1,039 matches
-
împreună cu romanii, spui? Dar cine ne asigură că într-adevăr se vor lupta? Ademar interveni: — Flavius Etius a promis că ajunge aici cu o armată până la sfârșitul lunii, ai uitat? La cuvintele acelea, în sală se ridică un cor de exclamații sceptice. Atunci, Waldomar luă din nou cuvântul, pentru a spune doar că, de data aceasta, romanii se vor lupta, observând că, oricum, adunarea pe care Gundovek o convocase în Pretoriul din Genava ar fi fost locul cel mai nimerit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din gesturile sale, nimic din tonul sau cuvintele sale n-ar fi lăsat impresia că lua parte la o simplă discuție cu o solie de nuntă. Veni chiar un moment în care burgunzii, gesticulând și scuturând energic capetele, izbucniră în exclamații puternice, iar Geremar porni chiar să se ridice; Gualfard însă îl opri și îl constrânse să se așeze la loc. Mai târziu, totuși, lucrurile părură să se fi liniștit; Balamber, întorcându-se către Kayuk, îi făcu semn să se apropie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mort, anunță simplu. Imediat, Gualfard plecă de lângă el. Urmat de Geremar și de un alt războinic, din câțiva pinteni, urcă iute cărarea ce ducea la luminiș și se pierdu printre arbuști. Ceilalți burgunzi, rămași pe prundiș, comentau între ei cu exclamații de uimire, experiența hunului și nu puteau să-și dezlipească ochii de la el. Khaba arătă spre bandaj: — Ce ai pățit acolo? Am mâna opărită. Balamber se aplecă să-și dezlege, destul de chinuit, chinga șeii și vorbi către Odolgan: — în loc să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
insultele acestui câine! Și nici nu mai pot să accept să rostească numele victimei lui și să susțină că i-a fost prieten. Fiindcă asasinul lui Waldomar e chiar el; și eu pot s-o dovedesc! în vreme ce un vuiet de exclamații contradictorii se ridica în jurul lui vehement, Sebastianus îl văzu pe Gualfard palid la față, spunând cuvinte de protest, acoperite însă de rumoarea mulțimii. O clipă mai târziu, burgundul duse mâna la sabie. Sebastianus făcu la fel, dar între ei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o să găsiți pe oriunde un locșor ca să vă întindeți oasele și să vă lăsați lucrurile. O să împărțim cu voi ce avem pus deoparte, dar cine adus cu el provizii să le pună la un loc cu toți. Un cor de exclamații de ușurare se ridică în jurul său. Femeia care se pusese în genunchi înaintea lui îi apucă mâna și i-o sărută cu venerație. Alte mâini se întinseră ca să facă la fel. Ridicând arătătorul, abatele vorbi din nou tuturor: — Dar, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
stors de vlagă, călugărul adormi în brațele confratelui său. Ținându-i capul în poală, Gomerius părea acum să-l alinte ca pe un copil, iar vederea unor asemenea schimbări teribile în comportamentul și starea suferindului smulse războinicilor ce îi înconjurau exclamații și comentarii de uimire. Odolgan, care-și făcuse loc prin grămadă, se apropie șchiopătând de Inisius și se aplecă să-l cerceteze de aproape. îi privi apoi pe Balamber și pe Khaba și, ridicându-se, deschise brațele într-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cât să înțeleg când onoarea mea sau a Romei e pusă la îndoială. — Și puținul pe care-l știi de unde l-ai învățat? — Am luptat în Hispania împotriva suabilor și am avut acolo în subordine mulți mercenari huni. Din nou exclamații de surpriză se auziră în toată sala; unii dintre huni încuviințară, privindu-l cu și mai mare interes, iar lui Sebastianus i se păru că reacțiile acelea puteau fi înțelese oarecum ca un semn de apreciere la adresa sa. — Ești un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
splendoarea cerului, deja presărat cu o puzderie de stele. O porni în urma burgundului și avu astfel ocazia să traverseze o parte din tabără. Adunați în jurul bivuacurilor, războinicii mâncau; comentau, fiecare în felul său, întâmplările acelei zile sângeroase, însoțindu-se cu exclamații puternice sau chiar cu câte un râs scurt; erau lăudate faptele celor mai îndrăzneți și se făceau glume pe seama celor ce nu dăduseră vreo dovadă mai deosebită de vitejie. Lucirile flăcărilor așterneau reflexe mișcătoare de clarobscur pe chipurile lor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
bătute cu fier și topoarele de tăiat lemne. Printre acei oameni zări și nu puține femei, dintre care unele gravide, și câteva adolescente cu o privire nerușinată și batjocoritoare. La trecerea lui Eucherius, cu mâinile legate, din mulțime se ridicau exclamații de surpriză și de protest, iar priviri ostile se îndreptară către Maliban, în care bagauzii recunoscuseră imediat un alan. El, netulburat, își mâna înainte calul prin mulțime, cu privirea fixă în fața sa și fără să arate pe față vreun semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deosebite, sclipitoare, ce discutau cu privirea ațintită spre câmpie, de unde urca până pe taluzuri ecoul unui zgomot continuu, nedeslușit, un soi de huruit sumbru, înăbușit. Rutilius se munci o vreme ca să le atragă atenția și primi în schimb priviri mustrătoare și exclamații de nemulțumire; în final, însă, un bărbat cu fizic impunător, care, sprijinit cu ambele mâini de zid, scruta atent câmpia, le îngădui să se apropie. Bărbatul acela era Sangiban. 15 înfățișarea căpeteniei alanilor îl descumpăni pe Sebastianus. Se afla în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zadarnic, de altfel - pe vârfurile picioarelor, dar mulți dintre ei aruncau totodată priviri înspăimântate către intrările în piață. între timp, amenințător și tot mai apropiat, se auzea distinct ecoul haotic și puternic al urletelor de triumf ale barbarilor invadatori; printre exclamații de teroare, câte unul arăta deja cu degetul primele coloane de fum ce se înălțau dincolo de conturul acoperișurilor. Căutându-și un punct mai bun de observație, Sebastianus se cățără - cum făcuseră și alții, de altfel - pe lemnăria unui car răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un coșmar, înaintau printr-un lan mare de orz, dând pinteni cailor și întinzând înainte armele, dar într-o liniște absolută. Se auzea doar vuietul crescând, din ce în ce mai apropiat, al galopului lor amenințător. îi văzură și ceilalți hiung-nu. Răsunară mai întâi exclamații de descumpănire, apoi un tumult și strigăte de alarmă: — Adăpostește-te după car! îi strigă Balamber lui Go-Bindan și, imediat după aceea, dădu același ordin războinicilor săi. Pregătiți arcurile! Toți în spatele carelor! Mandzuk! Ține-i uniți! Cât despre el, slobozi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
american foarte obișnuit, de vârstă mijlocie, dar vocea, atunci când vorbi, era vocea sonoră și autoritară a lui Jefferson Dayles. - N-ai reparat încă motoarele alea? întrebă el iritat. Pare ciudat, două mașini să se strice în același moment. Urmă o exclamație bălmăjită, de scuze, și o explicație despre o altă mașină care va veni în câteva minute din tabără. Craig zâmbi și îi șopti Anrellei: - Văd că pilotul navei tale spațiale tot revarsă asupra locului ăstuia razele lui perturbante. O.K.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
semn evident - aproape o tresărire - de înțelegere. A atins brațul de satin roz al doamnei de onoare și a strigat: — Știu cine e! E surdo-mut - e un mut surd. E unchiul tatălui lui Muriel! Buzele doamnei de onoare au format exclamația „Oh!“. Apoi s-a răsucit în scaun, către soțul ei: — Ai un creion și o hârtie? a răcnit. I-am atins brațul și i-am zbierat că eu am. În mare grabă, ca și cum nu ne-ar mai fi rămas mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
se prezentase, apăru În restaurant oferindu-i Atenei impresionantul buchet de garoafe, făcând o reverență. „Strălucirea acestor minunate flori, apun În fața frumuseții tale...!! Cu toată plăcerea te rog primește din partea mea, această mică atenție...!” Luată prin surprindere Atena, scoase o exclamație de admirație. „Cât de frumoase sunt, de necrezut...!” - Se ridică dela masă, Îmbrățișindu-l. Își introduse capul ei de păpușe În mijlocul buchetului, savurându-i cu voluptate parfumul, mărturisind. „Încep să am emoții...! Cine și-ar fi Închipuit...? Prietenul meu drag, mulțumesc
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Își făcură apariția. Iar În momentul când, un Întreg grătar cu mititei fu devorat cu o poftă de mâncare teribilă, ospătarul aduse la masă un supradimensionat platou burdușit cu pastrama de oaie rumenită la grătar cu mămăliguță, invitații scoaseră o exclamație de uimire. Așa o surpriză merita osteneala. În această situație, pastrama fiind profesional condimentată, apetitul de băutură creștea progresiv, dezlegând limbile...!! Această idee costistitoare a Șefului de Șantier, se dovedi a fi bine venită, având forța necesară să descrețească definitiv
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Lct.Col.Tudose Ion care intră În birou vijelios. „Deranjez...?” „Sunteți bine venit. Vă rog, luați loc...!” „Prefer să stau În picioare...!” Schimbă cu Șeful Șantierului unele cuvinte banale, apoi ca din Întâmplare Întoarse capul către Tony Pavone, scoțând o exclamație de uimire. „Nemaipomenit. Dece te-ai Îmbrăcat la costum domnule inginer, s’a ivit la orizont o nouă cucerire...?” Tony Pavone nu răspunse imediat. Din simplă curiozitate Își Înâlță privirea către el, fulgerător examinându-l. Nici o schimbare, era același dezordonat
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de două zile nu eșiră din apartament. Atena deretică prin Încăpere așezând hainele și alte obiecte cum i se păru ei mai bine cu ochii permanent la ecranul televizorului, cu rimutul control schimbând canalele, ca de fiecare dată să scoată exclamații de uimire. „Incredibil...! Încă nu am reușit să număr câte canale sunt dar, sunt sigură pot fi mai mult de o sută de posibilități de a te delecta. Și dacă te gândești bine, totul e pe gratis...!” Preocupat cu un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
consumatorului de o așa manieră Încât, dacă nu aveai bani să comanzi preparatul dorit, Înghițeai În sec și plecai mai departe. Privind În stânga și dreapta la vitrinele unde mâncarea se prepara la comandă cu clienții așteptând impasivi, Atena scoase o exclamație de nedumerire. „Privește, dragul meu...! Nu văd eu bine ori, e o iluzie optică...?” Presupușii bucătari ce preparau alimentele În fața omului flămând, unii cu părul crescut destul de lung și uneori În deosebită dezordine, alții bărboși cu prezență destul de agresivă și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
În timp ce majoritatea vizitatorilor o alcătuiau rasa chinezească Îtr’o așa manieră amețindu-te cu iluzia unei plutiri Într-o lume În care nu credeai de existența ei dar care, urma s-o accepți...! Uluită Atena, se Înghesuia În fața vitrinelor, scoțând exclamații de uimire. „Tony Pavone, te rog privește...! Inele din aur Încrustate cu diamante, cu rubine, safire nu mai vorbim de smaralde ce-ți Înflăcărează imaginația...! Cum voi decide când va veni timpul să cumpăr pentru mine o asemenea frumusețe...? În
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
termenii tociți până ajunseseră complet lipsiți de noimă. Nu compasiunea; dar ce Însemna o vorbă plină de compasiune? Iar o vorbă plină de compasiune era o necesitate de viață și de moarte. Rostiri, sunete pline de speranță și de dorință, exclamații de jale. Acestea erau reprimate, ca și cum ar fi fost ilicite. Uneori răzbăteau Încifrate, În reprezentări neclare mâzgălite pe geamurile clădirilor condamnate la demolare (atelierul de croitorie părăsit din fața spitalului). În acest stadiu al lucrurilor persista o muțenie Înfricoșătoare. Despre lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zis Bubba. — Vă ajut și eu, a promis Ornesto. —Cum să nu, băiete. Dar a zis-o finuț. Bubba s-a urcat pe un scaun, pe care îl ținea Ornesto, dându-și importanță. A emis de asemenea o serie de exclamații încurajatoare, de genul: —Ați ajuns. Hop, mda... aproape, acooolo, doar puțin mai în spate... Apoi aparatul de aer condiționat a fost dat jos și împins lângă fereastră, pus în priză și - ca prin minune - o binecuvântată adiere de aer rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
niște umbre suspecte se întinseră în fața noastră. Cât ai clipi, ne-am pomenit înconjurați de vreo zece bărbați înarmați cu săbii și pumnale, printre care i-am recunoscut imediat pe cei doi vecini de la masă. Unul dintre ei scuipă câteva exclamații într-o arabă stâlcită; am priceput totuși că nu trebuia nici să vorbim, nici să ne mișcăm dacă nu voiam să fim străpunși pe loc. În clipa următoare, eram azvârliți pe jos. Ultima imagine pe care o mai țin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Iar băiatul Hungry Hop se foia și se zbătea în tăcere, purtat fiind către Pinky, în ciuda ezitărilor sale. — Uite-i, Sampath, strigă domnul Chawla când îi zări. Sampath! Au ajuns! Dintr-odată, cu o panică explozivă, asemeni unui semn de exclamație fiziologic, maimuțele săriră din copacul lui Sampath, groaza și confuzia citindu-li-se pe fețe. — Respectați planul, spuse brigadierul. Pe locuri... Fiți gata... Dați-i drumul! Clar, primatele erau treze de-a binelea și era posibil să scape în orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
și, într-un sfârșit, ușurare. — Măi să fie, spuse Peckenpaw. Jones și un necunoscut. Apăsă zdravăn pe ultimul cuvânt. — Măi să fie, măi să fie! zise de două ori, De-Două-Ori. Jones și un necunoscut. Și au mai fost și alte exclamații asemănătoare în încăpere. Treptat, seara și-a recăpătat veselia. Flann O’Toole apăru din spatele tejghelei, revenindu-și rapid, cu entuziasmul deja restabilit. Pe fața lui, ce părea prietenoasă, îi răsărise un zâmbet. Părea prietenoasă. A părea nu e totuna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]