767 matches
-
nepotrivită, ci egalitatea de atitudine a interpretului, care îmbrățișează adesea fără rezerve cauza autorilor. Rezervat în elogii, ca și în reproșuri, criticul pare să ia de fiecare dată înapoi cu o mână ceea ce a dat cu alta. Riscul acestui tangaj exegetic este că judecățile de valoare se dizolvă uneori într-un discurs ambivalent; așa se întâmplă în cronica la Bunavestire, unde „teribila ambiguitate, de fond, a romanului” se repercutează și asupra discursului critic. E drept că, pe de o parte, o
MORARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288251_a_289580]
-
1976) uzează de conceptul „natură sintetizatoare”, folosit în cazul lui Eminescu (și apoi și al celorlalți mari clasici). „Nucleul emblematic” al sintezei înfăptuite de Creangă stă în hazul de necaz și în istețime, în competiție homerică cu prostia. Alte contribuții exegetice se referă la cultura și filosofia povestitorului, la aspectul de bildungsroman al unor narațiuni, la metafora (centrală) a drumului și la motivul lumii ca spectacol, la lirism și la romantismul subiacent al întregii opere. Unele afirmații sunt excesive și extravagante
MUNTEANU-10. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288294_a_289623]
-
fiind incompatibil cu propria structură, tonul sentențios, de catedră. Generozitatea, nu una de natură sentimentală, gratuit caritabilă, ci căldură a înțelegerii, bucurie a sentimentului de prietenie, aură a înțelepciunii, delicatețe în formularea opiniilor, sunt tot atâtea atribute ale modalității sale exegetice. Având deschidere spre variate zone ale culturii moderne, criticul nu respinge niciodată, preconceput, inovațiile și experimentele. Le acceptă, nu motivat de snobism, ci parcurgând un traseu al investigației care descoperă valoarea artistică. De pildă, salută entuziast versurile lui Ion Barbu
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
este Un trecut deocheat sau „Schimbarea la față a României” (1999), o analiză detașată și documentată a scrierilor politice în limba română ale lui Emil Cioran, cu accent pe cartea acestuia din 1936. Avansând în cercuri concentrice și combinând demersul exegetic cu patosul arhivistic, cercetătoarea realizează o atentă încadrare a gândirii cioraniene în climatul epocii, prin identificări și delimitări succesive în raport cu sursele politice și filosofice, cu mișcarea legionară, cu ideologia criterionistă ș.a. Sunt evitate atât cazuistica frivolă, cât și tonul justițiar
PETREU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288793_a_290122]
-
maghiar. De altfel, a tradus și din scrierile lui Asztalos István și ale altor poeți maghiari. Câteva prefețe la ediții din scrierile lui Emil Isac, ale Anișoarei Odeanu (o preferință a criticului), Nicolae Prelipceanu, Camil Petrescu ș.a. întregesc o activitate exegetică notabilă în deceniile al șaptelea și al optulea, dar inaptă să se impună în posteritate. SCRIERI: Opinii despre poezie, București, 1965; Oglinzi paralele, București, 1967; Prezențe poetice, București, 1968; Destine și valori, Cluj-Napoca, 1974. Ediții: Anișoara Odeanu, Noaptea creației, pref.
OARCASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288501_a_289830]
-
La fel stau lucrurile în Repere critice, unde textele sunt animate de același spirit pozitivist. Alegându-și drept criteriu „modul cum s-a privit critica pe ea însăși”, comentatorul realizează o clasificare sistematică a criticii contemporane, identificând patru modalități: „critica exegetică” (Dinu Pillat, Eugen Simion, Ion Bălu, Ov. S. Crohmălniceanu, Mihai Gafița), „critica eseistică” (Alexandru Paleologu, Nicolae Balotă, Alexandru George, Paul Georgescu), „critica empirică” (Mihai Ungheanu, Cornel Regman, Valeriu Cristea) și „critica creatoare” (Nicolae Manolescu, Ion Negoițescu). E drept că talentul
NIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288466_a_289795]
-
criticul publică o sistematică a poeziei medievale românești, Poezia medievală în limba română (1996), și o nouă lucrare dedicată contemporaneității, Literatura română sub comunism, un volum referindu-se la proză (2002), altul inaugurând prezentarea poeziei (2003). Privită în ansamblu, producția exegetică a lui N. trece prin mai multe etape sau vârste. Nici una dintre ele nu transgresează încă ceea ce s-ar putea numi proiectul unic, pe termen lung, al autorului, fixându-i obsesiile și identificând o voce originală în critica românească. Prin
NEGRICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288409_a_289738]
-
Ion Marin Sadoveanu, RL, 1970, 4; Șerban Cioculescu, Ion Marin Sadoveanu și teatrul românesc, RL, 1978, 37; Constantin Ciopraga, O exegeză sadoveniană, CL, 1986, 34; Mihai Ungheanu, „Opera lui Mihail Sadoveanu”, LCF, 1986, 37; Constantin Trandafir, Sadoveanu - un temerar proiect exegetic, CNT, 1986, 47; Ion Simuț, „Opera lui Mihail Sadoveanu”, ALIL, t. XXX, 1985-1987; Șerban Cioculescu, Portretul lui Lucian Blaga, RL, 1988, 6, 7; Achim Mihu, Lucian Blaga - un mister?, TR, 1988, 14-18; Mihai Ungheanu, „Lucian Blaga printre contemporani”, LCF, 1988
OPRISAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288557_a_289886]
-
din aceeași parte un Gheorghe din Enos, retor și el, preluând, tot în greacă, un capitol) și în fine, în românește de un cărturar din cercul lui Udriște Năsturel. Învățăturile... vor declanșa cea mai lungă și mai întortocheată dezbatere din exegetica noastră literară. Ca și în alte cazuri, timpul modern a descoperit în etape (versiunile în română, slavonă și greacă) această scriere, cap de serie cu o istorie îndestul de complicată. Treptele acestei cunoașteri - o lungă dispută în jurul „chestiunii homerice” a
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
detașat-ironic asupra entuziasmelor și extazelor perechii ei opuse. Călătoria începută printre lucruri sfârșește astfel într-o expediție hermeneutică. După „livada de cremene”, P. părăsește teritoriul prozei spre a se instala în cel al comentariului ei, din competiție ieșind biruitor ochiul exegetic. Prima și probabil cea mai mare himeră a criticului este I. L. Caragiale. Încă student fiind, alcătuise o echipă împreună cu Mioara Lujanschi, Călin Andrei Mihăilescu, Ariadna Ștefănescu și Rodica Zafiu, cu care pornise în expediția de descifrare a enigmei „Caragialiei” (o
PAPADIMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288669_a_289998]
-
mai cu seamă didactic, dar și atunci dintr-o perspectivă deosebită ori, cel puțin, într-o sinteză proprie. Practicând comentariul critic cu destulă regularitate, din 1960 până în 1989, iar din 1990 fără întrerupere, M. se ocupă cu predilecție de contribuțiile exegetice cu oarecare miză teoretică sau cărora el le extrage, în primul rând, semnificațiile generale, volumele de beletristică reținându-l mai mult în chip incidental. Aspirația cea mai profundă care îl animă este, în ultimă instanță, sinteza, în sensul unei cuprinderi nu
MIHAILESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288129_a_289458]
-
e o istorie a formelor de literatură, a ideilor literare (profesată altfel decât o face Adrian Marino), a practicilor scrisului, observate nu într-o viziune tehnicistă, ci prin corelare cu substratul ideologic și într-o perspectivă vizând revelarea valorii. Demersul exegetic este deseori, dacă e considerat pe porțiuni restrânse, unul cu focalizare apropiată, cu stăruință asupra detaliilor, dar vădește întotdeauna preocuparea pentru ideile generale, cu referiri la imaginea de ansamblu. Traseul carierei critice a lui M. începe cu succinte monografii despre
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
pătați de sânge, și nimeni nu se atingea de hainele lor. „Păziți-vă! Un necurat!” striga lumea după ei. „Fugiți, la o parte, nu-i atingeți!” Cine oare dacă nu mustrările conștiinței ne-a învățat să înăbușim prin sofisticate tehnici exegetice magma fierbinte a unei atât de vulcanice disperări? Suntem chiar atât de pricepuți în a contextualiza istoric și cultural aceste texte-dinamită ale Scripturii? Mai suntem oare fideli, într-un asemenea acces de scepticism, acelui Dumnezeu care i-a inspirat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
îi asigură oricărui retor ortodox o anumită credibilitate eclezială. Astfel utilizată, tradiția decade în tradiționalism și își falsifică misiunea. Fără să se limiteze la transmiterea unui „tezaur de credință” - rezumat în formula Crezului, în deciziile sinodale, tipicul liturgic sau tratatele exegetice și dogmatice ale Părinților -, Tradiția predă comunității Bisericii nu atât o metodă de lucru, cât mai ales o așezare sau, altfel spus, un cadru existențial pentru exercițiul de recunoaștere a adevărului. Tradiția transmite nu propoziții dogmatice, ci un mod de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Pont a fost Antoine Guillaumont (1915-2000), cel care a publicat în Franța la Editions du Cerf (colecția Sources Chrétiennes) o primă ediție critică a unor importante opere evagriene. Aceasta apare ca rezultat al unei munci titanice în câmpul filologic și exegetic, pe care Antoine Guillaumont 2 a depus-o în scopul facilitării unei mai bune recepții și înțelegeri a operelor Părinților deșertului egiptean, dar mai ales a lui Evagrie Ponticul. Punctul culminant al muncii lui Antoine Guillaumont l-a constituit descoperirea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Alexandria pentru rațiuni chenotice poate la fel de invizibile cititorilor din secolele al VI-lea sau XXI. Filologia fără mănușitc "Filologia fără mănuși" În comentariul său la traducerea românească a Tratatului practic și a Gnosticului, C. Bădiliță adoptă, în linii mari, metoda exegetică consacrată de Antoine Guillaumont acum aproape trei decenii (i.e., conferința „Un filozof în deșert”, reluată în volumul colectiv despre „fenomenologia monahismului”). În prefață, traducătorul român se opune oricărei „înregimentări” ecleziastice a monahului din Kellia. Ni se reamintește că, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
erudiților este lăudabilă și indispensabilă. Traducătorii români ai operelor patristice își îndatorează profund cititorii. În ceea ce privește interpretarea operei evagriene, nu putem ignora profunzimile exegezei monastice întreprinsă timp de aproape trei decenii de un eremit benedictin cum este părintele Gabriel Bunge. Rezultatele exegetice ale școlii benedictine sunt neprețuite în comparație cu toate celelalte contribuții venite din școala istorico-filologică sau a comparatismului literar. Ne place sau nu ne place, „știința” (perfect stăpânită, de altfel, de exegeții monastici citați mai sus), nu este decât un instrument auxiliar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Dramatica istorie a chemării starețului Sofronie la Hristos este cunoscută din propriile sale relatări. O scurtă rememorare a principalelor etape ale formării și desăvârșirii acestei complexe personalități ne va introduce în opera sa teologică, la care ne invită prima lucare exegetică redactată de un ucenic al părintelui Sofronie, arhimandritul Zaharia Zaharou 1. Să ne reamintim mai întâi, foarte sumar, călătoria spirituală a părintelui Sofronie ocrotită de Pronia dumnezeiască pe durata unui secol întreg 2. Născut la Moscova către sfârșitul secolului al
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
noilor generații de creștini. Chemarea la adâncirea personală în taina smereniei universale reprezintă mesajul central al cărții arhimandritului Zaharia. Dată fiind popularitatea crescândă de care se bucură în România teologia starețului Sofronie și învățăturile duhovnicești ale cuviosului Siluan, un studiu exegetic precum Hristos, calea vieții noastre va stimula, probabil, o dezbatere publică mult mai temeinică a surselor și implicațiilor teologice ale scrierilor celor doi mari sfinți Părinți ai Bisericii Ortodoxe din secolul XX. Capitolul Vtc "Capitolul V" Stații teologicetc "Stații teologice
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din 1914 (București), Nicodim Munteanu, respectiv Vasile Radu și Gala Galaction (care au lucrat împreună în perioada interbelică). Pe lângă un cuvânt lămuritor de orientare generală, noua ediție- într-un format grafic impecabil - beneficiază de importante și concise introduceri istorice și exegetice la cele mai importante cărți ale Scripturii, redactate pe baza cercetărilor biblice contemporane. Aceste note introductive - o noutate în tradiția ortodoxă din România - sunt continuate în subsolul fiecărei pagini, unde ÎPS Bartolomeu oferă alte comentarii de natură filologică și teologică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
nu impresiile personale, funcționează ca argument de autoritate. Pentru creștini, magisteriul suprem la Bisericii îl reprezintă predania sfinților. Lectura Bibliei nu se poate dispensa de schema tipologică fixată în lecționarul Bisericii, respectiv cu mărturia Sfinților Părinți - a căror imensă operă exegetică la Vechiul Testament ar putea fi abia reflectată în câteva zeci de volume (proiect în curs de realizare în America la Editura InterVarsity Press). Atât lecționarul, cât și patristica propun o lectură integratoare și totalizatoare a Scripturii. La antipozii acestei abordări
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
am putea spune - al textului însuși către un dincolo sau dincoace al textului.”3 Hristos este Cel prin care Scripturile s-au împlinit (Matei 26, 54). Prin urmare, fără a deveni ecoul acestui eveniment inaugural pentru istoria Bisericii, orice monument exegetic suferă de caducitate. Pentru a fi nu doar corectă, ci și adevărată, interpretarea devine un act liturgic de umiliță și ucenicie. În aceasta, Hristos se arată din nou ca model, întrucât hrana Sa este voia Tatălui (Ioan 5, 33). Citind
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
formarea deprinderilor, a capacităților: - de exersare colectivă; - de exersare individualizată; - problematizat; - de creație. 4. Seminarul aplicativ: - bazat pe studiul de caz; - bazat pe jocul de rol; - bazat pe rezolvarea de exerciții și probleme. 5. Seminarul de valorizare și interpretare evaluativă: - exegetic, axat pe una sau mai multe lucrări; - evaluativ, propriu-zis; - autoevaluativ. 6. Seminarul mixt. Decizia privitoare la forma optimă de structurare a unui seminar va fi luată de cadrul didactic, un rol important în economia acesteia avându-l și nivelul intelectual-științific
Didactica știintelor juridice și administrative by Oana Iucu () [Corola-publishinghouse/Science/2316_a_3641]
-
Raymond Chandler. Un discurs de genul celui practicat de scriitor n-ar avea sorți de izbândă dacă autorul n-ar călca pe câțiva piloni siguri, familiari oricărui cititor. Imaginea cavalerului fără prihană, de care s-a făcut mult caz în exegetica chandleriană, are, în Somnul de veci, o acoperire mult mai solidă decât în celelalte cărți. Probabil că scriitorul resimțea neajunsurile raportării la un singur model și a încercat, ulterior, să îmbogățească liniile și culorile unui portret ce risca să devină
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
conform unei prime divizări, ființa, atât cât este cognoscibilă, se împarte în: materială sau sensibilă și imaterială”. Analiza este comparabilă cu a altor mari comentatori; ea se bazează într-adevăr pe model, dar nu pe imitație. Mai degrabă o cercetare exegetică decât o viziune originală, opera lui Corydaleu reprezintă - cum spunea Noica - o verigă indispensabilă dintr-o etapă a culturii europene. Judecățile libere ale exegetului contribuie la reactualizarea filosofului antic printre greci, la redobândirea unei gândiri independente, la eliberarea, măcar și
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]