751 matches
-
seama că se afla de câtva timp în această stare emoțională, ca și cum ar fi așteptat să i se întâmple ceva. Nu era vorba numai de melancolia femeii care simte că îmbătrânește, ci de ceva mult mai concret, un soi de exasperare care se exprima printr-o dorință de schimbare violentă. Își aminti că, înainte cu o noapte, o visase pe doica ei; ăsta era un semn, și nu întotdeauna unul fericit. Scoase scrisoarea din buzunar, o pipăi și, în cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-i găsesc un profesor particular - dar să nu vă așteptați la prea multe din partea mea. Nu pot să-mi iau răspunderea fetei. Dacă o să vă scriu, o să-mi răspundeți? — În legătură cu fata, da. Părintele Bernard aproape că izbi din picior de exasperare. — Dar n-o să... — În caz de urgență, îmi poți telefona cu taxă inversă. — Dar... — O să mă simt mult mai liniștit știind că există aici cineva care o ține sub ochi. Eu m-am gândit la dumneata ca... la un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cea de gin. Voi două, n-aș vrea să beți, le spuse el. Vă rog să nu mai țineți nici un fel de băutură alcoolică în casă. Hmm... la revedere. Ieși în ploaie. Pearl strigă după el, cu un soi de exasperare: — Sperăm să vă revedem în curând pe aici, domnule profesor Rozanov. Când voia, Pearl putea avea o voce stridentă și pătrunzătoare. John Robert se opri mirat, dar nu întoarse capul. Răspunse doar un „Da, da“ și își văzu înainte de drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
întoarce răul prin bine? Oare conștiința că era bolnavă (deci într-o stare de inferioritate) să fi fost cauza? Nu știu! Mai mult decât atît: bizarul joc începu să mă amuze cu timpul prin aceea că sâcâia pe Mihaela până la exasperare. Ea nu mai putea întîrzia la infinit explozia explicației. Orice amânare o scotea din fire, îi nimicea până și simulacrul de mândrie ce-i mai rămăsese. Simțind-o nervoasă, evitam să mai calc cu piciorul pe la spital câtva timp. În
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ca și către amețitoarele energii spirituale care au făcut din interbelic, din subtila întrețesere a junimismului cu criterionismul, un model de complementaritate între Ideea europeană și Ideea românească? Și, tot din pricina contextului fetid, cum să nu te refugiezi cu sfântă exasperare în literatura memorialistică, în căutarea rădăcinilor, a reperelor, a valorilor sigure, a unui câmp heraldic, fie și utopic, prin care-ți mai poți legitima existența? Pe terenul acesta, al paseismului ca răsuflătoare în zid, sau copcă în gheață, mă întâlnesc
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
fie permanentă. În mod normal, nu specialiștii trebuie să-i caute pe jurnaliști, ci invers [...] Treaba jurnalistului e să facă opinia spe cialistului să ajungă la public“. Așa cum sistemul electoral înregistrează de două decenii (cu furie sau indiferență, cu dispreț, exasperare, cinism, scepticism, neputință ori triumf stupid) faptul că o treime din populație nu votează, la fel presa privește lumea specialiștilor cu un păgubos amestec de silă și milă. Când s-o aplaude, îi vine s-o storcească sub tălpi. Pentru
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
sute și chiar mii de oameni, inclusiv concurența neloială a microfoanelor, până la jalea lansărilor cu trei fursecari și-un deget de șampanie în pahar de plastic. Pe scurt: mărire și decadență. Ei bine, uite că roata se rotește. Din pricina sărăciei, exasperării, debusolării morale și mârlăniei fagocitare, cartea (evadarea spirituală) a redevenit o șansă bovariceli beratoare, o supapă emoțională, un debușeu de sentimen talism, verdict etic, proiecție existențială... Și chiar un cadou. Până acum câțiva ani, a oferi cuiva, ca recunoștință ori
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
doamna cu manuscrisul pierdut în chip magic („pesemne este o jertfă cerută de Dumnezeu“, am conchis eu) și nici măcar trompeta ruginită a lui Paul Daian... Am înregistrat cu plăcut frison doar mulțimea micilor alinări de vanitate... Ca să vezi ce face exasperarea din noi! Din cât e mai urât împrejur, dintr-atât nevoia de comuniune pe cale li vrescă devine mai acută. Și mai vindecătoare. Peste o sută de mii de oameni s-au încălzit reciproc (și) la Gaudeamusul acesta. Nu știu dacă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
azi? Sunt incapabil să dau un răspuns cinstit. 2. Probabil, las o impresie mizerabilă cu neho-tărîrile mele. Nu mă pot decide nici să înfrunt operația, nici s-o refuz. Mă învîrt în gol și o iau mereu de la capăt, spre exasperarea celor care n-au cum să bănuie cât mă costă aceste ezitări. Ascult tot felul de reproșuri politicoase și de sfaturi contradictorii, din ce în ce mai dornic să fiu lăsat în pace. Cum să explic că mă simt ca o frunză pe apă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de a visa. D. nu era prea inteligentă, mulți o credeau de-a dreptul o gâscă și mă compătimeau teatral pentru neajunsurile legăturii noastre. Uneori făcea gafe chiar tâmpite. Nici fidelă nu era deloc. Dim potrivă, cocheta cu alții până la exasperare și avea grijă să-mi dea mereu, sadic, raportul cu cine se mai vedea. Dar, ca visătoare, era la o categorie mai grea decât mine și mă zdrobea în fiecare confruntare. Nici odată, la nimeni (including Nerval, Jean Paul și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
de la Weber. Weber șovăi, apoi cedă și spuse: — Dar și acum e altcineva. Consultația se încheie cu toți trei pe picior de luptă. Weber simțea că i se pun bețe în roate. Daniel Riegel se retrase cu un aer de exasperare demnă. Karin o luase bine de tot pe panta emoțională. Își dorea cu disperare glonțul magic, dar nu putea face nici o mișcare fără să dezamăgească pe cineva. Iubește-mă și spune-mi că fac ceea ce trebuie. Dacă sunteți sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-aș pe toți În iad! Cum dracu’ credeți că mai pot să fac ceva În ultima clipă! țipă el, cuprins de furia celui care nu-și găsește astîmpăr și nici scăpare, pășind de colo-colo ca o ființă Înnebunită de spaima exasperării și disperării. Se repede În mijlocul grupului de negri bolnavi și amărîți ca un tăuraș furios. Răcnește la ei, Îi Înjură și-i blestemă trivial, o clipă e gata parcă să se repeadă asupra lor. Iar ei se strîng În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și am rămas ca atare, ca soldatul acela nipon care, multă vreme după terminarea celui de-al doilea război mondial, a rămas "la obiectivul de pândă și pază" în junglă. Adică în nu știu ce și care Consiliu suprem al național-liberalismului spre exasperarea uimită și (vag) dezamăgită a cutărui coleg de breaslă scriitoricească ardeleană care, înainte de alegeri, într-o mână cu publicația pe nume "România Liberă" și într-alta cu un manifest în care național-liberalii erau taxați bărbătește de trădători îmi spune următoarele
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
un Las Vegas, în care el, ca trădător revenit la patria- mamă, era tolerat să-și cheltuie banii câștigați într-o țară pe care o crezuse mai sigură. Și el, și Ghazal se simțeau istoviți de spaimele de la Teheran, de exasperarea că nu trăiau împreună, de dorința de a sta spate în spate când adormeau. Henam, un prieten din Yazd, pe care îl regăsise în Kish, era administrator la hotelul Shayan, fosta oază de lux a americanilor de pe vremea lui Pahlavi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
musulmani. Sigur, dar unde? întrebă Uri, trădându-și frustrarea. — Când spune „Mergi spre vest“, e posibil să-ți indice drumul prin tunele? —E un singur drum pe care deja l-am urmat. De data aceasta vorbi Maggie, nemaiputându-și reține exasperarea. — Îmi pare rău. Nu-i nimic, spuse Maggie, venindu-și în fire. Nu e vina ta. Credeam doar că poate e ceva ce știi. Se întoarseră spre hotel. Maggie și Uri își ținură capetele plecate până ajunseră în parcare, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
dulce răzbunare. Revenirea era un plan pe termen lung, o investiție care aducea profit În timp. Însă putea să-și ia mult mai curând revanșa. Primul impuls al lui Rose era să facă ceva, orice, care să o aducă la exasperare pe fosta ei soacră. Și nu exista În lumea asta decât un singur lucru care le putea supăra pe femeile din familia Tchakmackchian mai mult decât o odar: un turc! Ce interesant ar fi să flirteze cu dușmanul dintotdeauna al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
efectul prezenței ei, mătușa Zeliha a rămas În cadrul ușii, privindu-și unghiile date cu ojă. Ținea mult la mâinile ei pentru că o ajutau În munca sa. Neplăcându-i instituțiile birocratice sau orice altă poziție de subordonare și având prea multă exasperare și furie Înlăuntrul ei, Își dăduse seama la o vârstă tânără că trebuia să-și aleagă o profesie care să-i permită să fie În același timp independentă și inventivă - și de asemenea, dacă era posibil, să-i permită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
-se la Zoia. De ce au ei nevoie, de ce aveți cu toții nevoie, este hrană pe lumea asta. Dacă vă este frică de lumea de dincolo, rugați-vă. Rugăciunile sunt pe gratis și nu costă nimic, la urma urmei, spuse Porfiri cu exasperare în glas. ă Dar sunt așa de frunoase, clătină Zoia Nicolaeva din cap. ă Dacă se mai întoarce la Fraulein Keller vreodată, vă trimit în Siberia așa de repede că... ă O să dăm banii înapoi! strigă Lilia. Zoia dădu din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
o anumită simpatie, mai ales din pricina nenorocoasei situații profesionale în care se afla bietul om. O minciună dintre cele mai nerușinate, cum este evident, de vreme ce, trecând de la dezvăluire la excavarea adâncurilor, ne vom da seama de îndată că manifestarea de exasperare a subșefului nu făcuse decât să denunțe frustrarea că îi scăpase din mâini plăcerea, între toate perversă, a celor care se bucură de înfrângerile altora chiar când nu au nici un profit de pe urma lor. Pretextând că le-ar trebui ore ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
auzit vreodată de porumb modificat genetic? Băiatul are un rînjet foarte potrivit vîrstei sale și miroase dulce a sac de dormit, lipsă de dușuri și tinerețe. — Și e nasol porumbul ăsta modificat genetic? Îl ațîță Wakefield. Băiatul Întoarce capul a exasperare. — Scuză-mă, insistă Wakefield, dar ce este, mai exact, imperialismul cultural? Băiatul Întoarce ochiul lui sănătos către Wakefield. — E atunci cînd copiii indieni se joacă cu Mickey Mouse În loc de kachina. Kachina Însemnau ceva pentru popoarele lor. Șoarecele nu Înseamnă nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
faptul că apăruse o soluție la problema ei, o folosi cum se cuvenea și apoi, imediat, își pierdu cunoștința Jack opri mașina lângă bordură și aruncă poșeta pe bancheta din spate. Apoi se uită lung la Fran, cu tandrețe și exasperare. — Așadar, preafrumoasă Francesca, ce naiba mă fac cu tine acum? Capitolul 8 O geană de lumină se strecură necruțătoare prin perdelele groase și licări pe peretele din spatele lui Fran, asemenea unui ghid egiptean care folosea o oglindă pentru a reflecta lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putea chiar să le prefere. Era o idee atât de neașteptată, încât Fran nu reuși să găsească nici un contraargument. Oare ea dădea dovadă de egoism când credea că face exact contrariul? — Scuzați-mă, - observă un schimb de priviri de potențială exasperare între mama ei și Laurence -, dar i-am promis tatei o ceașcă de ceai. Porni încet, cu un aer abătut, spre bucătărie. În curând tatăl ei, pentru care liberul arbitru și individualismul fuseseră principiile călăuzitoare în viață, avea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pe-acolo ieri și a fost pur și simplu de neîndurat. Știu că e confuz și se simte rău, dar o să se transforme într-o legumă într-un asemenea loc. Trebuie să găsim o soluție mai bună. O expresie de exasperare întunecă trăsăturile frumoase ale lui Laurence. — Francesca, iubito, e foarte greu să fii acceptat într-un asemenea loc în starea în care se află tatăl tău. O mulțime de cămine pur și simplu refuză să-i primească și mama ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
nu era totul doar o replică de agățat. Avea, bineînțeles, dreptate, chiar fusesem la petrecerea aceea și, pe atunci, chiar lucram la Emap. În ciuda faptului că nu-mi aminteam cîtuși de puțin de el, am trecut de la o expresie de exasperare la una de surpriză, cu o ușoară nuanță de plăcere. — Desigur! am exclamat. Acum Îmi amintesc de tine. Regret Însă că nu ți-am reținut numele. — Nu-i nimic. SÎnt Dan Cooper. Lucram la departamentul de producție de la Channel Four
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să contemple o asemenea perspectivă, iar eu Încă mai eram oarecum pudică În privința obiceiurilor legate de igiena personală. — Exact, așa e. Și-i tot repet lui Marcus că asta nu e nici inteligent, nici amuzant, și uneori mă aduce la exasperare, dar Îl iubesc și trebuie să accept și asta. — Tu cu siguranță că ai părăsi pe cineva pentru una ca asta, am spus, privind-o fără ocoliș pe Sally. — Poți să pui pariu, răspunde ea Îngrozită. Cine se ușurează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]