474 matches
-
sau tibetane care reprezintă integrarea naturii terestre în divin (figura 45). În arta reprezentațională, compozițiile circulare sunt confruntate cu problema abordării scenelor terestre ale figurilor în picioare, ale copacilor sau ale mobilei și clădirilor făcute de mâna omului, în care excentricitatea verticalelor și orizontalelor deține supremația. Un remediu parțial este adaptarea subiectului la structurile radiale. T.B.L. Webster, într-un studiu asupra decorațiilor pictate pe vasele antice grecești, desemnează simetria centrică drept una dintre principalele trăsături compoziționale. El găsește multe scene reductibile
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
inerente formatului circular în propriul avantaj. Toate formele verticale sunt făcute să se conformeze centricității compoziției. Spatele lui Hercule este curbat, părțile de sus ale scaunelor sunt întoarse oarecum spre centru, copacul își neagă verticalitatea, până și caracterul direct al excentricității gazdei ce stă în picioare este temperat de înclinarea grațioasă a capului și gâtului acesteia. Problema pusă de împrejmuirile circulare nu se limitează la arta picturii. Nu sunt necesare decât câteva exemple pentru a indica problemele ce se ivesc în
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai frumos format - el transportându-ne de la limitările spațiului gravitațional pământesc către modelul fundamental, mult mai important, al concentricității cosmice - și poate fi numit cel mai dificil format, deoarece nu poate sugera efectiv mișcarea sferei cosmice fără a încorpora procedeele excentricității terestre. Totuși, excentricitatea nu este doar tolerată în tondo, ca o concesie necesară adusă condiției umane. Ea este și indispensabilă ca un contrapunct față de centricitatea dinăuntrul compoziției. În relieful lui Michelangelo de la Bargello (vezi figura 42) indicam ponderea dată copilului
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
el transportându-ne de la limitările spațiului gravitațional pământesc către modelul fundamental, mult mai important, al concentricității cosmice - și poate fi numit cel mai dificil format, deoarece nu poate sugera efectiv mișcarea sferei cosmice fără a încorpora procedeele excentricității terestre. Totuși, excentricitatea nu este doar tolerată în tondo, ca o concesie necesară adusă condiției umane. Ea este și indispensabilă ca un contrapunct față de centricitatea dinăuntrul compoziției. În relieful lui Michelangelo de la Bargello (vezi figura 42) indicam ponderea dată copilului Hristos prin apropierea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
orizontale în două componente de bază, una dintre ele mare și expandată, cealaltă mai slabă și comprimată. Golurile circulare posedă destulă pondere pentru a constitui nucleii celor două forme unghiulare și pentru a organiza aceste forme în jurul centrilor dezechilibrați. Această excentricitate adaugă o tensiune dinamică compoziției. Dinspre partea inferioară a centrului său rotund, placa mai mare avansează către margini ca tăișul unui topor, trecând de axa verticală și pătrunzând în jumătatea dreaptă a compoziției. Încălcând limitele simetriei, ea creează un efect
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
poate fi trecută. Capitolul VI Centrii ca pivoți Următoarele două capitole vor oferi dovezi suplimentare privitoare la trăsăturile structurale pe care le-am întâlnit în explorările anterioare - trăsături care izvorăsc din aplicarea practică a schemei compoziționale, din interacțiunea centricității și excentricității. Mă întorc mai întâi la centrul de echilibru ca bază stabilă a compoziției. Una dintre atracțiile târgurilor de țară din copilăria mea era un mare disc de lemn care se rotea cu repeziciune, asemenea călușeilor. Ne-ar fi azvârlit cât
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
printr-un volum cu considerabilă pondere. Poziția sa excentrică îl înzestrează totuși cu un puternic vector către și dinspre centrul de echilibru al întregului, iar această localizare în afara centrului modifică simetria centrată a vectorilor trimiși și recepționați de figura circulară. Excentricitatea este tema principală a acestei picturi, și în ultimii ani unii artiști ar fi fost dornici s-o lase așa cum se află. Lisițki își elaborează tema explorând relațiile centrului dislocat cu o rețea de elemente verticale și orizontale, cu câteva
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
hartă a unui vechi oraș arată străzile acestuia ca având un drum ciudat, conform accidentelor istoriei sale; orice direcție este la fel de bună. O a treia diferență distinge compoziția planului general de cea a elevației. În desenul unei fațade, centricitatea și excentricitatea interacționează intim, astfel încât contribuțiile lor pot fi redate disociat doar în cadrul cercetării noastre. Amintiți vă, de exemplu, cum un arc se prezintă ca o asociație a centricității circulare și a extensiei vectoriale. Totuși, în planul orizontal, compoziția nu trebuie limitată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
de comunicare dintre exterior și interior. Privind planul de bază din „zbor de pasăre”, vila lui Palladio pare o mică fortăreață închisă. Ea se dezvăluie vizitatorului conform concepției care i-a stat la bază, ca loc vesel, ospitalier. Centricitatea și excentricitatea vectorială sunt mult mai clar distinse în planul general al Pieței Sf. Petru (figura 134). Cele două colonade semicirculare strâng mulțimea dinăuntru în jurul obeliscului central. Axa liniară de acces în catedrală traversează această adunare permanentă precum un râu care curge
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
arteră de circulație a studenților, traversând centrul artistic și expunând activitățile interioare de atelier ochilor trecătorilor. Astfel, în primul proiect al lui Le Corbusier rampa tăia clădirea radical, în două blocuri opuse de ateliere. Un accent atât de puternic acordat excentricității vectoriale ridica problema modului în care se putea salvgarda unitatea centrică a complexului. Mai tehnic, aceasta punea arhitectului problema de a împăca nevoile structurii verticale, casa scării și a liftului pentru materiale, cu spațiul destinat rampei care traversează clădirea. Dificultatea
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
picturii și sculpturii. Există excepții? Pot doar să sper că exemplele oferite în această carte i-au convins pe cititori că principiile compoziționale pe care le-am introdus sunt într adevăr aplicabile, nu numai în sensul în care centricitatea și excentricitatea, volumele și vectorii sunt concepte la care formele din diverse medii se conformează, fără a fi forțate, dar mai ales prin faptul că referirea la această schemă compozițională este necesară dacă vrem să înțelegem natura și sensul unei opere. Un
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
a scris despre . Același lucru este valabil pentru simbolurile de bază, precum diferența dintre lumină și întuneric sau dintre înălțare și cădere, referindu-mă mai înainte la acest principiu al explicării pentru a justifica semnificația psihologică generală a centricității și excentricității. Din moment ce acest fapt ne implică în universalitatea structurilor perceptive, este totuși indicată o abordare mai directă a bazei fizice a experienței umane. Când ființele umane, indiferent de formația lor culturală, manifestă anumite caracteristici comune în viziunea lor, ajungem să corelăm
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
mai îndepărtat de Soare, afeliul, această viteză scade, la începutul lui iulie, la 29,27km/s, în timp ce în punctul cel mai apropiat de Soare, periheliul, viteza crește, la începutul lui ianuarie la 30,27km/s. Orbita eliptică, este de mică excentricitate și anume 0,0167. Întrucât axa polilor face cu planul elipticii un unghi de 66 o 33’5’’ are ca efect succesiunea anotimpurilor și inegalitatea zilelor și a nopților. Începutul anotimpurilor este marcat de fenomene astronomice numite solstiții: solstițiul de
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
Terrei · Inclinarea ecuatorială 36’’ · Masa este 3,28 × 10 23 kg (5,5% din masa Terrei · Densitate medie 5.400 kg/m 3 · Perioada de rotație 58zile14h · Distanța medie a orbitei 57909400 km(0,3871u.a.) · Perioada orbitală 88 zile · Excentricitatea orbitei 0,206 · Înclinarea orbitei este de 7 o · Nu are sateliți. Datorită acestui lucru planeta cunoaște fenomenul anotimpurilor în ciuda faptului că axa polilor este perpendiculară sau aproape perpendiculară pe planul orbitei de revoluție, dar același anotimp domnește simultan în
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
la sateliții lui Marte: Phobos și Deimos Mișcarea pe o elipsă este cel mai bine exemplificată de o cometă. Pentru cazul de față ne vom referi la cometa Halley. a) Definiți parametri geometrici ai elipsei și scrieți formula care definește excentricitatea ei funcție de parametrii elipsei. b) Scrieți energia totală (cinetică plus potențială) pe care o are o cometă în mișcarea ei în jurul Soarelui. Deoarece mișcarea este pe o elipsă (adică pe o curbă închisă si nu una deschisă cum ar fi
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
lunii, luate cu același aparat de fotografiat, cu același telescop, plasat în același loc pe Pământ. Prima fotografie a fost facută când luna se află la perigeu iar cealaltă când ea s-a aflat la apogeu. Folosind aceste imagini, determinați excentricitatea orbitei Lunii. Estimați intervalul minim de timp necesar între momentele în care se pot obține aceste două fotografii. 2. Fiecare participant a fost obligat să arate pe cer constelațiile vizibile în urmatoarele părți ale cerului: a) Nord-Est, b) Sud, c
ASTRONOMIE. DICTIONAR ASTRONOMIE. OLIMPIADELE DE ASTRONOMIE by Tit Tihon () [Corola-publishinghouse/Science/336_a_865]
-
însă în comun faptul că sînt semne și li se aplică aceeași activitate: LECTURA. Omul modern își petrece timpul citind imagini, gesturi, comportamente: mașina îmi indică statutul social al proprietarului său, haina îmi spune cu exactitate doza de conformism sau excentricitate a posesorului său, aperitivul (whisky sau pernod) stilul de viață al gazdei mele. Toate aceste lecturi sînt prea importante în viața noastră, implicînd prea multe valori sociale, morale, ideologice pentru ca o reflecție sistematică să nu încerce să le ia în
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
acestea sporesc tensiunea așteptării. h) Zâmbete. Anticipează prezicerile pozitive, insuflă speranță și încredere. De menționat este faptul că au fost înregistrate și alte tipuri de gesturi pe care însă nu le-am contabilizat aici. Unele sunt prezentate ca ciudățenii sau excentricități (baterea cu pumnul în masă, de pildă, sau alte manifestări agresive). Cele evocate au fost alese tocmai pentru că aveau o frecvență mai mare. Întrebați fiind asupra unor gesturi care au impresionat, subiecții-clienți au indicat deseori privirea și le-au trecut
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
1910, p.26]. Pariziana este femeia mondenă care caută să se deosebească prin felul său aparte de a fi. O caracterizează dorința de elitism și diferențiere. Pentru Parizienele distinse de la sfârșitul secolului este caracteristic un rafinament sofisticat. Dorința lor de excentricitate, căutarea stilului, eforturile permanente de a lăsa fără suflare audiență, se compară cu voință Prețioaselor de a se demarca de vulgaritatea cadrului ordinar. Pariziana întruchipează ceea ce se numeste le savoir vivre moderne sau le savoir vivre au féminin. Pariziana este
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
comble de la liberté" [Girardin, 1843, p.134]. Grația, spiritul, bunul gust și bunele maniere sunt însușiri proprii Parizienelor. În virtutea personalității sale puternice și originale, Pariziana este, în mai multe privințe, o femeie unică, de aici singularitatea să, bazată pe extravaganța, excentricitate, stranietate: "d'êtres d'exception, sublimes souvent" [Uzanne 1910, p.464]. Baronesa de Frémines "était connue de tout Paris comme la plus extravaganțe des mondaines du vrai monde, la plus spirituelle aussi" [Maupassant, Notre cœur, p.152], excentricitatea lui Clorinde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
pe extravaganța, excentricitate, stranietate: "d'êtres d'exception, sublimes souvent" [Uzanne 1910, p.464]. Baronesa de Frémines "était connue de tout Paris comme la plus extravaganțe des mondaines du vrai monde, la plus spirituelle aussi" [Maupassant, Notre cœur, p.152], excentricitatea lui Clorinde este cunoscută și suportată: "on tolérait l'excentricité de Clorinde" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.80]. Extravaganța este un risc pe care Pariziana, spre deosebire de alte femei, și-l asumă cu îndrăzneala și care îi aduce succes: "Clorinde
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
appétits de la chair communs aux duchesses et aux filles d'auberge" [Zola, L'Argent, p.160-161]. Găsind originea viciului în violul din tinerețe, Zola amplifica imaginea prin cercetarea mediului actual al eroinei și ajunge la concluzia că simțurile, seriozitatea și excentricitățile lui Renée sunt încurajate de epocă Imperiului al Doilea veritabilă sursă a curiozității, poftelor și viciilor sale: "Elle était plus encore une curiosité qu'un appétit. Jetée dans le monde du Second Empire, abandonnée à șes imaginations, entretenue d'argent
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Diferiți factori importanți fac din Pariziana când un model negativ, când unul pozitiv. Caracterele analizate dovedesc o oarecare omogenitate și comuniune a acțiunilor, a conduitei și stilului femeii pariziene, care se regăsesc în toate scrierile artistice analizate. Ideea de originalitate, excentricitate, curiozitate și fantezie, absențe în cultura europeană de dupa baroc, revin în forță și se manifestă la acest personaj. În același timp, descoperim o analiză a structurilor ambiguității narative la fiecare din autorii analizați, după cum, în altă ordine de idei, fiecare
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
ele, vorbesc „ca din cărți” pentru spectatori, presupuși a fi „intelectuali”, ca aceștia să înțeleagă că : Irina e fiică de muncitor burghez, a fost împreună cu Caius pe baricadele luării puterii de către comuniști, dar „boierii cu vederi de stânga, Caius, aveau excentricități de un anume șic intelectual”, prin urmare „ca fiică de muncitor eu n- am dreptul să cred într-un burghez, Caius”. A călcat totuși acest precept, s-a îndrăgostit de Caius, și pentru asta „a plătit scump”. Despărțirea lor se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
capătă o importanță majoră și poate semnala bulversări și realizări fundamentale. Neptun și Pluto Le-am pus intenționat „În aceeași oală”, Întrucât În ciuda diferenței dintre perioadele lor de revoluție (164 de ani pentru Neptun și 248 de ani pentru Pluto), excentricitatea orbitei planetei din urmă face ca În zilele noastre să pară că se mișcă cu aceeași viteză ca și Neptun. Vom reține, spre 26 de ani, primul sextil, care corespunde, cu o mică diferență, primului trigon al lui Uranus: fază
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]