629 matches
-
și clatină capul într-o parte și-n alta cu teamă: Nu, Mihai Vlădeanu! Asta n-o să se întîmple! De ce, Liliana Silveanu? întreabă Mihai, accentuînd pe numele ei întreg. Pentru că... începe Liliana ferm, dar se oprește brusc. Face un gest evaziv, după care strînge neputincioasă din umeri și trece pe lîngă Mihai cu privirea plecată. Se oprește lîngă pat și se lasă încet în jos, parcă topindu-se, pînă își înfundă trupul în așternuturi și-și înăbușă obrazul în pernă. Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Iar eu eram hotărîtă! În clipa aceea am simțit că trebuie. Îmi spui și ce anume te-a hotărît? Liliana aruncă o privire spre ochii lui Mihai, rîde ușor, după care saltă din umeri, să ocolească răspunsul printr-un gest evaziv. Spune-mi, te rog, cum arată mormîntul părinților tăi? întreabă ea vrînd să pară că schimbă subiectul. Simplu! Arată ca orice alt mormînt dintr-un cimitir al unui sat care datează dinaintea lui Ștefan cel Mare. Spun "dinainte" pentru că-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Bărbații sînt parcă mai politicoși, femeile mai senine, mai frumoase. E vremea pardesielor ușoare, ce dau o mare libertate corpului. Brațele sînt lejere, mănușile se țin în pumnul stîng, strînse nervos, ori abia atinse, mîna dreaptă face gesturi precise, alteori evazive, să puncteze discuțiile purtate din mers. În față la "Nottara", cîteva fete îl acostează pe Mihai cu frecventul "n-aveți un bilet în plus?" Una din ele, o blondă cu chip angelic, îmbrăcată modest, într-un pardesiu de doc alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rog să luați loc! le invită politicos, trecînd dincolo de birou. Doamnele sînt din industria confecțiilor, intervine Tamara. Cum însă atmosfera de jenă generală e prea puternică, prezentarea se oprește aici. Vă rog să mă iertați pentru... face Mihai un gest evaziv spre cele două delegate, dînd de înțeles că-și cere scuze pentru atmosferă. Dimineața, eu trec întîi prin instalație, adaugă, evitînd privirea doamnei mai în vîrstă, care s-a așezat pe scaunul îndepărtat. Vom merge la mine în birou, hotărăște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
doar se mulțumește să o privească surprins. Cînd însă îi întîlnește ochii, se înfioară de tristețea ce-o simte revărsîndu-se din ei și nu se poate abține să nu încerce o glumă: Că nu-ți place... face el un gest evaziv, care să suplinească vorbele, aș putea să te cred și să pun unele amintiri pe seama căldurii toride din sîmbăta liberă, cînd am dormit în poiana cu fîn și-am visat frumos... Dar ce ai cu noaptea Ajunului? Că am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bine la piept. Mihai simte că, răscolit de prezența ei, ar putea întinde mîinile, s-o apropie. Deja, fără voia sa, brațele i s-au ridicat puțin. Dar și le oprește înainte de-a se întinde. Apoi, face un gest evaziv, transformat brusc într-o cădere a mîinilor pe lîngă corp, trădînd neputința. Încearcă un surîs trist, întregit de oftat: E drept, Doris, te-ai grăbit cît ai putut, dar, în privința tînărului de la telefon, visat de tine, ai întîrziat cincisprezece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
să știu de soarta ei căci, în definitiv, un director e, în primul rînd, un dispecer de probleme. Am aflat de filtre abia cînd ni se mulțumea pentru rezolvare. Bine, dar ce legătură are asta cu...? face Mihai un gest evaziv. Are. Depinde cine și cum o interpretează. Că poți să faci din nimic un munte și dintr-un munte un nimic. Mihai împinge farfuria cu felul doi într-o parte și-și pune coatele pe masă, sprijinindu-și bărbia în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Locurilor Sfinte, iar cine voiește aceasta nu se poate lipsi de cealaltă. Sfat și faptă pentru ajutătorii {EminescuOpXIV 118} României e dorință și trebuință pentru aceasta, drept și datorie pentru rege. Rezoluția regelui la cererea aceasta a fost la început evazivă: are acasă destule griji și se poate lipsi de a lupta pentru Bulgaria, pe care Balduin ar putea a i-o contesta. În urmă însă cedă stăruințelor Curții romane și făgădui o campanie contra lui Asan, ce-i era cumnat
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fi, fiindcă principiul citat adaogă la reprezentația întîia pe cea de-a doua nu numai cu generalitatea cea mai mare, ci cu espresia necesității, prin urmare cu totului a priori și numai din noțiuni. Într-asemenea principie sintetice, adică lărgitoare (evazive) consistă toată intenția finală a cunoștinței noastre speculative a priori; căci cele analitice sânt drept că importante și trebuincioase, dară numai spre a ajunge la o așa claritate a noțiunilor cari se reclamă la o sinteză sigură și extinsă, ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
care, cu cât aveau mai multe scene de tortură, cu atât erau mai bune. Pe de altă parte, Catherine Cookson era trimisă către mama altcuiva. — Aș vrea să vii să ne vezi, iubito. Au trecut secole. Păi, da, spuse Lisa evaziv. O să trec în curând. Nici o grijă! Cu fiecare vizită, casa în care crescuse devenea din ce în ce mai mică și mai urâcioasă. În camerele mici și prăfuite, ticsite cu piese ieftine de mobilier, Lisa se simțea strălucitoare și străină, cu unghiile ei false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tratative, personalul este în sfârșit bine plătit, sponsorii corporativi sunt mulțumiți și clienții primesc programe de calitate. Și suntem pe punctul de a atrage investitori care să asigure programe și mai bune din punct de vedere calitativ. —Superb, spuse Lisa evaziv. Deja se săturase de subiectul Channel 9. Și altceva ce mai faci? —Aaaaahhh, gândi Jack cu voce tare. Îmi vizitez părinții aproape la fiecare sfârșit de săptămână. O oră, două, acolo. Nu mai sunt tineri și timpul petrecut cu ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Claudius Nero își rotește ochii prin toată sala și întreabă cu un aer nevinovat: — U...unde e Gallus? Cu obrajii dogorind, Vipsania răspunde: — A fost reținut de un client... Ezită. Nu poate spune cine. Ceva legat de un proces, murmură evaziv. — Scribonius Libo, nu? se înveselește Claudius. Femeia simte cum sângele îi fuge în picioare. E un secret. Cum de-l cunoaște? Pupius Piso se arată și el curios: — Nu înțeleg bine ce-i cu treaba asta... Frate-său îl trage
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
despre el... Răsuflă greoi. Bine că a aflat. Ar mai rămâne de văzut cu ce îl are Livia la mână pe Nato, de l-a convins să accepte acest proces. Ce facem atunci? întreabă cu îngrijorare Scribonius Libo. Avocatul răspunde evaziv: — Cu testamentul o să-i venim destul de ușor de hac, căci s-ar putea să nu prea aibă ce moșteni. — Cum așa? se minunează Libo. Tovarășul lui rânjește arâtându-și caninii. — Cel puțin în privința companiei maritime... Scribonius Libo merge din mirare în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pic de timp și rostește tărăgănat: — Pedeapsa legii se aplică fie de către victimă, fie de către stat... Scribonius Libo se alarmează: — Adică...? îngaimă buimăcit. Foarte bine, se bucură avocatul. Așa își va da seama câtă ne voie are de el. Înalță evaziv din umeri. — Primarius Nato ar putea hotărî ca procesul să se judece exclusiv între două persoane particulare. Între mine și Flaccus? întreabă neîncrezător Libo. Face o mutră nedumerită. — Și el să se limiteze la rolul de arbitru? Clatină din cap
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
luat rămas-bun stingheriți. Plecă, cu o geantă de pânză și cu o carte de economie politică sub braț. Timp de două luni n-a trimis vești, iar eu n-am căutat-o. Apoi mi-a scris o scrisoare scurtă, foarte evazivă. Îmi spunea că avea nevoie de o perioadă de reflecție. Nu i-am răspuns. N-am simțit pasiune, gelozie, nostalgie. Mă simțeam golit, lucid, limpede și curat ca o tingire de aluminiu. Am mai stat un an În Brazilia, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Koenigsbergul Mântuit - Prolegomena la orice metafizică viitoare ce s-ar prezenta ca dublu sistem transcendental și știință a noumenului fenomenal). Pe toate copertele, emblema editurii, un pelican sub un palmier cu motto-ul „eu am ceea ce am dăruit”. Belbo fu evaziv și sintetic: domnul Garamond avea două edituri, iată explicația. În zilele următoare mi-am dat seama că trecerea dintre Garamond și Manuzio era cu totul privată și confidențială. De fapt, intrarea la Manuzio era În strada Marchese Gualdi; În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
simple lucruri, zburând din cadrul instrospecției sale, ca un chip din vis care dispare pe un coridor. Neștiind ce să facă, nu face nimic, ca și ceilalți. Curând, șirul zilelor iese din ritm. Timpul începe să se organizeze în tipare mai evazive. Lucrurile se repetă. Suntele îl proiectează înainte sau îl trag înapoi. Minute sau ore? Profesorul doarme. Gregg fumează. Nu mai există surprize, în afară de cele pe care le oferă pământul. Jonathan se așteaptă să fie înghițit de copacii falnici ai pădurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spun, ciamai mare problemă ie că negrii fac cele mai multe infracțiuni, apoi se răsucește spre mine, — Tu ai lucrat la Londra pentru Met, Robbo. Zi-le tu. — Păi, pot vorbi numai despre perioada În care am fost la Stroud, zic eu evaziv. Mă uit la Ray Lennox. Are fața impasibilă dar privirea cam crispată. Bag mâna-n foc că puțoiu suferă. Iar s-a apucat de chestia aia care se trage pe nări, pun pariu patru la unu. Chiloții gălbejiți intră pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
s-au cam răsuflat acum. Ziarele s-au săturat, iar ștabii sunt mai puțin iritați. E bine că n-am intrat În panică. Un colorat e doar un colorat de rahat, nu, fornăie el, clătindând din cap. Da, spun eu evaziv. Ăsta poate fi un test ca să mă prindă. Nu discut despre asta cu el. Bob, intru imediat În subiect frățâne. Am nevoie de o pauză. Știu că vrei să sistezi toate concediile, dar o să cedez nervos dacă nu plec. Ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
puțin cam mult pentru furturile din supermarket? — Ha! Asta nu-i pentru furturile din supermarket. Asta-i o fraudă la scală mare a corporațiilor pe care o investighez. Dau din cap spre ofițerul angajat din spatele supermarket-ului. — Înțeleg, spune ea evaziv, pe când fiul ei vine lângă ea. Îți aduci aminte de domnul Robertson. Polițistul. El a Încercat să-l ajute pe tatăl tău. — Bună, zâmbește micuțul, dar când mă ginește face un pas Înapoi. Pantalonii mei miros urât. Un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
plăcându-i, dar detestând-o în egală măsură. Apoi, aveam impresia că în spatele căsătoriei părinților săi se ascundea multă mizerie. Am refuzat să insist, sau să întreb dacă mai existaseră și alte fete în viața lui, deoarece constatasem că răspundea evaziv, atunci când deveneam prea curioasă. Taranca din mine se simțea însă ultragiata. Când, în sfârșit, a primit telefonul acela salvator, că trebuie să meargă acasă, la oraș, era speriat și emoționat. S-a simțit eliberat, am realizat imediat. Eram furioasă, dar
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
Dispare pe terasa. El sade tăcut câteva minute, apoi o urmează. Pe urma scoate din buzunar o agendă, formează un numar și așteptând să i se răspundă, privește fix la ușă de la ieșire care pare să fi rămas întredeschisa, comunicând evaziv vocii de dincolo: - S-a rezolvat!.. CONSECINȚELE Cerul se înnorase puternic și începuse deja să picure. Pășeau amândoi pe strada îngustă printre cele două șiruri de case vechi cu balcoane pline de muscate multicolore. Vântul începea să legene tăcut frunzele
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
mult mai bine întrebările din ochi, privirile care se evitau, rezervele Laurei. Ceea ce trebuia să regăsesc pentru a putea vorbi limbajul acestui clan scriitoricesc nu erau normele obișnuite de conversație ale limbii literare ci, trebuia să recurg adesea la cuvinte evazive, fraze uneori neterminate, o adevărată artă între ceea ce trebuie spus și ceea ce nu se poate spune.Trăisem atât de mult în communism, încât unicul criteriu de judecată a vorbirii era acum gradul de pricepere al fiecăruia de a spune ceva
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
intru în casă, îi văd șezând în salon, așteptându-mă tăcuți și încordați, mama, Udi și Noga, ca și când ei ar fi părinții îngrijorați, iar eu, fiica neascultătoare. Mami, unde ai fost, doar Noga îndrăznește să întrebe, iar eu îi răspund evaziv, am avut câteva întâlniri, Udi mă privește, cu greu se stăpânește să nu mă chestioneze, așa cum îi stă în obicei, nu îl mai văzusem de o săptămână și mi se părea că trupul său se micșorase, iar depresia i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
natură Să neextinsă, lipsită de cantitate și necircumscrisa conține în ea însăși eoni și toată creația în ei și trece în întregime dincolo de infinitatea lor, datorită eternității propriei naturi. Astfel, nu are nici un semn care să-i releve natură”. Caracterul evaziv al acestor relații reiese foarte clar: deși creația are un început, el vorbește de „infinitatea” eonilor, iar infinitatea lui Dumnezeu, la rândul său, este descrisă ca extinzându-se dincolo și conținând extensia eonică, deși este, în realitate, neextinsă. În mod
Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]