977 matches
-
de progresul individual, de întărirea motivației și multiplicarea reușitelor unui elev, vom folosi mai ales evaluarea personalizată, individualizată, centrată pe subiect. Dacă, dimpotrivă, avem de clasat, ierarhizat și selectat copii în raport cu o serie de competențe, atunci vom apela la criterii evaluative dimensionate în raport cu grupul sau la standarde de performanță formalizate, prestabilite. În toate situațiile, formele și metodele utilizate trebuie să aibă o semnificație și un înțeles pentru toți actorii antrenați în actul evaluării: elevi, profesori, părinți, decidenți. Pe de altă parte
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
și competențe „milimetrice”. Așijderea când se vizează meseria de inginer, medic sau cadru didactic. Dar când e vorba despre a „măsura” cât de bine știm să facem un grătar, survin criterii multiple, eterogene, ambigui, nuanțate, făcându-se loc unui evantai evaluativ în care încap nenumărate variante culinare. Se pare că și în domeniul educațional se resimte nevoia introducerii unor criterii plurale, laxe de evidențiere și recunoaștere a competențelor. Se poate vorbi despre o pluralizare a criteriilor de excelență și a forurilor
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
funcționării organizației (de formare propriu-zisă și de valorizare a formării) poate să complice destul de mult sistemul superior de învățământ. Să nu uităm, de asemenea, că înseși dispozitivele de evaluare pot să producă efecte perverse, pentru că, e lucru știut, orice instrument evaluativ induce conduite așteptate, normate, prognozate, uneori de fațadă, fără ca acestea să existe cu adevărat sau să fie valoroase. Se pot fasona, de pildă, chestionare care să „scoată” de la respondenți ceea ce sistemul de control așteaptă (mai ales când instrumentele sunt structurate
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
1. Modele și forme de realizare a evaluării" Diversitatea situațiilor didactice, precum și multitudinea de obiective ale evaluării presupun conceperea și aplicarea unor strategii diferite, pe care vom încerca să le trecem în revistă în cele ce urmează. Teoria și practica evaluativă a evidențiat mai multe modele. În The International Encyclopedia of Curriculum, 1991 (cf. Stoica, 2001) găsim următoarea clasificare: A) Modele tradiționale, standard, „convenționale”: - modelul centrat pe obiective (Tyler - Mager); - modelul centrat pe decizie (CIPP = Context, Intrare, Proces, Produs), unde funcția
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
situează elevii; - evaluarea formativă, care însoțește întregul parcurs didactic, organizând verificări sistematice în rândul tuturor elevilor din toată materia; - evaluarea sumativă, care se realizează de obicei la sfârșitul unei secvențe mai lungi de instruire. 4. După statutul subiectului în dispozitivul evaluativ, putem identifica trei strategii: - evaluarea internă, întreprinsă de aceeași persoană/instituție care este direct implicată și a generat activitatea de învățare (de exemplu, învățătorul sau profesorul clasei); - evaluarea externă, realizată de o altă persoană/instituție decât cea care a asigurat
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
învățat, deoarece vine din afara sa. Rolul său prioritar este cel de reglare a activității cu ajutorul profesorului. Evaluarea formatoare este mult mai eficientă, pentru că vine din propria inițiativă a celui care învață și se implică în realizarea unor materiale cu scop evaluativ, sporindu-și în același timp capacitățile de autoevaluare. Evaluarea formatoare are rol de reglare și autoreglare a activității cu sprijnul ambilor parteneri ai acțiunii educaționale. 4.2. Metode de evaluaretc "4.2. Metode de evaluare" Metodele și instrumentele utilizate în
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de notare); - condițiilor care le sunt oferite pentru a realiza aceste activități: aparate, unelte, săli de sport etc. (Neacșu, Stoica, 1996, p. 76). Un tip specific de probă practică îl constituie activitățile experimentale în contextul disciplinelor cu caracter practic-aplicativ. Probele evaluative de ordin practic se pot gândi în următoarele perspective: - executarea de către elevi a unor produse pornind de la un model; - realizarea de către elevi a unor acțiuni pornind de la un proiect de acțiune; - simularea unor acțiuni în condiții speciale (pe calculator, în
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
clasice care vizează evaluarea, se mai pot identifica o serie de noi metode, numite fie complementare, fie alternative. Caracterul complementar implică faptul că acestea completează arsenalul instrumentar tradițional (metode orale, scrise, practice) și că se pot utiliza simultan în procesul evaluativ. Caracterul alternativ presupune o înlocuire cvasitotală a metodelor clasice cu cele moderne, ceea ce deocamdată nu este oportun și nu se poate generaliza. Practica docimologică de la noi și de oriunde demonstrează că nu se poate renunța la practicile curente de evaluare
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
oferă o imagine completă a progresului înregistrat de elev de-a lungul intervalului de timp pentru care a fost proiectat, prin raportarea la criterii formulate în momentul proiectării. Acesta permite investigarea produselor elevilor, care de obicei rămân neimplicate în actul evaluativ, reprezentând un stimulent pentru desfășurarea întregii game de activități. Portofoliul se poate încadra într-o evaluare sumativă, furnizând nu doar o informație punctuală, într-un anumit moment al achizițiilor elevului, ci chiar o informație privind evoluția și progresele înregistrate de
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
capacitatea de a raționa și de a utiliza proceduri simple; - capacitatea de a sintetiza și de a organiza materialul; - capacitatea de a sintetiza și de a realiza un produs. Portofoliul preia, prin unele elemente ale sale, funcțiuni ale altor instrumente evaluative care se „topesc” în ansamblul acestei metode. Această caracteristică va conferi portofoliului o evidentă valoare instructivă, dar și formativă. Pentru clasele primare, portofoliul nu constituie un instrument propriu-zis de evaluare. Acesta se poate constitui într-un element de motivare și
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
didactice în cel puțin trei direcții: predare, învățare, evaluare. În ceea ce privește suporturile propriu-zise, acestea pot fi clasice (dar preluate din universul virtual), dispuse pe dischete, CD-uri sau pe o pagină web. Pentru ca portofoliul să fie relevant din punct de vedere evaluativ, este indicat pentru profesor să sugereze teme integratoare sau de sinteză, precum și surse de informare cât mai variate, din mediul proxim în care elevul se mișcă (mass-media, cultura video, mediul digital etc.). Toate aceste elemente trebuie să fie în acord
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
a expresiilor respective. Aprecierea verbală se exprimă prin intermediul limbajului verbal și cuprinde o gamă variată de exprimări valorice (laudă, mustrare, acord, dezacord, „bine”, „corect”, „inexact”, „bravo!” etc.). Acest mod de apreciere nu este prea exact, dar induce elevilor, prin mesajele evaluative, anumite stări de satisfacție sau insatisfacție. În același timp, se evidențiază forța ratificatoare și predictivă a cuvântului, respectiv capacitatea acestuia de a întări sau de a pregăti o capacitate viitoare a educatului. Notarea numerică face apel la cifre, fiecare simbolizând
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
raportare la grup se bazează pe aprecierea făcută prin comparația elevilor între ei sau prin raportarea rezultatelor la un anumit standard de expectanțe. Acest nivel de exigențe așteptate poate fi dinainte stabilit sau structurat în chip conjunctural, în chiar practica evaluativă, efectuată la o anumită clasă. Notele indică astfel măsura realizării obiectivelor programelor școlare, măsură ce ține de competența și aspirația cadrului didactic în a fixa acel „grad de acceptabilitate” sau de „admisibilitate” (Radu, 1981, p.247). b) Notarea prin raportare
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
acordare a notelor, pentru asigurarea coerenței și comparativității acestor note la nivelul întregului sistem de învățământ. Din dorința de a crește obiectivitatea și precizia evaluării, s-a pus problema structurării unor referențialuri clare și unice în evaluare și notare. Referențialul evaluativ este constituit dintr-un sistem de referință ușor de circumscris în plan real la nivelul conduitelor expresive ale elevilor. Referențialurile se pot constitui din mai multe elemente (cf. Voiculescu, 2001, pp. 133-134): - referențialuri de activități (în care sistemul de referință
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
abilități, atitudini etc.); - referențialuri de formare (obiectivele programului, conținuturile adiacente, metodele și mijloacele pedagogice). Politica și practica educațională românească au pus în circulație mai multe ipostaze ale acestor referențialuri (vezi Ungureanu, 2001, p. 218): a) standardele de performanță. Sunt norme evaluative construite la nivel macroeducațional și care sintetizează cerințe globale ale educației redate în termeni de competențe generale, dar decelabile la nivelul proceselor și produselor educaționale; b) indicatorii de performanță. Sunt sisteme referențiale mai concrete, deduse din standardele de performanță, ce
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
un timp special pentru evaluarea de tip sumativ. În unele sisteme de învățământ, se pot proiecta perioade speciale pentru realizarea evaluării. 5. Factori ai variabilității aprecierii și notăriitc "5. Factori ai variabilității aprecierii și notării" 5.1. Subiectivismul în practica evaluativă 5.2. Servituțile evaluării 5.3. Puterea predicției în educație 5.4. Efecte perturbatoare în apreciere și notare 5.1. Subiectivismul în practica evaluativătc "5.1. Subiectivismul în practica evaluativă" Practica docimologică scoate în evidență numeroase disfuncții și dificultăți în
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
ai variabilității aprecierii și notării" 5.1. Subiectivismul în practica evaluativă 5.2. Servituțile evaluării 5.3. Puterea predicției în educație 5.4. Efecte perturbatoare în apreciere și notare 5.1. Subiectivismul în practica evaluativătc "5.1. Subiectivismul în practica evaluativă" Practica docimologică scoate în evidență numeroase disfuncții și dificultăți în evaluarea corectă și obiectivă a rezultatelor școlare. Evaluarea nu are o valoare în sine, ci în raport cu consecințele acesteia asupra evoluției elevilor. Idealul obiectivității în notare este afectat de anumite circumstanțe
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
școlar și eficienței procesului de învățământ; b) obiectivitatea autoevaluării și evaluării didactice - având în vedere faptul că atât evaluatorul, cât și evaluatul sunt subiecți umani, este întotdeauna relativă, și nu absolută; c) subiectivitatea, înțeleasă ca personalizare a demersului autoevaluativ sau evaluativ, nu este neapărat un aspect de factură negativă, valoarea psihopedagogică a acestor două activități constând inclusiv în valorificarea valențelor cognitive și atitudinale ale autorilor acestora; d) atributele de obiectiv și subiectiv se identifică de cele mai multe ori cu externalitatea și internalitatea
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
efectuează evaluarea (nivelul general al clasei, politica școlii în materie de evaluare, protejarea „imaginii” școlii etc.). Soluția ar consta nu într-o desubiectivizare a evaluării (ceea ce nu este nici posibil, nici de dorit), ci într-o ancorare responsabilă în actul evaluativ, realizând un optimum între obiectivitate și subiectivitate (a profesorului, dar și a elevului), eliminând ceea ce îndeobște este eroare, deviere grosolană de la normele deontologice. Distorsiunile în notare apar și prin implicarea factorilor de personalitate, atât a celor care țin de profesor
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
etc.); - notarea-sancțiune (notarea sub limita de trecere pornind de la motive care nu au nimic de-a face cu gradul de pregătire: șoptit, absențe, neatenția voluntară etc.); - notarea-speculativă (penalizarea prin scăderea notelor pornind de la elemente neesențiale, periferice ale conținuturilor); - notarea-etichetă (categorizări evaluative care se fixează în mod justificat pentru mai mult timp, în virtutea unor păreri favorabile sau nefavorabile). Evaluarea defectuoasă se manifestă fie printr-o subevaluare, fie printr-o supraevaluare, ambele deviații având reverberații negative asupra proceselor și actorilor educației. Subevaluarea conduce
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
valorice care întrețin o dinamică normală a clasei de elevi). Problema care se pune este nu de a renunța la subiectivitate, ci la subiectivism, respectiv la o relativizare nețărmurită a actului valorizării în funcție de o multitudine de interese, gusturi, opinii etc. evaluative. Temă de reflecție Alcătuiți o listă de cinci reguli care să conducă la diminuarea subiectivității în evaluarea elevilor la disciplina care o predați. 5.2. Servituțile evaluăriitc "5.2. Servituțile evaluării" Fiecare dintre noi a resimțit pe propria piele „povara
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
transformat într-o „sărbătoare” a câștigului, a „binecuvântării” roadelor acumulate, a evidențierii unei identități, evaluarea continuă să fie percepută ca una dintre cele mai angoasante stări pe care le suportă copilul din școala noastră (dar și cei din apropierea lui). Secvența evaluativă se poate transforma, dacă nu suntem atenți, într-o pârghie mutilantă, viciind tot ce s-a întreprins până în acest moment. Un învățământ autentic se bazează pe o evaluare suplă, subtilă, întremătoare, motivantă, fără cazne și dureri, prin atragerea naturală a
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
Simptomul instrumentalismului. O serie de profesori ajung la un asemenea grad de instrumentalizare a evaluării, încât sunt copleșiți de tehnici în defavoarea altor disponibilități ale evaluării. Ei cred că totul ține de instrument, de acuratețea și „puritatea” lui. Transferă unele responsabilități evaluative dinspre ei, ca subiecți, către niște „inocente” unelte. De aici, o întreagă pleiadă de „specialiști” ce pun pe piață instrumente „exacte” (teste standardizate, probe docimologice, programe de evaluare pe calculator etc.), la diferite examinări sau concursuri. Evaluăm nu „inginerește”, ci
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
specialitate), b) teste elaborate de profesor, a căror valoare metodologică este strâns legată de grupul pentru care a fost dimensionat instrumentul; 3. după modul de manifestare a comportamentului elevului: a) orale, b) scrise, c) practice; 4. după momentul administrării instrumentului evaluativ: a) teste inițiale, administrate la începutul unei perioade de formare, b) teste de progres, puse în act pe parcursul instruirii, c) teste finale, administrate la sfârșitul unei etape de instruire; 5. după sistemul de referință în constituirea valorizărilor: a) teste normative
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
de obiective în perspectiva cărora s-a realizat instruirea sau învățarea. Aceste instrumente au următoarele caracteristici: conțin probe sau itemi care permit determinarea gradului de însușire a cunoștințelor de către elevi sau a nivelului de dezvoltare a unor capacități; sunt instrumente evaluative care se aplică numai în cadrul obișnuit de desfășurare a activităților didactice, și nu în condiții de laborator; fac posibile măsurarea și aprecierea nivelului de pregătire a unui elev, a unei clase, arătând valoarea informației acumulate. După cum arată Vasile Pavelcu (1968
Teoria și metodologia evaluării by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]