KorAP: Find »[drukola/base=evoluționist & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...17 18 19 ...36 >

880 matches

Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449

maximizare pentru fitness în orice mediu, determinând astfel răspunsurile subiectului uman. Psihologia evoluționistă arată că flexibilitatea minții umane este asigurată nu de aceste structuri cognitive generale, ci de o multitudine de structuri cognitive specifice - structuri-expert. Unii autori vorbesc despre psihologii evoluționiste (Caporael, 2001), în viziunea lor existând mai multe tipuri, în funcție de teoria promovată: (1) teoria evoluționistă clasică (darwiniană) - utilizează teoria evoluționistă clasică (variație, selecție, fixare, substrart biologic prin transmiterea genetică a variațiilor selectate) pentru a înțelege mintea umană (Cosmides, și Tooby

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
flexibilitatea minții umane este asigurată nu de aceste structuri cognitive generale, ci de o multitudine de structuri cognitive specifice - structuri-expert. Unii autori vorbesc despre psihologii evoluționiste (Caporael, 2001), în viziunea lor existând mai multe tipuri, în funcție de teoria promovată: (1) teoria evoluționistă clasică (darwiniană) - utilizează teoria evoluționistă clasică (variație, selecție, fixare, substrart biologic prin transmiterea genetică a variațiilor selectate) pentru a înțelege mintea umană (Cosmides, și Tooby, 1987); (2) teoriile selecției generale - utilizează trei concepte de bază: variație, selecție și fixare, fără

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
nu de aceste structuri cognitive generale, ci de o multitudine de structuri cognitive specifice - structuri-expert. Unii autori vorbesc despre psihologii evoluționiste (Caporael, 2001), în viziunea lor existând mai multe tipuri, în funcție de teoria promovată: (1) teoria evoluționistă clasică (darwiniană) - utilizează teoria evoluționistă clasică (variație, selecție, fixare, substrart biologic prin transmiterea genetică a variațiilor selectate) pentru a înțelege mintea umană (Cosmides, și Tooby, 1987); (2) teoriile selecției generale - utilizează trei concepte de bază: variație, selecție și fixare, fără a face, cu necesitate, apel

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
a înțelege mintea umană (Cosmides, și Tooby, 1987); (2) teoriile selecției generale - utilizează trei concepte de bază: variație, selecție și fixare, fără a face, cu necesitate, apel la substratul biologic; artefacte culturale sau chiar teorii științifice pot face obiectul analizei evoluționiste în acest cadru teoretic (Campbell, 1997); (3) teoriile de inspirație socială - cu focalizare pe inteligența socială abordată evoluționist (Byrne și Whiten, 1988); (4) teoriile evoluționiste multinivelare - ideea fundamentală este că selecția acționează nu doar la nivelul genei, ci la niveluri

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
necesitate, apel la substratul biologic; artefacte culturale sau chiar teorii științifice pot face obiectul analizei evoluționiste în acest cadru teoretic (Campbell, 1997); (3) teoriile de inspirație socială - cu focalizare pe inteligența socială abordată evoluționist (Byrne și Whiten, 1988); (4) teoriile evoluționiste multinivelare - ideea fundamentală este că selecția acționează nu doar la nivelul genei, ci la niveluri multiple (de exemplu, cromozomial, individual, de grup) (Maynard și Szathmary, 1995); (5) teoriile sistemice - ideea fundamentală este că organismul și mediul evoluează și se definesc

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
doar la nivelul genei, ci la niveluri multiple (de exemplu, cromozomial, individual, de grup) (Maynard și Szathmary, 1995); (5) teoriile sistemice - ideea fundamentală este că organismul și mediul evoluează și se definesc reciproc (Wimsatt, 1999). Aceste variații reprezintă nu „psihologii evoluționiste” diferite, ci teorii diverse în cadrul psihologiei evoluționiste. Psihologia evoluționistă nu aplică teoria darwiniană în înțelegerea minții umane, ci teoria evoluționistă modernă; pe măsură ce aceasta se dezvoltă, psihologia evoluționistă asimilează aceste dezvoltări. Astfel, nu este corect să spunem că psihologia evoluționistă clasică

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
multiple (de exemplu, cromozomial, individual, de grup) (Maynard și Szathmary, 1995); (5) teoriile sistemice - ideea fundamentală este că organismul și mediul evoluează și se definesc reciproc (Wimsatt, 1999). Aceste variații reprezintă nu „psihologii evoluționiste” diferite, ci teorii diverse în cadrul psihologiei evoluționiste. Psihologia evoluționistă nu aplică teoria darwiniană în înțelegerea minții umane, ci teoria evoluționistă modernă; pe măsură ce aceasta se dezvoltă, psihologia evoluționistă asimilează aceste dezvoltări. Astfel, nu este corect să spunem că psihologia evoluționistă clasică utilizează teoria darwiniană, în timp ce celelalte psihologii evoluționiste

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
exemplu, cromozomial, individual, de grup) (Maynard și Szathmary, 1995); (5) teoriile sistemice - ideea fundamentală este că organismul și mediul evoluează și se definesc reciproc (Wimsatt, 1999). Aceste variații reprezintă nu „psihologii evoluționiste” diferite, ci teorii diverse în cadrul psihologiei evoluționiste. Psihologia evoluționistă nu aplică teoria darwiniană în înțelegerea minții umane, ci teoria evoluționistă modernă; pe măsură ce aceasta se dezvoltă, psihologia evoluționistă asimilează aceste dezvoltări. Astfel, nu este corect să spunem că psihologia evoluționistă clasică utilizează teoria darwiniană, în timp ce celelalte psihologii evoluționiste se bazează

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
sistemice - ideea fundamentală este că organismul și mediul evoluează și se definesc reciproc (Wimsatt, 1999). Aceste variații reprezintă nu „psihologii evoluționiste” diferite, ci teorii diverse în cadrul psihologiei evoluționiste. Psihologia evoluționistă nu aplică teoria darwiniană în înțelegerea minții umane, ci teoria evoluționistă modernă; pe măsură ce aceasta se dezvoltă, psihologia evoluționistă asimilează aceste dezvoltări. Astfel, nu este corect să spunem că psihologia evoluționistă clasică utilizează teoria darwiniană, în timp ce celelalte psihologii evoluționiste se bazează pe variante îmbunătățite ale acesteia! O paradigmă într-un domeniu, cum

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
mediul evoluează și se definesc reciproc (Wimsatt, 1999). Aceste variații reprezintă nu „psihologii evoluționiste” diferite, ci teorii diverse în cadrul psihologiei evoluționiste. Psihologia evoluționistă nu aplică teoria darwiniană în înțelegerea minții umane, ci teoria evoluționistă modernă; pe măsură ce aceasta se dezvoltă, psihologia evoluționistă asimilează aceste dezvoltări. Astfel, nu este corect să spunem că psihologia evoluționistă clasică utilizează teoria darwiniană, în timp ce celelalte psihologii evoluționiste se bazează pe variante îmbunătățite ale acesteia! O paradigmă într-un domeniu, cum este psihologia evoluționistă în cadrul psihologiei, acomodează teorii

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
psihologii evoluționiste” diferite, ci teorii diverse în cadrul psihologiei evoluționiste. Psihologia evoluționistă nu aplică teoria darwiniană în înțelegerea minții umane, ci teoria evoluționistă modernă; pe măsură ce aceasta se dezvoltă, psihologia evoluționistă asimilează aceste dezvoltări. Astfel, nu este corect să spunem că psihologia evoluționistă clasică utilizează teoria darwiniană, în timp ce celelalte psihologii evoluționiste se bazează pe variante îmbunătățite ale acesteia! O paradigmă într-un domeniu, cum este psihologia evoluționistă în cadrul psihologiei, acomodează teorii diverse, uneori aflate în contradicție. 2.4. Limite ale psihologiei evoluționiste I.

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
evoluționiste. Psihologia evoluționistă nu aplică teoria darwiniană în înțelegerea minții umane, ci teoria evoluționistă modernă; pe măsură ce aceasta se dezvoltă, psihologia evoluționistă asimilează aceste dezvoltări. Astfel, nu este corect să spunem că psihologia evoluționistă clasică utilizează teoria darwiniană, în timp ce celelalte psihologii evoluționiste se bazează pe variante îmbunătățite ale acesteia! O paradigmă într-un domeniu, cum este psihologia evoluționistă în cadrul psihologiei, acomodează teorii diverse, uneori aflate în contradicție. 2.4. Limite ale psihologiei evoluționiste I. Cele mai multe analize ale structurilor cognitive s-au făcut

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
aceasta se dezvoltă, psihologia evoluționistă asimilează aceste dezvoltări. Astfel, nu este corect să spunem că psihologia evoluționistă clasică utilizează teoria darwiniană, în timp ce celelalte psihologii evoluționiste se bazează pe variante îmbunătățite ale acesteia! O paradigmă într-un domeniu, cum este psihologia evoluționistă în cadrul psihologiei, acomodează teorii diverse, uneori aflate în contradicție. 2.4. Limite ale psihologiei evoluționiste I. Cele mai multe analize ale structurilor cognitive s-au făcut la nivel psihologic. Din cauza limitărilor induse de metodologie, nu există încă o traducere clară a acestor

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
psihologia evoluționistă clasică utilizează teoria darwiniană, în timp ce celelalte psihologii evoluționiste se bazează pe variante îmbunătățite ale acesteia! O paradigmă într-un domeniu, cum este psihologia evoluționistă în cadrul psihologiei, acomodează teorii diverse, uneori aflate în contradicție. 2.4. Limite ale psihologiei evoluționiste I. Cele mai multe analize ale structurilor cognitive s-au făcut la nivel psihologic. Din cauza limitărilor induse de metodologie, nu există încă o traducere clară a acestor structuri cognitive în termini biologici și/sau genetici. Este ca și cum discutăm funcția ficatului fără a

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
cognitive în termini biologici și/sau genetici. Este ca și cum discutăm funcția ficatului fără a face disecții amănunțite ale acestuia. Este acest lucru posibil? Da, dar informațiile oferite de disecții ne-ar ajuta să apreciem mai bine funcția acestuia. II. Psihologia evoluționistă se bazează pe analiza comportamentului uman în EEA. Dezvoltările recente din cadrul teoriei istoriei vieții (life history theory) - disciplina care studiază aspectele de bază ale ecologiilor reproductive la plante și animale - nu sunt încă bine asimilate în psihologia evoluționistă, deși ele

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
II. Psihologia evoluționistă se bazează pe analiza comportamentului uman în EEA. Dezvoltările recente din cadrul teoriei istoriei vieții (life history theory) - disciplina care studiază aspectele de bază ale ecologiilor reproductive la plante și animale - nu sunt încă bine asimilate în psihologia evoluționistă, deși ele oferă o descriere mai detaliată a EEA. Una dintre probleme este și faptul că vocabularul utilizat de aceste două discipline este diferit (de exemplu, mărirea corpului, rata mortalității în teoria istoriei vieții versus design, structuri cognitive, în psihologia

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
deși ele oferă o descriere mai detaliată a EEA. Una dintre probleme este și faptul că vocabularul utilizat de aceste două discipline este diferit (de exemplu, mărirea corpului, rata mortalității în teoria istoriei vieții versus design, structuri cognitive, în psihologia evoluționistă). De asemenea, modelul existent al EEA se bazează pe cercetările etnografice asupra populațiilor din Kalahari și din zona amazoniană. Există însă date recente în arheologie și paleoantropologie care nu sunt încă suficient de bine asimilate în descrierea EEA. III. Psihologia

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
De asemenea, modelul existent al EEA se bazează pe cercetările etnografice asupra populațiilor din Kalahari și din zona amazoniană. Există însă date recente în arheologie și paleoantropologie care nu sunt încă suficient de bine asimilate în descrierea EEA. III. Psihologia evoluționistă consideră că arhitectura minții umane este formată din structuri cognitive, ca rezultat al procesului evolutiv. Problema care se pune este cum interacționează aceste structuri cognitive pentru a genera răspunsuri coerente la probleme complexe. Unele structuri sunt foarte specifice, outputul lor

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
procesului evolutiv. Problema care se pune este cum interacționează aceste structuri cognitive pentru a genera răspunsuri coerente la probleme complexe. Unele structuri sunt foarte specifice, outputul lor trebuind să fie integrat de altele mai generale etc. În această fază, psihologia evoluționistă este orientată mai ales asupra identificării structurilor cognitive expert, neavând încă teorii foarte bine articulate pentru a corobora acțiunea acestora în situații complexe de viață. IV. Psihologia evoluționistă tinde să favorizeze evoluția convergentă (structuri similare în medii similare) în dauna

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
să fie integrat de altele mai generale etc. În această fază, psihologia evoluționistă este orientată mai ales asupra identificării structurilor cognitive expert, neavând încă teorii foarte bine articulate pentru a corobora acțiunea acestora în situații complexe de viață. IV. Psihologia evoluționistă tinde să favorizeze evoluția convergentă (structuri similare în medii similare) în dauna filogeneticii (structuri similare în medii similare pentru specii derivate dintr-un strămoș comun). Așadar, fiind focalizată pe designul structurii cognitive, ea poate relaționa, fără discriminare, acest design cu

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
mediu este importantă; în acest sens, analiza prin raportare la maimuță ar trebuie considerată cu o pondere mai mare decât analiza prin raportare la păsări. V. Conceptul de problemă adaptativă nu este uneori suficient de clar explicitat. Într-adevăr, psihologia evoluționistă este focalizată pe analiza designului structurii cognitive, presupusă a se dezvolta ca urmare a confruntării cu probleme adaptative. Acest concept de problemă adaptativă nu este însă, uneori, suficient de clar detaliat. Spre exemplu, limbajul are caracteristicle unei structuri cognitive cu

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
focalizată pe analiza designului structurii cognitive, presupusă a se dezvolta ca urmare a confruntării cu probleme adaptative. Acest concept de problemă adaptativă nu este însă, uneori, suficient de clar detaliat. Spre exemplu, limbajul are caracteristicle unei structuri cognitive cu design evoluționist, care a ajutat probabil la rezolvarea unor probleme adaptative ale speciei în EEA. Dacă însă nu detaliem aceste probleme adaptative, rămânem cu următoarea întrebare: de ce alte specii, confruntate cu probleme adaptative nu au dezvoltat limbaj? Așadar, specificarea clară a problemei

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
la o înțelegere mai bună a structurii cognitive, ca rezultat al procesului adaptativ. VI. Ipotezele alternative la cele evoluționiste nu sunt uneori suficient de serios luate considerare. Disputa se poartă adesea între predicțiile modelului social standard și cele ale psihologiei evoluționiste, respectiv între structurile cognitive generale, independente de conținut, și cele specifice, dependente de conținut. Este însă posibil și ca anumite fenomene să fie explicabile prin structuri cognitive specifice, dependente de conținut, care însă nu au rezultat ca urma unui proces

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
specifice, dependente de conținut. Este însă posibil și ca anumite fenomene să fie explicabile prin structuri cognitive specifice, dependente de conținut, care însă nu au rezultat ca urma unui proces de evoluție. 2.5. Mituri și concepții greșite despre psihologia evoluționistă Mitul I. „Înnăscutul” este opus „Învățatului” Din punctul de vedere al psihologiei evoluționiste, această distincție este una fără sens. Este evident că pentru a putea învăța ceva trebuie să existe anumite structuri cognitive. Un elefant și un copil aflați în

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]
explicabile prin structuri cognitive specifice, dependente de conținut, care însă nu au rezultat ca urma unui proces de evoluție. 2.5. Mituri și concepții greșite despre psihologia evoluționistă Mitul I. „Înnăscutul” este opus „Învățatului” Din punctul de vedere al psihologiei evoluționiste, această distincție este una fără sens. Este evident că pentru a putea învăța ceva trebuie să existe anumite structuri cognitive. Un elefant și un copil aflați în același mediu lingvistic nu învață limbajul în mod similar; în timp ce copilul poate asimila

[Corola-publishinghouse/Science/2124_a_3449]