458 matches
-
minus se mai emite ș o particulă antineutrino în timp ce la dezintegrarea beta plus se emite o particulă neutrino Cs →Ba + e + antineutrino Na →Ne + e + neutrino Dezintegrarea gama numită și tranzție izomerică este procesul prin care nucleul având o stare excitată metastabilă (izomer) emite radiație gama pentru a reveni la starea stabilă cu energie mai scăzută. Starea izomeră poate apărea în urma dezintegrării alfa sau beta sau prin alte reacții nucleare. Cel mai stabil nucleu izomer este Ta care are o abundență
Radioactivitate () [Corola-website/Science/308253_a_309582]
-
model, heliu lichid sub punctul de lambda conține o proporție de atomi de heliu într-o "stare de bază", care sunt superfluid și curge cu viscozitatea egală exact cu zero, precum și o parte din atomii de heliu într-o stare excitata, care se comportă mai mult ca un fluid obișnuit În "efectul fântână", o cameră este construită și conectată la un rezervor de heliu ÎI printr-un disc sinterizat, prin care heliul superfluid se scurge cu ușurință, dar prin care heliul
Heliu () [Corola-website/Science/302350_a_303679]
-
a mai multor atomi; în mod normal, majoritatea atomilor dintr-un cristal sunt neexcitați, și doar unii dintre ei se află pe nivele energetice superioare. Inversia de populație se realizează atunci când majoritatea atomilor trece într-o stare energetică superioară, starea excitată, lăsând doar o minoritate pe nivelul fundamental. Cvasiparticulele, ca fononii și polaritonii în cazul solidelor, există doar ca excitații la nivelul particulelor obișnuite. Până în prezent, există două efecte care se propagă aparent cu o viteză mai mare decât lumina: Unitatea
Tahion () [Corola-website/Science/302560_a_303889]
-
existența emisiei electronice a metalelor sub influența bombardamentului cu ioni pozitivi. A urmărit îndeosebi măsurarea ionilor pozitivi în tuburile cu descărcări în gaze, izvoarele de ioni pozitivi, emisiunea secundară din solide, tensiunile de aprindere a efluviilor, luminozitatea remanentă a gazelor excitate. A adus contribuții importante la optică și spectroscopie, acustică și ultraacustică. Din inițiativa sa a luat ființă în 1955 "Comisia de Acustică" a Academiei, al cărei președinte a fost. S-a ocupat de problema poluării sonore și de aplicarea ultrasunetelor
Eugen Bădărău () [Corola-website/Science/302663_a_303992]
-
producând în paralel un maxim în spectrul de absorbție a luminii în celula fotosensibilă. Acest fenomen are loc în lipsa câmpului magnetic . Dacă asupra celulei rezonatoare se aplică un câmp magnetic, despicarea datorată efectului Zeeman creează noi niveluri energetice, superioare nivelelor excitate de lumina monocromatică, din care electronii nu mai pot fi excitați de către fotonii luminii monocromatice incidente. Analiza spectrului de absorbție, prin măsurarea despicării nivelelor energetice și folosirea formulei frecvenței Larmor, conduce la determinarea cu foarte mare precizie a intensității câmpului
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
viu de a răspunde, în mod activ, la unele modificări în mediul său de viață și, în general, la orice acțiune care îi tulbură echilibrul. Factorii de mediu care provoacă în celula vie tulburări reversibile sunt numiți "excitanți". În celulele excitate se schimbă viteza proceselor de biosinteză și de descompunere a substanțelor, consumul de oxigen și temperatura. Celulele își îndeplinesc funcțiile lor firești numai în stare de excitație. Celulele grandulare produc și secretă anumite substanțe, cele musculare se contractă, în celulele
Celulă (biologie) () [Corola-website/Science/302844_a_304173]
-
status de energie, aceștia se resping unii pe alții și nu pot forma o legătură moleculară, așa cum găsim, de altfel, la oxigen sau la brom (O și Br). Totuși, când atomii de xenon devin energizați, ei pot forma excimeri (dimeri excitați) , până când electronii se reîntorc la statutul de energie slab. Această entitate se formează deoarece atomii de xenon tind să umple ultimul strat electronic, și pot face acest lucru prin adăugarea unui electron dintr-un atom vecin de xenon. Timpul tipic
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
tari. Nucleele instabile pot suferi dezintegrări alfa, în care ele emit nuclee energetice de heliu, sau dezintegrări beta, în care ele emit electroni sau pozitroni. După una dintre aceste dezintegrări, nucleul rezultat poate să fie și el într-o stare excitată și în acest caz se dezintegrează și el către o stare de bază emițând fotoni de înaltă energie (dezintegrare gamma).
Nucleu atomic () [Corola-website/Science/304258_a_305587]
-
starea fundamentală este o stare de echilibru și are un timp de viață infinit. În acest caz, energia de legătură a electronului este maximă, fiind egală cu valoarea absolută a energiei unei stări legate. Celelalte stări formulă 27 se numesc stări excitate. Atomul are o infinitate de nivele de energie situate la intervale din ce in ce mai apropiate. La limită, pentru formulă 28, energia tinde la valoarea zero. Valorile pozitive ale energiei sunt continue, iar electronul se deplasează liber pe o traiectorie deschisă, în afară nucleului
Modelul atomic Bohr () [Corola-website/Science/311588_a_312917]
-
ale lui Bohr și pentru care au și primit Premiul Nobel în 1925. Multe din investigațiile lui Franck au fost conduse de colaboratori și studenți, investigații care deasemenea erau dedicate problemelor fizicii atomilor, cele privind schimbul de energie dintre atomii excitați. În timpul perioadei sale la Göttingen, cele mai multe studii ale sale au fost dedicate gazelor fluorescente și vaporilor. În 1925, acesta a propus un mecanism pentru a explica observațiile sale de disociere fotochimica a moleculelor de iod. Tranzițiile electronice de la o stare
James Franck () [Corola-website/Science/310978_a_312307]
-
Interacțiunile din interiorul plasmei sunt mult mai importante decât cele de la suprafață, unde apar efecte de margine. Pe scurt, plasma este un sistem fizic format dintr-un număr foarte mare de particule neutre (atomi în stare fundamentală sau în stări excitate, fotoni) și particule încărcate electric (ioni pozitivi și negativi, electroni) ale căror proprietăți sunt determinate de interacțiunile colective și care, macroscopic, apare neutră din punct de vedere electric. În general, plasmele conțin numeroase tipuri de particule, electroni, ioni pozitivi și
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
de 300 K), plasma nu există în mod obișnuit. Ea se formează în timpul fulgerelor sau trăsnetelor, pentru scurt timp. Diferențele mari de potențial între nori sau nori și pământ determină ionizarea moleculelor din aer și apariția unui curent electric. Atomii excitați emit radiație vizibilă. O cantitate importantă de plasmă este prezentă în ionosferă. Aici radiațiile UV și X provenite de la Soare determină disocierea și ionizarea moleculelor din atmosferă. Au loc numeroase descărcări electrice și deplasări ale sarcinilor datorită câmpului magnetic terestru
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
vie. O mare parte din energie este, însă, absorbită în straturile superioare, prin ionizări, disocieri ale moleculelor, excitări și recombinări. Deși s-ar putea crede, focul nu este o plasmă. Strălucirea sa intensă este datorată substanței aduse la incandescență. Atomii excitați emit lumină de culoare galbenă, fără a se produce fenomene de ionizare. Temperaturile sunt mult mai mici decât ale unei plasme, iar focul nu conduce curentul electric. Plasma se întâlnește în cazul foculului Sfântului Elmo, impropriu denumit astfel. Fenomenul este
Plasmă () [Corola-website/Science/309563_a_310892]
-
Suedia, unde au fost găsite minereuri de ale acestuia.<nowiki>"</nowiki>." Această tradiție s-a sfârșit cu berkeliul, astfel, denumirea următorului element, californiu, nu a avut nicio legătură cu analogul (disprosiul). Aproximativ douăzeci de izotopi și șase izomeri nucleari (forme excitate ale izotopilor) ai berkeliului au fost caracterizați, numerele atomice ai acestora aflându-se între 235 și 254. Toți dintre aceștia sunt radioactivi. Cea mai lungă perioadă de înjumătățire este observată la Bk (1,380 ani), Bk (9 ani) și la
Berkeliu () [Corola-website/Science/305268_a_306597]
-
electroni (neutron → proton) pentru a forma izotopi de zirconiu (Z = 40). Izotopii cu numere de masă egale sau mai mari de 97 se dezintegrează și prin emisia de neutroni întârziată β. Ytriul are cel puțin 20 de izomeri metastabili sau excitați, numărul lor de masă variind de la 78 la 102. Mai multe nivele de energie au fost observate la Y și Y. Pe când majoritatea izomerilor ytriului sunt presupuși a fi mai puțin stabili decât nivelul lor de bază, Y, Y, Y
Ytriu () [Corola-website/Science/305370_a_306699]
-
perforată" etc. Cea mai apropiată alternativă ar fi fost utilizarea numerației în baza 3 (sistemul ternar), ceea ce ar fi necesitat componente electronice cu trei stări stabile, ducând la o logică trivalentă de genul "senzorul nu este excitat, senzorul este puțin excitat, senzorul este excitat", ceea ce, deși induce un nivel mai bun de discernere a informației, reduce, cel puțin în principiu, fiabilitatea potențială a sistemului. Datorită ușurinței implementării sistemului binar în circuitele electronice, el se folosește practic la toate calculatoarele moderne. Sistemul
Sistem binar () [Corola-website/Science/296577_a_297906]
-
anumite specii de bacterii și alge, acesta fiind componentul principal al flatulenței. Metanul este o importantă sursă de hidrogen. Nivelul energetic fundamental al electronului în atomul de hidrogen are energia egală cu -13,6 eV. Nivelele superioare se numesc nivele excitate, energia acestora crescând până la 0 eV (valoarea nivelului energetic aflat la infinit), ele se calculează folosind modelul lui Bohr. Acesta consideră că nucleul este fix, iar electronul are o traiectorie circulară în jurul acestuia asemănătoare cu planetele ce gravitează în jurul Soarelui
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
parahidrogen, spinii sunt antiparaleli și formează un singlet. La temperatură și presiune standard, hidrogenul gazos conține 25% parahidrogen și 75% ortohidrogen („starea normală” a hidrogenului). Proporțiile în care se găsesc orto și parahidrogenul depind de temperatură, dar forma orto este excitată și are o energie mai mare, deci este instabilă și nu poate fi purificată. La temperaturi foarte joase, starea de echilibru e formată aproape în întregime din parahidrogen. Proprietățile fizice ale parahidrogenului pur diferă puțin de cele ale hidrogenului în
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
loc până la atingerea echilibrulu printr-un proces numit recombinare, care face ca electronii din tipul n să intre în contact cu golurile din tipul p. Un produs al acestui proces sunt ioni cu sarcina din care rezultă curent electric. Electronii excitați O diferența în potențialul electric al unui material semiconductor poate distruge echilibrul termic și poate crea o situație de dezechilibru. Această introduce electroni și goluri în sistem, care interacționează printr-un proces numit difuzie ambipolara. Cand un echilibru termic este
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
un rezultat al diferenței de temperatură sau fotoni, care pot intra în sistem și să creeze electroni liberi și goluri. Procesul care crează și anihilează electronii și golurile sunt numite generație și recombinație. Emisia de lumină În anumiți semiconductori, electronii excitați se pot relaxa prin emiterea de lumină, în loc de producerea căldurii. Acești semiconductori sunt folosiți în fabricarea LED-urilor (diodelor emițătoare de lumină) și punctelor cuantice fluorescente. Conversia energiei termince Semiconductorii au factori termoelectrici care îi fac folositori în
Semiconductor () [Corola-website/Science/317120_a_318449]
-
populațiile nordice aceste perioade întârzie cu respectiv șase luni. Puține femele ovulează de 2 ori pe an (16-28%), iar cele care ovulează de 3 ori anual alcătuiesc doar 8% din totalul populației de sex feminin. În timpul montei, balenele sunt foarte excitate. Câte 2-20 de masculi se bat pentru a cuceri o singură femelă. Actul sexual are loc într-o atmosferă foarte romantică: masculul și femela înoată unul lângă altul, își ating înotătoarele pectorale, lovesc apa cu coada, după care încep să
Balenă cu cocoașă () [Corola-website/Science/315214_a_316543]
-
MLV, formarea legăturii se explică prin cuplarea spinilor electronilor de la doi atomi. Când atomii nu posedă electroni necuplați, sau au prea puțini asemenea electroni în stare fundamentală, MLV presupune că, în momentul formării legăturii, atomul poate trece într-o stare excitată, în "starea de valență", prin care acesta poate dobândi electroni necuplați. Aceasta presupune combinarea liniară a mai multor orbitali din stratul de valență al atomului, rezultând, în final, orbitali de egală energie (degenerați), ocupați cu câte un electron necuplat de
Metoda legăturii de valență () [Corola-website/Science/320608_a_321937]
-
prezent, cercetările în acest domeniu se efectuează cu ajutorul datelor obținute în mai multe laboratoare din jurul lumii, inclusiv CERN, Fermilab, SLAC, JLAB, Laboratorul Național Brookhaven, KEK și altele. Temele abordate includ căutarea violării parității sarcinii, măsurători ale spinului, studii ale stărilor excitate, și căutarea stărilor exotice precum pentaquarcurile și dibarionii. Există trei hiperoni sigma (Σ), "sigma plus" (Σ), "sigma zero" (Σ) și "sigma minus" (Σ). Aceștia au energii de repaus de ~ și durăte de viață de ~ cu excepția lui Σ a cărui durată
Hiperon () [Corola-website/Science/328887_a_330216]
-
ce constă în ruperea legăturii chimice dintre un atom radioactiv format într-o reacție nucleară și moleculă de care era legat inițial. Pentru o reacție nucleară, un nucleu atomic absoarbe un neutron lent. Nucleul izotopului nou-format este într-o stare excitata și emite atunci o rază gamma când revine la starea de bază. Atomul este rupt din legătură să anterioară din moleculă originală și introduce o legatura chimică nouă și diferită, astfel încât izotopul rezultat, deși are proprietăți chimice identice cu izotopul
Efectul Szilárd-Chalmers () [Corola-website/Science/323559_a_324888]
-
din nou la Camford. Ca de obicei, detectivul nu explică de ce. Detectivul și cu Watson sosesc la Camdord în seara prevăzută anterior, iar Holmes își dă seama brusc de ceva. El a observat încheieturile groase și deformate ale profesorului și excitat și până atunci nu a făcut legătura între acestea și comportamentul ciudat, schimbarea comportamentului câinelui față de stăpânul său și mersul săltat în patru labe. Profesorul se comportă ca o maimuță! La scurt timp după această deducție, Holmes și Watson observă
Aventurile omului-maimuță () [Corola-website/Science/324596_a_325925]