5,886 matches
-
cu decorul sau, cel puțin, așa cred, e soare, frumos, cald, sfârșit de săptămână, văd că se pregătește și un fel de turnir aici, clinchet de săbii lovite în joacă, pentru ca turistele sensibile să ducă mâna la piepturi și să exclame aaaaaa, au venit și cu mârțoage, dar par bidivii focoși cu harnașamentul pe ele, ceea ce înseamnă, din punctul meu de vedere, strict personal, că autoritățile locale reușesc să atragă turiștii curioși prin tot felul de activități și spectacole, foarte frumos
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Rousseau... Casa este veche, a fost transformată în muzeu. E o frumoasă casă țărănească, plină cu mobile vechi, scoarțe, fotografii și tablouri ale maestrului. La Barbizon avea să picteze și alt clasic al picturii noastre, Andreescu... Multe mai știi, Petre! exclamă Camelia. Da, știu, am citit mult în tinerețe, am călătorit, am făcut fotografii, într-o vreme mai publicam impresii prin ziare și reviste... Poate v-am mai povestit despre toate acestea, dar acum le repet pentru Beatrice! Și, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pruni și, dincolo de grădină, o livadă de mandarini. Se mai vedeau drumul de țară, câmpul cultivat cu orez, crângul de pini și, în zare, marea. Așa cum stăteam în sufragerie, linia orizontului părea la același nivel cu pieptul meu. Splendid peisaj! exclamă mama cu tristețe în priviri. — Poate și datorită aerului. Lumina soarelui de aici este complet diferită de cea din Tokyo, nu-i așa? Parcă își filtrează razele printr-o fâșie de mătase, am zis eu, veselă. La parter erau două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
Trebuie să stea liniștită. „Mă îndoiesc“, am zis în sinea mea. Am încercat să mă mai calmez după ce i-a pus diagnosticul. Mă simțeam ca înecatul care se agață de un fir de pai. După ce-a plecat doctorul, am exclamat: — Nu-i mai bine c-am aflat? O infiltrație... Aproape toată lumea are câte ceva. Dacă-ți menții moralul bun, te vei simți bine repede. Vara asta a fost tare călduroasă. Asta-i buba. Nu pot suferi vara. Nu-mi plac nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
de step. Cetățeanul român se uita uimit în jur. Erau de toate. Ce să fi ales?... Banane, că nu prea mai văzuse... Cât dorește onoratul client... Mușteriul a stat, s-a gândit și a zis: Două! - Două kilograme? imediat! a exclamat vânzătorul, încetând să mai țopăie. - Nu, a murmurat, românul... două... bucăți... - A, două bucăți?... a făcut negrul, două?! se miră el, - nu-i venea să creadă, două? - repetă și începuse să râdă: having a party!... o să aveți o petrecere,... o
A doua bătălie crâncenă de pe strada 52 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7201_a_8526]
-
care, la anumite intervale, îl scoatem din sertare și-l fluturăm în fața istoriei. Nu sunt un adept al inflexibilității, dar prea ne-am încovoiat și prea ne-am orientat după cum bătea vântul. Nici măcar izbânzile individuale, care ne-au făcut să exclamăm încântați: "Omul sfințește locul!", n-au fost atât de numeroase încât să creeze emulație. Personal, aș prefera să aud că în țara mea "instituția sfințește locul" și să renunț la rarele și strălucitoarele izbânzi individuale, în favoarea unor mărunte, cenușii, dar
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
puteți aprinde focul,... aveți gaze? - Am, am, am - bâigui. Pe acest băiat al cafegiului îl știu că face epigrame. Rasele inteligente care fac comerț de mii de ani se ocupă și cu scrisul, citesc cărți. Comerțul merge cu poezia... - Hermes? exclamă Babis, care avea lecturi. - Da, Hermes, care circulă, poezia ca și filozofia vin cu corăbiile încărcate cu mirodenii... Poezia și filozofia, spun, sunt ca femeile răpite... în antichitate, femeile erau fericite când erau răpite și duse încolo și-ncoace pe
Cifra norocoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8757_a_10082]
-
Nimeni nu umbla în căutarea unor puștani ca mine, dar eu de unde era să știu? Tinerețea are întotdeauna mania enervantă de a se ridica în vârful picioarelor, așa că m-am comportat ca furnicuța care, pe șosea, cocoțată pe spinarea elefantului, exclama, mândră nevoie mare: "Ia te uită ce de praf am stârnit noi doi!" Fie-vă milă și nu uitați că, în delăsarea părinților mei, încă pierduți în camera cu oglinzi a ranchiunii lor, îmi pica tare greu să fiu disprețuit
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
060203. A doua: Iar miriștea întinsă până la copilăria mea" - a lui P.G., - nu a lui C. Ț. Ciudată afinitate; ca și obsesia galbenului din lanul bărăgănean, pârjolit de soare. A treia: "Armele dimineața sunt frumoase și marea" (Tot Paul Georgescu, exclama pe hârtie). în continuare, ce scrisesem eu atunci, - să fi fost o dedicație copiată, nu ar fi exclus. Cert este că stă scris: Prozatorului de mare revelație, Paul Georgescu, această Anabasis, Expediție în interior, perpetuă Duminică a muților, pe care
Cele trei fraze memorabile ale prozatorului Paul Georgescu by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8815_a_10140]
-
dl. Jekyll, ci există, trăiește pur și simplu per se. De asemenea, doctorul Jekyll nu e doar un accesoriu, o mască publică, un travesti al maleficului domn Hyde, ci o individualitate cu statut bine precizat. "Eram în mod radical amîndoi", exclamă tragic bătrînul om de știință. Ar trebui să intuim aici o declarationem veracitur, mai ales că protagonistul își sprijină observația pe următorul comentariu: " Dacă fiecare dintre cei doi ar putea trăi într-o identitate separată, viața mea s-ar desprinde
Deconstrucție postmodernă by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/8827_a_10152]
-
și mai este) un prestigios profesor de română în oraș. A fost șocat de expansiunea moravurilor ușoare printre elevi și studenți, moravuri care, iată, au contaminat până și pe un profesor universitar! E mai mult decât pudic: e pudibond. "Extraordinar!" - exclamă el cu stupefacție și înverșunare, având în față un elev scandalos de dubios, fără putință de scăpare prin vreo circumstanță atenuantă. "Asta poartă un profesor universitar în geantă? Mi-ar fi rușine!" Mărturisesc că și mie îmi era rușine. M-
Topârceanu pornograf? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8841_a_10166]
-
august 1944, văzându-și fiul căscând gura la tancurile rusești care intrau în capitală, îl apostrofează cu nedisimulată asprime: "La 30 August stăteam și eu pe marginea trotuarului și priveam tancurile. Jur că nu râdeam, nu salutam, nu aplaudam, nu exclamam; stăteam și priveam pur și simplu, uite așa. Mă simt deodată strâns de braț și blagoslovit cu un DOBITOCULE pronunțat deslușit și apăsat - stai și te uiți, tâmpitule, stați și vă uitați cu toții și nu știți ce vă așteaptă, uite
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
bărbat îi e de trebuință. Așa cum poate să-i pice bine și femeii. - Și la ce să-i slujească? - vru să știe Liza. - în timp ce articulezi un asemenea vers, mișcările limbii sunt astfel încât satisfacția orală îi provoacă femeii orgasmul. - Stai, stai - exclamă iarăși Liza - ce spune ăsta? - Dar oare și femeia poate să-l satisfacă pe bărbat în felul ăsta? - mă aflu și eu în treabă. - Cum să nu poată, doar ți-am zis, eu însă n-am probat treaba asta. - Dar
Celelalt trup - Milorad PavicMantra by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8898_a_10223]
-
cu respect de literatura angajată neorealistă și de cea imediat ulterioară ei, din perioada rapidei industrializări. Grupusculul obsedat de dezbateri al lui Zoffi va provoca iritare, nu doar nedumerire, și printre clienții Cafenelei frecventate seară de seară: Ce viață! va exclama în final povestitorul, și el membru al grupului. "Cîți ani petrecuți în discuții! Cîte vorbe aruncate în vînt! Cîte cărți citite și uitate! Iar apoi puzderia de iubiri! Și lehamitea de iubire, asemenea celei încercate de Zoffi, îndrăgostit de verișoara
Vieți de pășuniști by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/9826_a_11151]
-
Voicu, urma să fie restituită, în cadrul emisiunii respective, Ministerului Culturii și Cultelor, după ce același Minister eșuase în încercările sale anterioare de recuperare a prețiosului obiect. A apărut MV, care, arătând către telespectatori vioara (pe care a plimbat puțin arcușul), a exclamat triumfător: Vedeți, vioara este în perfectă stare! (ca și cum noi, telespectatorii, puteam evalua în acest fel calitatea instrumentului). RT ne-a anunțat imediat că Ministrul Adrian Iorgulescu este invitat să se prezinte în emisiune, pentru a ridica obiectul. Din când în
Ecouri Sută la sută? by Solomon Marcus () [Corola-journal/Journalistic/9828_a_11153]
-
militar, rătăcit în ficțiune, se transformă într-un naiv incorigibil: "... De fapt, lucrurile sunt mai complicate decât vă închipuiți. Fratele dumneavoastră a traversat o experiență specială, nu știu, nu găsesc cuvintele, dar din ce a scris reiese că... - Domnu' maior, exclamă din nou femeia, eu sunt profesoară de limba și literatura română și măcar atât am învățat, că una-i literatura și alta-i realitatea, dacă le confundăm, dacă suprapunem planurile, greșim, adică dovedim o naivitate cu totul nepermisă. - Doamnă , eu
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
literatur?i teatru, av?d o mare capacitate de a se bucură de art? ? ascult?adesea c?ț?d pe Cella Delavrancea i George Enescu. Acesta execut?(la pian) opera Oedip Rege, care i se pare "grandioas?. Nu o dat? exclam?entuziast: "Eu eram ? culmea fericirii ? privina muzicii - la punctul maxim". Ăă cum se ție, ea ?s? scriitoare, care "iubea nespus cuvintele" i publicase recent o carte ? America, The Voice on the Mountain, face un remarcabil comentariu la volumul Isvor, ara
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
Constantin Țoiu Aergând cu taxiul prin București, tânărul care îl conducea a exclamat la un moment dat, vesel: hait, a-ncasat-o, a-ndoit dunga!... Era pe calea Dorobanți. Cam pe la Perla. Mirat, întrebasem ce se întâmplase. Șoferul mi-a explicat că o mașină de dinaintea lui trecuse nereglementar peste linia neîntreruptă ce desparte drumul în
Bagatele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9943_a_11268]
-
părea că avea să sară ceva din tufe, ori Pantera, ori vreun copac umblător, au apărut în jurul meu patru licurici, zburătăcind și chicotind. Ce mai faci, Hoinarule? Bine, le-am răspuns nedumerit, apoi le-am recunoscut râsetele. Ghidușa, Portocala! am exclamat. Cum ați ajuns aici? Și de ce v-ați transformat în licurici?... Dar tu de ce ești Lup Albastru? m-au întrebat Hamsterii zburătăcind roată în fața mea. Eu am fost întotdeauna așa, le-am zis. Dar voi?... Și noi am fost întotdeauna
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2901]
-
simplitatea organizării pe cele două planuri (gelozia și războiul) și îl consideră prea complicat pe al doilea, încurcat în dosarele de existență și în teoria narațiunii, ceea ce l-ar face prea puțin accesibil cititorului obișnuit; de aceea, criticul sau profesorul exclamă în finalul prezentării: "Uneori răsuflu ușurat că nu mai predau în clasă pe Camil Petrescu tinerilor contemporani cu telenovelismul" - afirmație sau acuzație în care nu știm cine este de vină, scriitorul prea modern sau cititorul prea leneș. Ion Rotaru nu
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
o culpă constitutivă. Și iată cum lucrurile încep să se clarifice de la sine; Dumnezeu ne-a programat goi pentru eternitate, iar istoria ne-a îmbrăcat. Material suficient pentru ca un mare iubitor al clasicismului, l-am numit pe George Călinescu, să exclame că nudul este etern și anistoric, în vreme ce costumul datează sau că nuditatea este măreață și ingenuă, pe cînd alterarea ei cu o singură piesă vestimentară aduce totul în vulgaritate. Și pentru că tot veni vorba de clasicism, este notoriu că orice
Nudul, între mistică și păcat by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9015_a_10340]
-
mai mult în ipostază de textier de muzică ușoară, a cărui carieră poetică și-a atins apogeul chiar în momentul apariției acelui volum de debut, tot ce a urmat după el, încadrându-se pe o pantă valorică descrescătoare) Alexandru Paleologu exclamă triumfalist, Avem un Hölderlin! Acest articol, reluat în volumul Simțul practic i-a atras și continuă să-i atragă multe ironii autorului său, fiind până azi unul dintre textele cele mai celebre și citate atunci când vine vorba de derapaje ale
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
nu era o oră la care să se lucreze... Erau niște tipi foarte săraci. Unul, nu știu cum, dar m-a văzut, și a văzut și cafeaua, boabele verzi risipite pe podeaua unsă recent. Și ca și cum ar fi contemplat un fenomen, a exclamat tare, ridicându-se: CAFEA!... Parcă ar fi plouat cu cafea. Multe stații, nu am mers... Destule însă, ca să văd până la capăt spectacolul acela, pe care nu-l voi uita niciodată: vreo nouă zece bătrâni, îngenuncheați pe dușumeaua tramvaiului clasa a
Litra de cafea boabe by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9122_a_10447]
-
urmărește șoarecele atît pe acoperișuri cît și prin țevile de canalizare. Ieșit din bîrlogul său, de undeva de la periferie unde ducea o viață peizană, idilică, asezonată cînd și cînd de cîte un rest de brînză fină, Remy descoperă Parisul și exclamă extaziat: "Tot timpul ăsta am fost sub Paris". Îl surprindem cățărat pe un acoperiș noaptea, acompaniat de o lună plină privind visător către Champs Elysée. Călătoria este pasionantă, există cu siguranțe drumuri frecventate numai de rozătoare și feline, by the
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
Voiam să fie Heracle când întâi te văzui ca Hydrei din Lerna capul să-ți retez. Cum termină și se-nclină, urmară un ropot de aplauze și ovații. "Bravo!Bravo!" Doar Elytis era încruntat. O privi pe Maria Bonaparte și exclamă indignat: Que c'est horrible! Oh, non! Ușor amărât că prințesa nu-i împărtășea scârba, Elytis îi spuse că mai bine că Beethoven, Mozart, Vivaldi, Bach nu se născuseră în Grecia și nu folosiseră din fericire buzuki în operele lor
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]