475 matches
-
vor fi mai mult sau mai puțin compatibile cu mediul în care individul trăiește, determinând în fapt supraviețuirea, fond pe care operează selecția naturală în cadrul speciei și nu în afara ei. Mutațiile, fenomen pe care s-a scontat mult în explicarea evoluționismului, nu sunt altceva decât modificări anormale (nenaturale) și ereditare ale materialului genetic ce poate conduce la schimbarea detectabilă a fenotipului unei celule sau organism, rezultatul fiind un mutant. Și aici, în funcție de cantitatea materialului genetic afectat, avem trei tipuri de mutații
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
stârnit chiar din momentul apariției (185) și până astăzi, teoria darwinistă a rezistat timpului, așa încât de atunci nu există tratat de referință în domeniul biologiei care să n-o includă ca doctrină cheie în explicarea evoluției vieții pe pământ. Ideea evoluționismului și transformismului în lumea viețuitoare exista până la Darwin. Unul din cei mai convingători promotori a acestei idei a fost Lamark, care arată că speciile ca și rasele nu sunt fixe, ci se transformă unele în altele sub influența selecției naturale
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
traduce prin nesincronizarea materialului genetic, diferit ca program de evoluție și dezvoltare pentru fiecare specie, rezultatul fiind moartea embrionului, dezvoltarea anormală a acestuia sau infertilitatea. Mutațiile, la rândul lor, pe care s-a pus mare preț în explicarea transformismului și evoluționismului, mai ales după lansarea teoriei mutațiilor a lui De Vries, s-au dovedit a fi la fel de conservatoare ca și recombinarea. Astfel mutațiile genomice și cromozomiale conduc la aneuploidii sau poliploidii în primul caz, sau la monosomii și polisomii în al
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
în biologie, faptele de observație și încercările de a obține specii noi au eșuat, ceea ce arată clar că transformismul nu poate fi probat, este deci antiștiințific deoarece contravine unor fapte bine stabilite. Cu toate acestea și în contrazicere cu evidența, evoluționismul transformist este acceptat ca instrument de lucru. Deși viața nu a putut fi reprodusă, iar teoriile privind apariția ei nu sunt decât pure speculații, cu toate acestea sunt acceptate ca științifice, deși nimic din arealul științific nu le susțin. Mai
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de 200 lei, o dată pentru totdeauna „Fond susținerea revistei”, iar „cola boratorii revistei 314 sunt toți învățătorii din județ și toți ce dore sc binele și progresul școalei poporului.” Se publică materiale specifice profesiei: „Pregătirea învățătorilor” - de I. Antonovici; „Teoria evoluționismului” - de Const Gh. Moroșanu, profesor; „Cursurile com plimentare la sate” - de Const. A. Popa, institutor; „Rolul școalei în ridicarea economică a săteanului” - de V. Pânzaru, revizor școlar; „Pentru sau contra școalei democratice?” - de I.D. Vanaga, școala de aplicație; „Congresul pedagogic
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
În virtutea teoriei lui H. Jackson, personalitatea umană reprezintă un sistem complex de instanțe structurale, dispuse ierarhic-stratificat de jos în sus, derivând unele din altele prin diferențiere și specializare funcțională. Acest punct de vedere care își are originea doctrinară în teoria evoluționismului darwinist, exprimă natura evolutiv-dinamică a personalității. Instanțele care formează personalitatea se distribuie în două sectoare principale, de jos în sus: 1) Sectorul somatic, corporal, reprezentat prin următoarele niveluri: a) nivelul visceral; b) nivelul endocrin; c) nivelul neurovegetativ. 2) Sectorul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în tradiție, nu se remarcă prin subiectivism și prin individualitate, decît în măsura în care geniul personal reușește să adauge realizări deosebite ce devin bunuri pentru cei care vor urma. Asemenea realizări sînt de obicei de natură teoretică, de schimbare a premiselor, precum evoluționismul în științele naturii, teoria relativității în fizică, geometriile neeuclidiene în matematică etc. În mod obișnuit însă, avînd în atenție exclusiv efortul cognitiv, omul de știință dorește o deplină încadrare în aspectele verificate ale cunoștințelor și ale limbii cu care se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de imunogenetică Partea I Lucrarea este dedicată eminentului nostru Profesor, Academician Gheorghe Zarnea, cel care ne-a introdus în miraculosul univers al Microbiologiei, Virusologiei și Imunologiei, precum și distinsului Profesor universitar, Academician Nicolae Botnariuc, cel care ne-a învățat rigorile Științei Evoluționismului, precum și duritatea și utilitatea selecției naturale în lupta pentru existență. PREFAȚĂ Profesorul Lucian Gavrilă este unul dintre specialiștii recunoscuți ai țării noastre într-un domeniu care a fost întotdeauna interesant, dar care, in ultimii ani a explodat pur si simplu
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
umană generală, această genă „rea” are o frecvență foarte mică, în zonele africane și mediteraneene, bântuite de malarie, frecvența ei atinge un nivel foarte ridicat, fiind întâlnită la 20% dintre indivizii populațiilor analizate. Avantajul heterozigotului a devenit o paradigmă a evoluționismului modern - teoria sintetică a evoluției - prin care se demonstrează că obiectul de acțiune al selecției naturale este ansamblul fenotipic de caractere al unei populații și nu fenotipul individual: o genă cu efect deletoriu, chiar letal, pentru individ, putând conferi avantaj
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
implicațiile acestei revoluții, atât în ceea ce privește procesele cognitive, educația, controlul social, cât și în domeniul proceselor tehnologice, al conservării arhivelor, al acumulării culturale. Revoluția industrială, întemeiată pe liberalism și economia de piață, este, de asemenea, o transformare decisivă. Pe drept cuvânt, evoluționismul, conform căruia toate formele sociale ar tinde înspre acest model, a fost respins, dar suntem obligați să constatăm că, de voie, de nevoie, planeta întreagă măsurată după ultima fază, calificată drept mondializare este restructurată sau destructurată. După Karl Polanyi, această
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
organică și care consideră că schimbarea are un caracter natural, implacabil (Durkheim, 2001); Karl Marx ce vorbește despre cele cinci stadii comuna primitivă, orânduirea sclavagistă, feudală, capitalistă și socialistă; Max Weber autorul unei teorii de asemenea clasice, dar care respinge evoluționismul pune la baza schimbării sociale fenomenul raționalizării (Ungureanu, 1990, Ungureanu, Constantinescu, 1985, Nisbet, 1967). Tot de sorginte evoluționistă sunt și teoriile antropologice ale schimbării sociale, două din ele fiind mai cunoscute: cea a lui Henry Morgan, ce consideră că evoluția
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
politeism și monoteism. Neoevoluționismul, apărut între 1950-1970, nuanțează o serie din ideile inițiale, considerând că schimbarea nu este predeterminată și inevitabilă, ci are mai degrabă caracter de probabilitate, iar progresul nu este o lege universală 9. Noul curent derivat din evoluționism încearcă să-și argumenteze punctul de vedere prin rezultate concrete, empirice, nu numai din sociologie, ci și din domenii conexe acesteia. Astfel antropologia, prin doi reprezentanți își aduce aportul la înțelegerea neo-evoluționismului. Etnologul american Leslie White își concentrează atenția pe
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
pe motivul că tiranii împiedică libera dezvoltare a noroadelor divine. Și Bălcescu vorbește împreună cu alții de progres, de "marșul general al omenirii". Omenirea merge "gradat către perfecția sa, către absolut, către nemărginit, către Dumnezeu". Aci nu e vorba de vreun evoluționism optimist ci de un spiritualism integral. Dacă omenirea "va ajunge vreodată a-și identifica în tot esența sa în esența divină" este o taină nepătrunsă încă. Se observă în cursul civilizației urcușuri, stagnări și căderi (sunt celebrele corsi și ricorsi
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
din istorie. În materie de filozofie, Vasile Conta (1845- 1882) e o figură respectabilă prin faptul de a fi voit să ridice un sistem. Teoria fatalismului e o profesie de credință materialistă, prin fatalitate înțelegîndu-se determinația. Teoria ondulației universale, un evoluționism cu corsi și ricorsi în marginile lui Spencer, era o reeditare entuziastă și prolixă de locuri comune. Gândirea românească avea să se dezvolte pe alte drumuri. Totuși limba de idei a lui Conta e mai imaginativă decât a lui Maiorescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trezise în junimiști decât un interes mai mult rațional, găsise în Eminescu o rezonanță mult mai adâncă; spărgând cadrele teoriei creșterii organice, sensibilitatea poetului însuflețise timpurile revolute: în conștiința lui, prezentul se legase de un trecut simțit ca o realitate; evoluționismul junimist se prefăcuse, astfel, în reacționarism și simplele considerațiuni asupra valorii sociale a țărănimii într-un misticism țărănesc cu totul deosebit de junimism"185. Considerând definitorii pentru publicistica eminesciană ideea solidarității naționale prin tradiție, exaltarea păturii rurale ca unică realitate a
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
El susține că violența, fiind periculoasă, trebuie să existe o puternică motivație determinată de recompensă intrinsecă și extrinsecă ce-l așteaptă pe atacator. Violența e doar instrumentul pentru a ajunge la recompensă. Eisner (2009) își bazează paradigma explicativă pe teoria evoluționismului care evidențiază faptul că violența reprezintă o strategie de adaptare cu succes. Și acest autor își aplică teoria explicativă la cele mai variate tipuri de violență, de la violența domestică, la bătăi între diferite bande, lupte sângeroase sau la genocid. Este
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
se datoreaz] milioanelor de ani de evoluție în care organismele care au l]sat mai mulți urmași au supraviețuit, iar cele care nu au făcut acest lucru au disp]rut. Poate fi reconciliat] etică cu un astfel de proces? Implic] evoluționismul ideea c] morală ar trebui s] permit] celor slabi s] dispar]? Sau, si mai drastic spus, implic] evoluționsmul ideea c] ar trebui s] respingem morală în întregime? Marx împrotriva moralei ALLEN WOOD Marx a sustinut c] morală unei societ]ți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
susțineau c] morală nu este un fenomen natural, ele identificau în mod corect un aspect important din experiența noastr] în ceea ce privește morală. Aceasta nu ține de alegerea sau decizia noastr], precum îmbr]c]mintea pe care o purt]m. Totuși, adeptul evoluționismului susține c] analiza lui Moore privind caracterul obiectiv al moralei era greșit], întrucât aceasta are un caracter subiectiv și nu ține de cogniție. Difer] de alte tr]iri subiective prin faptul c] este înconjurat] de o aur] de obiectivitate. Întocmai
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
și nu ține de cogniție. Difer] de alte tr]iri subiective prin faptul c] este înconjurat] de o aur] de obiectivitate. Întocmai precum adepții lui Freud susțin c] aceia care neag] explicația lor nu fac decât s] o confirme, adepții evoluționismului susțin c] aceia care consider] c] explicațiile lor sunt neplauzibile vin, astfel, în sprijinul acestora! v. Concluzii O nou] abordare promit]toare a eticii pune întreb]ri la care și r]spunde. Desigur, r]mân multe aspecte de rezolvat: de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
repere stabilite conceptual. De unde și întrebările esențiale la care încearcă să răspundă, evident diferit, teoriile: Care sunt sursele schimbării? Care sunt caracteristicile schimbării? Care este direcția sau trendul schimbării? Care sunt efectele schimbării? 1.1.1. Schimbarea socială: viziunea sistemică Evoluționismul este una din cele mai vechi și influente viziuni de tip sistemic asupra omului, societății și istoriei. Cu toate că e întâlnit încă din Antichitate, de-abia în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea joacă rol de far călăuzitor în
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
teoriile conflictului, teoriile ciclice). Așa cum arată și Sztompka (1993), analiza modernă a schimbării sociale a fost și este încă puternic influențată de această viziune. Funcționalismul, de pildă, este o paradigmă de tip sistemic ce este percepută ca și continuatoare a evoluționismului (vezi Smith, 1973:29). Funcționalismul se dezvoltă cu pretenția de a fi o teorie înglobantă a schimbării sociale, "o teorie unificată a schimbării și ordinii, care să cuprindă într-o schemă unică structurile variate și schimbătoare ale istoriei" (Smith, 1973
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
un număr crescut de elemente ce au noi funcții și care relaționează diferit. Se poate spune altfel că studiul schimbării e studiul diacronic al diferitelor stări ale unui sistem. La rândul lor, teoriile modernizării sunt percepute ca o dezvoltare a evoluționismului clasic (vezi Appelbaum, 1970; Smith, 1973, 1976; Sztompka, 1993). Teoriile modernizării sunt preocupate în general de transformarea societăților preindustriale în societăți industriale și de consecințele acestui proces. Modernizarea e văzută ca o consecință naturală și firească a istoriei, ea înseamnă
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
ireversibilă, înseamnă trecerea de la stadiul tradițional la stadiul modern, identificat ca tip cu societatea industrializată, occidentală, capitalistă, democratică; c) schimbarea se face gradual; d) schimbarea văzută ca modernizare înseamnă progres. Teoriile conflictualiste pot fi considerate și ele o variantă a evoluționismului, datorită faptului că păstrează ideea de dezvoltare istorică stadială și văd schimbarea tot ca pe o consecință a unor forțe impersonale și inevitabile care există în societate (Appelbaum, 1970; Smith, 1973, 1976; Sztompka, 1993). La conflictualiști, schimbarea e endemică pentru
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
a secolului al XIX-lea, tot în Anglia, dar și în SUA, a început să se dezvolte o puternică școală evoluționistă în antropologia culturală: Edward B. Taylor, Lewis Morgan, Edward Westermarck, James Frazer. Ocupându-se de cercetarea societăților arhaice, proiectul evoluționismului din antropologie consta în determinarea stadiilor universale prin care trece orice societate în evoluția sa de la starea de primitivitate la cea de civilizație. Teza lor fundamentală era existența unei ordini clare în evoluția societăților. De exemplu, schema celor trei stadii
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
monogamă matriarhală la cea monogamă patriarhală. Și în antropologia culturală conceptul de evoluție era asociat cu judecăți de valoare. El implica totodată și progresul. Ideea că întreaga umanitate va progresa spre o civilizație de tipul celei europene, postulat fundamental al evoluționismului acestei perioade, a fost suspectatănu numai de ceea ce desemnează antropologia culturală prin termenul de „culturo-centrism”, ci, totodată, și de o puternică implicație ideologică. Voi reda pentru exemplificare doar caracterizarea usturătoare a lui Julian Steward (1973) a orientării evoluționiste din această
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]