634 matches
-
degradata Românie bizantin-ceaușistă nu era, cum știm, premisa ideală de viață sau artă, pierderea a ceea ce ne-am obișnuit a numi, Într-o prea aproximativă și banalizată terminologie, „rădăcinile”, oricare ar fi ele, zguduie din temelii existența emigratului. Evreul dintotdeauna exilat fusese forțat să se exileze de data asta În chiar țara strămoșilor Îndepărtați, de care se tot Îndepărtase, revenind astfel dintr-o mai curând implicită diasporă milenară Într-o alta, imediată, explicită și nu tocmai confortabilă. Pentru scriitor, șocul unei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
o bună reputație, se vorbea despre el ca despre un adevărat domn. Așa și era. Îngrijorat și scârbit de situația din țară, nu avea nici un fel de complex de inferioritate față de Occidentul pe care Îl admira, nici față de faimoșii români exilați Eliade, Cioran, Ionesco, pe care am Înțeles că Îi cunoștea și pe care nu se sfia să-i considere datori colegilor din țară, rămași izolați și necunoscuți În crispata lor tenacitate creatoare sub dictatură. Am petrecut Împreună o seară sau
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cu totul). Fără ajutorul colaboratorilor Însă nu se poate face o bună revistă. Aici dau eu bătălia cea mai grea, căci așa suntem noi românii: prea puțini Înțeleg că eu vreau să fac o revistă extrem de serioasă (cu atâtea condeie exilate se pot face minuni!), de cel mai Înalt nivel: nu pentru exilați, ci pentru cultura română. Aceasta cere sacrificiu din partea fiecăruia: sincer interes, timp de lucru. Aș dori ca românii noștri de renume, din generațiile trecute prin infernul de acasă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
metehnele adversarilor. Deloc Întâmplător, revista a găzduit, și ulterior, pe toți cei care o criticaseră, ca și pe foștii și permanenții mentori parizieni, firește, ca și pe aliații lor, care erau și aliații revistei. A găzduit, Însă, periodic, și huliganul exilat la New York... Printre textele pe care aveam să le public În anii următori În 22 se află și un interviu din zilele de după atentatul terorist de la 11 septembrie 2001. Un New York asediat, zile de intensă emoție, scurtcircuitate de mesaje confuze
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
de „lunecare” dedesubtul epicului potențează impactul scrierii. Nu mai puțin, observațiile acute despre rescriere, din finalul cărții, dând seamă, psihologic și estetic, asupra acumulărilor cognitive și creatoare ale noii vârste. Supratema dintotdeauna a literaturii durabile: iscodirea sufletului omenesc, Înstrăinat și exilat oriunde și oricând, Își află În Întâlnirea o ilustrare originală și profundă. * Fragmentul reportericesc scris cu „mâna stângă”, din numărul aniversar al revistei 22, conectează stimulator cu vechea și noua proză livrată de inconfundabila „mână dreaptă” a Gabrielei Adameșteanu. Terifianta
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
vraja primăverii și dragostea părintească, gustul conversației și extazul mării, contemplarea unui cal și perplexitățile dintr-o sală de cinema, clipe de exaltare și deznădejde și clipele lungi ale așteptării fără obiect. Comunitatea și comunicarea umană sunt Însă ale unor exilați supuși purgatoriului metodic al durerii, scoși din normalitate și izolați Într-un ghetou al bolii, unde, În poziție orizontală, Întinși pe „gutieră”, privesc cerul și pansamentele, mănâncă sau scrâșnesc de neputință sau Își apropie, unii de alții, trupurile frânte În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apariții. Căzuse ZIDUL Între Estul și Vestul Europei. Interesul față de realitatea din fostele țări comuniste era jubilativ. Aveam să Întâlnesc la Paris colegi din România cu care nu mai comunicasem În ultimii ani. Aveam să revăd și câțiva prieteni apropiați, exilați cam În aceeași perioadă cu mine, În anii când balaurul vlăguit, rănit și dementizat Își trăia ultimele zvârcoliri fără ca noi, cei Încă strânși În ghearele sale, să-i prevedem sfârșitul. La Paris, la Salon du Livre, aveam să văd și
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
secol tragic. Traducere de Delia Radu (Conjunctions, nr. 31/1998; Familia, nr. 3/1999) Bérenger la Bardtc "Bérenger la Bard" Cursul pe care Îl inauguram, În toamna 1988, la Bard College se intitula Eastern European Writers. Selectasem cu precădere autori exilați ei Înșiși: Milosz, Koestler, Kundera, Danilo Ki½, Ionesco. Încercam să mă depărtez, și În acest fel, de mahmureala degenerării oriental-comuniste (căreia nu-i prevedeam, de altfel, o iminentă implozie), rămânând totuși conectat la drama depărtatelor locuri. Asediatul evadase, până la urmă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
diferențe. Trecuseră 7 ani, ca În aventurile fatidice. Rătăcitul se află, iată, tot la Bard. Rinocerii verzi și cei roșii se tot depărtaseră, cum se depărtase și Patria tot mai Îndepărtată. Exilatul se afla În același loc, dar mai puțin exilat ca Înainte. Depărtarea de fosta sa biografie se confirma, nu o dată, benefică, exilatul Eugen Ionescu avusese dreptate. Nici clasa de studenți de la Bard nu mai avea, În 1996, structura celei din urmă cu 7 ani. Colegiul inițiase, curând după prăbușirea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
apoi am scos și eu din obeza valiză decedată cele două „atenții” aduse de la București: un grațios toporaș de lemn pentru tocatul salatei de vinete și Istoria literaturii române de George Călinescu. * În deceniul următor, când am devenit eu Însumi exilat, aveam să evoc adesea momentul când, a doua zi dimineață după sosirea mea, Paul m-a anunțat, Înainte de-a porni să vizităm Împreună Berlinul Occidental: „Întâi, la Templu! Te duc, Înainte de toate, la sinagogă”. La colțul străzii, am intrat
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
veacuri, ca un pribeag, În portul nord-german și pe prima pagină a povestirii care Îi va clasiciza numele. Eroul cărții lui Adelbert von Chamisso (Peter Schlemihl - omul care și-a vândut umbra, scrisă În 1813) era și el un Obdachlose. Exilat, refugiat, apatrid? Un străin despre care nu știm nimic. Keseru Îl asociază, deloc Întâmplător, lui B. și, astfel, și lui Koves, Obdachlosen și ei, deposedați de umbra protectoare a normalității, dar și blestemați să poarte, acum, după Auschwitz, noua stigmă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
A spune „sunt italian și nu pot deveni chinez” este adevărat până la un anumit punct. Ar fi imposibil, de pildă, mi-a amintit, să neg apartenența mea românească. Această apartenență s-a modificat În timp, Însă, În condițiile unui scriitor exilat, trăind la New York și scriind În limba sa, nu a mediului În care domiciliază astăzi, dar fiind parte, totuși, a cotidianului american. Mi-a povestit că În Trieste sunt azi mulți senegalezi, foarte plăcuți, de altfel. Îl Întrebase Într-o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
O călătorie previzibil tensionată, În care Saul dorise să mă Însoțească. Se considera fragil pentru a Întreprinde singur Îndelung amânata sa Întoarcere În trecut. Prilejul i se părea o norocoasă ocazie, voia să profite de tovărășia unui mult mai recent exilat al acelor locuri. Excesiv panicat de perspectiva „imposibilei Întoarceri”, eu Însumi eram convins că, Împreună, am beneficia de o bună izolare. Dialogul ar ameliora trauma pe care amândoi, În mod atât de diferit, o purtam În noi. Până la urmă, În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
conținut de cea de după 1945; cu atît mai remarcabilă apare astăzi autonomia lui Beckett față de intensificarea ideologiilor brutale care se afirmă În epocă. Literatura lui atinge maximul la temperatura Înghețului - se mai poate spune și că „joacă la zero” -, autorul exilat intuind de la bun Început natura maladiei de care suferea literatura: una etică. știe că Înrăutățirea ei vine numai din Încercarea scriitorului de a vindeca lumea cu orice preț. În fața propriului eșec, literatura se cuvine să fie În primul rînd asumată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
foarte frig În preajma unor lucrări glaciale n-au fost pregătiți s-o discearnă și s-o respecte. Față de Noii romancieri afirmați de la Începutul anilor 1950, Samuel Beckett a Început prin a fi și a rămas un părinte singuratic - un papă exilat. Nu s-a considerat membrul unei noi religii literare, ci, mai degrabă, un religios al literaturii. Celălalt părinte al literaturii agoniei și ca agonie este Maurice Blanchot. Mi s-ar fi părut imposibil, dacă nu l-aș fi citit pe
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
revirimentul relativismului. Ce alt adevăr, afară de acela subiectiv, autoreferențial, mai Îndrăznește să-și asume literatura? - este o Întrebare retorică pentru o bună parte a prozei franceze contemporane, destabilizată, În căutare de sine, ipohondră. Sau, pentru a scrie cuvîntul lui Volodine, exilată. Criza reprezentării se repercutează și În literatură, locul discriminatoriu prin excelență al postmodernismului american și al omologului său european - măcar prin sincronie - bîntuit de grele moșteniri culturale. Într-o carte recentă, Le post-exotisme en dix leșons, leșon onze (Post-exotismul În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Liszt -, precum și lucrările Wolfgang Amadeus Mozart (1956) și, în colaborare, Ghid de concert (1961). A mai semnat articole și cronici muzicale în periodice de specialitate. În 1977 emigrează, stabilindu-se la Paris. Prezumțiozitatea tânărului C., care afișa atitudini de rege exilat chiar și în fața lui E. Lovinescu, era prea puțin justificată. Încercările juvenile din Efluvii relevă îndemânare în versificație și un limbaj imagistic mai mult de factură simbolistă, dar reminiscențele din lirica lui Camil Baltazar, a lui Ion Vinea ori a
CRISTIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286510_a_287839]
-
mici madrigale și elegii fură cele dintâi încercări ale sale. După aceasta exilul răposatului boier Filipescu în vremea domnului Caragea îi dete îndestulă pricină a medita și a vedea valurile și necazurile vieției, intrigile societății și deșertăciunea omului. Însoțind pe exilatul boier la moșia Bucovului, mâhnirea și meditațiile sale își aflară locul lor cel favorabil în mijlocul unei naturi încungiurate de munți, de văi, de dealuri [...]. După aceasta moartea patronului său îi dete prilej a face o odă etc.68. În versiunile
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
ținut unde e greu să trăiești". În ciuda situației neospitaliere a acestui "ținut pierdut", în acest peisaj de deșert, de dezolare, luminat de o "lumină murdară", Daru este acasă la el: "Se născuse aici. Peste tot în altă parte se simțea exilat". El este "domn" în casa lui. Umbra gigantică a platanului la Maupassant și harta Franței cu cele patru fluvii ale ei, agățată pe tabla din sala de clasă goală și înghețată la Camus, constituie amândouă, plasate chiar la începutul narațiunii
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
cu toate acestea, poporul evreu a supraviețuit, bucurându-se de o serie de drepturi egale cu grecii.301 De-a lungul timpului religia s-a dovedit a fi singura alternativă pentru prezervarea identității naționale, rabinii din diaspora reprezentând pentru evreii exilați simbolul menținerii ființei naționale. Distrugerea rezistenței evreiești, dublată de dispariția fizică a Ierusalimului va impune reconsiderarea rolului diasporei, ca mijloc pentru menținerea ființei naționale a poporului evreu. Urmare a exilului, comunitățile evreiești își vor strânge rândurile în jurul puternicelor personalități reprezentate
Diplomația Uniunii Europene și criza din Orientul Mijlociu la începutul secolului al XXI-lea by Ana-Maria Bolborici () [Corola-publishinghouse/Science/84948_a_85733]
-
exilul nu a fost de cele mai multe ori decât suma exilaților. în acest sens, Virgil Ierunca sugerează utilizarea la plural a conceptului de exil, deoarece există tot atâtea exiluri câte epoci, motivări, persoane, căci, din punct de vedere politic și administrativ, exilat este acela care nu se poate întoarce în țara din care a fugit fără să își primejduiască libertatea. Astfel, exilul se caracterizează prin asumarea conștientă de către individ a responsabilității de a acționa public pentru a face cunoscută situația țării din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
termenii de exil și refugiu, ulterior cel mai des apare termenul de emigranți, fapt explicabil și prin schimbarea structurii comunității românești din afara țării în anii ’60. Mai mult, se poate spune că exilul se definește din perspectiva strictă a persoanei exilate și prin activitatea sa în țara gazdă și are, în ciuda aparențelor, o conotație pozitivă, în timp ce refugiul este definit ca statut juridic și este asociat cu imaginile taberelor sau al convoaielor de refugiați, având astfel valențe negative mai pregnante. în ceea ce privește situația
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
persistența consecințelor sale se mai află încă într-un proces de transformare”. Autoarea consideră că scopurile erau comune tuturor: să decidă deopotrivă asupra identității culturale a românilor, să intermedieze între cultura română și cea a țării gazdă, să fie pentru exilați foruri ale întâlnirii și schimbului de idei. însă, așa cum rezultă din cele mai multe scrieri ale exilaților, scopul declarat era să sensibilizeze opinia publică occidentală și să determine o schimbare de atitudine a guvernelor occidentale față de Europa de Est. în acest sens, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fiind cel de-al cincilea an al apariției deoarece se dorea continuarea publicației cu același nume de la București. Unul dintre scopurile declarate ale revistei era să convingă cercurile de stânga din Franța de oportunitatea unei acțiuni occidentale în România, căci „exilații socialiști sunt în același timp și socialiști convinși. Un francez social-democrat nu poate rămâne insensibil la apelurile lor”. în fine, ziaristul Ion Dragu a publicat Cahiers Roumains, care combină articole de analiză politică cu altele de interes comun pentru exilații
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
consemnarea bibliografică reciprocă, în recenzii sau comentarii și în apariția unor articole semnate de autori care trăiau în Spania, de pildă, în publicații de la Paris și nu numai. în final, se impun câteva observații referitoare la măsura în care acțiunile exilaților au avut sau nu impact asupra audienței. în acest sens, este utilă comparația evocată de Neagu Djuvara, care susține că există două trăsături esențiale ce deosebesc exilul de la 1948 de cel de la 1848. în primul rând, durata pe care s-
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]