551 matches
-
și din dorința de a dovedi cu necesitate iubire de patrie, necesitate ce duce actualmente la o idee supralicitată în "epoca de aur", discursul religios-naționalist își găsește foarte greu publicul-țintă. Această dificultate este rezultatul supralicitării amintite, dar și a pozitivizării exacerbate de care a avut parte momentul intrării României în Uniunea Europeană, care, în perspective limitate, șterge aspectele unicității. Deseori, discursul religios-naționalist este folosit numai pentru a sensibiliza cititorul în anumite privințe care nu țin neapărat de românism. Sunt excepții, însă încadrate
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
opune celui reprezentat de Mîșkin, Aleoșa Karamazov sau Zosima, și care păstrează trăsături ale demonului, ale revoltatului. Acest tip de personaj este fascinat de propriul eu, dar nu poate crede nici în sine, el reprezentând ideea de necredință și egoismul exacerbat. îndoindu-se de toate, este conștient și de propria slăbiciune, motiv pentru care devine sarcastic și este lipsit de entuziasm. Un astfel de personaj devine lucid, preocupat de problemele grave ale existenței: el este student, de multe ori la școlile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
ambele jocuri de verificare disputate astăzi, de la ora 11. Din păcate, partida care conta cel mai mult, cea din deplasare, cu FC Panciu, a fost o totală nereușită, din cauza terenului imposibil pe care s-a disputat, dar și a ambiției exacerbate a jucătorilor gazdă, care a trecut cu mult peste limitele unui meci amical. , a declarat Gheorghe Poenaru pentru bacaulsportiv.ro. Antrenorul principal al băcăuanilor a început partida cu următoarea formație: Manea - Mihălăchioaie, Adăscăliței,Carnariu, Dobârceanu - Doboș, Spiridon, Cojocaru, Boboc - Câmpeanu
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
sugerează de ici, de colo un compromis cu alte idei, ale altor oameni. Compromis? He, he! Și cu cât sîntem mai necunoscuți în pro fesiunea sau în cercul nostru, cu atât sîntem mai vanitoși și cu conștiința de sine mai exacerbată. Țin minte o istorie petrecută pe malul mării, cu un grup de bărbați care așteptau autobuzul să-i ducă de la Eforie la Constanța. Unul dintre ei, căutîndu-se prin buzunare, zice: ― Mă duc până colea la chioșc, să-mi cumpăr un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
mă puneau să mă rotesc. Spuneau cu toții că par ireală. Mă luau de mână și vorbeau despre mine de parcă nu eram acolo. Era frumos, dar inevitabilul s-a produs la ora de matematică. A apărut o profesoară de o severitate exacerbată. Spaima liceului. Mai mult pe noi, cei de la filologie ne complexa. Gândeam că o să ne creadă o apă și un pământ. Culmea era că mie îmi plăcea matematica tot așa de mult ca și literatura. Niciodată nu le am diferențiat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
a apărut această carte trebuie să dea de gândit. Încheiată de autor în 1978, propusă spre editare în prima parte a deceniului trecut (cu o prefață de Dan C. Mihăilescu, refăcută acum), respinsă probabil de cenzură din motive de estetism exacerbat, ar fi fost firesc să fie recuperată imediat după '90. Ea a fost însă tipărită abia acum, cu o nouă și cu o atât de semnificativă nouă întârziere. De data aceasta, pare să fi funcționat cenzura economică. Dar și dezorientarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
cum se Întâmplă și la voi atunci când Îți pierzi, de pildă, o mână sau un picior. Durerea se transferă În golul creat prin extirpare. Simți nevoia să te scarpini, simți senzația de frig sau cald. Uneori chiar la un mod exacerbat. În cazul nostru, s-a exacerbat setea. Dorința de a bea. Prin urmare, metoda extirpărilor n-a dat rezultate. S-a dovedit că organul extirpat poseda suficientă energie În jurul său și că acest strat imaterial era mult mai rezistent decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se transmit pe filieră epistemic-morală, naturală (precum bunul simț) omului. El este participant în această piesă de teatru, în acest joc; cunoștințele devin reguli de relaționare normal-competitivă între semeni, lucrând binele, cum fiecare s-ar întrece pe el, fără dihonia exacerbată a noului, zeu fără duhul unimii. Înțelepții antici susțineau că numai neștiința poate face răul. Și totuși, amenințarea cu savanta bombă atomică, cu civilizata poluare a tehnologizării, cu disoluția autorității și implicit a intimității, unicității ființei umane. V. Fetescu pune
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ca un om normal, și nu ca unul care are mitralieră în spate. Aceasta era imaginea despre legionari furnizată de ideologia comunistă. Silvia mi-l descrisese ca pe un bărbat cu convingeri foarte ferme, ciudat în comportament, de o sexualitate exacerbată, foarte rafinat în gusturi, cu nostalgii regaliste, zicea că în prima perioadă a căsniciei lor cina ținea de la ora cinci după-masă până la unsprezece noaptea, cu lumânări, cu vin de soi și mâncăruri alese. Acest lucru mi-a fost confirmat în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de - 20 25 de grade. Uneori , mergând pe stradă, simțeai că ți se oprește respirația. Mantia albă, strălucitoare, oferea o imagine magică, ruptă, parcă, dintr-un basm. Vannesa avea Încă din copilărie o Înclinație către poezie. Înnăscută cu o sensibilitate exacerbată, Îi plăcea nespus de mult să-și petreacă timpul În mijlocul naturii. Doar acolo se regăsea pe sine, se contopea cu frumusețile ce o Înconjurau, putând să asculte În voie muzica universului. Hei, Trezește-te! Hai, că trebuie să plecăm acasă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în plus. Și totuși, bioritmul se îndrăcește: sporovăiesc, flirtez, frec și răstorn mobile scoțând praful din unghere, caut cadouri pentru toți ai mei, mănânc ce lasă ei prin farfurii, merg la cinema, la teatru, în vizite - un fel de vitalitate exacerbată, cum nu-mi stătea în fire. Azi am râs atât de ascuțit, încât mi s-a făcut mie însămi pielea de găină. 24 decembrie O voce necunoscută de bărbat la telefon îmi spune „Servus, Reghina!“ și îmi face urări de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
naiba de îi dă prin cap să mă întrebe așa ceva? Numai că acum, tocmai pentru că fusese pus să se gândească la ceea ce simțea, Bull nu prea putea să afirme că simțea efectiv durere. Era mai degrabă vorba de o sensibilitate exacerbată, un fel de mesaje neuronale cu totul noi, în care se împleteau afectul și voliția; sentimentul de a fi atins și de a dori să atingi. — John, poți să-mi descrii durerile acestea? întrebă Margoulies. Din nou, vocea venea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
minute în urmă. Fapta, lucrul sau blestemul, căci putea fi interpretat foarte bine și așa, era într-adevăr grav. Undeva, într-o suburbie a orașului în care trăia el, EL!, cum îi plăcea de multe ori să-și denumească ego-ul exacerbat pe care îl impunea ori de câte ori avea ocazia în fața colegilor săi, în orașul pe care îl putea considera ca fiind al lui deci, apăruse un nou nume. Și era un nume special, Mircea era conștient de asta, pentru că pur și simplu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
-se cu intensitatea și profunzimea unui sentiment constant, ce nu putea fi calificat decât iubire. De cele mai multe ori, schița câte un mic gest, studiat, grațios, vaporos, nonșalant, și oglinda îi răspundea pe măsură: de dincolo gestul survenea dilatat, șarjat sau exacerbat, adesea încetinit. De data aceasta, chipul din oglindă îl privea surâzător, dar liniile aproape verticale de la colțurile gurii atârnau într-un rictus fals, ce ascundeau cumplitele dureri ce-i torturau coloana. Și a recunoscut, în acel rictus, zâmbetul afabil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fiecare astfel de ieșire făcea obiectul unor nopți agitate, vise și reverii, în care trupul inanimat și frigid al lui D. era implicat în cele mai senzuale și complexe dispoziții erotice. Și Tanti Eugenia se abandona total acestor stări din ce în ce mai exacerbate și nestăvilite. Atât că ele erau curmate brusc de vizita ce-o făcea duminica părintelui-confesional. Oprobriul și tonul punitiv ce răzbătea prin vocea de bariton a părintelui, flagelarea conștiinței ei vinovate, biciuirea fiecărei fibre ce a participat simbolic la păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
artei sau în cele ale vieții cotidiene (care se subordonează ele însele unui proces de culturație continuat), această energie așadar rămâne nefolosită în sensul care tocmai a fost clarificat: ea nu este în acest fel suprimată, ci este ca și exacerbată, afectul, modul său de prezentare fenomenologică irecuzabil, căpătând forma unei neliniști crescânde. Ea caută așadar să se elibereze, însă urmând de data aceasta căile pre-trasate de-a lungul cărora se obține ușurarea imediată. Efort zadarnic: afluxul de energie care nu
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Un jet argintiu de apă Împroșcă peretele și soba care Începu să sfârâie. Profesorul Încercă să se ridice socotind că o apropiere prudentă de ușă se impunea și că pretextul orei târzii era o scuză suficientă pentru a menaja suspiciunea exacerbată a domnului Brândușă. Spre disperarea sa Însă nu reuși decât o vagă Înălțare În ciuda faptului că Își mobilizase Întreaga voință. Blestemă În gând clipa când hotărâse să vină până la „Gostat” și se așeză cât mai bine pe ladă ca și cum, chipurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
care venea chiar din locul de unde o strânsese cu brutalitate, o duse cu gândul la eșarfa gri, care o împiedicase să descopere cine era cel care o tulburase și îi schimbase viața, lăsând în ea o dâră de parfum. Acuitatea exacerbată a unui simț (parfumul) te duce cu gândul la o scriere celebră, cu titlu omonim: Parfumul lui Patrick Suskind. De altfel, naratoarea are câteva secrete: absența unui spațiu ferm, tradițional (spațiul devine unul limită tocmai prin nedeterminare), predilecția pentru alb-negru
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
compunea un aer de dur fermecător, fără a lăsa vreodată garda jos. Mi-a urat bun-venit În biroul lui, apoi a intrat direct În subiect. M-a Întrebat despre copilăria lui Frank și dacă pe vremea aceea vădea o imaginație exacerbată. — Poate avea o Înclinație aparte spre fantazare? O copilărie cu probleme poate adesea să ducă la crearea de lumi imaginare. Fratele dumneavoastră era un copil singuratic, domnule Prentice? Stătea singur În timp ce dumneavoastră vă jucați cu băieții mai mari? — Nu, niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
-ului „etern” s-ar dovedi „cultivarea ideii de frumos În propria lui persoană”, superioritatea aristocratică a spiritului, adorarea distincției, simplitatea eleganței, originalitatea, plăcerea de a uimi și „orgolioasa satisfacție de a nu fi niciodată uimit”, un cult de sine Însuși exacerbat, spiritul de opoziție și revoltă, blazarea, răceala, refuzul trivialității, al vulgarității. Cu o rară intuiție (venită probabil din faptul că dandysmul nu e, pentru el, doar un obiect de analiză, ci și - până la un punct - un mod de a trăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
pulpă; ciorapi pe picior, subțiri ca foița; albituri fine, de batist, a căror strălucire sporește printr-un ac de aur, cu o stea sau un fluture În vârf. Acesta era costumul eroilor bon ton-ului renăscut”1. Așadar, un gust exacerbat al eleganței, o obsesie a propriei apariții pe scena mondenă, Întreținute și de atmosfera „dauritelor saloane”. Doamnele vremii, de Staël, Récamier, Tallien, opun stilului auster și viril (instaurat - cu nostalgia Romei Imperiale - de către republicani) farmecul budoarului. Efeminare, dulce trândăveală, arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
degenerare și agonie. Voluptatea lor supremă este să se simtă și să se proclame storși, depășiți de istorie, consumați În Întreaga lor ființă. Conștiința paralizantă a stărilor anormale Îi domină: sleirea vitalității Îi aruncă În artificial, senzualism și hedonism; individualismul exacerbat Îi transformă În cerebrali diletanți, anarhici, distructivi și cinici”2. Fișa clinică a acestui fenomen, realizată de Adrian Marino dintr-o perspectivă psihologizant-moralizatoare, este Întru totul elocventă. Revenind Însă la sfârșitul veacului al XIX-lea, să aducem un prim și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Delbourg-Delphis: „În transformarea brutală a peisajului ideologic apare totuși un nou dandysm, paralel cu cel neoclasic, care ar face să se reaprindă - dacă nu și-ar fi atins deja apogeul - melancolia acelor fashionables, transformând sentimentul neputinței În criză de conștiință, exacerbat și narcisic, cu atât mai intens cu cât oglinzile au dispărut. Pornind de aici, se suprapun două dandysme fără a se contrazice: dandysmul desperado al foamei de acțiune și un dandysm invers, un soi de libertinaj cu neantul”2. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care Adrian Marino le dedică biografiei sale, ne apare nu de puține ori suprapus imaginii dandy-ului „clasic”, Într-o ajustare balcanică dintre cele mai excentrice. Originile și statutul social (familie boierească, scăpătare, declasare, evadare În boemă), profilul psihologic (narcisism exacerbat, sentimentul de a fi unic și excepțional, deseori la limita patologicului, oroarea de vulgaritate și banalitate, de trivial și mediocru), precum și câteva „accidente biografice”, toate Îl Îndreptățesc pe Adrian Marino să-l situeze pe Macedonski Într-o linie care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În 1979 a epistolelor lui Mateiu Caragiale către doctorul Boicescu a fost o sursă de mare decepție. Între toți, cel mai afectat a părut, Își amintește Alexandru Paleologu 1, Nicolae Steinhardt, profund dezamăgit de cinismul „mărunt, dar ébonté”, de snobismul exacerbat al idolului său. Răzbate din paginile epistolarului o fire mai apropiată de lumea de jos a lui Gorică Pirgu decât de cea a aerienilor plini de grație Pantazi sau Pașadia. Un rafinat cu porniri de „pontagiu”, În veșnică alergare după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]