782 matches
-
cum stăpânirea de sine îi scapă printre degete, dar nu-i păsa. — Deci asta-i compasiunea medic-pacient, spuse ea cu voce tare. Lucrurile trebuia să iasă la iveală, pentru binele ei și al tuturor. Calmul profesional al acestui om o exaspera. De ce s-o mai fi deranjat să vină aici, dacă avea de gând să facă una ca asta? Se ducea acasă la familia lui, la soția lui. Dacă ar fi intrat pe ușă, iar soția lui nu l-ar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
întrebările mele. - Da? Ea-și reținu respirația, cu ochii căscați, cu buzele întredeschise. - Ai vreo imagine a faptelor mele viitoare? - Ce văd că vei face, zise Leej, nu are nici un sens. Nu-mi spune nimic. - Dar ce anume este? Era exasperat. - Trebuie să știu. - Dacă ți-aș spune ar interveni un nou factor și va schimba viitorul. - Dar poate că ar trebui schimbat. - Nu. Făcu un semn de negare. - Apoi, totul se încurcă. Îmi dă speranțe. Gosseyn se abținu cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Totuși, pacienta de aici își alimentează cu atîta energie disperarea, că uneori mi-am făcut speranțe. Nu este muzicală, dar eu, muzicianul, m-am coborît pînă la terapia verbală și i-am vorbit ca un critic vulgar, și m-a exasperat într-atît, că m-am hotărît s-o dau pe mîna unui catalizator. Dar o s-o dăm pe mîna lui Lanark. Un radio făcu pling-plong. Ozenfant luă aparatul din buzunarul vestei și apăsă pe buton. O voce anunța că pacientul doisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întrebările mele. - Da? Ea-și reținu respirația, cu ochii căscați, cu buzele întredeschise. - Ai vreo imagine a faptelor mele viitoare? - Ce văd că vei face, zise Leej, nu are nici un sens. Nu-mi spune nimic. - Dar ce anume este? Era exasperat. - Trebuie să știu. - Dacă ți-aș spune ar interveni un nou factor și va schimba viitorul. - Dar poate că ar trebui schimbat. - Nu. Făcu un semn de negare. - Apoi, totul se încurcă. Îmi dă speranțe. Gosseyn se abținu cu greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
noastre. Conflictul a izbucnit până la urmă cu toată puterea. Întreaga iubire de care aș fi fost capabil s-a mutat în dorința ca tata să mă deteste. Nu trecea o zi fără să-i înveninez viața și fără să-l exasperez. Cred că am fost pentru el mai mult decât o povară. Bănuiesc că am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i dădeam nici un răgaz și nici o speranță și nu m-am lăsat până ce n-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
interesează asta, am strigat. Cum te cheamă?" Parcă nici nu m-a auzit. Mi-a repetat același lucru. "Nu sânt nebun". Am ieșit și i-am scris pe fișă: "Monomaniac cu tendință schizofrenică. De urmărit îndeaproape". 4 decembrie Roșcovanul mă exasperează. Încă n-am reușit să-l conving să-mi răspundă. Și acum când îl întreb cum îl cheamă îmi spune același lucru: Nu sânt nebun. Eu nu sânt nebun". Parcă nu mai cunoaște alte cuvinte. I-am spus sorei să
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Zscharnack? Frazele acelea care Întețeau tendințele mele inconștiente de ură? Nu mi-ar plăcea să se gîndească despre cărțile mele ce gîndesc eu despre acelea ale tatălui meu. Ar fi fost oare uimit dacă i-aș fi spus că mă exasperau cărțile lui? Cred că da, Însă, cum m-am ferit să-i aduc la cunoștință una ca asta, n-o să știu niciodată. Mi s-a părut atît de sigur de el atunci cînd s-a ascuns Îndărătul demnității lui ofensate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Cum v-ați Întâlnit? o Întrebă Diane, la fel de zguduită de mărturisire ca și Kitty. — Prin fostul meu prieten, Ron Hagger, critic de artă-un tip moale, lipsit de orice urmă de siguranță de sine, care a sfârșit prin a mă exaspera. M-a invitat la o petrecere de Sf. Valentin la galeria lui Charlie. Charlie era exact opusul lui Ron: atletic, sexy, manierat, avea o viață așezată; mă rog, oarecum. A fost căsătorit foarte mult timp, deci Înțelepciunea populară ar spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o doară. — De ce spui asta? se Încruntă Desert Rose. Charlie e bărbatul potrivit pentru mine. La cine ai vrea să visez? La un doctor, un comerciant, un contabil? Nu-mi plac. Sunt plictisitori. Așa, amândoi suntem artiști. Știu că am exasperat pe toată lumea cu Charlie, dar eu sunt artistă, creez, sunt idealistă. Idealiștii sunt pasionali. Vânează mereu vise frumoase. Kitty se uită afectuos la prietena ei. — De acord. Vânătoarea de vise frumoase e Întotdeauna mai pasionantă, zise ea gânditoare, decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
noastre. Conflictul a izbucnit până la urmă cu toată puterea. Întreaga iubire de care aș fi fost capabil s-a mutat în dorința ca tata să mă deteste. Nu trecea o zi fără să-i înveninez viața și fără să-l exasperez. Cred că am fost pentru el mai mult decât o povară. Bănuiesc că am fost tragedia lui. Mai ales că-mi făceam treaba metodic, nu-i dădeam nici un răgaz și nici o speranță și nu m-am lăsat până ce n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
interesează asta, am strigat. Cum te cheamă?” Parcă nici nu m-a auzit. Mi-a repetat același lucru. „Nu sunt nebun”. Am ieșit și i-am scris pe fișă: „Monomaniac cu tendință schizofrenică. De urmărit îndeaproape”. 4 decembrie Roșcovanul mă exasperează. Încă n-am reușit să-l conving să-mi răspundă. Și acum când îl întreb cum îl cheamă îmi spune același lucru: „Nu sunt nebun. Eu nu sunt nebun”. Parcă nu mai cunoaște alte cuvinte. I-am spus sorei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
din Typical. Vorbind despre Ghidurile pentru Idioți. Simte un tremur plăcut În pantaloni, chiar cînd Susan o pune pe maică-sa la punct. De fapt, se prea poate ca și Maggie să o fi spus la fel. Este vocea copiilor exasperați de prejudecățile părinților, dar destul de deștepți pentru a ști că nu ai sorți de izbîndă dacă te cerți. Întotdeauna caută pe altcineva pe care să dea vina pentru problemele lor! oftează Susan. Așa se gîndește În Europa, și de aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
evenimentul fericit de familie la care sperase. Simțind că era supărată, Laurence își antrenă viitorul socru într-o conversație purtată cu voce scăzută, iar Fran o urmă pe maică-sa în bucătărie. Nu te uita așa la mine, Francesca. Mă exasperează. Rătăcește de nebun prin parc și lipsește cu orele. Trebuie să-i spui fiecare lucru de zece ori și tot îl uită. Nu știu ce naiba se întâmplă cu el. Și nici că-ți pasă, își zise Fran cu amărăciune, asta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lumânări și făcea un drum până la farmacie. Dar Fran fusese cea precaută, cea care își amintea întotdeauna că trebuia să-și ia anticoncepționalele, chiar și când era timpul să le ia, la aceeași oră în fiecare zi, cea care o exaspera pe Henrietta cu firea ei responsabilă și conduita de cercetaș. Dar iată că Fran era cea care stătea aici, în acest budoar în alb și albastru, așteptând să afle dacă bețișorul pe care tocmai urinase avea să-și schimbe culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
muncă. Acum trebuie s-o șterg. Ai putea tu să fii așa drăguță să vâri cifrele în dosar când termini? Dacă Stevie considera că Fran era nițeluș cam indiferentă la eforturile de planificare a nunții, Camilla, viitoarea mamă soacră, era exasperată la culme de atitudinea lui Fran. Sincer vorbind, ultimul lucru pe care și-l dorea era să i se spună: „În regulă, cum doriți. Sună minunat“ de către o viitoare noră care era mai preocupată de neprețuitul ei ziar decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
gândească la asta. Carrie probabil că avea un motiv să se afle aici și, după cum o știa, avea să i-l spună doar când o să aibă ea chef. — Ce mai faci, Jack? Nota de preocupare mieroasă din glasul ei îl exasperă. Ce se aștepta să-i răspundă? Am suferit îngrozitor dar timpul vindecă toate rănile? Carrie avusese întotdeauna talentul să ignore orice aspect neplăcut, chiar și atunci - sau poate mai ales atunci - când o privea pe ea. La început asta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
decorative (la majoritatea reprezentanților „academiști” ai Vieții noi), prin înnobilarea estetică a trecutului patriarhal și a nostalgiei după „boierimea ce se duce” (la D. Anghel sau Mateiu Caragiale). „O anume febră insurgentă a sufletelor crescute în micile tîrguri moldave și exasperate de atmosfera lor somnolentă avea să intre și ea aici”, notează Ovid S. Crohmălniceanu, cu privire la mulți dintre tinerii scriitori evrei adepți ai modernismului (F. Aderca, B. Fundoianu, Tzara ș.cl.), în Evreii în mișcarea de avangardă românească (Ed. Hasefer, București, 2001
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Florin Faifer („Între umbre și penumbre: Al. Bogdan-Pitești“, în Revista de istorie și teorie literară, nr. 1-2, an. XXIV, 1989). Istoricul literar ieșean vede în B.-P. un „boier și bădăran” animat de plăcerea negativistă a scandalizării, un estet vicios, exasperat de minoratul sentimental, monoton și lipsit de profunzime al poeziei/artei autohtone, pe care spera să o deprovincializeze prin contactul cu modernitatea franceză și să o promoveze în afara țării. Despre cei mai mulți dintre artiștii plastici menționați mai sus, B.-P. a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încearcă să se rupă... În unele cazuri, referențialul/realul apare supralicitat în direcție „reportericească” sau pamfletară. Scrisoare disperată de Felix Aderca, de pildă, mixează comic un episod de amor provincial cu fragmente de romanță (parodie a sentimentalismului minor), făcînd considerații exasperate la adresa condiției periferice: „Dulce Românie! Provincie integrală! Patrie în care e sortit să pregătim cu o sută de ani mai înainte cărțile și legile, pentru ca atunci, la vremea potrivită, nevoile și gusturile să fie altele!” (nr. 62). Appendix: Ion Vinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Interferențele dintre avangardă și Weltanschauung-ul „noii spiritualități” devin, oricum, tot mai numeroase. Și nu doar la Contimporanul. Este suficient să amintim cunoscutul articol-manifest din unu al ortodoxistului Paul Sterian („Poezie agresivă sau despre poemul-reportaj“) sau sexualismul autenticist, vitalist și „exasperat” al tînărului Geo Bogza, afin freneziei experiențialiste a lui Mircea Eliade. „Taxat” la rubrica de „revista revistelor“ pentru un atac dur la adresa lui Tudor Arghezi, tînărul Constantin Noica va fi și el găzduit la Contimporanul cu un scurt și condescendent comentariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
contact important al românilor cu avangarda artistică europeană s-a produs prin intermediul Futurismului italian; acesta a avut ecou îndeosebi în țări europene periferice, intrate tardiv în modernitate, în cercuri de intelectuali și artiști novatori și independenți, animați de fantasme progresiste, exasperați de inerția paseistă și fascinați bovaric de viteza modernizării industriale. Înaintea plecării ca student la Politehnica din Zürich (septembrie 1915), Samuel Rosenstock era deja pregătit pentru aventura dadaistă (activitatea poetică underground împreună cu prietenul său Ion Vinea, în timpul vacanțelor la moșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a crescut mai înaltă decât un băiețel de zece ani și a cărei piele avea culoarea ambrei întunecate. Bilha nu era frumoasă ca Rahela, nici deșteaptă ca Lea, nici isteață ca Zilpa. Ea era micuță, neagră și tăcută. Ada era exasperată de părul ei, care era creț ca spuma și nu se lăsa îmblânzit. În comparație cu celelalte două fetițe fără mamă, Bilha era neglijată la culme. Lăsată de capul ei, Bilha se urca în copaci și părea să viseze cu ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pornea, la fel cum se jucau copiii - și Încă se mai joacă uneori - de-a statuile. Enervat de manevra asta, Lucas se hotărî să nu-i mai dea nici o atenție, Însă prezența constantă a acelui tip necioplit În urma lui Îl exaspera. Nemairezistînd, se Întoarse brusc, gata să se Încaiere, și rămase uluit. CÎt vedea cu ochii, situl era pustiu. Fidel promisiunii făcute lui Loïc, Gwen o convinsese În cele din urmă pe mama ei să Închidă fabrica de faianță pentru restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a întrebat-o el. — Da, a răspuns ea. Doctorul Epstein și-a apropiat fața de-a mea. — Și chiar vrei să primești o pedeapsă? m-a întrebat el. — Vreau să fiu judecat, am insistat eu. — Jucați teatru, a strigat el, exasperat de noi doi. Asta nu dovedește nimic. — Cheamă pe cineva, a repetat mama lui. Epstein și-a ridicat mâinile în semn de capitulare. — Bine! Bine! O să-l chem pe Sam. O să-i spun că are șansa să devină un mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
nu? zise Bez cu sarcasm. O echipă de oameni de știință nebuni care stau acolo jos și-i învață cum să sară dintr-odată din mlaștină și să-l muște de fund pe cine știe ce tip care face pipi - Sally, complet exasperat de această discuție, își făcu loc și îngenunche și el lângă deschizătură. —Marie! Ești bine? strigă el. Urmă o pauză lungă. Apoi o voce subțire, amplificată în mod ciudat de ecoul pietrei ude, zise: Plutește... plutește nu prea departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]