acum ca o expresie euforică a recuperării propriei identități și a solidarității cu sufletul colectiv (cazul memorialisticii), devenind în schimb o formă conștientă de dezindividualizare și deposedare de sine, ce are la bază "un deficit și o spaimă de viață", manifestându-se prin refuzul "riscului
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
Eminescu se simte profund tulburat, și nu din cauza farmecului irezistibil al cumnatei lui Maiorescu, ci de faptul că "lunga lui obsesie" își găsise leacul "într-o sărutare" gest salutar, menit a elucida natura relației dintre cei doi. În această stare euforică, de îndrăgostit plimbându-se nerăbdător pe sub fereastra iubitei ("postură" dictată în mod fatal de "temperamentul" său de "voyeur" și, nu mai puțin, de o venerabilă tradiție literară), îl surprinde Caragiale prilej pentru autor de a pune față în față două
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
dorit". Reîntoarcerea "acasă" declanșează însă emoția regăsirii de sine și, nu mai puțin, elanul creator (Lovinescu a lăsat numeroase mărturii în acest sens vezi și incipitul din Bizu ș.a.155), astfel încât "activitatea lui poetică folosea și ea de pe urma acestei stări euforice: motivele i se precizaiu în tipare, în care aveau să se toarne viitoarele poezii" iar modelul feminin "lua conturul nu numai al unui ideal ca înainte, ci al unei ființe existente, prezente și posedate". Legând din nou erotismul de creativitate
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
acestei stări de spirit, caracterizându-i pe sceptici drept „un soi de nomazi care disprețuiesc orice cultivare statornică a pământuluiă“2. Cu greu s-ar putea contesta totuși că avertismentele scepticilor au contribuit sau puteau să contribuie la temperarea încrederii euforice a filozofilor în mijloacele pe care le foloseau pentru a ridica atât de ambițioasele lor construcții. Va trebui însă, totodată, să recunoaștem că ultimul cuvânt al scepticismului pare să 252 GÂNDITORUL SINGURATIC fi fost acela că utilizarea rațiunii se cere
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
Sună pădurile, fâșie frunzele, / Geme pământul..." Mai mult decât Moartea căprioarei (mereu invocată), concisa Biografie (19 versuri) e un text esențial; dincolo de elanurile vârstei, dincolo de exaltări ori de "abur de vis", biograful ardent își descoperă un "suflet prea grav"; revărsărilor euforice li se alătură predicții mâhnitoare; pe ecranul discursului nu e loc pentru abandon; primează ideea de destin inexorabil. Paradoxul lui Labiș, ispitit de iluzia unui "ev aprins", era de a tânji, totodată, după natura primordială, cea caracteristică perechii Eminescu-Sadoveanu. Poetul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
efect. Aflăm că "istoria reglementării are direcție și coerență", atunci de ce s-ar sfîrși ea?, că "reglementarea nu poate tempera ciclul financiar, iar întărirea ei nu are efecte stabilizatoare", atunci de ce o practicăm? Ni se spune că piețele pot fi euforice sau panicate și că rațiunea le temperează. Dar etît euforia cît și panica sunt niște extreme. Eu am propus înlocuirea lor cu speranța și prudența, aplicînd în toate situațiile ceea ce ne învățau grecii: măsura. Nu avem măsură în dorințe, de unde
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
mai putem avea intimitate, că tehnologia începe să permită unui Big Brother accesul la toate informațiile care ne privesc. Se dorește un Big Brother monetar, care ar putea fi foarte eficient și rațional prin "manipularea vicleană" (Mandeville) a dorințelor, chiar euforice, ca și a fricilor, chiar panicarde. Să recapitulăm: avem de-a face cu un proiect nedemo cratic, netransparent, imoral, manipulator și foarte eficient. Mă tem că, așa cum merg lucrurile, "ultimul reglementator" nu va fi piața, ci o bancă. Asta e
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
asociate cu tinerețea ori cu Erosul, cu mobilitatea și cu libertatea, cu provocarea și cu divertismentul, au despovărat și au dinamizat imaginarul consumatorist. Momentul „greu”, emfatic și competitiv al mărfii a dat îndărăt cu un pas în beneficiul unei mitologii euforice și ludice, frivole și juvenile. De unde natura hibridă a acestui ciclu ce se prezintă la scara istoriei drept o formațiune de compromis între mitologia standing-ului și cea fun, între consumul demonstrativ „tradițional” și consumul hedonist individualist. Consumul intimizattc " Consumul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
marea desfacere a pus în funcțiune o nouă strategie de seducție, care nu se mai bazează pe punerea în scenă feerică a produselor și a locului vânzării, ci pe autonomia consumatorului. În faza II, seducția nu se limitează la mitul euforic al consumului, la spectacolul belșugului, la ambianța de risipă festivă și de solicitudine care înconjoară mărfurile 10, ea ține și de dispozitivele care, eliminând diversele constrângeri comerciale, au deschis spațiul independenței și al mobilității individuale. Prin autoservire, marea desfacere a
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
afecțiune, iubire și devotament în societățile care nu mai cunosc decât schimburile tarifare? Oare natura umană nu-i amenințată când cea mai mare parte a relațiilor noastre devin monetare și contractuale 17? Ar fi deci posibil ca, la umbra consumerismului euforic, să-și pregătească intrarea în scenă o nouă umanitate (sau „postumanitate”) cu trăsături de coșmar. Unii afirmă deja sus și tare: lumea în care trăim nu mai are nimic de-a face cu trecutul, era consumului-lume a reușit să creeze
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
consumatorii, creând necesități inutile, relansând încontinuu noi dorințe de achiziție, identificând fericirea în bunurile de piață, publicitatea este acuzată nu numai de a manipula-standardiza-îndobitoci oamenii, dar și de a constitui o capcană diabolică, ce adâncește la nesfârșit insatisfacția lor. Spectacol euforic, ea contribuie la propagarea unei nefericiri cronice; sub domnia sa, Penia e propulsată la punctul ei culminant. Această forță de frustrare sistematică se sprijină pe o nouă configurație a puterii ofertei economice. Teza „filierei inversate”, dragă lui Galbraith, ne furnizează modelul
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
ce-l separă de împlinire, fiecare este tentat să considere că viața nu seamănă cu ceea ce poate el să pretindă. Făcându-i pe indivizi să judece, să compare și să măsoare experiența lor de viață cu etalonul imaginii unei fericiri euforice, mereu noi și intense, civilizația bunăstării hrănește, în proporții de masă, frustrările și neîmplinirile existențiale. Instrument al reflexivității negative, socializarea individualistă și consumeristă face să se nască în om sentimentul de a fi întotdeauna privat de partea esențială a vieții
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
materializată”6 a abundenței. Nu promisiunea unei mântuiri terestre ce va să vie, ci fericirea imediată, eliberată de ideea de speculație a rațiunii și de pozitivitatea negativului. Plenitudinea exaltată de timpurile consumeriste nu ține de o gândire dialectică: ea este euforică și instantaneistă, exclusiv pozitivă și ludică. Discursul profetic a fost preluat de consacrarea prezentului hedonist vehiculat de mitologiile festive ale obiectelor și divertismentelor. Fapt care nu împiedică nicidecum ca secolul XX să fie însoțit de o profundă criză a religiei
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
acestui sentiment al deposedării, întărind ideea că nefericirea nu e o fatalitate, că există căi, dacă nu pentru a fi fericit, cel puțin pentru a te simți mai puțin rău. Fapt prin care această magmă de semnificații și de imagini euforice funcționează nu atât ca un „drog colectiv”, cât ca o incitare la înnoirea cadrelor și a elementelor existenței noastre, ca un stimulent de a „schimba viața”. Suscitând noi interese și noi perspective, ea nu e nici o dogmă, nici un mecanism de
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
este de asemenea foarte evocatoare în diagnosticare unei erotomanii și a bipolarității. Temele delirante sunt erotice, de iubire, focalizate asupra unui adolescent deosebit. Unele mecanisme halucinatorii cenestezice se regăsesc în acest context de exaltare sexuală. Dispoziția este de asemenea exaltată, euforică, fiind înlocuită uneori de o tematică depresivă. Debutul a fost brutal. Pe de altă parte, simptomatologia actuală a fost precedată, se pare, de o perioadă de aproximativ un an marcată de o disforie latentă, fără a se putea vorbi despre
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
dispară murdăria, să elimine rușinea sa, vinovăția sa. Vrea să facă teatru, să-și zugrăvească camera, să aibă un copil... Rapiditatea asociațiilor, fuga de idei nu antrenează nici discordanță nici perturbarea conținutului gândirii. Emoțiile sunt labile, dar cu o tonalitate euforică. Se observă totuși o anxietate discretă, Christine recunoscând starea sa de agitație. Ea își manifestă dorința de a iubi, de a se iubi, de a fi iubită, evocă relații sexuale multiple și de scurtă durată. Christine și părinții săi refuză
Depresie și tentative de suicid la adolescență by Daniel Marcelli, Elise Berthaut () [Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
generate de convingerea erotomanului că persoana adulată este, în realitate, o ființă mediocră, incapabilă să aprecieze meritele reale ale unui semen. Delirul mistic / religios. Acest delir poate avea un caracter depresiv, dar de cele mai multe ori este acompaniat de o stare euforică și de idei de grandoare: astfel, individul respectiv are convingerea că este protejat sau ales de Dumnezeu, pentru a promova justiția cerească; în consecință, el are convingerea că este înzestrat cu puteri supranaturale, care-i conferă dreptul de a fi
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
pe parcursul vieții. La astfel de mistici depresivi, delirul „autoacuzator melancolic” poate evolua pînă la stadiul de „demonomaniac”, când se dezvoltă un delir de „posesiune demonomaniacă” (respectiv convingerea că-l poartă pe Diavol în corpul lor). În cazul însă al misticului euforic și cu idei megalomanice, halucinațiile vizuale și auditive pe care el le dezvoltă adesea, sunt interpretate ca având o origine supranaturală, divină, ceea ce-l face, pe de o parte, să fie infatuat, iar pe de altă parte, foarte sensibil la
Psihologia frustrației by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
al integrării politice a Europei”. Integrarea economică nu era percepută ca un „scop în sine”, ci doar ca un stadiu intermediar pe drumul comun al unificării politice. De-a lungul deceniilor de construire a comunității europene, au existat chiar predicții euforice că unificarea politică va urma în mod automat actelor de integrare economică; teoreticienii integrării nu și-au dat seama că integrarea politică reprezintă un salt calitativ, o adevărată ruptură față de Piața Comună. În timp ce pentru uniunea economică similitudinile legate de dezvoltarea
Secolul XXI. Viitorul Uniunii Europene. Războaiele în secolul XXI by Silviu Brucan () [Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
colegul; complet; comportament; copil; Costești; Cotiujeni; cretin; criminal; criză; cumplit; cumsecade; cunoscut; curajos; dependent; dereglări; dezechilibru; dezinvolt; deliu; distractiv; distrat; dobitoc; domn; Dostoievski; de dragoste; Dragoș; după; dus cu capul; dușman; enervant; nu este în toate mințile; nu este cuminte; euforic; evita; evitare; excentric; fain; fals; fantezie; Fefe; Florescu; foarte; de forță; de frică; frumos; frumusețe; fură; gesturi; gînd; gîndire diferită; groază; handicap; haos; haotic; ieșit din comun; inadaptat; incapabil; incult; inspirat; instabil psihic; instituție; insuportabil; interesant; inuman; irațional; isterie; de
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
aerian; aiurit, visător; Ana Blandiana; anonim; Arghezi; avion; basm; bun; capodoperă; călimară; celebritate; chinuit; ciudat; cîntăreț; compune; condei; contemporan; creativ; creativitate; cunoscut, renumit; cunoștință; deosebit; divin; dor; dragoste; dramatic; dramaturg; el; eleganță; eminent; emoții; epic; epigon; erau; erou; etern; eu; euforic; eul liric; eul; excentricitate; exeget; face; faimos; fantezie; faur; flămînd; flori; foaie; fraze; frumusețe; gingășie; gîndire; hîtru; idiot; Iftimie; inel; inimă; inteligență; interes; interesant; interpret; invenție; iubire; iubit; început; îndrăgit; înnăscut; învățător; lectură; leneș; liceu; lirism; litere; ludic; magician; mama
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
condiție în afară de-a ta” (III, 37-38). Cum să fie anarhist și nihilist cineva care spune „nimeni n-a iubit mai mult ca mine lumea” (III, 174)?. Apaticul devine adesea un înfierbântat, ba chiar un fanatic . Scepticul trăiește clipe euforice. Notează, și pentru că se recunoaște în ea, comparația făcută de Berdiaev între Neceaev și Ignațiu de Loyola: „Revoluționarul ca ascet” (III, 192), pentru a continua în paragraful următor: „Dacă ar trebui să aleg între asceză și desfrâu, aș înclina către
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
comun cu voi. Patru locuri. Vera: Nu. Nu, cumnate, mulțumesc de invitație. Mina: Da, eu nu știu ce ți-a venit ție cu cavoul așa deodată. Ilie: Nu mi-a venit acum și nu deodată... Mă gîndesc la el de mult... (oarecum euforic) Și nu cred că m-am, gîndit rău. Ștefan: Bine, măi Ilie, cînd toată lumea se zbate pentru o casă, pentru o haină, pentru o excursie în străinătate, pentru o bijuterie, două, acolo, tu te zbați pentru un cavou! Nu înțeleg
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu voi. De patru locuri. Ștefan: Nu. Nu, cumnate, mulțumesc de invitație. Mina: Da, eu nu știu ce ți-a venit ție cu cavoul așa deodată. Ilie: Nu mi-a venit acum și nu deodată... Mă gîndesc la el de mult... (oarecum euforic) Și nu cred că m-am gîndit rău. Ștefan: Bine, măi Ilie, cînd toată lumea se zbate pentru o casă, pentru o haină, o excursie în străinătate, pentru o bijuterie, două, acolo, tu te zbați pentru un cavou! Nu înțeleg. Ilie
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]