1,030 matches
-
națiunea „Miron Costin” de la Iași. Vivat! Și, ca orice nație care își respectă eul, împărțim și o istorie comună. Istoria unei trude a magisterilor și a ucenicilor lor, răsplătită de înțelegerea fenomenului istoric de către cei mai mulți dintre cei care ajung să exalte în fața unei diplome de absolvire. Asta ar fi în mare, Istoria Mare. Dar istoria mică este povestea unei discipline, a unei catedre sau a unor oameni? Sau e toate la un loc? Cred ca ultima variantă e cea mai sigură
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
de măsele a acestui om al „nefericirilor conjugate”<footnote Ștefan Cazimir, op. cit., p. 155. footnote> spre care râsul spectatorilor se îndreaptă cu îngăduință, cu compătimire. Comicul acestui personaj este dat de nemărginita lui încredere în teorii. Prin una din teorii exaltă puterea autosugestiei: „Vezi d-ta, pesemne, nu știu cum devine care va să zică de este al naturii lucru ceva, că măseaua, în intervalul de conversație, de frică trece...”. Legată tot de una din nefericirile lui (nevralgia) este și teoria magnetismului: „...durerea devine din măsea
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
atmosfera din romanele populare, râsul uriaș fiind dominanta care subordonează personajele și aventurile. Sub pretextul fantasticului și al fabulosului - elemente definitorii ale eposului popular - Rabelais introduce numeroase elemente satirice și de protest social, aspecte prin care corectează o viziune prea exaltată asupra lumii, oferind în schimb o concepție realistă despre umanitate, folosindu se de râsul sincer, popular, dar neiertător. Eroii săi sunt uriași pentru că sunt plămădiți din tradiția populară, dar mai cu seamă pentru că importanța ideilor pe care autorul are să ni
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
le mai putea opri, dezordini colosale, care năvălesc apoi asupra noastră cu forța implacabilă a catastrofelor naturale. Să ne purtăm deci bine ca să nu zdruncinăm un echilibru (creat cu trudă de civilizația noastră), între instincte și rațiune. Și să nu exaltăm puterea nici a instinctelor, nici a rațiunii, sau să le negăm pe rând. Arta nu ne plasează în afara luptei pentru obținerea acestei armonii la care aspirăm și care clipă de clipă este pusă în dezechilibru de expansiunea eului nostru, care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
idealiste, care nu mai au nici o legătură cu viața practică și care sânt chiar contrazise de aceasta. Ea s-a format într-o societate agrară cu o economie săracă: această societate era, în acel timp, o societate a penuriei. Cultura exalta deci un anumit număr de valori, cum ar fi spiritul de sacrificiu, renunțarea, sublimarea pasiunilor, eroismul, care erau justificate de contextul vieții. Astăzi, noi am ieșit din societatea agrară, trăim într-o societate industrială și tehnicistă, care este în tot
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
dorință curioasă: voiam să bucur și eu pe alții, la fel cum mi se întîmpla mie îndată ce deschideam o carte. Experiența însă s-a dovedit nefericită: în artă, ca și în viață, poți deveni ridicol. În această retragere totală și exaltat de inimitabilele întrulocări, sorbeam cuvintele cu voce tare. Trebuie să adaog că, în asemenea plăceri, nu mă potriveam cu nimeni. Tulburat de lectură, seara ieșeam pe străzile pavate cu bolovani. Din mahalale ajungeai ușor în centru. În calda atmosferă a
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
clasa a zecea care avea ureche muzicală, glas limpede și o chitară ieftină că-i putea Înlesni, prin Înaltele sale relații, Înregistrarea câtorva cântece la Casa Radio, după care ar fi lansat-o În lumea bună a muzicii. Gâsculița, fire exaltată de artistă, cu virginitatea demult pierdută și oarecum darnică față de diferiți hăndrălăi cu unghiile curate și cu aere de pricepuți În ale muzicii la modă, Încuviințase fără să se gândească prea mult, gândindu-se că va trece printr-o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de la o personalitate la alta fără ca măcar să înțelegem cine suntem. Azi sus, mâine jos; posomorâți și tăcuți dimineața, râzând și puși pe glume seara. Harry fusese trist când vorbise cu Tom, dar acum, că afacerea se punea pe picioare, era exaltat în discuția cu mine. Ni s-au adus cotletele, am trecut la o sticlă de vin roșu și apoi, în sfârșit, a venit și a doua revelație. Harry aproape că îmi spusese că pregătește o surpriză, dar, și dacă m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
drapele fluturând, În bătaia vântului, dacă sufla, sau, dacă nu, un ventilator electric așezat corespunzător Îi ținea locul, și dacă nici acesta nu era destul de puternic pentru ca stindardul să fluture bărbătește, obligându-l să producă acele pocnete de bici care exaltă atâta spiritele războinice, cel puțin făcea culorile patriei să se onduleze onorabil. Câteva persoane, ici și colo, șușoteau pe furiș că totul era o exagerare, o absurditate, că mai devreme sau mai târziu nu exista altă soluție decât să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
citatele de rigoare. Acum mă Întorceam și nu mai Înțelegeam cine și de partea cui era. Nu se mai vorbea de revoluție, se cita Dorința, cine se declara de stânga Îi menționa pe Nietzsche și pe Céline, revistele de dreapta exaltau revoluția din Lumea a Treia. M-am reîntors la Pilade, dar m-am simțit ca pe pământ străin. Rămânea biliardul, erau, mai mult sau mai puțin, aceiași pictori, dar se schimbase fauna tânără. Am aflat că unii dintre vechii clienți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că și marii oameni băteau câmpii, ca și el”. Povestii o experiență ciudată pe care o avusesem pe cheiul Senei, nu departe de Quai Saint-Michel. Intrasem Într-o librărie care, Încă de la cele două vitrine ale ei, așezate simetric, Își exalta schizofrenia. Într-o parte lucrări despre calculatoare și despre viitorul electronicii, iar În cealaltă parte numai științe oculte. Și Înăuntru la fel: Apple și Cabala. „Incredibil”, zise Belbo. „Evident”, zise Diotallevi. „Sau, cel puțin, tu ești ultimul care ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zemoasă ca o piersică, rubinie ca o zmeură, mă smulge din derularea istoriei personale vocea melodioasă a Adelinei. Într-adevăr, punctele ei forte sunt ochii, zulufii și glasul. Te fac să uiți de coșuri, de corpul deșirat și de preferința exaltată pentru un limbaj încărcat de epitete pestrițe. Mi-ar plăcea să am un soț și cincisprezece camere, mai adaugă ea, de teamă să nu se ascundă undeva în univers o fărâmă de liniște. Copii vreau să am mai târziu, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ofițerul remarcase fără îndoială epava în momentul în care Kane strigase de uimire. ― Da, o văd. Nu clar, dar suficient pentru a confirma opinia lui Kane. Este o astronavă, zise el exaltat. Atât cât putea ofițerul științific să fie de exaltat. N-am mai văzut așa ceva! Așteaptă puțin. Ash programă rapid o serie de întrebări pentru banca memorială. ― Nici Mama nu a văzut ceva asemănător, îi raportă lui Dallas. Este un tip complet necunoscut, care nu corespunde cu nimic din cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
săi de început. Și este grav tocmai de aceea : poate fi un început a ceva mult mai grav ! Au mai fost multe acte de segregare și discriminare. Acesta are însă ceva în plus. Domnul Cherecheș nu este un banal populist exaltat din categoria Vadim sau, mai recent, Dan Diaconescu. Nici un „ingenuu” care se trezește vorbind, din categoria Prigoană. Cherecheș este un manager inteligent și eficient, perfect coerent și consecvent în ceea ce face și care știe perfect să-și îmbrace pornirile rasiste
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
încremenit. Am stat așa mult timp și n-am cutezat atunci s-o sărut pe Maitreyi. Nu mai doream nimic, nu mai simțeam nevoia vreunui gest. Era o seninătate nefirească în sufletul meu, deși taina și miracolul din jur mă exaltase, mă narcotizase, mă răzvrătise. Nu știu cum s-a petrecut aceasta. Altă dată, am găsit o casă părăsită, ta marginea unui câmp de orez în care eu mă avântasem și mă întorsesem ud până aproape de genunchi. Am stat pe zidul ruinat al
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
satul lui, unde duce o viață de câine. Maitreyi nu se plângea adesea de pasiunea aceasta carnală, pe care o deșteaptă în bărbați, chiar apropiați ei prin sânge, și care o face să sufere atât, căci ar fi dorit să exalte altceva în oameni decât o simplă poftă de posesiune.) Mi-au trecut atunci prin fața ochilor și alte scene: Khokha, de pildă, cu care a întîrziat Maitreyi mult pe verandă, în întunerec, și a venit la masă turburată, iar băiatul nici
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și apoi ne luăm repede ochii de la el, imaginea sa, ca un disc auriu ne va rămâne (imagine consecutivă - pozitivă, negativă, apoi din nou pozitivă). Acest fenomen este datorat proceselor fotochimice din retină, reversibile și de durată. Două culori se exaltă reciproc Țfenomen de contrast), de exemplu petalele roșii de mac prin verdele ierbii. Contrastele dau viață și prospețime culorilor, iar cauza stă tot în fiziologia receptorilor retinei. Imaginile consecutive și contrastele atrag atenția asupra culorilor complementare (două culori spectrale care
Primii paşi în lumea fotografiei digitale by Florin Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91495_a_107361]
-
poate, nici o poliție din lume n-a tras asupra soarelui. Îmi rămânea poezia. Dar îmi rămânea, într-adevăr? De când începusem să mă închid în casă ca să-mi judec procesele, primăvara intrase, afară, bine, în drepturile ei. Numai că în loc să mă exalte ca altădată, primăvara mă umplea acum de revoltă. Ce valoare are să murmuri imnuri adresate soarelui când tăcerea însăși e ca o cobră? A iubi soarele când cobra se leagănă în jurul unui om care țipă e mai degrabă un fel de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
mână“ și că „sper că vom reuși să temperăm în timp această deviație generată, bineînțeles, de presiunea privată. Nu e cazul să demonizăm nici privatul, nici clădirea înaltă, dar există niște limite“. Păi tocmai aceste limite sunt, pe bună dreptate, exaltate de acel limbaj gazetăresc taxat drept „incultură“ și „neînțelegere“ de dl Negoescu. Dacă se mai lasă câțiva ani liber tatea PUZ-urilor, care, într-un haos bine organizat, calcă-n picioare tradiția Locului în numele Nimicului transnațional, n-o să mai avem
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
că între 1969 și 1975 a existat vreun tânăr amator de muzică pop, în România, care să nu se fi numărat printre ascultătorii săi“. Nu doar pop, ci și rock, folk, jazz. Eram cu sutele de mii. Curați și frenetici, exaltați de Phoenix, Sideral, Sfinx, Roșu și Negru, bovarizând demențial cu gândul la festivalurile de la Woodstock și Isle of Wight, leșinând la Je t’aime, moi non plus, împărțindu-ne feroce între iubitorii de Beatles și cei de Rolling Stones, plângând
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
botul calului și vernisaje pe picior, nopți sibaritice, năprasnice pentru ficat... Și lume! Lume, monșer, de te apucă amețeala. Auzind, însă, tema - plăcerile vieții - și felia ce mi revine (plăcerea lecturii), ursul și-a dezdoit încrâncenarea. Într-o vreme care exaltă neplăcerea, urâciunile, disforia, minimalismul alterant și tot ce înseamnă deviație de la (vechea) normalitate, într-o lume care cultivă nevrozele, depresia, catastrofismul, cu guvernări și mass-media care te vor idiot în adolescență, grobian la maturitate și mort în ziua pensionării, apoi
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ca John Lennon: „Power to the people!“ Exact aici a intervenit salutar Radu Soviani: să evităm confuzia între bogați și bogătași ! Dacă am înțeles bine, cam ca între „adevărații Arnoteni“ și acei nouveaux riches care-l agresau pe Ghepardul Molina exaltându-i social pe Dinu Păturici. Corect. Am asimilat imediat nuanța. Suntem în așa hal invadați de mârlănia îmbogățiților peste noapte, sufocați de grobianism, calibanism, țoape mediatice, vrăjitoare miliardare, mahări șucari, șuți ciufuți, mardeiași, gabori mânjiți, gagicari, ciorditori, mingicari aroganți, cămă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
inimii bine-cunoscuta formulă de lehamite a adolescenței de azi: „Mă lași?!?“ Sigur că-ți vine să fugi ca de frica morții prefigurând reacția de silă & milă a hoardei de hormoni fără zăbală în fața cărora tombatera ce ești se-ncumetă să exalte virtuțile unei „lumi ce nu mai este“, a unei voințe „care-a murit de mult“, a unui timp care-ți ridică-n urmă ziduri de-ntuneric. Dar ia să vezi, peste doar câteva momente, cum anestezia își face efectul. Vă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
arunce de pe stânca de deasupra izvorului Castalia? Poate că nu există un mijloc mai bun pentru a ascunde un mister decât acela de a discuta despre el. Dar autorii pe care i-am consultat se împărțeau în două categorii. Unii exaltau misterul oracolului, fără să lămurească nimic. Alții îl persiflau, de asemenea fără să lămurească nimic. Nu m-au luminat nici ironiile pe seama mediocrității hexametrilor inspirați de zeul poeziei preoților săi și cu atât mai puțin ale altora, care luau totul
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
scutind Europa de o catastrofă și mai mare: compromiterea valorilor antice. Totul a fost pus pe seama barbarilor, iar după o mie de ani, colindând străzile Romei, Rafael a putut visa liniștit să-i restaureze vechea grandoare. Renașterea uitase de crime, exalta, entuziasmată, vestigiile de marmură, statuile și manuscrisele; uitase de Nero și de concertele date de el prin Grecia, se gândea numai la Vitruviu, la Cicero și la zeii preluați din Olimp. Renașterea a fost, practic, un dar al barbarilor. De
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]