442 matches
-
și loc. Putem spune deci că metoda comprehensivă este în fapt o variantă mai primitivă, la nivelul simțului comun, a explicării de tip științific, și nu o strategie principial alternativă. Capitolul 14 EXPLICAȚIE EVENIMENȚIALĂ ȘI EXPLICAȚIE STRUCTURALĂtc "Capitolul 14 EXPLICAȚIE EVENIMENȚIALĂ ȘI EXPLICAȚIE STRUCTURALĂ" Să ne imaginăm drumul parcurs de o furnică în căutarea hranei. Ceea ce ne uimește este marea sa complexitate. Furnica urcă, coboară, face un ocol mare la dreapta, apoi unul la stânga, se întoarce și iarăși merge înainte. Să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
sa complexitate. Furnica urcă, coboară, face un ocol mare la dreapta, apoi unul la stânga, se întoarce și iarăși merge înainte. Să presupunem că cineva ar dori să-l explice științific. Două strategii distincte îi stau la dispoziție. Prima este strategia evenimențială. Ea se fundează pe ideea unei cauzalități date în succesiunea temporală a evenimentelor. Fiecare mișcare a furnicii reprezintă un eveniment distinct. El este determinat de seria de evenimente anterioare: acum urcă, pentru că mai înainte a coborât; o ia la dreapta
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
multă influență. Un conflict cu vecinii de la nord, apoi un război cu cei de la sud; moare regele, este înlocuit cu un altul; lupte interne între mai multe grupuri pentru putere; atac al vecinilor de la nord; un război religios etc. Strategia evenimențială consideră fiecare eveniment în sine ca fiind important. Ea încearcă să-l explice prin evenimentele dinainte, ca produs al unei serii istorice. Raționamentul generat de această strategie este de următorul tip: apariția unei conjuncturi economice favorabile a dus la dezvoltarea
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
nu mai cuprinde în ea însăși un lanț cauzal. Ea este succesiunea stărilor unui sistem. Fiecare stare în parte este determinată de legea sistemului, succesiunea lor fiind întâmplătoare, complet neinteresantă. Cele două strategii sunt fundate pe scheme deterministe distincte. Explicația evenimențială se bazează pe schema cauzalității. Cauzalitatea conține în ea însăși perspectiva istoristă. Ea presupune mereu o relație dintre două evenimente, unul fiind cauza, iar celălalt, efectul. Relația dintre ele este determinativă: cauzadetermină (produce) efectul. Relația are, după cum se vede, o
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
Ea trebuie să învețe de la abordarea structuralistă și să-și justifice într-o manieră nouă locul în ansamblul cunoașterii. Structuralismul, sau mai bine spus perspectiva analizei structurale, are un impact clar asupra istoriei. Ea o forțează să devină din istorie evenimențială istorie socială. Formele de organizare socială, instituțiile sociale, reprezintă un fel de structuri. Ele sunt sisteme aflate în echilibru dinamic. Modificările accidentale din mediu acționează asupra lor, suscitând o reacție adaptativă. Ele tind să se conserve în fluctuația evenimentelor. Să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
a pecetluit probabil definitiv soarta Egiptului ca putere tradițională importantă. Jocul forțelor externe ascultă de o logică mai generală, dar face loc mai mult întâmplării, rezultatelor neașteptate provenite din ciocnirea diferitelor procese. Probabil că aceasta este cauza pentru care istoria evenimențială se hrănește, în primul rând, din evenimentele rezultate din relațiile dintre comunități. Aceste evenimente sunt de natură să modifice substanțial condițiile generale de a crea noi raporturi, noi posibilități de evoluție. Aceste evenimente sunt mai puțin controlabile de către sistemele sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
interesată în înțelegerea mecanismelor interne ale evenimentelor și ale impactului lor, tocmai pentru a le putea controla cât mai eficace. Acesta este motivul principal pentru care știința nu poate fi doar structurală. Ea trebuie să fie în mod necesar și evenimențială. În jocul mare pe care o structură îl permite evenimentului - hazardului, dar și inițiativei umane - se poate înscrie fericirea sau nefericirea umană. Probabil acesta este argumentul esențial pentru care, atunci când este vorba de el însuși, omul nu se mai poate
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mediului rural, ar aduce rezultate spectaculoase despre impactul real al intelectualilor sau tehnicienilor asupra unei unități sociale. Abordarea culturii interbelice prin istoria socială modernă, pe filiera Școlii gustiene, Înseamnă o mutație nu numai În sensul deplasării accentului de la oficial, de la evenimențial la informal, la cotidian, ci și În privința lărgirii bazei de surse ale acestei istorii. Jurnalele, corespondența, memoriile, povestirile de viață ale martorilor activității gustiștilor și a rețelei activate de ei pot oferi o bogată informație asupra realității sociale. ( În acest
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
mai are la îndemînă cadrele religioase gata oferite în care să are de făcut între ceea ce autorul numește instituirea Revelației formele de tradiție prin care omul participă la divin, devine contemporan cu Dumnezeu și instituțiile socioistorice ale religiei. judece iureșul evenimențial al actualității, să-și evalueze existența, să dea înțeles imediatului. Așa încît e aproape obligat să devină activ în raport cu sensul, să-l caute, să-l descopere, să-l asimileze, folosind, desigur, datele tradiției, dar integrîndu-le în propria cercetare. Modernitatea a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
republicarea de după 1990, în timp ce compendii ale acestei lucrări erau publicate în Franța, Italia, SUA. Explicația constă în faptul că demersul teoretic și metodologic urmat de profesorul Stahl este puțin utilizat de istoricii români, care rămân încă foarte atașați de istoria evenimențială și de documentele istorice scrise. A scrie istoria pe baza „arheologiei sociale” nu este o metodă la îndemâna oricărui istoric. Este necesară o pregătire complexă de sociologie, istorie, etnografie, arheologie, drept pentru a putea reconstitui structurile sociale și politice din elementele
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
desemnează atât o stare de fapt (aceea a diversității culturale inerente oricărei societăți moderne) cât și o ideologie a diversității dezvoltată prin politizarea progresivă a identității și a culturii, această dublă semnificație creând, întocmai precum în cazul termenului "istorie" (însumare evenimențială și știința asupra acesteia) numeroase confuzii și controverse. Ca ideologie a diversitatii, multiculturalismul are menirea de a oferi un cadru de afirmare pentru identitatile de grup. Discutand multiculturalismul ca ideologie a diversității, se vorbeste de trei forme ale diversității culturale
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
ori pentru reverii meditative în marginea destinului fragil al ființei. Rolul central îl joacă personajul, care e o entitate coagulantă, un loc geometric al reflectărilor exterioare. Universul epic e o proiecție a cazuisticii dezvoltate în jurul cazurilor de conștiință, o recuzită evenimențială pentru disertație. În natura meditației își are originea și stilul ales, cizelat până la hipercorectitudine, adesea pedant. În astfel de digresiuni rafinate autorul dă la iveală și o latură intelectuală a scrisului său, preocupată de comentariul elevat, erudit. RADU G. ȚEPOSU
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
controlează o materie vastă și, totodată, contradictorie. Postwar. A History of Europe Since 1945 (ediția americană: The Penguin Press; ediția engleză: William Heinemann - ambele apărute În 2005) este, așa cum Îi spune titlul, În primul rând o istorie. Dar nu una evenimențială, seacă, ursuză. Tony Judt nu renunță, În ciuda rigorii, la plăcerea formulărilor riscate. El propune un discurs perfect articulat, În care evenimentele, personajele și, deasupra lor, iluziile joacă roluri determinante. Masivă (878 de pagini În original, format in octavo), extraordinar de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
în principiu guvernele sunt a priori preocupate de programele partidelor pe intervale scurte, instituțiile lucrează după reguli stricte și nu toate societățile sunt deschise spre asimilarea noului, birocrația și rutina fiind boli cronice. Ideea că subiacent la planul vizibil și evenimențial se desfășoară, conștient sau nu, un proces de învățare introducea însă o notă de flexibilitate. Autorii susțineau că până și adaptarea mult dorită de toți doctrinarii și managerii este un concept prea slab pentru obiectivele acestui proces, pentru că se referă
[Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
1999, 2002) de a "elasticiza" unitatea centenară, vorbind despre "lungul secol al XIX-lea" cuprins între 1789 și 1914, sau despre "scurtul secol al XX-lea", care debutează în 1914 și expiră în 1991. Arbitrarietatea cronologică este înlocuită cu importanța evenimențială, ceea ce conferă mai multă rezonabilitate în periodizarea istoriei. Un alt sistem de mapare a trecutului îl formează periodizarea evenimențială, în care faliile ce separă plăcile temporale sunt evenimente considerate a fi cruciale prin aceea că semnalează turnura înspre o altă
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sau despre "scurtul secol al XX-lea", care debutează în 1914 și expiră în 1991. Arbitrarietatea cronologică este înlocuită cu importanța evenimențială, ceea ce conferă mai multă rezonabilitate în periodizarea istoriei. Un alt sistem de mapare a trecutului îl formează periodizarea evenimențială, în care faliile ce separă plăcile temporale sunt evenimente considerate a fi cruciale prin aceea că semnalează turnura înspre o altă direcție a istoriei. În istoria universală, colecția privilegiată de astfel de evenimente consecinționale include anul 476 e.n. simbolizând sfârșitul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
zile memoriale". Odată instituite, acestea vor reclama comemorări, aniversări și ceremoniale prin care semnificațiile asociate evenimentelor celebrate vor fi actualizate în contemporaneitate și reafirmate public. Data de 10 mai este produsul unui astfel de proces de concentrație simbolică. Tripla conjuncție evenimențială în data de 10 mai îi conferă acesteia calitatea unui moment axial în ordinea temporală a societății românești, pe baza căreia s-a instituit o liturghie politică a regalității, în condițiile în care ziua de 10 mai a fost celebrată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]