881 matches
-
reprezintă una dintre cele mai uimitoare proprietăți a sistemelor adaptive complexe, fie că este vorba despre sisteme umane, ecosisteme sau organizații. În cartea sa Origins of Order: Self Organization and Selection Kauffman arată că selecția nu este, așa cum afirmă concepția evoluționistă darwiniană, singura forță care determină adaptarea. Există și o a doua forță care produce spontan ordine, și anume autoorganizarea, aceasta fiind, alături de selecția naturală, absolut necesară pentru evoluție. Proprietățile emergente, calitățile noi, pattern-urile structurale apar în CAS din interacțiunea
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
uman reprezintă o proprietate emergentă, și de aici sunt posibile conștiința, gândirea și creația. Relațiile reciproce dintre microevenimente și macrostructuri sunt bidirecționale și se creează astfel o influență reciprocă atunci când feedbackul funcționează „Una dintre cele mai importante probleme ale teoriei evoluționiste este feedbackul eventual dintre structurile macroscopice și evenimentele microscopice: structurile macroscopice emerg din evenimentele microscopice, dar, la rândul lor, vor conduce la o modificare a mecanismelor microscopie.” (Prigogine, Stengers, 1989). Apare deci un proces coevolutiv în care entitățile microscopice individuale
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
înconjurător? Care este rezultatul acestei coevoluții? 6) Cum învață întreprinderea despre mediul său înconjurător? Cum face ea apel la această învățare pentru a efectua „mutații adaptive”? 7) În ce măsură întreprinderile fuzionează și creează sisteme de autosusținere (de exemplu, clustere)? Ce caracteristici evoluționiste emerg din cadrul acestor sisteme de ordin superior? 8) Ce este rețeaua de firme? Sunt aceste rețele continue sau discontinue? 9) Ce strategii sunt utilizate pentru a îmbunătăți poziția pe piață a firmei și deci pentru a crește șansele de supraviețuire
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
începuturile științifice ale antropologiei, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Contextul desăvârșirii „marilor descoperiri antropo-geografice” îngăduie disciplinei depășirea unei problematici inspirată de ideile de „natură umană” (conform cu Adolf Bastian) și de „progres” (acesta fiind reflectat în modelul evoluționist tristadial, profesat de Lewis H. Morgan și James G. Frazer). Dacă, începând cu Franz Boas, antropologia se orientează „pe calea inductiv-empirică”, într-o viziune istoricistă, iar apoi (tot în universul american al disciplinei) și printr-un demers psihologist, Școala britanică
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
unor asemenea „surse” îi apare profesorului Geană la fel de firească precum aceea a citării unui savant). Metoda comparativă ajută antropologia în formularea de enunțuri generale și în definirea unui „fapt antropologic” (de exemplu „universalitatea familiei”). În pofida unor premise greșite (de ordin evoluționist, prin echivalarea societăților arhaice actuale cu cele preistorice și cultivarea modelului tristadial de „evoluție” socio-culturală; la acestea se adaugă și problematica difuzionistă), comparativismul antropologic va fi reabilitat prin opera lui A.R. Radcliffe-Brown (1952) drept „metodă a antropologiei sociale”, diferită
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
Etica muncii este clar, precis și operațional definită în lucrare. Mentalitățile însă ridică unele probleme. Uneori ele sunt moduri de a gândi și de a se face înnăscute, comune popoarelor, cu care indivizii se nasc și mor, în sensul „teoriilor evoluționiste, mentaliste și psihologiste de la începutul secolului XX” (p. 21). Alteori ele trimit direct la cultură și valori sociale, din moment ce, așa cum am arătat mai sus, se referă la etica muncii, adică la un set de valori legate de muncă. Devine incert
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2157_a_3482]
-
pe exegeze rabinice ale textelor biblice și ale textelor din Haggadah; chiar atunci cînd legăturile lui directe cu iudaismul au slăbit, gnosticismul se dovedește În continuare Înclinat, În virtutea unui atitudini antiiudaice, să facă speculații asupra Scripturii evreiești 22. O ipoteză evoluționistă ce stabilește În Samaria rădăcinile gnosticismului a fost dezvoltată recent de Jarl E. Fossum 23; i-am dedicat, În altă publicație, o recenzie favorabilă 24. Această ipoteză se bazează În mare măsură pe existența unor tendințe samaritene și iudaice binitariene
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
spre un sistem embrionic În care Dumnezeul Vechiului Testament este una din cele șapte planete care guvernează lumea și determină trupul și sufletul inferior al oamenilor. Asta are de spus, În linii mari, gnosticismul. Este limpede că o asemenea ipoteză „evoluționistă”, avansată de ereziologi, nu este decît una dintre multe altele. Accentul pus de gnostici pe negativitatea Stăpînilor cosmici ar putea fi ceva nou, Însă elementele constituente există Încă de la sfîrșitul secolului al III-lea a.C., de la Începuturile astrologiei eleniste pseudo-hermetice
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În special la grupurile antinomiste marginale din secta lui Dositeu 206. Fossum a identificat un număr de idei care, În opinia sa, par să conducă progresiv către apariția unui Creator inferior și adesea rău al acestei lumi. Reconstrucția efectuată este evoluționistă, fără să fie nevoie. Ea se Încheie cu transformarea Cuvîntului lui Dumnezeu Într-o ipostază independentă, Îngerul-cuvînt207. Simon și succesorii săi, pe care Fossum Îi numește protognostici, sînt considerați a fi moștenitorii acestei tradiții evolutive, care Începe de la Cuvînt și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un interval scurt de timp de bucurie sau teamă. Deși teoreticienii emoției sunt de acord asupra faptului că emoțiile îi ajută pe oameni să rezolve problemele fundamentale ale vieții în cadrul societății, există două abordări distincte. Pe de o parte, teoriile evoluționiste consideră emoțiile programe afective universale, biologice, înnăscute, înscrise în codul genetic al oamenilor, care au evoluat în timp și care au funcția de a rezolva amenințările ancestrale și recurente cu care se confruntă supraviețuirea („Funcția primară a emoției este de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
acord cu elemente culturale specifice precum identitatea, moralitatea, structura socială („Emoțiile sunt un limbaj primar prin care se definesc și se negociază relațiile sociale ale eului în ordinea moralității” - Lutz, White, 1986, p. 417). Abordarea social-funcțională a emoției integrează teoriile evoluționiste cu cele constructiviste considerând că, prin diverse procese specifice, cultura modelează emoțiile primordiale (rezultate din evoluția genetică), producând emoții elaborate cu ajutorul cărora oamenii rezolvă diversele probleme ale vieții în societate. Emoțiile sunt o parte componentă a sistemelor prin care sunt
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
ocupanții respectivelor poziții din structura socială resimt emoții pozitive, în caz contrar, resimt emoții negative (Kemper, 1978, 1980; Thamm, 1992, 2004; Markovsky și Lawler, 1994; Berger, 1988, Ridgeway, 1978, 1994; Lovaglia și Houser, 1996; Shelly, 2004; Barbalet, 1998Ă. 7Ă Teoriile evoluționiste se concentrează asupra evoluției emoțiilor pe baza selecției naturale și asupra modului în care interacționează mecanismele biologice de producere a emoțiilor cu formațiunile socio-culturale (Wentworth (1992, 1994; Turner, 1999, 2000; Hammond, 1983, 1990, 1999, 2004Ă. 3. Teoriile culturale ale emoțiilor
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
confruntă cu o complicație de o altă natură: obligativitatea unei polemici cu două fronturi solid stabilite. Trebuie să menționăm acest lucru doarece sensul ascuns al mitului treimii este opus atît teismului teologic cît și ateismului științelor despre viață și teoriilor evoluționiste ale acestora. Sensul subiacent al mitului ete constituit tocmai de istoria evoluției organismelor psihosomatice și nu numai de cea a materiei-somă, așa cum pretinde materialismul științelor vieții, care ca să se opună cît mai radical posibil credinței într-un dumnezeu real și
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
emoționantă, care poate satisface atît sufletul cel mai profund religios (capabil să se elibereze de dogme), cît și spiritul în cel mai înalt grad științific, în stare să se debaraseze de dogma materialistă a științelor despre viață, ale căror doctrine evoluționiste depun toate eforturile ca să facă viața să iasă din materia inertă, ceea ce nici măcar un Dumnezeu real, dacă ar putea exista, nu ar fi putut face. B) RELIGIE ȘI FILOSOFIE Declinul culturilor mitice debutează cu pierderea viziunii supraconștiente și instituie îndoiala
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
atunci cînd evoluția contextului contravine vechii sale expresii. Judecătorul nu inventează deci regula, dar se mulțumește să descopere expresia sa optimă. Acestea sunt regulile de justă conduită, reguli emergente. Regulile abstracte, traversînd expresia lor concretă, sunt selecționate cu ajutorul unui mecanism evoluționist: cînd un grup le utilizează cu succes, ceilalți indivizi au interesul de a imita. Ordinea spontană conține deci, în același timp, o parte de imprevizibil, dar și o anumită formă de conservatism. Cum a remarcat Hayek, tradiția nu este modificată
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
întreprinde anumite acțiuni, în dependență și de poziția acestora în cadrul sistemului. Ca formațiuni complexe și deschise, sistemele economice au ca principal obiectiv supraviețuirea, apoi vine eficiența și creșterea sau dezvoltarea. Deci sistemul economic funcționează ca un sistem viu, după legi evoluționiste. Un sistem mai puțin puternic își fixează ca obiectiv supraviețuirea, altul mai solid își propune dezvoltarea. Creșterea sistemului economic duce la modificarea relațiilor sale cu mediul, care poate evolua și el sau rămîne în urmă. Cu cît un sistem este
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
iar eroul (totodată și narator indirect al romanului) e Henry Perowne, un neurochirug londonez faimos. Perowne reprezintă modelul clasic al succesului postindustrial. Excelent medic (cu intuiții formidabile de diagnostic și dexteritate chirurgicală), personajul nu dezvăluie însă și adîncimi intelectuale. Este evoluționist (știe cîteva principii fundamentale din Darwin, pe care le citează la nevoie) și, ca atare, nu are complicații metafizice. E ambițios, cu bun instinct competițional (îl enervează chiar și înfrîngerea la o partidă de squash), se revendică din liberalismul european
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sociologie și sociologism, care înseamnă "să consideri probabilul ca pe un destin". Reamintim, dar vom reveni asupra acestui aspect, că sociologul gîndește evenimentele în termeni de probabilitate. În vederea "cunoașterii științifice a lumii sociale", sociologul Pierre Bourdieu se sprijină pe teoria evoluționistă cea mai tradițională. Referindu-se în mod special la unul dintre părinții fondatori ai sociologiei, Pierre Durkheim, el explică diferențierea progresivă a activităților umane: "Evoluția societăților duce la apariția de universuri (ceea ce eu numesc cîmpuri) care au legi proprii, sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
că toți oamenii politici, bărbați și femei, sunt corupți; de ce respingem cu tărie discursurile celuilalt candidat, dar aderăm cu aceeași energie la cel al candidatului nostru favorit. Mass-media și dezangajarea politică a opiniei O ramură aparte a științelor spiritului - psihologia evoluționistă - explică de ce ne este practic imposibil să rămânem neutri și calmi ascultând o dezbatere și de ce, inevitabil, luăm partea unui candidat, ne identifică cu el. În anumite cazuri, studiile de psihologie politică incriminează direct mass-media - ea este cea care, privilegiind
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
viespe ale actrițelor din anii 1950 și 1960 Claudia Cardinale sau Monica Vitti...) răspund, în parte, unei ajustări a dorinței masculine la conjuncturile economice. O astfel de interpretare a atracției sexuale se înscrie într-o ramură a psihologiei numită „psihologie evoluționistă”, unde comportamentele umane sunt explicate printr-o logică a procreării și supraviețuirii. În același studiu oamenii de știință au arătat că mărimea aproximativă a ochilor playmates-urilor raportată la restul feței este direct proporțională cu indicele de calitate a vieții. Interpretarea
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
organizarea sa discursivă. Prima dintre ele este metoda genealogică, utilizată în special în La société de consommation și în La séduction. Departe de a fi o metodă prin intermediul căreia se construiesc în mod progresiv forme din ce în ce mai complexe, după un model evoluționist, progresiv, metoda genealogică are, în aceste lucrări, mai mult sensul de a defini diviziuni culturale importante, alături de schimbările și discontinuitățile produse în domenii diferite. De altfel, Baudrillard recunoaște atât utilizarea unei forme a metodei genealogice, care permite descoperirea fundamentului veritabil
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
a concepțiilor și metodelor opuse de explicare a științei. El a valorificat atât procedee analitice de cercetare a științelor, cât și altele care presupun largi sinteze, cu multe implicații culturale. Astfel, adesea, Kuhn făcea trimiteri la hermeneutică și la vederile evoluționiste, dialectice asupra cunoașterii, a științei și a culturii occidentale moderne și contemporane. Recunoaște însă ca dilematică stabilirea statutului istoriei științei, cel puțin în SUA: disciplină autonomă sau dependentă de istorie? Într-adevăr, unii istorici sunt dezinteresați de prezentarea științelor din
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
sau cu proiectul secession-ului vienez. Criticul trece în revistă trei teorii principale, întrebuințându-l de data aceasta pe Guyau cu Problemele esteticii contemporane și Arta din punct de vedere sociologic, și care identifica trei categorii, trei atitudini interpretative: pozitivistă, evoluționistă și idealistă. Pozitiviștii consideră arta drept un joc, un divertisment futil, un spectacol al facultăților reprezentative, evoluționiștii înțeleg arta ca o nevoie umană vitală, iar idealiștii interpretează arta ca revelație a unei gândiri divine într-o formă, al unui suflet
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
așa cum era ea cunoscută în acel timp. Pe de o parte, ideea creației separate a speciilor putea fi cu greu armonizată cu o mare varietate de observații care se acumulau în diferite domenii ale cercetării. Pe de altă parte, explicațiile evoluționiste care fuseseră formulate până atunci nu stăteau pe terenul solid al faptelor. Cum vedea Darwin o explicație satisfăcătoare, ce aștepta el de la ea? Din tot ce știm, putem conchide că pentru Darwin o asemenea explicație ar fi trebuit să ofere
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
cauzei sale“. În lumina observațiilor altor cercetători și a propriilor sale observații, acest punct de vedere îi apărea cu totul neplauzibil lui Darwin. El pare să fi ajuns la încheierea că nici explicațiile formulate în spiritul teologiei naturale, nici ideile evoluționiste în circulație nu puteau să-l îndrume bine pe cercetătorul aflat în căutarea unui răspuns la cea de-a doua întrebare. Ceea ce părea să discrediteze și răspunsurile care se dăduseră până atunci la prima întrebare. Pentru o mai bună clarificare
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]