595 matches
-
se petrece. — Tu cine ești? întrebă Tobias uitându-se țintă la Adriana. Gilles începu să bâiguie: — Îmi pare rău, domnule Baron, vă asigur că un astfel de incident nu se va mai— Tobias îl întrerupse pe Gilles cu un gest exasperat, dar nu-și luă ochii de la Adriana. —Tu cine ești? El se uita la Adriana și Adriana se uita la el, amândoi încleștați într-un război al privirilor timp de aproape treizeci de secunde, fără ca niciunul să scoată o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
premiul Pulitzer, apoi a dispărut. Timp de șase ani. Chiar a avut probleme cu drogurile? Sau doar s-a dat la fund? — Habar n-am. Doar am luat prânzul împreună. Nu mi-a făcut confidențe. Leigh încerca să nu pară exasperată, dar îi venea greu. Uite ce e, nici eu nu mor să mă duc acolo. Ceea ce era aproape adevărat. Erau destule alte lucruri pe care Leigh ar prefera să le facă în cele două zile de muncă de teren decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Te sună ea când se eliberează? Adriana n-avea chef de jargonul secretarei. — Ei bine, draga mea, va trebui s-o găsești. E o urgență. — Așteaptă, te rog, spuse Annette scurt. O clipă mai târziu pe fir se auzi vocea exasperată a lui Leigh. — O urgență? întrebă ea. Te rog, nu-mi spune că iar m-ai sunat pentru că nu mai găsești niciunde gelul de duș preferat Molton Brown. Parcă asta a fost urgența de data trecută. — N-o să-ți vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
e momentul să mă supăr din cauza asta — dar fie și numai să dai de înțeles că nu ai de gând să-mi spui după ce faptul e consumat este absolut ridicol! Adică, tu chiar— — Cu Jesse. Jesse Chapman. Emmy ridică mânile exasperată. — Isuse Cristoase, nu știu cum reușește! Parcă ar avea un al șaselea simț în chestiile astea. Sau poate când ți-o tragi cu atâția, începi să simți când o fac și alții. Incredibil, să fiu a naibii. Fata asta e pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
disciplinat, În plus dovedise deja cât de bine se pricepea la copii. Trebui să ducă nițică muncă de convingere cu Stella, dar după ce Ruby o perie cu tact și perseverență timp de o săptămână, aceasta Își aruncă mâinile spre tavan exasperată, zicându-i: — Treaba ta! Și fu de acord să-i dea lui Chanel o perioadă de probă de-o lună. În ceea ce-o privea pe Ruby, aceasta recunoscu că blugii decolorați ai lui Chanel nu prea mergeau cu Notting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
unde s-ar putea ajunge? Îți spun, Rubes, dacă situația se Înrăutățește, o să Începem să vedem femei educate și Înstărite care nasc copii exagerat de slabi și subnutriți. De ce nu face nimeni nimic? Fi era așa de furioasă și de exasperată că se Înroșise la față. —Ai dreptate, zise Ruby. Dar ce poți să faci? Femeile trebuie să se trezească singure la realitate și să vadă ce nebunie e asta. Până nu se Întâmplă asta, n-o să se schimbe nimic... Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Ajunge. Lasă-mă În pace. Când spuse asta, Își aminti chipul Yaelei, schimonosit de spaimă și dezgust, când, cu două ore În urmă, aprinsese lumina În dormitor și Îl descoperise dormind Îmbrăcat sub plapumă, Îmbrățișând cămașa ei de noapte. Țipase exasperată: Repede, Teddy, vino să vezi asta. De parcă i s-ar fi strecurat În pat vreun gândac, vreun fel de Gregor Samsa. Probabil că În clipa aceea, când de-abia se trezise, năuc de somn, Întinzându-se și așezându-se pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
am căzut de acord că dacă vom hotărî vreodată să avem copii, ne vom căsători. — Când a fost asta? Am stat un moment pe gânduri. Cred că eram la mine-n cameră repetând pentru bac. Maria se lovi peste frunte exasperată. Făcea gestul ăsta destul de des în prezența mea, de altfel. Am acest efect asupra oamenilor. Dar cum ați putut trăi atât timp împreună fără ca măcar să vă actualizați părerile privind copiii? Trebuie că v-ați exprimat părerea când prietenii voștri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să dezlănțuie haosul meu obișnuit de dâre, pete și stropituri. Am tras-o de lângă ușă ca să nu ne audă nimeni. Nu e nimic de spus. Nu, mint. Am fost la Chessington World of Adventures... Maria își dădu ochii peste cap exasperată. —Jenny, spre deosebire de tine, sunt o femeie matură. Nu mă interesează în câte carusele v-ați dat și câte înghețate ați mâncat. Vreau să știu de unde vin zâmbetul de pe fața ta și roșeața din obraji. Îmi dusei instinctiv mâna la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
a insistat însă. Nu mai ascultă trupe noi. Singura muzică pe care o aud e doar cea din reclamele de la televizor și ocazionalele albume date pe Radio Two1. — Nu putem să ne dăm bătuți și să mergem acasă? întrebă Maria exasperată. Sunt foarte obosită. De fapt, și eu sunt obosit, adăugă Ed nevinovat. Am avut o zi plină și mi-ar prinde bine un somn bun. Atât timp cât ne promiteți că veniți la noi pentru revanșă, nu-i nici o problemă, spuse Danny
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
că urmează să luăm prânzul la Lynn și Harry la ora unu? — Nu, nu putem. Eu nu pot. Tocmai am mâncat o porție imensă de mâncăruri prăjite cu Kieran și sunt mahmur rău. Abia acum am ascultat mesajul tău. Eram exasperată. —De ce nu ți-ai deschis telefonul mai devreme? Sau Kieran? Nu mi-am dat seama că e închis, iar Kieran și l-a pierdut pe al lui. Minunat. —Ei bine, nu avem timp să ne certăm pe tema asta. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
record, ai putea sta aici la masă cu o pungă de hârtie pe cap și bărbații ți s-ar arunca la picioare. Am făcut ochii mari de uimire. — Ce vrei să spui? Gândește-te, îmi explică Maria, în mod evident exasperată de lipsa mea de înțelegere. În mai puțin de o lună, te-ai transformat într-un fel de magnet pentru bărbați. Fără vreun efort, ai avut trei bărbați care ți s-au dat fără rețineri. —Trei? Maria îi numără. —Ed
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
tip de navă pământeană care a fost - sau mai exact va fi - construită În viitor, a călătorit În timp și a apărut acum câteva sute de ani În adâncurile acestui ocean. — De ce ar face oamenii din viitor așa ceva? Întrebă Ted exasperat. Era În mod evident nemulțumit că fusese privat de nava lui extraterestră, de marele său eveniment istoric. Se prăbuși Într-un fotoliu și privi plictisit ecranele monitoarelor. — Nu știu de ce În viitor oamenii ar face așa ceva, spuse Harry. Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Ted era cel mai vizibil Îngrijorat de soarta lui Harry. Privea Întruna la sfera Închisă de pe monitor, Întrebând: — Cum o fi reușit? Și adăugând apoi: Sper că nu i s-a Întâmplat nimic. Repetă lucrul ăsta de atâtea ori Încât, exasperată, Beth răbufni: — Cred că deja am aflat care-ți sunt sentimentele, Ted. — Sunt realmente Îngrijorat În privința lui. — Și eu. Toți suntem. Crezi că sunt invidios, Beth? Asta insinuezi? De ce crezi că ar gândi cineva astfel, Ted? Norman schimbă subiectul. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
-i dea nici un răspuns. Vă vine să credeți? Plângea. Helen a privit evident dezgustată la cele trei generații de femei din familia Walsh care plângeau la unison. — Ce naiba aveți toate? Ce-am zis? Mami, tu de ce plângi? a întrebat ea exasperată. Noi ne-am uitat la ea, îngrămădite una în alta pe pat, cu lacrimile prelingându-ni-se pe obraji, în timp ce proaspăt-botezata Kate urla cât o țineau plămânii. Ce se întâmplă? a întrebat Helen frustrată. Noi am continuat să stăm pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trebuit să mergi cinci kilometri până la școală în picioarele goale. N-aș mai suporta. Pe bune. Du-mă doar cu mașina, a încheiat ea cu un zâmbet de pisicuță ițit de sub bretonul lung negru. Tata a privit-o câteva secunde exasperat, după care a izbucnit în râs. —Bine, atunci, a cedat el zdrăngănind cheile de la mașină. Haide! Apoi mi-a dat-o înapoi pe Kate. Așa cum trebuie înapoiat un copil. —Noapte bună, Kate Nora, a spus el, punând poate prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dar nu ai ceva de băut? am întrebat-o. Anna continua să se holbeze la mine. —De ce ești aici? m-a întrebat ea cu o voce slabă și îngrozită. Fiindcă sunt în căutarea unei nenorocite de băuturi, am zis eu exasperată. —Ai vreun mesaj pentru mine? a spus ea continuând să se uite la mine cu ochii mari. Dumnezeule, mi-am zis enervată. Anna era înnebunită după tot ce avea legătură cu științele oculte. Nimic altceva nu i-ar fi plăcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mai puțin să spună povești, la storcătorul de fructe care nu era destinat numai citricelor, ci era un storcător adevărat. Ce bine mi-ar fi prins acum. N-ai chiar nimic cu care să toc? am întrebat-o pe mama exasperată. —Păi, mi-a răspuns ea dubitativ, ce zici de asta? Ți-ar folosi? mi-a spus ea neliniștită oferindu-mi un feliator de ouă, care era în cutie. —Mulțam, mami, dar nu e bun, am oftat eu. Cu ce-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eu. N-o să uit! mi-a răspuns mama clar enervată. Știu cum să am grijă de un copil! M-am descurcat să cresc cinci producții proprii. — Știu, i-am spus, numai că fetița mea e deosebită. —Claire! a sărit mama exasperată. Nu vrei să pleci odată? Bine, bine, am zis repede, verificând dacă interfonul era deschis. Mă duc. —Distracție plăcută, mi-a strigat mama. —O să încerc, am răspuns cu buza de jos tremurându-mi. Drumul până-n oraș a fost un coșmar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plutit către mine din susul străzii. —Așa simt că nu sunt singura persoană din lume care se simte infect. A, nu-ți face griji, m-am gândit eu, nu ești singura. Adam s-a uitat la mine și a oftat exasperat. —Ce vrei? Nimic, am spus. Putem să uităm tot incidentul ăsta și să mergem la sală așa cum am hotărât? —Bine, a zis el. Dar vocea nu-i suna prea prietenoasă. —Ei, fii drăguț cu ea! Dă-i un pupic, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tine și cu tânărul Lochinvar 1? m-a întrebat ea de parcă nu era nici o scofală, în timp ce o mângâia pe Kate pe spate cu mișcări circulare. Cine? am întrebat eu. Făceam dinadins pe proasta. —Superbul Adam, mi-a explicat Laura ușor exasperată. —Ce-i cu el? am întrebat eu. Păi, în primul rând, e nebun după tine, iar în al doilea rând, arată absolut sublim. Dacă era cu cinci, șase ani mai mic, atunci începeam să fiu și eu interesată. —Laura, Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plăcea să iște scandaluri. —De ce pleci? m-a întrebat el supărat și jignit. Îmi cer scuze că a durat atât. Dar am crezut c-o să mă aștepți. Am crezut c-ai plecat, am bolborosit. — Dar de ce? m-a întrebat el exasperat. De ce să fi plecat? Nu știu, am răspuns simțind că-mi vine să vomit de jenă. De data asta ai făcut-o lată de tot, mi-am spus singură. Uite! a strigat el trântind tava pe masă și vărsând cafeaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
nu deții monopolul pe sentimentele astea. Oricum, în ce fel te sperii eu? —M-ai speriat pentru că am crezut că o să mă faci să mă cert cu Helen. Dar ți-am spus că n-am făcut așa ceva, a zis Adam exasperat. Și ți-am spus că pot să înțeleg de ce ai crezut asta, deși nu mi-a plăcut. —În orice caz, tu de ce ești așa de sensibil la subiectul ăsta? l-am întrebat temporar îndepărtată de propriile mele nenorociri. Credeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
geanta jos. La ce-ți trebuie geanta? N-ai nevoie să-ți refaci machiajul, mi-a spus el zâmbind. Nu vreau să mă machiez, prostuțule. Atunci de ce ai nevoie? Mă tachina. —Claire, relaxează-te, te rog, mi-a spus el exasperat rostogolindu-mă cu fața în sus. Presupun că te referi la prezervative. —Ăăăă, da, am zis eu nițel rușinată. —Ei, nu-i nevoie să-ți faci griji. Am eu câteva aici. A! Nu știam ce altceva aș fi putut spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ar fi trebuit să fie. Așa că am lăsat deoparte sentimentul de milă pe care-l nutrisem pentru James și am zis: —James, ai adus actele apartamentului? —Ăăăă, nu, mi-a răspuns el cumva surprins. —De ce nu? l-am întrebat ușor exasperată. Nu știu, a zis el privindu-și pantofii. A urmat o pauză perplexă. Presupun că pur și simplu nu m-am gândit la asta. Am plecat din Londra în mare grabă. —Ai vreunul din actele noastre cu tine? am întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]