1,567 matches
-
În josul colinelor cu podgorii, Wakefield Își imaginează liniile de forță pe deasupra peisajului, legînd oamenii de cosmos acolo unde continentul Întîlnește oceanul. În astfel de locuri, oamenii au găsit - sau au imaginat - dintotdeauna utopii, utopii cu refugiați și migranți, cu religii excentrice, cu nețărmurită gentilețe și nebunie fără de moarte. De cele mai multe ori se presupune că Sfîrșitul Lumii se va petrece aici, dar Grădina Edenului nu face decît să se lățească. Casa Sandinei este ascunsă În sînul unei grădini de rai. Cărărui pavate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
poate să comunice cu restul cosmosului numai prin această mediere, și aici cred că se dezvăluie, poate, dar n-aș vrea să-i zic erezie, limita originară a Unului, care Într-un anume fel depinde, pentru a crea, de Marii Excentrici. Va trebui să dăm o lectură mai atentă a Textului. În orice caz, când Cilindrul se reumple cu Energie, Pistonul urcă din nou În Punctul Mort Superior și realizează Compresia Maximă. E așa-numitul tsimtsum. Și acolo, iată gloria Big-Bang-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui, vedeta de cinema care fusese arestată pentru pedofilie. Senzația știrii consta În povestea care-ți rupea sufletul, dar te ținea și În suspans, a americanilor dispăruți, inocenți și frumoși, plini de succes și respectați, bogați și invidiați, sinceri și excentrici și cu suficiente detalii picante cât să deschidă apetitul telespectatorilor. GNN a pus la punct un sondaj pe bază de telefoane, punându-și telespectatorii să voteze: se făceau turiștii vinovați de propria dispariție, În Întregime, parțial, deloc? Un procent confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
îmi completam colecția, spre disperarea Mariei. Singurele pe care nu le sufeream erau alea de bucătărie: lipicioase, galben-cauciucate, ca niște cizme de lucru. Mândria colecției mi se părea perechea bleumarin, Thinsulate, cu steluță albă pe exterior. Avea o notă jucăușă, excentrică, pe care doar eu o apreciam. Mihnea murea de râs; la fel și Maria: mă tachina că sunt pe invers. „Lasă, mă, că te-apreciază studenții. Te duci cu ele la ore?“ „Mă duc.“, am mințit. De fapt le scoteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Cioran lui Constantin Noica: "Mă uit în jurul meu în metrou și îmi dau seama că sunt singurul francez din vagon". [...] Parisul este o imensă salată geografică, sociologică, antropologică: Africa, Extremul Orient, Orientul Apropiat, Estul european, elite glamoroase și declasați putrezi, excentrici aroganți și funcționari fără chip, inerții tradiționale și experimente acute. Tot mai greu de găsit în acest iureș al diversității este Parisul însuși, nu-l identifici decât dacă te plimbi prin spațiul propriilor tale amintiri și referințe ". Andrei Pleșu, Micul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
obiect perfect (1981; Premiul Asociației Scriitorilor din București) sau din Mihai, stăpânul, și sluga lui, Mihai (1983), trecând prin romanele de dragoste Noiembrie viteză (1975) și Sortiți iubirii (1988), în centrul narațiunilor se plasează de cele mai multe ori „suciții”, bizarii, inșii excentrici prin natura fixațiilor lor. Ei sunt, în același timp, și făpturi exponențiale, și exemplare de serie, menite să închipuie lumea înconjurătoare ca rezultat al unui joc cinic de reproducere și mixare a defectelor umane: prostie, lipsă de gust și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290283_a_291612]
-
Ar fi trebuit să străbată Delta Dunării, Dobrogea, ostilă din multe puncte de vedere și unde posibilitatea de a prăda era foarte mică. În afara acestor considerente, ar fi singurul caz din istoria războaielor în care baza de operații se află excentric, la aripa stângă, despărțită de Muntenia de peste 100 de kilometri în linia dreaptă, o bază organizată în altă țară care, potrivit istoricilor amintiți, până acum se afla în conflict cu Țara Românească. Demonstrația lui Nicolae Stoicescu se bazează numai pe
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
forma, dar o formă care tinde a fi arhi-forma, acea hiperliteralitate despre care vorbea Sollers la Dante" ultimul concept fiind cu totul nepotrivit și superfluu). Remarcabile în această carte foarte stufoasă, în care observații cu totul pătrunzătoare alternează cu efuziuni excentrice sau inocente, de dragul adiționării de "patenturi" eminesciene, cu riscul devierii de la examenul critic remarcabile, așadar, ni s-au părut capitolele consacrate esteticii oglinzii, labirintului de oglinzi și dialecticii Hypnos-Thanatos. Aici, Theodor Codreanu dă măsura reală a disponibilităților sale. Într-un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a lumii obișnuite, prin impunerea a ceea ce, pentru oameni, dincolo de inerentele lor scăderi, constituie nefirescul. Este, prin urmare, un întreg desfășurat pe două dimensiuni încât dobândește o aură legendară -, la existența cărora au acces doar câteva personaje cu preocupări insolite, excentrice, dintre care, pe primul plan, se situează Dimitrie Cristea și, până la un punct, inițiatorul lui, învățătorul Rebega (un tânăr la început de drum și un senior în iminența pensionării) fascinați, până la identificare, de o lume peste care stăpânește, discreționar sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
moarte Și-n mine bate toaca, insistent. 2 iulie 2011 Balul din anticamera veșniciei Când toate deveni-vor doar cenușă Vom sta alături, recitând poeme Și-n cer se va deschide, brusc, o ușă, Prin care Dumnezeu o să ne cheme. Excentric, am să scriu pe un perete Că las în urma mea eternitatea Și umplu testamentul cu regrete, Redefinind, celest, realitatea. Printr-un sărut vom da la toți de veste, Comuniunea fi-va explicită, Apoi, eu îți voi scrie o poveste, Iar
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
femeie despletită, neliniștea... 79 M-am uitat în oglindă și nu mi-a părut rău Eu sunt doar unul dintre visătorii Ce scriu cuvinte mari pe cerul vieții, Înspăimântat de glasul dimineții, Îndrăgostit de tainele ninsorii. Eu sunt cotidianul gest excentric, Profund, imperturbabil și integru, Atras de filmul vechi, în alb și negru, Supus, acid, normal sau egocentric. Eu sunt un sentiment de libertate Și chiar o coamă-n vânt, dacă e cazul, Un alt acar Păun, când schimb macazul, Bodegă
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
aș putea spune că aș fi intrat vreodată în sala de biliard dacă n-aș fi lucrat pentru Einhorn. Era clar că nu rodeam cartea și nici vreun țicnit care memorează pasaje întregi; n-aveam nimic împotriva tocilarilor și a excentricilor de soiul ăsta. Dar le venea mai ușor gangsterilor să mă ia drept unul de-al lor. Și un hoț pe nume Joe Gorman a început să îmi spună de un jaf. Nu i-am zis nu. Gorman era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să tresar nițel de fiecare dată când îi auzeam. Lui Padilla nu părea să-i pese de asta; el se ducea acolo doar să facă calcule, în stilul ăla alandala și ciudat al lui, stând în picioare într-o poziție excentrică, cu o mână în buzunar și o țigară neatinsă ce împrăștia firișoare bifurcate de fum. Dar n-am reușit să-l găsesc înainte de ziua în care era Mimi programată la doctor. La care eu am fost cel care a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se albească la față când o să mă denunțe, și cum i se vor întuneca ochii și cum mă vor săgeta. Dar și cum o să-și pună brațele în jurul meu. Pentru că și ea avea nevoie de mine. Și toată forța ei excentrică, care venea din îndoiala că dorința ei va mai putea avea vreodată încredere în cineva, se va opri și se va pogorî asupra mea. Imaginându-mi cum se va întâmpla, mă topeam, mi se încălzea și se înmuia pieptul, începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
poeți și scriitori care nu încearcă nici un scrupul în a comenta în public operele colegilor lor artiști (de obicei rezervând recomandările cele mai calde pentru prietenii lor, pentru cei presupuși a le fi inferiori, pentru cei din alte țări, pentru excentricii fluturi de noapte, pentru truditorii din alte domenii); pe urmă, în paginile literare din Sunday, dacă vor avea spațiu și dacă recenzia la marea, noua, definitiva biografie a președintelui Grover Cleveland nu se va întinde prea mult, se vor introduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
trebuie să las să-mi scape lucrul ăsta. Iată-l: Când privesc îndărăt, sau ascult îndărăt, la cei vreo șase, sau poate ceva mai mulți, poeți mai originali pe care i-am avut în America, precum și la numeroșii talentați poeți excentrici și - în vremurile moderne, mai ales - la dotații deviaționiști stilistici, mă apropii de convingerea că am avut numai trei sau patru poeți aproape de neînlocuit și cred că, mai târziu, Seymour va figura printre aceștia. Aceasta nu se va produce peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
aș fi putut excela. Totuși, când m-am însurat cu Antonia, totul a încremenit într-un punct mort. După cum am spus, a fost un adevărat noroc că m-am însurat cu ea. Antonia fusese, și încă era, o frumusețe oarecum excentrică în societate. Tatăl ei era un distins soldat de rând, iar mama ei, care se trăgea din lumea celor ce locuiau în Bloomsbury, era o poetă puțin cunoscută și care se înrudea de departe cu Virginia Wolf. Pentru un motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu spatele, ca să lovească. În fond și la urma urmei, oricine ar fi ucis-o pe Linda nu dăduse dovadă de atare lașitate, căci gantera o nimerise În plină figură. * * * Presupusesem că avocatul lui Derek, Gavin Pritchett, era un ins excentric, dar adresa firmei sale se dovedi Întruchiparea fără cusur a conformismului Însuși. Biroul se afla Într-o curte mai largă decât multe din cele cu care s-ar fi putut mândri colegiile din Oxford și Cambridge, dar tot atât de Încărcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ușa se deschise, răzbi afară un miros de lemn umed, mucegăit. Străbătută de un brusc fior de spaimă, Alex bâjbâi după comutator, aprinse lumina, intră în casă și încuie ușa în urma ei. Papucul fusese clădit prin 1920 de Geoffrey Stillowen, excentricul tată al lui Alex și, printre puținii localnici care se pricepeau, era considerat drept „o perlă de art déco“. Data cam din aceeași perioadă ca și Camerele din Ennistone. Zidurile exterioare erau din beton, pe vremuri alb, acum de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
adeseori la Ennistone, atâta timp cât trăia mama lui, iar noi îi păstram faima vie. Avea foarte puțini prieteni în oraș, în general se spunea că nu era un om prea sociabil. Menținuse legături cu William Eastcote și cu un bătrân ceasornicar excentric, cu care purta discuții filozofice. George McCaffrey fusese profund impresionat de profesorul său. Pur și simplu „se îndrăgostise“ de Rozanov, de filozofie, de filozofia lui Rozanov. Totuși, impactul fusese atât de puternic, încât (și acest lucru se datora, neîndoielnic, influenței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
târziu și-a mutat interesul, via Kant, spre filozofia morală, pe care o respinsese în tinerețe și, un timp l-a studiat cu ardoare pe Platon și a publicat o carte intitulată Existența și dincolo de ea, considerată drept admirabilă, dar excentrică în care se ocupa de teoria ideilor la Platon. (A mai scris și o cărțulie, greu de găsit azi, despre Conceptele matematice la Platon.) George l-a cunoscut în acest stadiu haotic și eclectic al evoluției lui, când (așa cum avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
descurca, pare-se, destul de bine, deși unii pretindeau că ar fi „talentat, dar leneș“. Unii proroci mai sumbri îi preziseseră o cădere nervoasă: în fond, băiatul își pierduse încă din copilărie ambii părinți și fusese crescut de o mamă vitregă excentrică, instabilă din punct de vedere emoțional, și de doi frați autoritari și ostili, care jucaseră rolul de tată. Oricum ar fi fost, Tom nu a dat nici un semn de depresie nervoasă. Spre deosebire de prietenul său Scarlett-Taylor, Tom nu avea o concepție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
deforma buzunarul, o scoase din nou. În ordine. Consider că ți-ai cerut scuze. Dar... N-are nici o importanță, n-are nici o importanță. E o nebunie, nu-i așa? Ce anume? Ce voia el. Da. Adică... eu un om cam excentric... în viață lucrurile nu se întâmplă așa... Nu. Ai să-i spui? Ce să-i spun? Că ți-am făcut o vizită... că am... încercat... Nu. Treaba asta nu are nici o legătură cu mine. Eu n-am nici în clin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de rău“ este și nu poate fi decât o iluzie vulgară. Cred că discutam atunci despre Dostoievski. Foarte bine. Cei care pretind că sunt „dincolo“ de această familiară dihotomie, sunt cinici mincinoși sau victime iresponsabile ale voinței semi-conștiente, sau entuziaști excentrici, ori pervertiți care înalță o anume virtute (curajul, de pildă) atât de mult deasupra tuturor celorlalte, încât acestea devin invizibile. Sau dacă încercăm să schițăm o imagine mai spirituală, oare aceasta nu înseamnă însăși morala ridicată la un grad mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o lipsă de vanitate și o orgolioasă indiferență față de „ce spune lumea“. Dar convingerea lui era falsă. Tom ajunsese mai aproape de punctul vulnerabil, ba chiar periculos de aproape, când vorbise despre amorul propriu al filozofului. John Robert era un tip excentric, arogant și independent, căruia nu-i păsa de convenții și care nu urmărea meschineele țeluri lumești. Bâjbâia prin viață, urmărindu-și doar propriile scopuri și principii, gata să înfrunte indiferența, lipsa de înțelegere și adeseori antipatia oamenilor. Spunea tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]