442 matches
-
în Franța și mănăstirea numitului loc, mîntuire întru Dumnezeu. Noi aducem la cunoștință ceea ce urmează. Avînd în vedere pericolele care le-ar amenința sufletele unora dintre mananții noștri, atît ca urmare a unor căsătorii contractate de ei, cît și a excomunicărilor care i-au legat și i-ar putea lega pe viitor pe mulți dintre ei [...]. Fiind pe de altă parte sfătuiți de oameni cumsecade, am eliberat și eliberăm, din milă, pe oamenii noștri din satele din Garenne, adică Villeneuve, Gennevilliers
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care apasă pe țăranii șerbi, numiți oamenii domeniului sau mananți, depinzînd de o mare abație: formariaj, șevaj, mînă-moartă. Actul descrie și anumite consecințe ale acestei stări de dependență: interdicția de a se căsători în afara grupului de șerbi sub pedeapsa cu excomunicarea. În legătură cu eliberarea însăși se pot face două constatări: pe de o parte, libertatea acordată nu este totală și cei eliberați rămîn din multe puncte de vedere sub tutela seniorului; pe de altă parte, această libertate este cumpărată cu un preț
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
bailliage, ce erau aduse de deputații stărilor. Cairn. Vezi tumul. Camătă. În Evul Mediu. Orice formă de împrumut cu dobîndă, oricare i-ar fi valoarea, este considerată de Biserică camătă, pentru că banul nu poate produce bani. Cămătarul era pasibil de excomunicare. Pentru a înlătura această interdicție care împiedica dezvoltarea comerțului, agenții de schimb și bancherii au inventat biletul de schimb. Camera de conturi. Organ financiar scos de Curtea regală pe la 1300 și organizat prin ordonanța lui Viviers-en-Brie în 1320. Ea se
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dintr-o provincie sau regiune tind să intre sub autoritatea unui episcop metropolitan al unei mari cetăți (Roma, Cartagina...). Evergetism. Totalitatea donațiilor făcute de un notabil bogat unui oraș pentru a-și menține rangul și a-și asigura cariera politică. Excomunicare. Sentință a Bisericii care exclude un creștin din comunitatea credincioșilor. Exomunicarea minoră îl privează de dreptul la sacramente. Excomunicarea majoră îi interzice să fie îngropat în pămînt binecuvîntat și interzice celorlalți credincioși să întrețină relații cu excomunicatul. Familii lărgite. Familii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Evergetism. Totalitatea donațiilor făcute de un notabil bogat unui oraș pentru a-și menține rangul și a-și asigura cariera politică. Excomunicare. Sentință a Bisericii care exclude un creștin din comunitatea credincioșilor. Exomunicarea minoră îl privează de dreptul la sacramente. Excomunicarea majoră îi interzice să fie îngropat în pămînt binecuvîntat și interzice celorlalți credincioși să întrețină relații cu excomunicatul. Familii lărgite. Familii conjugale mărite cu unul sau mai mulți membri înrudiți, alții decît copiii. Familii multiple. Familii formate din două familii
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
inventate în birou, rupte de viață, de realitate. Este știut cât rău au adus vechile metode folosite în mișcarea comunistă, pe care partidele le-au combătut la timpul său (sic!) metode de ingerință în treburile altui partid, de etichetare și excomunicare a unui partid sau a altuia pe considerentul că într-o anumită problemă are o părere proprie, deosebită (Politica internaționalistă...: 1972, 94). 6.8. Leninismul asianizat și galvanizarea leninismului romantic Turnura ideologică operată de către regim începând cu 1971 este un
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
din partea Moscovei pentru profesarea unui comunism din care rămăsese doar numele, și acela total nepotrivit conținutului său, Carillo a declarat: "În baza cărui drept ar putea ei să ne condamne? Ne pot critica, așa cum îi criticăm și noi. Condamnarea este excomunicare dintr-o biserică, și mișcarea comunistă a fost o biserică, dar acum nu mai este" (Carillo în Devlin: 1977, 11). Dincolo de implicațiile conceptuale și ideologice ale mărturisirii liderului PCS, prea complexe pentru a fi detaliate în cadrul prezentei lucrări păstrându-i
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
audiența de care se bucură rămîne într-un anume sens confidențială ori-cît ar părea să crească în aparență. Ea este formată din indivizi dubioși adepți ai Acțiunii franceze 285, al căror regalism depășit provoacă o heterodoxie religioasă ce va determina excomunicarea sa în 1928. Avansarea naționalismului de Stat într-o Franță republicană de voie sau de nevoie se va produce așadar în ciuda rezistenței maurrasiene, fapt atestat și de atracția pe care o exercită după 1870 profesia de ofițer asupra mediilor pînă
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
crude și imorale atribuite zeilor În povestirile tradiționale, fapte aflate În profundă contradicție cu o viziune rațională asupra purității lumii divine. Singura cale prin care se putea salva ideea de sacru era renunțarea la narațiunile tradiționale despre zei, mai exact, „excomunicarea” lor din sfera religiosului și plasarea lor Într-o sferă a ficțiunilor (fabricate fie de creatorii din vechime precum Homer, fie de poeții și mitografii contemporani): Marea majoritate a filosofilor, ca și spiritele cultivate, nu Îi criticau atât pe zei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o separare temporară Între neofit și societate, În timp ce riturile de excludere impun această separare ca definitivă. Rituri precum pelerinajele sau manifestările politice accentuează integrarea Într-o comunitate); e) negative sau pozitive: după relația cu sacrul (unele rituri, precum blestemul sau excomunicarea, conduc la ruperea de sacru a obiectului acelui act ceremonial, iar altele, precum sacrificiul sau riturile de consacrare, au ca scop integrarea Într-un univers sacralizat); f) de conversiune sau inversiune: după relația cu ordinea (paradele și riturile de instituire
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vor marca nașterea, inițierea (pentru intrarea În starea adultă), căsătoria și moartea. Riturile ciclurilor naturale vor marca schimbările sezoniere. Riturile de trecere din cadrul unor colectivități vor consacra intrările (inițierile și consacrările din lumea politică, militară, profesională) sau ieșirile (violente, precum excomunicările și degradările, sau „normale”, precum lăsarea la vatră și pensionările). Riturile de trecere referitoare la Întreaga societate Încearcă să controleze crizele politice și să consacre intrarea Într-o nouă epocă; d) riturile În mișcare: paradele, procesiunile și pelerinajele. Primele sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
rituri de expiere, acoperirea daunelor produse de presupusul act de vrăjitorie). Alteori, el implică excluderea din anumite structuri ale comunității (pierderea unor drepturi legate de distribuția bunurilor, la accesul la anumite funcții sau la integrarea În anumite structuri de rudenie), excomunicarea (scoaterea În afara comunității religioase și anularea identității culturale) sau exilul (alungarea definitivă din comunitate - J. Preston, 1987, vol. V, p. 234). Un exemplu complex de negociere a relației comunității cu actul vrăjitoriei, pe de o parte, și a relației politice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
puteri se individualizează prin caracteristici bine definite: a) nu sunt integrați În sistemele sociale uzuale: adesea nu intră În mecanismele de Înrudire comune, locuiesc Într-un spațiu de la periferia geografiei locale și pot fi rătăcitori din loc În loc, pot suferi excomunicări și condamnări; b) posedă anumite Însemne (fizice sau simbolice) prin care pot fi identificați: În tradiția folclorică, cel mai evident semn este deochiul (evil eye), capacitatea de a genera stări neplăcute prin simpla privire. Deși uneori se deghizează În oameni
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sau ale indivizilor pe care vârsta Îi legitimează ca judecători, repere morale sau sfătuitori Înțelepți; d) declarații ostile la adresa autorităților, parodierea acțiunilor Puterii; e) puneri În scenă spontane sau semielaborate ale unor instanțe prin care se manifestă puterea: judecata, spânzurarea, excomunicarea, consacrarea, comemorarea; f) „sacrilegii”: utilizarea liberă a unor formule, de obicei blasfemii la adresa bisericii, jigniri la adresa categoriilor sociale prestigioase sau ofense la adresa autorității. În planul formelor manifeste, aceste inversiuni funcționează ca „o revanșă de o zi” a celor umili (J.
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
o mare personalitate politică, a unei parade prilejuite de celebrarea zilei naționale, a unui ansamblu de manifestări ceremoniale care comemorează un moment sau o personalitate emblematică pentru o anumită comunitate, a unui marș de protest, a unui rit de degradare, excomunicare ori condamnare a persoanei sau persoanelor considerate periculoase pentru puterea politică și ordinea socială. Dificultățile teoretice provin din lipsa unui contur specific al acestor rituri, care au configurații extrem de variate, funcții diverse și uneori contradictorii, care par deseori a se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
funcționează însă „ca un Paradis”: „Canonul vitrinizează percepțiile, plasând cărțile într-un spațiu muzeal, în care obiectele, ca și într-o vitrină, pot fi admirate, dar nu pot fi atinse. Intrarea unei opere în canon echivalează, de aceea, cu o excomunicare.” După cum constată Iulian Costache într-o lucrare dedicată unui autor canonic, problemele nu sunt deplin rezolvate odată ajuns în canon, aici intervin alte neajunsuri. Din acest punct de vedere, prețul canonizării reprezintă pierderea unei interacțiuni nemijlocite și înlocuirea cu o
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
amanta celui ce a fost papa Alexandru al VI-lea. Giulia participa, în calitate de însoțitoare a papei, la unele procesiuni, era mereu prezentă la baluri și la alte petreceri alături de pontiful Alexandru al VI-lea. Acesta o intimida cu amenițările de excomunicare din cauza geloziei. Orsino, soțul ei, a vrut s-o protejeze și a trimis-o la domeniul părinților ei, dar soldați francezi, aflați în luptă cu italienii, au luat-o captivă și au cerut despăgubire în bani papei. Banii au fost
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]