1,814 matches
-
și alte erezii precum feminismul (intuit de Nietzsche, care, de aceea, a fost acuzat de "misoginism") și mitul celui de al treilea sex, care se vrea întemeietor al unei noi civilizații, de tip "gay". Toate, însă, duc la kitsch prin exaltarea pasiunii sau a optimismului rațiunii. Denis de Rougemont observă că orientalii au evitat extremele de tip kitsch, iubirea ca agapè conturându-se deplin în creștinismul răsăritean: Nu găsim în creștinismul ortodox nici iluzii, nici optimism omenesc"438. Cât de departe
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Refracții, 76-86; Șerban, Ispita, 120-127; Zaciu, Lancea, 9-24; Doinaș, Lectura, 154-159; Cristea, Faptul, 42-49; Lit. rom. cont., I, 207-210; Sângeorzan, Conversații, 158-162; Paleologu, Ipoteze, 267-273; Tomuș, Mișcarea, 79-82, 180-182; Martin, Paranteze, 53-55; N. Steinhardt, Geo Bogza - un poet al Efectelor, Exaltării, Grandiosului, Solemnității, Exuberanței și Patetismului, București, 1982; Cândroveanu, Printre poeți, 13-20; Doru Scărlătescu, Geo Bogza, București, 1983; Ștefănescu, Dialog, 146-153; Leonte, Prozatori, I, 93-101, II, 23-31; Titel, Cehov, 139-142; Flămând, Intimitatea, 88-96; Ungureanu, Proza rom., I, 154-177; Iorgulescu, Prezent, 170-173
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
destinase „Doamna Prefect”, el începe să redacteze teza la Limba franceză care nu va putea fi uitată! Dar atunci când s-a anunțat că au mai rămas zece minute până la sfârșitul examenului, el abia reușise să termine introducerea: în starea de exaltare în care se afla a uitat cum trece timpul. În aceeași secundă și-a dat seama că a eșuat. Eșecul va antrena o teribilă prăbușire, în care patologia psihosomatică închide cercul: câteva săptămâni mai târziu, simțindu-se mizerabil după acest
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
separare sau, mai precis, acest „travaliu de renunțare” se exprimă prin intermediul crizelor lacrimogene, a momentelor de proastă dispoziție, de repliere spre sine însuși cu sentimente de vid și de plictiseală care succed altor perioade de excitare, de jubilație sau de exaltare. Astfel, adolescentul trebuie să se confrunte cu oscilații neîntrerupte ale dispoziției sale și putem defini această perioadă ca fiind aceea a unei veritabile disfuncții fiziologice a timiei, ceea ce noi vom numi: disforie pubertară”. În afara manifestărilor clinice amintite mai sus, semnele
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
semiologic ca fiind stări depresive grave cu manifestări psihotice (vezi cazul Michel, p. 61, Paul p. 69, Irène p. 119, Mariette p. 178 în Cahn, 1991). În numeroase cazuri raportate de acest autor se observă trecerea de la o stare de exaltare la faze de repliere sau de depresie (sub acțiunea, între altele, a neurolepticelor) sau invers, apariția unei stări de excitație sau de stare maniacală după o fază depresivă. Autorul acordă în mod sigur o poziție privilegiată unui travaliu de reflexie
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
o adolescentă de 17 ani și jumătate este de asemenea foarte evocatoare în diagnosticare unei erotomanii și a bipolarității. Temele delirante sunt erotice, de iubire, focalizate asupra unui adolescent deosebit. Unele mecanisme halucinatorii cenestezice se regăsesc în acest context de exaltare sexuală. Dispoziția este de asemenea exaltată, euforică, fiind înlocuită uneori de o tematică depresivă. Debutul a fost brutal. Pe de altă parte, simptomatologia actuală a fost precedată, se pare, de o perioadă de aproximativ un an marcată de o disforie
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
ȘI TULBURARE BIPOLARĂ După prima descriere a lui Magnan a „delirului polimorf al degeneraților” care va deveni „puseu delirant acut”, toți autorii a scos în evidență dimensiunea timică asociată foarte regulat tulburării manifestată când ca o depresie, când ca o exaltare maniacală. În ciuda acestui punct de vedere, tradiția terapeutică a fost - și rămâne prea adesea încă - de a privilegia în mod sistematic o abordare axată pe ipoteza psihotică (fie că vom numi această ipoteză: „pericol de schizofrenie”, într-o preocupare nosografică
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
SCHIZOFRENIA ȘI EPISOADELE PSIHOTICE ACUTE Mai rar, tentativa de suicid poate să apară într-un context psihotic, fie că este vorba despre un act impus (automatism mental), de o tentativă de a scăpa de o angoasă intensă, sau de o exaltare delirantă cu sentiment de invulnerabilitate. ALAIN - TENTATIVĂ DE SUICID, DEPRESIE ȘI HOMOSEXUALITATE Alain, 16 ani, se prezintă la consultație pentru tentativă de suicid prin intoxicație cu medicamente (a luat o cantitate limitată din anxioliticile mamei). Se constată un context depresiv
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
la o stare maniacală sau hipomaniacală. Constatarea unui astfel de viraj sub tratament antidepresiv este foarte elocventă (Carlson și Strober, 1982). Mai puțin evidentă, dar probabil mai frecventă, este situația clinică în care sunt asociate manifestări delirante dominate de expansiune, exaltare, putere nelimitată, convingere erotomaniacală, o filiație excepțională etc., manifestări comportamentale oscilând între momente de excitare, de iritabilitate și faze de retragere, în sfârșit manifestări timice în care domină adesea o notă de anxietate și de culpabilitate. Aceste „stări mixte” sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
exterior. Inspirația poate fi aflată într-o figură a limbajului, în poemul altui scriitor, într-un sistem de gândire preexistent etc. În actul inspirației (în ambele sensuri - ca moment receptor al exteriorului, ca încorporare a alterității și ca stare de exaltare în care daimonul personal hotărăște forma de expresie), celălalt sau Cel-cu-totul-altul (Das ganz Andere), filtrat de spiritul poetului, devine ego. Expirat, el devine alter ego, contemplat cu o detașare de sine neobișnuită, cu răceala celui care se recunoaște și se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
sale opere, redevenită aulic generalizatoare prin ridicarea din nou, la alegorie (Lamentația VIII). La antipod se situează cei o sută de Psalmi publicați în 1997, dar scriși, probabil, de-a lungul întregii vieți, semne ale unei căutări cu momente de exaltare, de revoltă, de rar extaz, de continue întrebări legate de rostul ființei muritoare, în care Dumnezeu își oglindește chipul. Familia spirituală în care se situează poetul este hotărât cea patronată de Tudor Arghezi, unii psalmi părând chiar variațiuni pe tema
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]
-
Gândirea” din prima fază (în speță de Lucian Blaga). Așadar, el acordă prioritate elementului originar, arhaic, ca factor regenerator și de autenticitate, cultivând tentația vieții primitive, exuberanța vitalistă trăită cu ardoare și frenezie. „Revărsarea” în natură, voluptatea cufundării în biologic, exaltarea instinctelor vitale vin dintr-o arzătoare dorință de plenitudine, de conectare la ritmurile eterne ale vieții. Sensul complex al tradiției transpare în mai multe straturi. Matricea geografică este evocată cu venerație în largi tablouri ale împrejurimilor satului, ale câmpurilor și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286287_a_287616]
-
vede În reeducarea de la Aiud o „umanizare a pușcăriei”41: deținuții primesc lenjerie de pat, nu mai sunt numiți „bandiți”, li se dau cărți, ziare, văd filme, li se vorbește politicos etc. Mărturia e din când În când pigmentată de exaltări de tipul: „Vitejia este esența omului comunist”; sunt lăudate, de asemenea, „comunismul umanist” poststalinist și „morala comunistă”, văzută ca un hibrid Între Înțelepciunea greco-romană și cea țărănească autohtonă, drept care mărturisitorul Își face o „autocritică necruțătoare”42! Pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
cheie evagriano-pontică Hyperion suferă de următoarele maladii: nu cunoaște Înfrînarea enkrateia, nu are liniștea sufletului hesychia, nu are răbdare hypomone, vrea să ajungă muritor cu orice chip, Îl Încearcă slava deșartă kenodoxia, ieșirea din sine extasis phrenon care-i aduce exaltarea. Astfel, urmînd o relaționare evagriană putem spune că magul are În momentul alegerii drumului său următoarea constituție energetică: o minte rătăcită nous planomenon -, o poftă Încinsă epithymian ekphlogoumenen și o parte pătimașă agitată-thymon kykomenon-. Luceafărul eminescian. O interpretare transeontică. Scurtă
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
fracțiune condusă de I. C. Brătianu și de C. A. Rosetti. Tinerii colaboratori - poetul I. Cătina, C. I. Arion, Gh. Bacaloglu, Barbu G. Gănescu, V. Boerescu, G. Vernescu și I. Ionescu de la Brad - își redactau articolele sub imperiul unei stări de exaltare patriotică și revoluționară. Îndemnurile la lupta, care se succedă număr de număr, adresate către „frații români” „din toate clasele”, reflectă ceva din febrilitatea acelor zile. Sinceritatea sentimentelor compensează, în parte, emfaza tonului și indecizia stilistica, dar nu poate ascunde o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289056_a_290385]
-
Ploiești, Oradea și Bârlad. Mai semnează C. Teișanu, C. Tudor. Lirica lui Ș. urmează același traseu în majoritatea cărților: o tematică angajată, o viziune optimistă. În Cuvinte pentru mâine se văd cu ușurință atitudinile preferate: angajamentul social-politic, elogierea ființei umane, exaltarea valorilor etice durabile. Versurile de început, cu o structură simplă, câștigă o oarecare viabilitate prin implicarea și entuziasmul autorului. Atmosfera luminoasă a fost pusă de critică pe seama spontaneității juvenile, Ș. fiind considerat un poet care respinge prețiozitatea, poza și care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289635_a_290964]
-
bolnavului. Boreel (cit. de Cucu) enumeră trei caracteristici ale acestor bolnavi: - exagerarea simptomelor bolii și diminuarea efectelor favorabile ale tratamentului; -dispoziția pesimistă, legată în special de mersul bolii; -agravarea nejustificată a bolii (mai ales când bolnavii se știu observați). 2. Exaltarea eului Delay și Pichot consideră boala ca pe o sursă de satisfacție orgolioasă care poate duce la exacerbarea unor trăsături primitive narcisiste ale acestuia, mai ales în cazul unui stat social inferior și al unui nivel intelectual redus. 3. Contagiunea
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
slab vs. sentiment de sine puternic, tensiune ergică slabă vs. tensiune ergică ridicată. Test P. A. (Personalități accentuate) Testul cuprinde 88 de întrebări, formând 10 grupe, (I-X), fiecare grupă urmărind explorativ trăsăturile accentuate: demonstrativitatea, hiperexactitatea, hiperperseverența, nestăpânirea, hipertimia, distonia, ciclotimia, exaltarea, anxietatea, emotivitatea. TEST P.A. „PERSONALITĂȚI ACCENTUATE” Instrucțiuni Citiți, cu multă atenție, fiecare întrebare și răspundeți subliniind pe foaia de răspuns DA sau NU. Chestionarul de personalitate S.P.100. Este un chestionar multifazic care analizează zece dimensiuni relevante atât pentru personalitatea
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
uzul credincioșilor, textele sacre oferind interpretarea care justifică, din punct de vedere religios, violența. Serge Moscovici observa, pornind de la aprecierile părintelui psihologiei mulțimilor, Gustave Le Bon, care socotea că toate credințele mulțimii au o formă religioasă, ca intensitatea credinței și exaltarea sentimentelor, tendința de a-i socoti dușmani pe aceia care le refuză și prieteni pe cei care le împărtășesc, sacrificiile de vieți omenești cerute și obținute de toți marii fondatori ai celor mai vaste credințe și caracterul cvasi-divin cu care
by Gabriel Toma [Corola-publishinghouse/Science/1082_a_2590]
-
toate acestea sunt o iluzie, înseamnă că iluzia însăși este calea și adevărul.” O temă inițial obsedantă, cea a deșertăciunii - de sorginte biblică, dar și cu imagini din eminescianul Memento mori -, este convertită cu timpul din apatie și insensibilitate în exaltarea sublimului conștiinței în sens pascalian - „trestie bătută de vânt”; poetul crede în iubirea care „apropie ceea ce spiritul nu cutează” și, mai presus de orice, trudește răbdător și tenace să încredințeze că prin poezie cuvântul poate să-și redobândească funcția creatoare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
Jules Michelet), exprimă „o lirică «a câiniei»” (G. Călinescu), evocând câteva din momentele scurtei existențe a micului animal și durerea la dispariția prietenului patruped. Poetul procedează la antropomorfizarea câinelui, transformat în „interlocutor” tăcut, de fapt în rezonator al unor angoase, exaltări și gânduri proprii cu accente vitaliste, în simbol al ingenuității sufletești. G. Călinescu a opinat că punctul de plecare al ciclului de poeme ar fi fost poemul lui Ion Barbu despre „răpusul câine Fox”, ceea ce pare o exagerare. Barbiene sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288870_a_290199]
-
un citadinism alienant și fermecător deopotrivă, apoi clișeele suprarealiste, apetitul pentru mecanisme, spiritul publicitar, strălucirile cibernetice, manifestările „psihedelice” ca în textele Beatles-ilor, rockul, poza erotică dezabuzată, euforiile alcoolice, deprecierea lumii-kitsch, robotizarea atitudinală, alintările eului narcisiac, autoipostaziindu-se efervescent ca înger damnat, exaltarea ereziei și sensibilitatea ultragiată - sunt notele dominante ale debutului: „Aceleași nopți cu pisicile deschizând cutiile de conserve/în întunericul tandru al lăzilor cu gunoi./ Clack, din palme,/clack, clack/la moara fericită a odihnei./ Încercăm să fim oameni - balanțe comerciale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
fapt devine și mai clar dacă avem în vedere ideea lui Joseph Anthony Wittreich, Jr., potrivit căreia acțiunile unui profet nu sunt aleatorii, ci fac parte dintr-o retorica elaborată, gândită cu scopul de a elevă publicul: "Dedicat instruirii intelectului, exaltării și purificării tuturor facultăților sale, profetul utilizează o serie de strategii menite să deschidă ușile percepției, învățându-i pe oameni sa vada nu cu (subl. în text, n.m.), ci prin (subl. în text, n.m.) ochi" (1979, p. 26). Poezia lui
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
care intervine în mod obișnuit între intenție și materializare. (b) Compunerea este involuntara și automată; apare și dispare după bunul plac, independent de voință poetului. (c) Pe parcursul elaborării, poetul simte o emoție intensă, descrisă, de obicei, ca o stare de exaltare și de beatitudine, dar evocata ocazional drept chinuitoare și dureroasă în fazele sale inițiale, desi urmată de un sentiment de eliberare fericită și de liniștire. (d) Opera încheiată îi este atat de nefamiliară și de surprinzătoare poetului, încât îi pare
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și erau cei mai romanizați dintre germani. în acest nou context social și politic, creștinismul trebuie să fie conștient de noua situație, iar reacția la noile condiții este, de obicei, vivace și inovatoare (cu excepția cîte unui literat pedant, înțepenit în exaltarea trecutului). Astfel, în urma marilor migrații barbare care s-au succedat începînd cu 406, imperiul a pierdut progresiv Britannia (niciodată romanizată total), Spania, unde s-au stabilit suabii și apoi vizigoții (ultimii devastaseră Italia în 410 și se stabiliseră la început
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]