612 matches
-
mult rafinament. Ideea centrală a demersului cumva introspectiv al eroului-narator (spun "cumva", întrucît Stevens "se lasă" supus autoanalizei numai în măsura permisă de supra-conștiința lui "cenzorială" și "reprimatoare") constă în alcătuirea unui excurs identitar. În mod interesant, întrebarea obsesională a excursului nu este, cum ne-am aștepta, cine sînt eu?, ci, mai curînd deviat, cine e majordomul al cărui rol l-am jucat dintotdeauna eu?. Stevens vrea să știe, cu certitudine, "ce se înțelege printr-un majordom mare?". Membru al unei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
romane derivă dintr-o strategie de abordare: în timp ce David Lodge folosește episodul Guy Domville ca punct culminant al narațiunii sale, reconstituindu-l din flashback-uri pe care protagonistul le trăiește, în 1915, pe patul de moarte, Colm Toibin își începe excursul epic cu eșecul dramaturgic în cauză, supralicitînd, ulterior, proble-ma angoasei creatoare. Mai mult, în 2002, cu aproape doi ani mai înainte, scriitoarea Emma Tennant publicase un roman (destul de bine primit), Felony/Delict, unde interesul narativ principal nu era altul decît
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Doctorow, situația este mai complexă. El încearcă să controleze istoria prin ficțiune (o istorie, să nu uităm, de atîtea ori imprevi zibilă și traumatizantă), transformînd întregul proces într-un joc. În realitate, pe dimensiunea ludică pune mereu accentul Doctorow, în excursurile sale ficționalizatoare, dimensiune ludică așteptată să supraviețuiască la sfîrșitul lecturii. În The Modern American Novel, Malcolm Bradbury face un comentariu extrem de elocvent vizavi de această preocupare a lui Doctorow. Criticul o vede ca pe o problemă ideologică a postmodernismului timpuriu
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
James Tait Black Memorial Prize) -, ar avea surpriza unei descoperiri para doxale. Un autor cu o viață de telenovelă "sublimează" foarte puțin (aproape deloc!) în operă din propriul tumult existențial. Proza lui McEwan abundă în analiză (intros pecție, investigație psihologică, excurs meditativ etc.), lăsînd "acțiunea" (căutată de cititorul consumerismului actual!) pe planul secund. Faptul nu se încadrează, repet, în așteptările celor care acordă prioritate biograficului în ficțional. CBE (Commander of the British Empire), laureat al unui Shakespeare Prize, membru în diverse
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
prozator, Oliver Sacks se află în fața unor coduri pe care trebuie să le descifreze cu instrumentar psihologic (nu întîmplător, el recomandă neuropsihologia ca știință a viitorului). Finalitatea este mereu conștiința paci entului și nu mecanica (altfel deviantă) a bolii sale. Excursul autorului devine, de aceea, unul preponderent cultural (în măsura în care acceptăm cultura ca un fenomen polivalent, unde mentalitățile, spiritualitatea, comportamentele și obișnuințele individuale ori colective fuzionează pînă la simbioză) și, doar în plan secundar, științific. Aici intervine cumva și singura mea nedumerire
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
dintre "dezinteresul" artistului, con ceptualizat de Kant, și supremația "plăcerii" în artă, sus ținută de Freud, rămîne exemplară). El se mișcă ușor într-un spațiu extrem de anevoios, metodologic și ideologic, fără a cădea în didacticismul clasic, însă evitînd, totodată, și excursul simplificator al modernității. Aș spune că princi pala virtute a construcției sale filozofice stă în abilitatea extraordinară de a media (uneori, chiar de a intermedia) între extremele analitice, noționale și stilistice. Teoria estetică revelă o organicitate impresionantă în pofida dimensiunilor și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
de la începutul narațiunii. Vorbeam în cronica anterioară (dedicată celor două tomuri inițiale ale poveștii) despre modul cum Murakami creează un univers epic (alegoric) extrem de sofisticat, unde tema principală (disimulată cînd în thriller polițist, cînd în roman de dragoste, cînd în excurs psihologic) rămîne facerea literaturii. Autorul (urmărit, simbolic, și de faimoasa metaforă romanescă 1984 a lui George Orwell, amintit frecvent aici, nu însă și intertextualizat, așa cum s-ar putea crede la prima vedere!) are inspirația de "a inventa", în creația sa
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Ajuns acasă, el se implică în elucidarea enigmei sinuciderilor în serie ale unor adolescente turcoaice. Hermeneutica sa mentalistă glisează însă permanent între coduri de interpretare (culturală) fundamental opuse. Istanbul rămîne de aceea, prin comparație, un volum foarte complex. Nefiind un excurs ficțional autentic (pre cum romanele menționate mai sus), ci, mai degrabă, o incursiune biografică (ușor romanțată), tomul redactat de prozator, așa cum mărturisește, într-un interval de criză intimă reia, pe de o parte, tema liantului cultural între lumi, iar, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
german reprezintă ceea ce noi numim un non-imposibil (un eveniment care nu poate să nu se producă). Același lucru este valabil și pentru Karl Marx: nu susține el, oare, că Revoluția care va elibera umanitatea nu poate să nu aibă loc? Excursul prin istoria dezbaterilor filosofice asupra posibilului ne-a ajutat să ne situăm propria teorie care, la rîndul ei, e în măsură să pună într-o nouă lumină anumite aspecte ale controversei filosofice. CARE ESTE REALITATEA LUMII? Problema realității este omniprezentă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și literar practicat de Jérôme Ferrari i-ar putea descuraja pe mulți. Din fericire, scriitura purtătoare de idei e suficient de suculentă, fastuoasă pe alocuri, plonjînd oportun și tragic în subterane contemporane, pentru a face suportabil și incitant chiar un excurs prin predicile Sfîntului Augustin și prin subtilitățile leibniziene ale "celei mai buni dintre lumile posibile". Jérôme Ferrari este originar din Corsica, și-a făcut studiile de filosofie la Sorbonna, s-a întors să predea în Corsica, apoi la Alger, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
admitem, sub oricare dintre formulări, existența postmodernismului în varianta românească, stăruie totuși paradoxul: va rezista un postmodernism fără modernitate, dar și fără postmodernitate? Capitolul 2 Disputa dintre moderni și postmoderni 2.1. Cum se poate obține o "definiție" a postmodernismului? Excursul în problematica periodizării postmodernismului ne-a oferit și sumare înțelegeri cu care diferiți teoreticieni au "încărcat" semantic conceptul, dar pentru a ne putea stabili propriile puncte de plecare în analiza fenomenului, este necesară aprofundarea perspectivelor postmodernismului. Modul de raportare la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
manieră de respingere a conceptelor "tari", Baudrillard repudiază chiar discursul de tip interpretativ, considerându-l incapabil de a surprinde mișcarea disimulată a cuvintelor pe care le "violentează" în căutarea acerbă a unui "ce", a unui adevăr ascuns ce trebuie relevat. Excursul interpretativ forțează semnele să facă referire la ceva străin lor, nelingvistic, la o realitate exterioară pe care se presupune că ele o reprezintă. Acest "inchizitoriu" uită complet de seducție, ca și de posibilitatea acelui limbaj primar (saussurian, și, într-o
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
al unei fete greu de mulțumit. * * * La nevroticul V. Beneș 60, poseur romantic, se poate descoperi un întreg univers calchiat după Hoffmann sau Poe, dar și imitații sordide după nuvelele naturaliste ale lui Caragiale. Mă văd constrâns să exclud din excursul meu Hanul roșu, care îmi apare drept lipsită de valoare literară din cauză că trama și stilul sunt împrumutate fără jenă din În vreme de război și, mai pregnant încă, din O făclie de Paște. Oricum, grotescul întâmplărilor narate (o decapitare maniacală
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
orașului secolului al XIX-lea sunt punctele semnificative de la care pornește textul de față. Ele vor fi descrise ca survenind în jocul tot atâtor „experiențe“ pe care Benjamin le descrie. Deși capi tolele par a proceda mai degrabă analitic, abia excursurile ilustrative le circumscriu, de fapt, mizele importante. La Benjamin, conceptul de „experiență“ este plurivalent. El se resemnifică în funcție de intenția teoretică a discursului. Fie ca deconstrucție a pozitivității tradiției (Erfahrung), fie ca nume dat unității metafizice a cunoașterii (Programm einer kommenden
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
gândire a unei constelații eterogene de determinații este metoda de cunoaștere prin care Benjamin recunoaște formele materiale ale secolului al XIX-lea și care, pe de altă parte, este reflectată în jocul percepției propriu unei figuri centrale a acestuia: flaneurul. Excursuri Una dintre modalitățile în care poate fi citit Benjamin este aceea de a urmări, dincolo de problemele teoretice și de conceptele sale fundamentale, traseul și însemnătatea unor personaje, de exemplu: traducătorul, colecționarul sau povestitorul. Conceptul de „experiență“, care constituie miza discuției
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
memoriei; colecționarul transformă dialectic statutul obiectului și îi „dă viață“ în cursul existenței sale istorice. Ulterior acestor scurte portrete, abia, poate fi realizată o sinteză a funcțiilor epistemologice ale experienței, așa cum se constituie prin textele despre Kant, romantici sau Baudelaire. Excurs 1. Traducerea și limba adamică Figura traducătorului, așa cum o prezintă Benjamin în Die Aufgabe des Übersetzers (1923), poate fi înțeleasă plecând de la un text anterior, Über Sprache überhaupt und über die Sprache des Menschen (1916). Doar câteva dintre paragrafele textului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
această descriere a fenomenelor este cu putință în mediul limbii și, prin urmare, cum este posibil conceptul de „experiență superioară“ despre care era vorba în Programm einer kommenden Philosophie. Analogiile cu experiența urbană vor fi, mai târziu, puse în lumină. Excurs 2. Colecționarul sau „despre istoria obiectelor“ A doua figură importantă pentru Benjamin deschide o problematică pe care o voi relua mai în amănunt în capitolul al doilea: cea a istoriei. Deocamdată analiza privește modul în care funcția epistemologică a experienței
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
gesturi descrise mai sus și le asumă din nou ca gesturi teoretice, având o intenție epistemologică. Passagen-Werk este construită ca o colecție de citate, o experiență a lumii urbane din secolul al XIX-lea, cu arhitectura, personajele și textele ei. Excurs 3. Povestitorul și ordinea lumii Textul Der Erzähler. Betrachtungen zum Werk Nikolai Lesskows (1936) ocupă, în ansamblul problemei tratate aici, un loc aparte. Înrudit ca tematică cu alte eseuri și recenzii literare despre Hebel sau Kafka, articolul ilustrează conceptul de
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
caracterul său mediat de tehnică și rațiuni econo mice sunt mărci ale unei estetizări a politicului, paralelă celei expuse în Das Kunstwerk im Zeitalter seiner technischen Reproduzierbarkeit. Pierderea caracterului auratic al experienței este, în cele două cazuri, similară. Concluzii la excursuri Un prim moment al lecturii pe care o propun vizează, așadar, valențele epistemologice ale conceptului de „experiență“. Două elemente orientează înțelegerea lui Benjamin: pe de o parte, necesitatea reevaluării kantianismului, de la care este re ținută problema trascendentalului; pe de altă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe ea se înalță noi edificii, ci prin persistența ei materială și prin semnul neșters pe care îl lasă pe suprafața lumii. În acest scenariu, istoricul este cel care vestește muțenia trecutului, materialitatea sa care conține, în filigran, chemarea mesianică. Excurs: Despre idolatrie. Violență și lege Alături de Theologisch-politisches Fragment, de altfel conceput în aceeași perioadă, textul Zur Kritik der Gewalt (1921) reprezintă unul dintre locurile în care Benjamin se plasează explicit în centrul tensiunii dintre teologie și politică. Dificultatea și chiar
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nemăsurat de afectat de durerea pe care aș produce-o unor membri ai familiei mele dacă m-aș alătura, în mod direct, unor atacuri împotriva religiei.“ Iar atunci când Aveling i-a trimis un exemplar al cărții, scuzându-se totodată pentru excursurile sale ateiste, Darwin i-a mulțumit rece adăugând că, din păcate, nu-i poate împiedica pe unii autori să atribuie contribuțiilor sale științifice „o mai mare întindere decât îmi pare a fi sănătos să li se dea“. Atitudinea pe care
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
fără ieșire în care se află personajele: a rămâne înseamnă a prelungi agonia, a pleca este echivalent cu o recunoaștere a eșecului. „Captivitatea e asumată ca o fatalitate” și, prin asociere cu tema morții, ea devine cadrul cel mai propice excursului analitic al naratorului privitor la încercarea de a soluționa o iubire imposibilă. Scriitorul nu insistă excesiv asupra decorului, destul de banal până la urmă, ci, dimpotrivă, încearcă să l schițeze prin fraze cât mai scurte și mai puține sugerându-i sobrietatea apăsătoare
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de a trăi și de a-și analiza propriile sentimente și atitudinea autorului față de experiențele lor. Simplitatea aparentă a romanului se datorează în primul rând modalității discursive pe care autorul își sprijină conținutul propriu-zis. Esențializarea conflictului se armonizează cu îndreptarea excursului analitic pe făgașul narației retrospective. Confesiunea este modalitatea prin care personajele se descoperă pe ele însele, dezvăluindu-se mereu în fața unui ,,celălalt”. Ea presupune, spre deosebire de monologul interior care predomina în Întoarcerea din rai, presupune, pe lângă o coerență a ideilor, și
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
susține c Civilizația întreag, știința și religiile, tehnica și arta, morala și viața social, nimic din toate acestea nu e de gsit de-a gata, ci plsmuit cu inteligența uman. Argumentele demonstrației, destul de stufoase în prima parte a eseului consacrat excursului în domeniul istoriei doctrinelor etice, apar mai coerente și exprimate cu puncte de vedere originale și personale în partea secund a capitolului despre moral. Prezentând analitic teoriile lui Nietzsche, Levy-Bruhl, Wund și Durkheim, Ralea struie insistent pe teoriile etice ale
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
de a trăi și de a-și analiza propriile sentimente și atitudinea autorului față de experiențele lor. Simplitatea aparentă a romanului se datorează în primul rând modalității discursive pe care autorul își sprijină conținutul propriu-zis. Esențializarea conflictului se armonizează cu îndreptarea excursului analitic pe făgașul narației retrospective. Confesiunea este modalitatea prin care personajele se descoperă pe ele însele, dezvăluindu-se mereu în fața unui ,,celălalt”. Ea presupune, spre deosebire de monologul interior care predomina în Întoarcerea din rai, presupune, pe lângă o coerență a ideilor, și
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]