1,639 matches
-
o dată m-am umplut de speranță, de bucurie și de fericire. Euforia pe care o simți când ai crezut că totul e pierdut și-apoi îți dai seama că totul o să fie bine. Știți la ce mă refer. Genul de euforie pe care îl simți o dată sau de două ori în viață. — Da, am spus, sigur că da. Adam s-a apropiat, i-a scuturat piciorușul lui Kate, apoi s-a așezat lângă mine, pe pat. Salteaua aproape că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a fi suspendată. Vor fi staruri de televiziune, și nu vor mai trebui niciodată să-și facă griji că vor fi vânați și uciși. Știa deja cum se va numi emisiunea: „Supraviețuitorii Domnului“. A plecat să Împrăștie vestea cea bună. Euforia prietenilor mei s-a risipit În următoarea oră. Totul a Început când au Întors spatele televizorului, simțind că nu mai aveau de ce să se păzească sau să se Îngrijoreze. Nu-și dădeau seama că În junglă un televizor nu este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
însuși îngerul lui Dumnezeu i-ar fi dictat textul în limba maghiară". După un sfert de veac de la prima ediție, romanul este distins cu Premiul Nobel. În ultimele zile ale șederii mele în Ungaria am asistat la explozii repetate de euforie sclipitoare provocate de hotărârea Academiei Suedeze care, pur și simplu, au invadat paginile gazetelor, undele radiofonice și ecranele de televiziune. Făcea impresia că întreaga societate maghiară sărbătorește fericită primul Premiu Nobel acordat unui scriitor ungur. Eu însă mă întreb: oare
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
de după 1990 au fost bine înrădăcinați în acest paradis al oamenilor muncii, ce pare totuși să-și fi avut neștiute momente de revoltă, cum demonstrează autoarea cu referire la conflictul de muncă din 16 februarie 1987. Declinul începe rapid după euforia libertății. În 1991, Fabrica Nicolina se transforma într-o societate pe acțiuni, cu statul român drept unic acționar. Obiectul de activitate al societății (proiectarea, producerea și comercializarea utilajelor terasiere, de construcții și drumuri, a aparatelor de cale și a utilajelor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
de o parte, și sovietele autonome și țărănime, pe de altă parte. Lenin, citat În Averich, Kronstadt, 1921, p. 160. Cred că aici Lenin o copiază conștient pe Rosa Luxemburg, deși nu am nici o dovadă directă. Un precedent Îl constituie euforia temporară a lui Lenin cu privire la revoluția din 1905: „Revoluțiile sunt sărbătoarea celor oprimați și exploatați... Masele populare nu mai au alte ocazii de a participa atât de activ la crearea unei noi orânduiri sociale așa cum au În timpul revoluției. În asemenea
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
D. Bolintineanu sau lui Al. Depărățeanu. Idilele câmpenești, mai suave ori mai senzuale, dar oricum naive și edulcorate, pastelurile, respirând un aer bucolic, îl apropie de V. Alecsandri. E un temperament labil, când contemplativ, când exaltat, cu frecvente pendulări între euforie și deznădejde. Există în stihurile sale o tensiune către adâncimile celeste, o chemare, străbătută de un fior de neliniște, a altor orizonturi. Gustul pentru exotic își are aici una din surse. Leul, cu un peisaj saharian conceput în maniera lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289520_a_290849]
-
lui Odobleja și ontologia "muzicală" a lui Alexandru Bogza. Să nu uităm că Orfeu era trac de origine. (...). Iar propoziția-cheie a poeticii lui Caragiale este: Ritmul iată esența stilului" (p. 70). Reținem două judecăți critice memorabile: "Caragialismul vine din absoluta euforie a inconștientului care se dă drept conștient, din metafizica lui radicală, fantomatică, grefată pe o contradicție funciară pe care geniul lui Caragiale a știut s-o "prindă" cu o precizie inegalabilă. E o situație-limită când realul e expurgat total și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
oară. Împreună cu Andrei (Bart) am încercat să-i arăt lui Dorin „orașul marțial”, deși abia mă țineam pe picioare după o gripă. Am fost și la Uppsala, invitați de Marianne (Sandels). Am vorbit mult despre situația din România, despre stingerea euforiei după „revoluție” și despre incapacitatea oamenilor de a-și asuma noua realitate. Dar cel mai mult am vorbit despre Mircea Eliade și excepționalul său discipol, Ioan Culianu, despre moartea fulgerătoare a acestuia, asasinarea lui degradantă, în plină zi, pe 21
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
mereu când caut mese libere pentru a scrie sau desena, când voi ajunge să fac ordine, în fiecare zi, ca într-o grădină, nepemițând lucrurilor să mă sufoce și să respire ele în locul meu? Aprilie Lumina a deschis parcă pământul: euforie de galben, apoi de alb! Bucuria de a umple casa cu florile primăverii, care mă privesc cu mii de ochi, ca în copilărie, murmurând: ne cunoaștem și ne iubim de o viață! Cu Agneta (Pleijel) și Maciej (Zaremba) la Institutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și cu țuică tare de prune. Avea o rețetă secretă de pregătire a unui vin special în care adăuga mătrăgună și alte plante într-o cantitate numai de ea știută, astfel încât cel care bea, după ce trecea printr-o stare de euforie, cădea într-o nesimțire bahică din care nu se trezea cu una cu două. Se spunea despre sătucul acela apropiat de comună, cu doar câteva gospodării, printre care și cea a Rucsandei, că ar fi bântuit de duhuri necurate. Femeile
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
vrei? -Știi că te vreau. Dar nu aici. Haidem mai degrabă în mare! De la marginea falezei, la orizont, văzându-se în ceață, se profila un șir de vapoare cenușii. Am început să râdem, dar nu se putea aventura în mare. Euforia mea se risipi complet. Linda intrase în cabină și conversația noastră fusese întreruptă. Până acum nu pătrunsesem niciodată în lumea celor bogați și o invidiasem pe Linda că este și frumoasă și bogată. -Nu știu ce simt, îmi zise ea
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
de a acționa asupra spiritului meu prostit de dragoste asemeni unor săgeți mici dătătoare de febră și mă făceau să înțepenesc de dorința idioată de a-i cădea la picioare. Mai încolo, când m-am deșteptat și mi-a trecut euforia, am devenit mai senzual. În aceste prime momente m-am aflat într-o stare de îndrăgostit curtenitor, tânjind doar la sentimentul pur, căci eram investit din plin cu toate materialele necesare dragostei, probabil din născare. Nu aveam idee că Hilda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
cupola din fier forjat nu se mai zărea. Lămpile de pe peron erau estompate și nu reușeau să arunce nici un pic de lumină prin ceața nemiloasă care parcă îți pătrundea în creier. Siluete fără contur, animate de o vioiciune și o euforie ciudată, scrutau obscuritatea, apoi o traversau în grabă. O astfel de siluetă se mișca prin preajmă purtând o mică sferă de lumină palidă înghițită de noaptea opacă și totuși luminoasă din care se materializau cu uimitoare iuțeală oameni și obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
-i mâna încurajator și am ieșit în hol. În cadrul ușii se profila o siluetă. Firește, era Palmer. Mă așteptam să apară încă de când venise Antonia, iar acum, stând față în față cu silueta lui impunătoare, mă cuprinse o stare de euforie extraordinară. Nu-i vedeam bine fața, dar am simțit cum chipul meu devine gol și inexpresiv. Eram bucuros că venise. — Antonia e aici? întrebă Palmer. Vorbea pe un ton scăzut, glasul lui era aspru și trăda emoție. — Da, vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
singur în Grecia. Nici un moment nu s-a gândit să se adreseze poliției. Ce i s-a întâmplat Dianei ar fi putut aparține vieții ei de fantezie. Emoția de a se găsi la Paris îi produsese o stare de exaltată euforie, cu atât mai intensă cu cât venea în contrast cu lasitudinea disperantă în care fusese cufundată în ultima vreme. Ieși în stradă cu gândul, cred, de a-și căuta norocul, de a „trăi periculos“, de „a avea o aventură“. O luase înspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
scrisoare a lui Rozanov. Reflecțiile lui George asupra stării sale mentale, pe care i le-a împărtășit Stellei în timpul perioadei de orbire, relevă o considerabilă capacitate de autocunoaștere. Ceea ce l-a făcut însă pe George să „treacă“ de la starea de euforie a eliberării la ura asasină, rămâne o verigă lipsă în lanț. A spune că „euforia“ era starea preliminară, inconștientă, a hotărârii finale ar însemna doar un fel parțial de a expune problema. Motivațiile actelor fatale sunt extrem de complexe, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
a împărtășit Stellei în timpul perioadei de orbire, relevă o considerabilă capacitate de autocunoaștere. Ceea ce l-a făcut însă pe George să „treacă“ de la starea de euforie a eliberării la ura asasină, rămâne o verigă lipsă în lanț. A spune că „euforia“ era starea preliminară, inconștientă, a hotărârii finale ar însemna doar un fel parțial de a expune problema. Motivațiile actelor fatale sunt extrem de complexe, pline de contradicții aparente și, de fapt, extrem de misterioase deși, din rațiuni legale, științifice și morale „trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Transpus, l-am străbătut în duh, minunându-mă, în zori de ziuă: De la grandioasele coloane antice din forul roman, până la fântânile, stilobații și porticurile monumentale, cu frize și frontoane grațioase de marmură și m-am mirat că poate exista atâta euforie astrală și copleșitoare frumusețe, în tăcere și în pustietate. Îmbătrânind, l-am revăzut în vis: Într-una, de departe și de aproape, plutind retras în aceeași atmosferă olimpiană, celestă, misterioasă și extatică. Mereu și mereu, am avut impresia neîndoielnică și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
în vreme ce, la câțiva metri de noi, profilul vag al oamenilor ne privea din întuneric. Poate că becurile direcționale se reflectau în ochelarii cuiva. Atrăgând atenția cu orice mișcare a noastră, cu orice gest, cu orice spuneam, e ușor să-nțelegi euforia pe care-o simțeam. — E-atâta siguranță și liniște aici, zicea Evie, mângâind cuvertura din satin roz și umflând pernele. Aici nu ți s-ar putea întâmpla nimic foarte rău. Nu ca la școală. Sau acasă. Persoane absolut necunoscute stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
Estetica lui Philodemos se menține la egală distanță de două excese: cultul formei pure, fără nicio preocupare pentru sens, și celebrarea fondului independent de orice formă. Nici artă pentru artă, nici instrumentalizarea ei în serviciul unor cauze extrapoetice. Nici religia euforiei, nici defectul pedagogic, ci un savant echilibru între lucrul spus și modul de a-l exprima. O gândire corectă într-o formă săracă își ratează scopul la fel ca și un conținut banal ambalat într-o structură impecabilă. în modul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
We are having fun. Do you want more fun? Yes, please. Then come with me. CÎnd apari cu nemțoaicele, blonde, Îmbrăcate ca din filme, devii eroul grupului. Șmecher mare, văru-tău, Florine! Șmecher-neșmecher, nemțoaicele se Împart la profesioniști, așa că Îți dirijezi euforia spre una din băcăuance, o versiune autohtonă a Madonnei, care se dovedește a fi iubita unuia din culturiștii găștii, dar el e un băiat ca lumea și se face că nu vede, ba chiar, cînd Annie Lenox ne spune că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
arestați, sînt Închiși Într-o unitate militară unde foarte curînd vor fi judecați și executați. În București, revolta populară se transformă În Revoluție. Balconul din care Ceaușescu nu a mai apucat să vorbească e ocupat de diverși oratori pe care euforia eliberării de sub dictatură Îi Împiedică să se exprime așa cum poate și-ar dori. „Libertate!“, „Ceaușescu a fugit!“, „România, am Învins!“ sînt enunțuri simple, În mințile Îmbătate de un amestec copleșitor de emoții (bucurie, ușurare, uimire, recunoștință) cuvintele Își găsesc cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
dau o importanță dramatică momentului: Pluralism politic! Îmi strigă Moise. Iar lumina albastră din televizor arde fără Încetare. Dar capul are momente În care parcă se blochează, e inerțial, realitatea Îl ia pe nepregătite și, cînd iese din starea de euforie, se crispează. Cum e posibil? Ce se Întîmplă? Atît de simplu? Atît de repede? Am scăpat așa ușor de Ceaușescu, de tot aparatul lui infernal și dement? SÎntem liberi? SÎNTEM LIBERI? Cum o să arate lucrurile de acum Înainte? Ce contează
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
vrea el că trage dintr-un copac În oameni. M-a luat un acces de curaj, e aproape prînzul și nu prea se Întîmplă nimic În Caracal, toată lumea e În fața televizorului, orașul Își trăiește Ajunul Crăciunului, Într-o stare de euforie nesperată. Prin fața spitalului trece o stradă, poate fi numită, cu un pic de bunăvoință, bulevard. SÎnt momente În care e pustiu și momente În care trec oameni care se manifestă euforic. Toți trăiesc cu intensitate momentul și cînd ne văd
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spre seară, cenușiul clasic al epocii, care se regăsește și În cromatica spitalului, e Întrerupt de un curcubeu de culori de cutii și de ambalaje și de pachete, cu nume și embleme și instrucțiuni În limbi străine, ceea ce produce o euforie generală. Mai ales acum că la televizor s-a spus că amenințarea atacurilor forțelor fidele lui Ceaușescu a trecut. SÎntem liberi, lumii Îi pasă de noi, iată ce ne-a trimis. Ceaușescu e mort! Tot acest munte de cutii colorate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]