484 matches
-
disputelor din jurul naturii lui Hristos, adică "doctrina neochalcedoniană". Acțiunea "călugărilor sciți" a reprezentat o importantă contribuție a creștinătății din această provincie romană la păstrarea valorilor Bisericii universale, o cale de afirmare a culturii latine danubiene în fața celei grecești orientale. Progresele evanghelizării, organizarea ecleziastică și amploarea vieții creștine în Scythia Minor au avut drept urmare construirea de biserici numeroase, în secolele V-VI. Astfel, la Tomis, metropola provinciei, erau șase biserici, la Histria, cinci, la Callatis, Bizone, Tropaeum Traiani, șase, iar alte biserici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai numeroase și mai puternice. Trebuie subliniat un aspect al vieții spirituale a gepizilor, important pentru viața populației romanizate din aceste secole, și anume creștinismul acestora. Începutul creștinării gepizilor datează încă de la sfârșitul secolului al IV-lea d. H., dar evanghelizarea lor în masă s-a încheiat în secolul al V-lea, după prăbușirea puterii hunilor nu știm dacă erau arieni sau nu. Dovezi ale creștinismului la gepizi sunt crucile incizate descoperite în mormântul gepid de la Apahida și alte obiecte cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a bătut joc de practicile ritualice atît de dragi ortodocșilor (venerarea sfinților și a icoanelor, funeraliile). Este adevărat că, datorită luptelor prinților reformați unguri, confesiunile necatolice au obținut în Ungaria o anume libertate. Însă românii au devenit ținta campaniilor de evanghelizare organizate în particular de prinții Gabriel Bethlen (1613-1629) și George Rakoczy I (1630-1648), campanii care rămîn fără rezultat". Lectura "rezistentă" a istoriei ortodoxiei românești din Transilvania minimalizează efectele Reformei și omite să amintească faptul că, pentru comunitățile recunoscute calvinistă, luterană
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
fel de catastrofă eshatologică a cosmosului întreg". Prin urmare, metodei studenților de liberă alegere și interpretare a textelor, filosoful le contrapunea metoda aspră a disciplinei bisericești; cu alte cuvinte, spiritul Predaniei, al Sfintei Tradiții a Ecclesiei se opunea peremptoriu spiritului evanghelizării protestante; meditațiilor eminamente laice, Nae Ionescu oferea drept contrapunct viața liturgică și participarea la viața de har a Bisericii. Exaltărilor tinerești pentru valorile sociale ale Predicii de pe Munte, filosoful le furniza drept soluție creștinismul teocentric, axat, indelebil, pe dimensiunea iubirii
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
contemplarea liturgică a unui Dumnezeu extatic. Prin textele sale publicistice, dar, în mod deosebit, prin cursurile sale universitare precum, cursul de Filosofie a religiei din 1925-1926 audiate de studenții de la ASCR, Nae Ionescu reușește să stabilească temeiurile atacurilor sale împotriva evanghelizării prin abordarea fenomenologiei actului religios clarificând de ce, "în măsura în care Biserica poartă în sine Evanghelia ca ca pe un înțeles viu, ea-i este și singura cheie a înțelegerii adevărate"5. Nae Ionescu a îndreptat multe dintre pozițiile celor de la ASCR, constituind
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
proclamarea de Părinți ai Bisericii, în virtutea impulsului profund acordat culturii creștine, care a știut să asimileze unele aspecte ale culturii păgâne, obiect al unei considerații rodnice și astăzi. Efortului literar al părinților Bisericii și celui doctrinal al celor implicați în evanghelizarea directă a poporului creștin sau păgân, i s-a alăturat cel al soldaților creștini care, prin mărturia și comportamentul lor, au contribuit decisiv la răspândirea Evangheliei. Capitolul I Creștinismul în Imperiul roman 1. Diaspora ebraică și creștinismul Istoria creștinismului începe
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
aceiași, iar efortul explicațiilor nu trebuie să fi fost prea mare. Apostolul, originar din Tars, născut din părinți evrei, făcea parte din diasporă, vorbitor de limbă greacă, cetățean roman prin naștere, fariseu prin educație, iudeu prin religie etc. Opera de evanghelizare a fost îndeplinită, în cea mai mare parte, de către creștini obscuri, modești, de-al căror nume nu s-a preocupat nimeni să le transmită posterității. Biserica timpurie nu s-a preocupat de efectuarea unei misiuni de prestigiu și nici de
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
preocupat nimeni să le transmită posterității. Biserica timpurie nu s-a preocupat de efectuarea unei misiuni de prestigiu și nici de păstrarea unei arhive, dincolo de izvoarele deja cunoscute ale Noului Testament; existența surselor apocrife fiind permanent contestate de Biserica oficială. Evanghelizarea nu a vizat numai orașele cele mai importante, ci a ținut seama de liniile de comunicații, terestre sau maritime. De exemplu, printre orașele evanghelizate nu întâlnim nici unul din cele reprezentative ale Anatoliei, care au avut încă din perioada apostolică cea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
dezvolte ținând seama de acest aspect. Astfel, în marile orașe ale Mării Mediterane iudaismul a făcut cunoscut Vechiul Testament și începuse realizarea integrării dintre cultura elenistică și credința iudaică, fapt explicitat de cazul lui Filon din Alexandria Egiptului. Pentru unii istorici, evanghelizarea a vizat mai întâi marile arii citadine, în timp ce pentru alții propagarea creștinismului nu a început cu marile orașe, cu excepția Romei și a altor capitale ale Imperiului. Creștinismul s-a dezvoltat în marile centre urbane, din aria mediteraneană abia în secolele
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
rapidă în centrele urbane, și în special în centrele de tranziție și de mărfuri. Mai apoi, începând din secolul II, datorită persecuției lui Hadrian (117-138), itinerariile propagării creștinismului s-au amplificat începând de la Ierusalim spre regiunile vecine. Drumul mării pentru evanghelizarea creștină începea din Alexandria Egiptului până spre Hellespont și trecea prin Palestina, Azot, Iope, Lydia, Cezareea, Ptolemaida, Tir, Tripolitania până la Antiohia (centre orășenești în care prezența creștină a fost atestată înainte de domnia lui Traian, 98-117); drumul dinspre Antiohia Siriei trecea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
folosiri ale limbii latine pentru literatura creștină; c) la nord-vest (mai ales pe calea navigației): insulele (Creta, Cephalonia, Sicilia); Italia meridională, Spania și Gallia (Lugdunum și Vienne pe calea fluvială a Rodanului). A existat o coincidență prea mare între traseele evanghelizări creștine și căile comerciale, ce apar ca o informație mai mult decât probabilă spre sfârșitul secolului I și pe durata secolului II, într-o perioadă în care împărații romani acordau o atenție sporită dezvoltării programului de întreținere și de extindere
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Biserica le-a urmat încă din perioadele anterioare (este cazul ariilor costiere ale Siriei ori ale ținuturilor Anatoliei, până către sfârșitul secolului II ori spre începutul secolului III): raza de influență devine tot mai restrânsă geografic, acțiunea tot mai concentrată. Evanghelizarea s-a extins dinspre centrele majore spre cele minore, iar din cele minore spre sate. Multe comunități creștine au trecut la o etapă de consolidare; ca mărturie avem listele episcopilor, subscrierile sinoadelor, documentele martirilor, mărturiile epigrafice, de exemplu, în Africa
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Un iudeu necunoscut asemenea lui Petru, datorită naționalității sale, putea fi privit cu neîncredere, nu putea să ajungă cu ușurință până la curtea imperială și nici nu ar fi putut să-și apropie cu facilitate romanii ori nou-convertiții proveniți din păgânism. Evanghelizarea viza îndeosebi grupurile iudaice din diasporă datorită afinităților lingvistice ori de natură religioasă ale acestora, afinități evidente iudaismului și creștinismului care plecau de la același monoteism (exprimat prin Biblie) și îndeplinirea voinței divine (căutarea sfințeniei și glorificarea faptelor dumnezeiești). Însă proclamarea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
har vouă și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul nostru Isus Cristos. Prin 170 p.Chr. Dionisie din Corint trimitea o Scrisoare către Romani în care scotea în evidență afinitatea evanghelică dintre Roma și Corint, înfrățite de o presupusă evanghelizare simultană a celor doi mari Apostoli Petru și Paul: Tot astfel și voi, cu multă prezență de spirit, ați pus laolaltă sămânța care a fost aruncată de râvna lui Petru și Paul, adică romanii și corintenii. De fapt, cei doi
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
II-III a fost determinat de înaintarea și cucerirea legiunilor, este valabilă doar în parte, dacă ținem cont de activitatea lipsită de apărare a preoților misionari, adevărații continuatori ai operei apostolilor din secolele II-III. Evident că un sprijin aparte în domeniul evanghelizării efectuate de preoții misionari a sosit și din partea legiunilor romane care le netezeau calea, îmblânzind popoarele barbare, asimilându-le în legile și în civilizația Romei, construind odată cu înaintarea lor și drumuri noi, simplificând comunicațiile, după cum ne stau mărturie afirmațiile lui
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în toate activitățile religioase și de asistență socială, iar răspândirea vizibilă a creștinismului primitiv era rezultatul organizării desăvârșite a Apostolilor. Aceștia au înfruntat munca și oboseala predicațiunii lor ca niște oameni cumpătați, cu un obiectiv precis, împărțindu-și aria de evanghelizare; au strâns colecte din unele comunități creștine spre a le sprijini pe cele aflate în dificultate; bunurile donate de către credincioși spre administrare, le-au împărțit celor săraci; au ales colaboratori zeloși și capabili pentru a putea lăsa în locurile evanghelizate
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
în epocă. Indiferența și conformismul din armata iuliană (excepție făcând ofițerii din preajma sa) erau note predominante; coborând cu trupe păgâne din Gallia spre Orient împotriva lui Constantius (337-361) care deținea trupe creștine, mai mult sau mai puțin, ne arată că evanghelizarea Galliei era încă departe. Arătându-și simpatia față de viitorul împărat prin scrierea și devotamentul său, Ammianus exprimă starea sufletească a soldaților păgâni sau creștini ai epocii. Atitudinea soldaților creștini și poate păgâni, care au îmbrățișat creștinismul din oportunism, a determinat
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
uscat și mare, varietății climatelor. Așadar, Europa nu părea sortită să devină entitate istorică. Și totuși, a devenit una. Din ce punct de vedere? Cînd? În ce fel? 2 Europa medievală Epoca barbară a Europei este și epoca creștinării sale. Evanghelizarea barbarilor obține o primă izbîndă odată cu convertirea lui Clovis (496); ea se extinde în interiorul teritoriului și atinge punctul maxim de dezvoltare în secolul al VII-lea. Din acest moment, identitatea europeană pare să se confunde cu identitatea creștină. Însă creștinismul
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
cor de baptiști compus din circa 80 de persoane. În urmă cu o lună și ceva, s-a reîntors dintr-un lung pelerinaj, din Moldova, spunând în predicile sale din biserică că au fost la Biserica Basarab din București pentru evanghelizare, unde au avut un succes deosebit. Adresă, 03.12.1982, col. Sima Traian, mr. Sălăgean Ioan: „[...] Este urmărit de noi în DUI pentru activitate de influențare a membrilor să nu se supună autorităților de stat, îndeamnă la construcții de noi
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
de rugăciuni etc. [...] În caz că veți obține noi date despre P.P., rugăm să ni le comunicați.” Notă informativă, sursa „Esculap”, 0 6.08.1982: „Vă informeze în legătură cu discuția purtată cu doi conducători ai comunității baptiste O., referitor la mersul lucrărilor de evanghelizare în viitor: Lipsa acută de pastori care se face tot mai mult simțită în cultul baptist este rezultatul dezinteresului Uniunii și Departamentului în ce privește pregătirea de cadre prin seminarul teologic din București. În mod evident, an de an numărul seminariștilor a
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
țările guvernate de comuniști prin: susținerea predicatorilor bisericii subterane în activitatea lor periculoasă; susținerea și ajutorarea familiilor ai căror susținători se află în închisoare pentru credința lor; susținerea persoanelor care călătoresc dincolo de «cortina de fier» și duc ajutoare. Informarea și evanghelizarea în vest, mai ales în rândul celor receptivi față de ideile comunismului. [...] Dintre metodele de desfășurare a activității ostile împotriva RSR, începând din anul 1968 și până în prezent, enumerăm următoarele: organizarea de disidențe - așa-numitele «biserici subterane» - în principal în cadrul cultului
[Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
este scrierea geților primită de Eno de la Tatăl Ceresc și intitulată Calea/Legea Adevărului și Dreptății. Iar în Scrisoarea lui Pavel către iudei vedem la 6,1 cît de mult credea el în Hristos și în toată munca lui de evanghelizare desfășurată timp de mai bine 25 de ani pe toate coclaurile: ,,De aceea să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvîrșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
ani pe toate coclaurile: ,,De aceea să lăsăm adevărurile începătoare ale lui Hristos și să mergem spre cele desăvîrșite, fără să mai punem din nou temelia pocăinței de faptele moarte și a credinței în Elohim.” Dacă după atîțea ani de evanghelizare Saul ajunge la asemenea concluzie, aceasta dovedește că iudeo-creștinismul este cea mai mare făcătură și ticăloșie din istoria lumii. Procuratorul Porcius Festus care l-a înlocuit pe Felix în anul 60 și trebuia să judece cauza, este uimit de supărarea
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
punerea sa în practică: „Prin aceasta îl cunoașteți pe Duhul lui Dumnezeu: orice duh care îl mărturisește pe Isus Cristos venit în trup este de la Dumnezeu” (1In 4,2). Principiul realității, a unui Cuvânt deja întrupat, este de căpătâi pentru evanghelizare» (EG 233). Pe bună dreptate putem spune că acest principiu este la fel de esențial pentru vitalitatea vieții consacrate, cât și pentru fidelitatea ei creativă și devotată față de necesitățile evangheliei și ale istoriei concrete care, mai înainte de a fi istoria celor ce
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
trei divine: calea de la Nazaret, calea pustiului și calea lucrării evanghelice». În aceste trei împrejurări ale vieții lui Isus, el vede viața pur contemplativă (calea pustiului), detașată de lume pentru a se dedica rugăciunii și penitenței; viața apostolică (lucrarea de evanghelizare), care exprimă zelul și iubirea lui Dumnezeu față de orice om prin intermediul tuturor lucrărilor de evanghelizare specifice preoților și consacraților; viața de la Nazaret, apropiată de viața de zi cu zi a tuturor oamenilor, exprimată prin muncă și relații familiare, caracterizate de
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]