617 matches
-
știu, mă întreb de ce continui să mă bălăcesc în mocirlă, m-am săturat de asigurări și dezmințiri, în tine nu pot să am nici o bază, ești mai rău decât nisipurile mișcătoare, cu mult mai rău! Femeia se lăsă să cadă exasperată în fotoliu. Iar începea! Gestul îi era cu adevărat teatral. Ridică și spre tavan ochii. Ce-am mai făcut, pentru Dumnezeu, zise și-și ridică palmele. Cămașa străvezie de noapte i se lipise de picioare. Așa cum stătea în fața lui, prăbușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
scoată o vorbă. La desert, femeia s-a alertat. În curând urmau să se despartă. Nu-i plăcea plăcinta cu brânză, dar a consumat-o fărâmă cu fărâmă numai ca să mai amâne plecarea. De unde sunteți? l-a întrebat, în sfârșit, exasperată și imediat s-a gândit că folosirea pluralului o să ducă la o trenare a relației. El i-a răspuns ca la școală, nici o vorbă în plus. Tocmai terminase felul doi și acum începea să atace plăcinta. Poftă bună, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un fir de drum, trebuie să pornească pe el fără să se mai uite în dreapta, în stânga, în urmă și va alege direcția binecuvântată. I-a zâmbit încrezător, foarte sigur pe ceea ce-i spusese. Care drum, s-a întrebat în urma lui, exasperată, Carmina, care drum să găsesc? Ce sătulă sunt de atâtea șarade. Pe urmă a cuprins-o remușcarea. Desigur, nu știa că ea se împotmolise cu Ovidiu într-un cotlon al voluptății, și ceas de ceas, tot mai sâcâitor, trivialitatea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
părinții săi. — Nu plânge, micule porumbel, a spus rodiul. Dă-mi voie să-ți spun o poveste. Povestea unui mic porumbel rătăcit. Hovhannes Stamboulian s-a oprit fără să Înțeleagă exact ce aume Îl Împiedica să se concentreze. A oftat exasperat, spre propria-i surpriză. În ultima oră și mai bine mintea lui fusese un loc cu acces liber pentru toate gândurile sumbre. Nu reușea deloc să Înțeleagă de ce În adâncul sufletului său era atât de Îngrijorat, de parcă mintea lui lucra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
tip de navă pământeană care a fost - sau mai exact va fi - construită În viitor, a călătorit În timp și a apărut acum câteva sute de ani În adâncurile acestui ocean. — De ce ar face oamenii din viitor așa ceva? Întrebă Ted exasperat. Era În mod evident nemulțumit că fusese privat de nava lui extraterestră, de marele său eveniment istoric. Se prăbuși Într-un fotoliu și privi plictisit ecranele monitoarelor. — Nu știu de ce În viitor oamenii ar face așa ceva, spuse Harry. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ted era cel mai vizibil Îngrijorat de soarta lui Harry. Privea Întruna la sfera Închisă de pe monitor, Întrebând: — Cum o fi reușit? Și adăugând apoi: Sper că nu i s-a Întâmplat nimic. Repetă lucrul ăsta de atâtea ori Încât, exasperată, Beth răbufni: — Cred că deja am aflat care-ți sunt sentimentele, Ted. — Sunt realmente Îngrijorat În privința lui. — Și eu. Toți suntem. Crezi că sunt invidios, Beth? Asta insinuezi? De ce crezi că ar gândi cineva astfel, Ted? Norman schimbă subiectul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
criminal, având drept consecință plecarea prematură la cele veșnice a unui mare poet, a unui om generos, de o mare delicatețe sufletească, având proiecte culturale foarte importante. "Un pletos cu barbă și beat care îl înjura pe Ceaușescu. Era un exasperat. Prietenii lui, Țepeneag și Goma, înjurau la Europa Liberă. El înjura în Piața Romană. Atunci când l-am văzut eu, n-a durat mult și l-a umflat Miliția." Vasile Proca: Cum am făcut și până acum, eu am să vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Bineînțeles, lumea trecea pe-acolo. Se făcea că nu aude, că nu vede. Cum era lumea în epoca aceea: nu știu, n-am văzut, n-am auzit. Un pletos cu barbă și beat care îl înjura pe Ceaușescu. Era un exasperat. Prietenii lui, Țepeneag și Goma, înjurau la Europa Liberă. El înjura în Piața Romană. Atunci când l-am văzut eu, n-a durat mult și l-a umflat Miliția. Erau doi milițieni. Acolo, la Secție, probabil, au aflat cine este și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
actualul Patriarh Daniel Ciobotea, vrednicul de pomenire Preafericit Teoctist, alături de Mitropolitul Antonie Plămădeală, trecut de asemenea la cele veșnice. În această discuție "mi-au cerut aproape presant să dau în fiecare duminică Sfânta Liturghie în direct. La un moment dat, exasperat, trecând de politețea cu care mă adresam, am refuzat ferm, spunând că "n-am de gând să vă golesc bisericile. Cine s-ar mai duce la popa Vasile să îi asculte predica, dacă o poate face stând acasă? Sau se
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
era de râs. Într-adevăr, gândeam, ce e o viață? Da, iată, patruzeci de ani în fața acelor mașini, nici o schimbare și hop, declinul... Intuisem atunci fulgerător de ce singurul lucru care putea aduce furtuni să miște această viață erau femeile... Cel exasperat putea da iama în ele, cu a doua sa forță vitală care zăcea în el (prima se consuma sub supravegherea unui domn Bosch) și să simtă că trăiește... Trădarea, gelozia, și chiar crima care ar surveni (și de care ziarele
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fi putut să fie atât de frumos, atât de înalt... Și când colo ea avea să se facă sănătoasă, să reînvie puternica ei gelozie, încăpățînata ei dorință de a-și păstra soțul numai pentru ea și pentru numeroșii ei copii... Exasperat, încrezîndu-se într-un medic imbecil și adormit, bătrânul avea să fugă cu un tren, și între tampoane, sau pe scară, să prindă o pneumonie și să moară într-o gară pustie. Humain, trop humain! Era o exclamație nietzscheană și mi-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de cinci lire în cizmă cât de curând. — Dar de ce aș avea nevoie de o bancnotă de cinci lire? Tata mi-a făcut cadou un telefon mobil și un credit deschis la Readycabs. — Apucă-te de orice, își sfătui Henrietta, exasperată, prietena, numai de făcut copii nu. — Corectează-mă dacă greșesc, mamă, zise Sophie cu multă răbdare, dar nu asta era ideea întregii afaceri? — Mda, mă rog. Fran începea să se simtă stânjenită la culme de toate astea. — Sophie, șuieră amenințător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mă simțeam foarte aproape de victorie, adică de momentul când nu se mai putea stăpâni și începea să urle. Cine știe? Poate dacă s-ar fi stăpânit multă vreme aș fi renunțat să aștept o asemenea criză. Dar era și prea exasperat și prea impulsiv pentru asta. El avea o încredere nelimitată în dreptul său de a-mi porunci; eu aveam o încredere nelimitată în dreptul meu de a nu-l asculta. În felul acesta amândoi eram rigizi și tiranici. El nu admitea decât
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și muscă s-a terminat, în sfârșit, prin victoria ta. Musca a fugit sau a căzut, lovită, în vreun colț al camerei. Probabil, în acest caz va sucomba. Dar, vai, te-ai înșelat. Musca zboară și supliciul se reia. Atunci, exasperat, cu nervii decimați, abandonezi tu câmpul de luptă. Ieși să te plimbi pe țărm, unde soarele arde nisipul, scaieții și Stâncile. Nu-ți mai faci siesta, dar cel puțin ai scăpat de muscă. Pe drum te întîlnești cu doctorul Dinu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ambigue dintre fenomene. Este interesant de urmărit și în funcție de ce criterii sunt operate aceste clasificări. Spiritul japonez este atent la nuanțe am spus nuanțe care pentru noi sunt lipsite de importanță: da, dar ce nuanțe? De unde atâtea nuanțe, se întreabă, exasperat, aspirantul la a învăța limba lui Basho, azvârlind, pentru a nu știu câta oară, manualul pe jos. Cele mai surprinzătoare pentru noi sunt, probabil, infinitele dantelării prin care aceeași situație este desemnată în cuvinte diferite în funcție de felul în care vorbitorul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vor face inventar. — Dar până la vară nu comandați încă un stoc? — Nu, politica noastră e să comandăm un stoc nou numai după ce îl epuizăm pe cel vechi. — Și rătăcirea nu e o formă de epuizare? Nu mi a mai răspuns. Exasperat, m-am apucat să răs colesc toată librăria, sub privirile uimite ale fetei de la parter și ale băiatului de la etaj. Probabil se gândeau că sunt dus cu pluta. Nu cred că le trecea prin cap că tot ce făceam eu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dreptul la viață, ba chiar mai mult decât voi, pentru că este mai reală, mai autentică decât voi?”. Dezacordul vizibil dintre Actori și Personaje va evolua rapid spre un adevărat conflict, alimentat de incertitudinea „ficțiune sau realitate?”. În cele din urmă, exasperat, Directorul îi va trimite acasă pe Actori, dar nu va scăpa de prezența, acum de-a dreptul înfricoșătoare, a Personajelor: apărute mai întâi ca niște umbre proiectate în lumina verde a unui reflector pe peretele din fundal, aidoma unor fantome
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
Obiectul inaccesibil gândirii umane. Obiectul străin gândirii umane. În această IMPOSIBILITATE A OBIECTULUI DE A FI GÂNDIT se află noțiunea de dramă. Ce să înțelegem de aici, dacă nu faptul că teatrul se definește în mod esențial prin această interogație exasperată adresată materiei inerte, caracteristicii sale de a fi de neconceput pentru noi, materia care - tocmai datorită acestei lipse de sens, din punctul nostru de vedere - devine figura unei alterități enigmatice, incomprehensibile? Am amintit mai sus că Marc Augé făcea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
monsieur le comte? Sau doriți cumva... mai multă luminație... În politețea lui, în felul în care pusese accentul pe ultimul cuvânt, consulul descifră o undă de ironie. Valetul îi citise deja nepriceperea. ― Ce luminație, pentru numele lui Dumnezeu! țipă el exasperat, țâșnind ca din pușcă pe ușă. De câte ori vrei să-ți mai spun că mă grăbesc? După ce aruncă voalul și mantila din nurci siberiene, femeia privi mulțumită în jur. Hotărât lucru, aici se afla pe teritoriul Franței! În toate lucrurile regăsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
ușii închise. Parfumata lui stăpână, însă, nici măcar nu crăpase ușa. Îi șuierase enervată să tacă și îi strecurase un biscuit pe sub ușă. Micuțul Bichon nu avea chef de biscuiți, dar îl morfoli o vreme, doar ca să-și facă de lucru. Exasperat, părăsi biscuitul și începu să coboare iar treptele scării. Pentru un cățel atât de mic, era un efort considerabil. Dacă nu băga de seamă, se putea rostogoli în jos, până la ultima treaptă. Și, cu siguranță, s-ar fi ales praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tunicii de gală brodat cu frunzulițe de aur: „Oh, dragă conte! Îmi pare sincer rău, dar cred că informatorii dumneavoastră v-au băgat într-un mare rahat”. În noile condiții, Ledoulx se temea și pentru poziția lui. Un Napoleon furios, exasperat, putea să nu mai țină cont de nimic. Se și vedea înlocuit cu cine știe ce alt favorit de moment. Trebuia să cântărească bine fiecare cuvânt al raportului. Toate acele ghirlande și covoare atârnate la ferestre, toate făcliile și tombacurile care mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Întâmple ceva neplăcut. — Care-i treaba, Eric? Întrebă, așezându-se pe un colț de birou: exact ca inspectorul Insch. — Duncan Nicholson, zise sergentul de serviciu, Încrucișându-și brațele. Asta e chestia. Logan Îl privi fără să priceapă și Eric oftă exasperat. — Ai pus doi agenți În uniforme să-l aducă pentru interogatoriu? Nici o reacție. — El e cel care a găsit copilul mort lângă Bridge of Don. — A, spuse Logan. la. — Da, ăla. A stat Închis Încă de luni după-amiaza. Eric se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se feri de accidentele atât cât Îi permitea onoarea de jucător. O dată, cuprins de o panică irațională, a dat bir cu fugiții din Înfruntarea cu un băiat de statura lui Într-un cor de huiduieli disprețuitoare, ca după o săptămână, exasperat, să-i caute pricină altui flăcău, mult mai solid, care l-a bătut măr, ajutându-l Însă să-și recapete mândria. Era resentimentar față de toți cei situați ierarhic deasupra sa și această atitudine, combinată cu o indolentă indiferență față de munca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la balul colegiului din iunie, dar n-aș face-o decât dacă aș fi afurisit de cuviincios, aș prezenta-o stâlpilor importanți de salon, căpitanului echipei de fotbal și aș face și alte chestii simple și firești. — Amory! a zis exasperat Kerry. Te Învârți În cerc și-atâta tot. Dacă vrei să fii remarcat, du-te În lume și fă ceva; dacă nu, las-o mai domol. A căscat puternic. Hai, să lăsăm fumul să plutească În voia lui. Să ieșim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
de pin, lăsând urme similare. Înțelegi cum ai fi putut să-mi periclitezi evaluarea? — Da, dar era evident că victima fusese sugrumată cu un prosop sau cu un șal. Fibrele de bumbac alb erau indicii clare. Layman oftă - lung și exasperat. — Cauza morții a fost o supradoză masivă de heroină. Injecția i-a fost administrată chiar de către asasin într-o venă de lângă coloană - victima n-ar fi putut ajunge acolo. Prosopul a fost introdus în gură pentru a absorbi sângele atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]