881 matches
-
mai mare a prințului pentru localitate și vindecare. Sentimentele lui pentru Elena nu aveau nevoie de imboldul prezenței. Existența efectivă a lui și a Elenei era un obstacol pentru avinturile lui imateriale, înlăturate acum de distanță. De aceea cuvintele lui exaltate nu exprimau dorința unei revederi imediate. "Mă simt un om nou, un copil! Sunt beat de aer curat, voi fi în curând sănătos și fericit!" Sau: "Zbor! Sunt o pasăre! Sunt lângă Dumneavoastră, dar am răbdare. Totul e luminos . Altă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
O telegramă pentru doamna! Cu ochii congestionați în ziua aceea, Drăgănescu îl fulgeră, apostrof îndu-1: - Nu știi unde trebuie pusă corespondența doamnei? - Din Elveția! cuteză cellalt. în adevăr, Maxențiu își declarase la Leysins două domicilii, prin una din acele fantezii exaltate, corectată de mențiunea tristă și prevăzătoare "în caz de accident". La vreun accident de bob-sleigh se va fi gândit sărmanul, sau totuși știa că moare? -• A! ... Așa! ... se potoli Drăgănescu, dar începură ciocăneli noi subt coastă. Era acum și el
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Pretindea că fericirea nu există decât după ce ai pierdut-o. Mi se părea ciudată, de pe altă lume, dar, cum ajunsesem să fiu dependent de ea și fizic, mă atrăgea în aceeași măsură în care, câteodată, mă exaspera. Avea o imaginație exaltată, fierbinte și-mi era cu neputință să-mi dau seama cât adevăr conțineau poveștile pe care mi le spunea. Obișnuia să repete că modul cel mai sigur de a scăpa de o ispită e de a-i ceda, însă, de câte ori
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu mai au nimic din porozitatea și aroma caldă, de rume guș uscat, a paginilor vechi, de atâtea ori răsfoite. Așa încât Impudica moarte, cea adevărată, mai tră iește doar în noi, cei din generația mea, cărora ne-a incendiat, îndurerat, exaltat și înveninat cândva adolescența. Marele Sincu Pe la sfârșitul anilor ’70 m-am înscris și eu, ca tot studentul snob și cu o imagine de sine exagerată, la cursul special de semio tică pe care-l ținea fai mosul Alexandru Sincu
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
faptul că aceiași oameni care păreau să fi crezut în mine înainte să fac copii nu-mi mai dădeau acum nicio șansă, deși scriam în continuare, cam în același ritm, cronici și eseuri. La celălalt pol aveam parte de reacții exaltat pozitive „vaaai, draga mea, nu știu cum reușești să și scrii, să crești și copii!“ - la fel de uluitoare pentru mine, care nu simțisem că ar fi fost nevoie de un curaj ieșit din comun sau de cine știe ce măiestrie pentru a împlini niște necesități
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
că eu aveam vreo treabă acolo numai însoțit de David și de Doctor Schneiderhahn, că vroiam cumva să păstrez locul curat pînă ne-am fi reunit pentru a continua misiunea pe care ceva sau cineva ne-o încredințase. Da, sună exaltat, dar în felul acesta gîndeam la vremea aceea. Serile erau cele mai grele. Mi-am cumpărat o pereche nouă de pantofi de tenis și alergam cu ei de-a lungul rîului, afară din oraș, ca să-mi păstrez condiția fizică, trecînd
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
altceva pot avea parte? Clienții sosiseră unul după altul iar cafeneaua era aproape plină. Sludden era mai nonșalant decît în momentul în care începuse conversația. Momentele palpitante fac viața să merite să fie trăită, momentele în care omul se simte exaltat și stăpîn pe situație, zise el cu nepăsare. Le putem obține din droguri, fărădelegi și jocuri de noroc, dar prețul este destul de mare. Putem ajunge la ele cultivînd un interes particular, ca sportul, muzica sau religia. Te interesează ceva anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
baie în mare, care m-a înviorat de-a binelea, după care m-am dus să-l caut pe Dinu. În definitiv, ideea Moașei nu era deloc rea. Tot nu fusesem eu niciodată în cătun. Îl cunoșteam numai din poveștile exaltate ale bătrânilor, cărora le străluceau ochii când vorbeau despre acea mică așezare de pescari, de dincolo de baltă, ca despre un paradis interzis. Dar Dinu mi-a spus că abia după-amiază, când se mai debarasa de treburi, putea să meargă cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
le-au trăit, îngrozitoarele zile de ciumă nu apar ca niște mari flăcări somptuoase și pline de cruzime, ci mai ales asemenea unui interminabil mers târșit care strivește totul în calea lui. Nu, ciuma nu avea nici o legătură cu imaginile exaltate care îl urmăriseră pe doctorul Rieux la începutul epidemiei. Ea era mai întâi o administrație prudentă și impecabilă, funcționând bine. Și de aceea, în paranteză fie spus, pentru a nu trăda nimic și mai ales pentru a nu se trăda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
degetele și, cu o îmbrățișare, de parcă ar strânge holdele, ridică de la pământ toate culorile care sunt pe lume. Ce părea unic este plural, ce este plural va fi și mai mult. Nu e, totuși, mai puțin adevărat că, în fulgurația exaltată a unui singur ton, sau în modulația lui muzicală, sunt vii și prezente toate celelalte, atât tonurile culorilor care au nume cât și tonurile celor care încă îl așteaptă, la fel cum o întindere ce pare netedă poate acoperi, manifestându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
baie în mare, care m-a înviorat de-a binelea, după care m-am dus să-l caut pe Dinu. În definitiv, ideea Moașei nu era deloc rea. Tot nu fusesem eu niciodată în cătun. Îl cunoșteam numai din poveștile exaltate ale bătrânilor, cărora le străluceau ochii când vorbeau despre acea mică așezare de pescari, de dincolo de baltă, ca despre un paradis interzis. Dar Dinu mi-a spus că abia după-amiază, când se mai debarasa de treburi, putea să meargă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Am citat unele dintre nenumăratele broșuri care apăruseră pe tema asta, cele cu care mă delectasem În noaptea aceea la Salvador cu Amparo. „Probabil că printre toți ăștia e vreunul care știe ceva; dar se pierde Într-o pletoră de exaltați, de entuziaști care iau manifestele În mod literal, poate și de provocatori care Încearcă să Împiedice operația, de Încurcă-lume... Englezii Încearcă să intervină În dezbatere, să pună lucrurile la locul lor; nu e o Întâmplare că Robert Fludd, alt templier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-o: Rozacruceenii erau o invenție a iezuiților! „Postel murind“, propuneam eu, „iezuiții - ageri cum sunt - au prevăzut matematic confuzia calendarelor și au hotărât să ia inițiativa. Pun pe picioare mistificarea roza-cruceană, calculează exact ceea ce avea să se Întâmple. Printre atâția exaltați care Înghit momeala, cineva din nucleele autentice, luat prin surprindere, iese În față. În cazul ăsta, ți-nchipui cât s-a mâniat Bacon: Fludd, imbecilule, nu puteai să-ți ții gura? Dar, domnule viconte, My Lord, aceia par să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
găsit că pentru denier sau dinarium se foloseau semne ciudate, unul care pare un delta și altul un teta, un fel de cerc deschis În stânga. Scrie-l greșit și În grabă, așa cum scrie un biet negustor, și iată că un exaltat ca acest colonel Îl poate lua drept un a, pentru că citise el undeva povestea cu cei o sută douăzeci ani, tu știi mai bine că putea s-o citească În orice povestire despre adepții Rozei-Cruce, el voia să găsească ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Beautrelet În finalul lui Aiguille Creuse: „În unele momente, puterea mea mă face să mi se-nvârte capul. Sunt beat de forță și de autoritate“. „Haide, dragă prietene“, zisese Agliè, „și dacă dumneata oi fi dat crezare fanteziilor unui exaltat? Ești sigur că textul acela e autentic? De ce nu te Încrezi În experiența mea În lucruri de felul ăsta? Dacă ai ști câte revelații de-astea am avut În viața mea și, În lipsă de alt merit, Îl am cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
proclama posterul uriaș lipit pe cel mai mare panou din Woodbury, POT FI O COMOARĂ PENTRU ALTCINEVA. OFERĂ-LE LA SCHIMB PE GRATIS ÎN PRIMUL NUMĂR DIN FAIR EXCHANGE, ZIARUL LOCAL CARE ÎȚI POATE ADUCE PROFIT. Fran aștepta la semafor, exaltată și epuizată, sperând din tot sufletul că riscul pe care și-l asumase cumpărând acel spațiu publicitar și, mai mult chiar, hotărând, în pofida sfaturilor tuturor, să ofere anunțuri gratuite în primul număr, avea să dea roade. Oamenii cu finanțele spuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care a oferit (mult mai mult, desigur, decît anemicele cenacluri macedonskiene) o atmosferă de efervescență intelectuală, de curiozitate artistică bine orientată, propice afirmării și expansiunii adevăratelor talente, valorilor expresive moderne și originale”, scrie Theodor Enescu (op. cit. p. 29). Deși cam exaltate, afirmațiile cuprind o bună doză de adevăr. Schimbînd ce e de schimbat - și sînt multe de schimbat! - am putea compara influența informală/catalitică a lui Bogdan-Pitești cu cea exercitată asupra tinerei generații din anii ’30 de către Nae Ionescu, și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de mijloace de popularizare pe care le folosim, mijloace ce vor servi la crearea unei reciprocități de valori locale”. Într-un articol din numărul 12, Ilarie Voronca aduce însă și un vibrant elogiu limbii române, pe care - ușor naiv și exaltat - o consideră cea mai aptă să exprime sensibilitatea poetică (ultra)modernă: „Din toate limbile europene, limba românească mi se pare cea mai adînc înzestrată cu un material sensibil sufletului actual. Esențialmente poetică. (...) Ce imbecil a spus că literatura și arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
independența lor ca popor ce a primit cu voioșie botezul modernismului. Acolo ai impresia că acest spirit nou este acela oficial și că toate forțele națiunei sprijinesc dezvoltarea și înflorirea lui”... Nota în cauză este, de altfel, plină de epitete exaltate: „Jiri Kroha profesor al politehnicei din Brno publică o revistă luxoasă cu totul dedicată ultimelor evenimente arhitectonice din lume. Ilustrații după construcții minunate de Kroha, Wiesner, Bohuslav Fuchs, Ghinzburg Vladimirov și alții. Dar cea mai expresivă putere și de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
dedicată știrilor din teatru, se războiește însă constant cu „spectre hidoase” ca A. de Herz, Mircea Rădulescu, Mihail Sorbul, Victor Eftimiu sau Camil Petrescu, ultimii doi - colaboratori sporadici la Contimporanul. În numărul 3, Mihail Cosma semnează un articol nebulos și exaltat, în care pledează, în termeni marinettiști, cauza unui teatru nou („Vrem scena-bord în pană de motor” etc). Sînt semnalate entuziast montări ale Teatrului Sidoli din Cernăuți cu D-ra Iulia de Strindberg și „succese” ale Didei Solomon la Iași și Botoșani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
beția, cu poezia lui, într-un cuvînt, fac din seria de imnuri înălțate în Ulise un tot prețios care va conta și’n cariera poetică a dlui Voronca și noua lirică românească”. Elogiile care urmează devin ele însele „poetice” și exaltate, nu însă fără un bemol de final recomandînd cumințirea, întoarcerea la tradiție: „Cu versuri din acestea - și poemul tot abundă (...) Ulise al dlui Voronca va scăpa cu siguranță de tentațiile modelor actuale (dintre cari lipsa de capitale și a punctuației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
comentatorului, „cel de-al doilea moment al suitei panteiste”: „Ceea ce acolo se desfășura și creștea din glia fertilă a întunericului (...) aici se înalță sub clopotul de azur al luminii, ca un heliotropism propriu vulturilor și poemelor fie profetice, fie numai exaltate”. Sînt enumerate apoi cîteva dintre însușirile acestei mature „poezii de compoziție”, „cosmice” și imagiste. Criticul remarcă suflul umanitar și profetic de sursă whitmaniană („elan cosmic, arborescență imagistă și pînă și briza cînd expansivă și cînd potolită a imnurilor de extensie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
niște ființe vărsate în univers” prin tuburi de comunicație, plămădiți „din același material ca și visele”, deși altminteri au „ceva sacadat, mecanic, de robot”. „Nu știu cine în literatura universală a simțit mai puternic dorul de a se elibera de gravitație”, adaugă exaltat Sorescu, remarcînd nevoia personajului Stamate de a „fecunda misterul” prin contrabalansarea atracției legilor cerești. Autorul subliniază, de asemenea, „chintesențializarea” romanescă a „paginilor bizare”, caracterul lor „mitologic” și „tragic”, de fabule perverse, antievoluționismul (v. oamenii care „se urcă în maimuță, abrutizați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
extrase critice despre Urmuz se încheie — simbolic — cu deja citatul pasaj al lui Edgar Papu din volumul Din clasicii noștri..., în care sugerează caracterul „protocronic” al avangardei autohtone... Prefața lui Constantin Crișan („Urmuz și palingenezia literaturii”) este un discurs hagiografic exaltat, un „omagiu” speculînd - la modul liric - pe marginea relației național - universal și a „genialității” lui Urmuz. Autorul își începe sub formă de „basm” textul despre eroul său: „A fost și rămîne — dar era cît pe ce să treacă neobservat. Uriașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
-i mamei o gogoașă, pentru a putea merge la concert, la patinoarul Marino. Cinci mii de nebuni extaziați, un sabat ce stârnise un vacarm imens: după concert Îl arestaseră chiar pe genialul Marilyn, sub acuzația că ar fi influențat trei exaltați să comită o crimă. Valentina Îi servise Emmei o gogoașă enormă, căci altfel mama n-ar fi lăsat-o să meargă la concert, sau ar fi pretins să meargă și ea. Dar astfel, mama nu-i spunea nimic, pentru că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]