1,082 matches
-
cuvinte efectul produs". În Vicleniile lui Scapin, în scena analizată mai devreme, am recunoscut deja cele afirmate în replica lui Octave: "Se-ntoarce tata cu domnul Géronte și vor să mă-nsoare" Povestitorul poate avea și alte intervenții secundare (accesorii): * Exclamația de intrare care punctează sosirea în scenă a viitorului povestitor este în întregime legată de funcția emotivă: prin aceasta se manifestă surpriza și se trezește interesul auditorului pentru cunoașterea faptelor care motivează această atitudine. În Vicleniile, primele două replici se
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
povestitor este în întregime legată de funcția emotivă: prin aceasta se manifestă surpriza și se trezește interesul auditorului pentru cunoașterea faptelor care motivează această atitudine. În Vicleniile, primele două replici se referă în întregime la această unitate (întrebările lui Scapin, exclamațiile lui Octave). * Justificarea atunci cînd naratorul nu este legitimat să ia cuvîntul pentru a arăta faptul deja anunțat. J. Schérer vorbește, cu privire la aceasta, despre "un fel de răspuns la o obiecție prejudicială" (1966: 236) * Promisiunea de a spune o povestire
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
neîndeplinită, în teatrul lui Rotrou, de exemplu. De partea auditorului, trebuie să reținem: * Cererea permisiunii de a spune povestea, realizată de cele mai multe ori prin întrebări. În acest caz, putem lua în considerare replica lui Scapin din scena studiată mai devreme. * Exclamațiile care pot întrerupe (facultativ) cursul povestirii. * Comentariile (de cele mai multe ori exclamative) prin care se încheie povestirea și se anulează binecunoscutul efect al lui "Ei și?" despre care vorbeam mai devreme. Auditorul se eliberează în acest fel de intensitatea emoțiilor pe
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
acestui capitol. Vicleniile lui Scapin III,3 În această scenă de quiproquos-uri despre care am amintit deja, în treacăt, Zerbinette este povestitoarea și Géronte auditorul propriei sale întâmplări. Cităm aici doar fragmentele importante în care are loc inserția povestirii: (1) Exclamația de intrare a Zerbinettei: "Ha, ha, ha, ha, ce poveste nostimă! Și ce păcăleală a mai mâncat ăsta!" Folosirea anaforicului ăsta este interesant în măsura în care Zerbinette nu știe că de fapt se referă la Géronte (deictic, în acest caz). Géronte însă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Voi, zei fără-ndurare, prea lesne m-ați slujit! Ce remușcări cumplite îmi vor fi date mie! Teramen Atunci sosi în taină sfioasa Aricie De aici rezultă următoarea schemă: Povestitorul (Teramen) Auditorul (Tezeu) (1) Întrebări, cerere de povestire (1488-1491) (2) Exclamații (1491-1492) (3) Eclamații (1493) (4) Reluarea rezumatului (1493-1494) (5) Exclamații precum și noua cerere de povestire (6) Povestire (1498-1570) (7) Exclamații-comentarii (1571-1573) (8) Urmarea povestirii (1574-1592) (9) Întreruperea scenei (sosirea Fedrei) Povestirea lui Teramen se supune acelorași constrângeri pragmatice și textuale
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
remușcări cumplite îmi vor fi date mie! Teramen Atunci sosi în taină sfioasa Aricie De aici rezultă următoarea schemă: Povestitorul (Teramen) Auditorul (Tezeu) (1) Întrebări, cerere de povestire (1488-1491) (2) Exclamații (1491-1492) (3) Eclamații (1493) (4) Reluarea rezumatului (1493-1494) (5) Exclamații precum și noua cerere de povestire (6) Povestire (1498-1570) (7) Exclamații-comentarii (1571-1573) (8) Urmarea povestirii (1574-1592) (9) Întreruperea scenei (sosirea Fedrei) Povestirea lui Teramen se supune acelorași constrângeri pragmatice și textuale precum cea a lui Rodrigue. În plan scenic, apare argumentarea
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
exclamativă (1525) (5) Urmarea povestirii (1525-1533) (6) Comentarii de încheiere (1534..) Textul 7.2. Mithridate Povestitor (Arbate) Auditor (Monime) (1) Rezumat (1549-1550) "O să vedeți cum apare; și vrem Să fim siguri Că dumneata și eu împreună îl vom plânge." (2) Exclamație de surpriză (1551) "Ce! Regele...! (3) Reluarea rezumatului (1551-1554) " Regele e pe moarte, Doamnă, O geană de lumină abia de mai zărește Lăsatu-l-am acolo plin de sânge Iar Xiphares în urmă-i merge și-l plânge." (4) Exclamațiile
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Exclamație de surpriză (1551) "Ce! Regele...! (3) Reluarea rezumatului (1551-1554) " Regele e pe moarte, Doamnă, O geană de lumină abia de mai zărește Lăsatu-l-am acolo plin de sânge Iar Xiphares în urmă-i merge și-l plânge." (4) Exclamațiile, comentariul și întrebările (1555-1557) "Xiphares! O, Doamne" Spune-mi că visez Nu-mi vine a crede ce aud Xiphares! E în viață! Xiphares pe care lacrimile mele..." (5) Povestirea (1558-1618) (6) Întreruperea exclamativă (1614) "Cerule!" (7) Urmarea povestirii (1619-1638) (8
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
este o figură de stil (folosită în retorică și în creația literară) prin care oratorul sau autorul își întrerupe firul expunerii pentru ca, stăpânit de un sentiment puternic, să se adreseze unor ființe sau lucruri personificate, cu o întrebare, cu o exclamație ori cu o afirmație sentențioasă. Exemplu: "Dar de ne-om prăpădi cu toții, Tu, Oltule, să ne răzbuni!” (O. Goga- Oltul) Asonanța este figura de stil sonoră care constă în repetarea unor sunete în interiorul cuvântului (aceeași vocală accentuată): Exemplu: "Să plutim
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
una din formele modificate ale topicii constă în plasarea subordonatelor înaintea propoziției principale: " Că te-am zărit e a mea vină Și vecinic n-o să mi-o mai iert.” ( M. Eminescu- Atât de fragedă) Uneori, construcția frazei, frântă, întreruptă de exclamații și interogații dă dramatism și culoare: " - Apoi ție ți-e ușor să sudui, că umbli toată ziulica de ici- colo, dar eu ce mă fac cu copilașii ăștia, bărbate, ce să mă fac? Și cu ce să le astup gura
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Albina românească”, „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, „Dacia literară”, „Bucovina”, „Zimbrul”, „Steaua Dunării”, „Concordia”, „Ilustrațiunea”, „Revista română”, „Convorbiri literare” (începând din 1867), „Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina”, „Literatorul” ș.a. Poezia populară îl impresionează, smulgându-i exclamația, luată de mulți în serios, că „românul e născut poet”. În folclor, el vede o sursă a regenerării literaturii naționale. Față de exaltările romantice din comentariile sale la culegerea Poezii poporale. Balade (Cântece bătrânești) adunate și îndreptate (1852-1853), în ediția de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
cameră precum muzica unui șuierat de vapor. A început cu un ton nazal jos, dar i-a modulat treptat grosimea și volumul, ajungând să imite perfect șuieratul vaporului, astfel încât la sfârșit, fiecare ascultător și-a exprimat involuntar surpriza printr-o exclamație" (10). Așadar, alegoricul "sălbatic din afară" începe să cucerească simțurile și sensibilitatea publicului cititor, rafinat și civilizat, și să reziste unei delimitări culturale prin intermediul universului său particular, cu scopul de a fi integrat în societate. Aprecierile axiologice ale lui Hearn
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
sunt pline de respect: strigătul este "armonios și profund", "precum "muzica" unui șuierat de vapor" (în loc de, spre exemplu, zgomotul strident al unui șuierat de vapor), o muzică "perfectă", care îi determină pe ascultători să își exprime "involuntar surpriza printr-o exclamație." Hearn se bazează și pe sensibilitatea culturală a societății americane cu pretenții pentru a o convinge că Albert Jones, și implicit Albert Jones ca reprezentant al Celeilalte societăți, ar trebui privit cu seriozitate și respect, afirmând că "vapoarele sunt în
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
proceselor și trăirilor afectiv-emoționale, fiind prin excelență preponderent inconștientă; creșterea receptivității față de orice analogie, asemănare, sugestie, asocieri, organizări și reorganizări ale datelor acumulate în timp ce persoana este ocupată de altceva. Inspirația este momentul străfulgerării ideii, pe care adeseori o însoțim de exclamația „aha” (Am găsit, asta era!). Răspunsul pe care îl căutăm ne apare ca o iluminare bruscă a conștiinței, ca o intuiție instantanee și aproape miraculoasă, fapt ce a contribuit la învăluirea ei într-o aură misterioasă, divină. În unele cazuri
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
forma veche era daina și că d. a existat încă de pe vremea dacilor. El invocă chiar d. ca un argument pentru a susține continuitatea poporului român pe teritoriul nord-dunărean. De altfel, cuvântul daina, pe care H. Tiktin îl socotește o exclamație elegiacă, apare și azi în refrenele unor doine ori ale unor cântece rituale de nuntă și cântece de leagăn. D. a denumit multă vreme, impropriu, întreaga lirică populară, dar cercetări mai noi limitează conținutul său la creațiile cu ton grav
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286815_a_288144]
-
din agresiva Vnenahodimostie (adică Țara lui Niciundecând, zisă și Exotopia în limba todorovă) (Des)cântul ivirii pe lume și jocurile na(ta)ționale ale viitorului jArgonaut de Bach-Louis O ficțiune freudo-lacanistă produsă de Dr. A. Koulakoff 57 dar inseminată cu exclamații ale eternului său contradic(ta)tor58 "Viitorul este în mâinile tale" (Inscripție în zona masculină a toaletelor de la Liceul Informatic din Iași în iarna lui 2001) 1. Imersiune în apele unor fărâme de jurnal pentru (a)uzul psihaunautelor moro(n
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
nici o aluzie la hiperponderabilitatea cuiva). eeee AS "Mânie", "furie" în dicționarul lui Condeescu&Co, apărut la Editura Științifică în 1967. Probabil racontorul visului nu dispunea de această lucrare când l-a transmis vectorului textual de la care ne-a parvenit. ffff Exclamație admirativă din "parler jeune" intrată în uzajul curent. Poți auzi "putain, la classe" fără ca să fie vorba de o praxioloagă a amorului tarifant și fără ca în vizorului să apară vreo "meuf". gggg AS: S-ar putea scrie un eseu aparte
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în cărțile de război de acum cinci decenii, vasul de război care diseminează mine pe ape. 45 Am remarcat că tinerele (indiferent de gradul de instruire) se adresează una alteia cu "bă" când sunt în "gașcă" iar uneori folosesc și exclamația "ce pu... mea" când sunt furioase. 46 Este forma populară a denumirii "celei mai vechi profesii din lume" (alături de spionaj), pe care am evitat-o în text pentru a nu șoca persoanele sensibile la sonorități violente. 47 Care nu poate
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Fiind vorba de niște mărturii din familie, nu mai încape îndoială asupra identității acestui personaj din Amintirile lui Creangă. Tabloul lui Șt. Șoldănescu, pe care ați avut amabilitatea să ni-l puneți la dispoziție, place foarte mult vizitatorilor. Am auzit exclamații: „E un mare pictor!” Și acestea, de la oameni pricepuți în arta plastică. Și acum, o ultimă chestiune: în discuția pe care am purtat-o cu Dv. la București, mi ați amintit de familia Millo, rudă cu folcloristul Constantin Brăiloiu. Știți
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
Când sărăcia lucie te leagă de glie, pofta de a uita rămâne singurul portativ al vieții. Lăutarii din vechii București știau să evoce cu prefăcătorie această stare: „Știm, dar ce contează?”. Intuiția deșertăciunii și dezvelirea aparențelor lasă loc pentru o exclamație solomonică: „Vreme este să plângi, vreme este să râzi; vreme este să jelești și vreme este să dănțuiești” (Ecleziastul 3, 4). Numai retragerea aparentă a sufletului într-o subtilă nepăsare putea pregăti inima de țigan pentru atâta creativitate. Folclorul o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
25, s. 43), dar se lasă, totodată, „vrerii noastre” (läst sich wie man wie, s. 21). Un memento mori amintind de același apostol Pavel (s. 35: Der Tod ists beste Ding/„Moartea e cel mai bun lucru” consună perfect cu exclamația din epistola către filipeni șFilipeni 1, 21ț: „Pentru mine Hristos e viață, iar moartea un câștig”) exprimă nostalgia contemplativului pentru isihie (die Ruh, s. 38, substantiv tradus de I. Pârvulescu prin pace). În spectrul regăsirii de sine (s. 58), tema
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
unei extraordinare prezențe duhovnicești. Non multa, sed multum. Este remarca firească, dictată de întâlnirea cu scrierile unui mistic. În pofida suportului rece al tipăriturii, cuvântările părintelui Emilianos conservă fina acustică a prelegerilor originale. Nimic nu pare pierdut: căldura respirației, ezitările intermitente, exclamații neașteptate, jocuri de cuvinte, ironii și puncte de suspensie. Cele douăsprezece cuvântări devin tot atâtea repere tematice pentru o dublă lectură: mai întâi lectura hermeneutică (speculatio), iar apoi citirea repetată, duhovnicească (ruminatio)1. Renașterea permanentătc "Renașterea permanentă" Luate în întregime
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vorba despre traduceri, studii, eseuri, articole, recenzii sau interviuri -, reprezintă o garanție sigură că suntem încă vii și în putere. Doar după ce am obținut această certitudine, apelul înțelepților la retorica deșertăciunii („deșertăciunea deșertăciunilor, totul este deșertăciune”) devine oportun. Abia atunci exclamația Ecleziastului va însemna o nobilă recunoaștere a insuficienței conceptului de humanitas. Spațiul public nu trebuie abandonat unei tonalități indiferente și pesimiste, ci mai degrabă „locuit în chip poetic” (Hölderlin), printr-o vocație creatoare și transparentă. Fără să fie întotdeauna conștienți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
2001) cuprinde toată recolta poetică a autorului, de la poezia discursivă, cu nuanțe elegiace, la poemul scurt și la cel dialectal. S. scrie și proză umoristică, reportaj, eseu etc. SCRIERI: Interogația adevărului, Iași, 1981; Discurs despre judecata cea dreaptă, Cluj-Napoca, 1982; Exclamația muritorului, București, 1984; Cimitirul ploilor, Cluj-Napoca, 1985; Așezări pentru toate veacurile (în colaborare cu Gheorghe David), București, 1987; Pasagerul de seară, București, 1987; Eminescu pe pământ românesc și în durata eternă (în colaborare cu Victor Crăciun), București, 1989; Carte însingurată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]
-
București, 1999; Ecoul clipei, pref. Ion Rotaru, București, 2000; Cerul cu tot albastrul, pref. Ion Rotaru, București, 2000; Recurs la memorie, București, 2000; Pasagerul de seară - The Evening Passenger, ed. bilingvă, pref. Ion Rotaru, București, 2001. Repere bibliografice: Irina Petraș, „Exclamația muritorului”, ST, 1984, 7; Costin Tuchilă, „Exclamația muritorului”, LCF, 1984, 39; Al. Andrițoiu, „Exclamația muritorului”, RL, 1984, 41; Valentin Tașcu, „Cimitirul ploilor”, TR, 1986, 1; Cristian Livescu, „Cimitirul ploilor”, CRC, 1986, 32; V. Iahim, Inocențe niponofile, ST, 1992, 11-12; Rotaru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289732_a_291061]