1,411 matches
-
Începe cu poezia, va fi așezată sub semnul lui Mihai Eminescu, din a cărui creație a citat prima strofă din Glossă, apoi altele. Gestul m-a impresionat, el amintindu-mi că În Jurnal portughez Mircea Eliade afirmă că pentru un exilat a-l citi pe Eminescu echivalează cu o Întoarcere acasă. Ascultând versurile citate, simțeam că reintrăm În spațiul cugetării și simțirii noastre fundamentale. Revenind la același mare poet, dar și ziarist, ea a prezentat cea mai recentă carte care a
Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
Agnes, au locuit cu mama lor, văduva Salomea, pe terenul ei din Łęczyca. Acolo, tânărul prinț a rămas departe de luptele fraților săi, Boleslau al IV-lea cel Creț, Mieszko al III-lea cel Bptrân și Vladislav al II-lea Exilatul. Când Salomea de Berg a murit în 1144, Cazimir și Agnes au fost îngrijiți de fratele lor mai mare, Boleslau al IV-lea. Deși sub tutela sa, tânărul prinț ar fi putut să se simtă în siguranță, nu avea nici o
Cazimir al II-lea al Poloniei () [Corola-website/Science/330625_a_331954]
-
După semnarea armistițiului, amiralul Somerset Arthur Gough-Calthorpe a fost desemnat drept consilier militar pentru Istanbul. Prima sa sarcină a fost arestarea a 160 - 200 de funcționari ai guvernului Tevfik Pașa (ianuarie 1919). Dintre acești, treizeci au fost exilați în Malta (exilații din Malta). Britanicii au arestat mai mulți membri ai vechiului guvern și i-a internat pe unii în Malta, în așteptarea procesului pentru presupuse crime de război în timpul primei conflagrații mondiale. Amiralul Calthorpe a ordonat arestarea numai a membrilor guvernului
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
iar unul dintre noii colaboratori ai redacției este I.H. Brenner. Ulterior Ben-Țion se află în vâltoarea evenimentelor litarare, editează almanahuri literare, compune poeme epice: „Rahel" și „Leviim", nuvele și două romane istorice „Megilat Hanania" (Ruloul Hananiei) și „Maase HaNezira" (Legenda Exilatului), despre Judith și Olofern. În anul 1913, la editura Moria din Odesa, a apărut o colecție de legende biblice cu ilustrații (în colaborare cu Bialik și Ravnițki), precum și povestirea „Iesoimim" (Orfanii). În anul următor apare o culegere de opere alese
Simha Ben-Țion () [Corola-website/Science/320072_a_321401]
-
Mircea Eliade socotește că focul „e fie de origine divină, fie demoniacă (deoarece după anumite credințe arhaice, el ia naștere în mod magic în organul genital al vrăjitoarelor)”. Incapabilă a mai viețui în regimul flamei originare, autoarea cultivă postura de exilat într-o fenomenologie stăpînită de „războaie, dogme și indiferență”, salutînd, la un moment dat, cu gratitudine, un negustor care-i vinde un borcan cu dulceață de trandafiri, pe care o savurează ca pe un „foc latent, care-mi aduceaminte că
O fiică a focului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4900_a_6225]
-
în scris. Ieyasu se întoarse spre intrarea dosnică din zidul de pământ, dar părea nehotărât. Jinshichi era ochiul și timpanul lui din lumea exterioară. De la vârsta de cinci ani, Ieyasu locuise mai întâi la clanul Oda, apoi la Imagawa, un exilat rătăcitor prin provincii inamice. Trăind ca ostatic, nu cunoscuse niciodată libertatea, lucru care nu se schimbase nici chiar acum. Ochii, urechile și mintea unui ostatic sunt închise, iar dacă el însuși nu făcea nici un efort, nu avea cine să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
funcția și autoritatea familiei. Căuta ajutor, apelând la clanuri îndepărtate. Aceasta era, însă, o problemă complicată, implicând întreaga națiune, fiindcă Miyoshi și Matsunaga acaparaseră puterea centrală. Deși Yoshiaki rămăsese shogun cu numele, de fapt nu era mai mult decât un exilat fără o para în buzunar. Nu avea bani, necum o armată proprie. Și nici nu se bucura de o popularitate prea mare în rândul oamenilor. Mitsuhide a preluat povestirea de la sosirea lui Yoshiaki la castelul lui Asakura Yoshikage, în Echizen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sterline Partidului, iar în 1922 i s-a vândut un titlu de pair pe care numai presiunea publică l-a forțat să îl refuze (Searle 1987: 350). Un titlu de baron i-a fost vândut lui Sir Willian Vestey, un exilat din motive fiscale, disprețuit de oameni după relocarea afacerii sale de ambalare a cărnii la Buenos Aires în timpul războiului cu costul a mii de slujbe. Protestele s-au intensificat, de la literați radicali precum Hilaire Belloc și Cecil Chesterton, de la nou-formata Ligă
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Administrative/932_a_2440]
-
Domnul Iassy, prefectul județului, au emis o circulară pentru suprimarea vagabondajului. Exmisiunea celor fără de căpătâi se-ndreptează mai cu seamă contra evreilor. Din Focșani societatea noastră a primit fotografia unui grup mare de bărbați cari au fost esmiși din acel district. Exilații vor fi espediați peste graniță. Între acei cari sânt siliți să părăsească în acest chip țara se află persoane așezate de mai mult de trei zeci de ani acolo. Unii dintre exilați sânt capii unor numeroase familii și se hrăneau
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
bărbați cari au fost esmiși din acel district. Exilații vor fi espediați peste graniță. Între acei cari sânt siliți să părăsească în acest chip țara se află persoane așezate de mai mult de trei zeci de ani acolo. Unii dintre exilați sânt capii unor numeroase familii și se hrăneau prin muncă onestă. Apelurile către autoritățile române au rămas fără de rezultat. Amploiații declară c-au fost rânduiți de cătră superiorii lor să execute decretul de esmisiune cu toată asprimea. * "Fraternitatea" - organul bucureștean
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Franța, moderat solicitată, a răspuns Întotdeauna solicitărilor celor oprimați. Însă reputația sa de „teritoriu de azil” s-a format În perioada dintre cele două războaie mondiale. În anii ’30, se găseau aici circa 120000 de ruși și 70000 de armeni exilați. Pe măsură ce se apropia cel de-al doilea război mondial, acestora li s-au adăugat Între 50000 și 100000 de italieni, 25000 de germani, 40000 de refugiați de alte etnii de pe teritoriul celui de-al Treilea Reich și din teritoriile anexate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pe teritoriul francez se ridica la aproximativ 800000 de persoane la o populație de 38 de milioane de locuitori, ceea ce plasa Franța pe primul loc Între țările de refugiu. Această poziție a fost consecința situării ei geografice și a alegerii exilaților, deși statul francez mai curând a acceptat decât a dorit acest azil masiv. Legislația vremii a urmat fluctuațiile politicilor guvernamentale și ale opiniei publice. Azilul se definește ca o protecție acordată de un stat unui individ. Este așadar un drept care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
comunismul sau Încercarea de a converti Întreaga umanitate la creștinism, a rămas doar acest elan compătimitor sau de milă față de cei mai umili sau mai lipsiți de mijloace. Elan care, În experiența lumii noastre plurale, care este și cea a exilaților, a refugiaților și a populațiilor strămutate, pare să fi luat amploarea unui proiect umanitar. ν Este Însă acest proiect chiar atât de nou? Mila nu era deja oare, În textul lui Jean-Jacques Rousseau, primul sentiment social, iar teoria milei nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
nu sunt de naționalitate franceză, indiferent dacă au o altă naționalitate sau nu au nici o naționalitate”. Acest text menționează o realitate transnațională de mare precaritate: apatrizii de dinainte de război. Astăzi, națiunile se confruntă cu problema „populațiilor marginale” (Schnapper, 1991): refugiații, exilații, expulzații. Adesea, locul nașterii nu coincide cu originea familială. Statele de refugiu se văd astfel puse În situația de a legaliza și de a integra sau a respinge, adesea după ce i-au Împins pe solicitanți Într-o situație administrativă inextricabilă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Spania, un proces la Moscova), și au pus În scenă, deși numai În parte, tragedia secolului XX și a „utopiei sale sângeroase” (René Char). Tot izolate au fost și primele tentative de analiză (Raymond Aron În 1939), primele mărturii ale exilaților sau ale marxiștilor antitotalitariști (Antonio Gramsci, Daniel Guérin). Rolul jucat de Uniunea Sovietică și participarea comuniștilor la mișcarea de rezistență, atât În Franța, cât și În Italia, au transformat rapid conflictul interpretărilor În procese de intenție virtuale sau reale (scandalul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
unei infiltrări insidioase, păstrînd alura "principialității" și înălțînd ea însăși, cu impertinență, stindardele idealului uzurpat. Acest estetic etic, de care avem vitală nevoie, a fost și este reprezentat, pe cel mai înalt platou, de către cei doi celebri critici ai noștri exilați la Paris." ("Vatra", 277/1994). Pe lîngă activitatea lor, atît de importantă pentru critica românească, Al. Cistelecan ("Vatra", 277/1994), remarcă, la adresa celui care prezenta Povestea vorbei, că "a fost sanitarul moral al culturii noastre postbelice. Dar acțiunea sa morală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de nevoie de la "a opune provocării înțelepciunea, violenței violența înțelepciunii". Occidentul va fi vituperat pentru indiferența afișată față de suferințele Răsăritului. Numeroase erau dovezile indiferenței Apusului la atrocitățile noilor stăpîni ai Răsăritului, atmosferă care îl determină să-și prețuiască destinul de exilat și de om liber. Atunci, în iulie 1957, a realizat, încă o dată că, "fraternitatea virilă dintre noi și destinul nostru, ce trebuie convertit în libertate, nu e un cuvînt, ci Cuvîntul nostru de pe urmă". O sintagmă mult vehiculată după '89
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
responsabilitate spirituală". Rezistența politică prin cultură, propovăduită în exil de Mircea Eliade, va migra și în țară ca o cale de a rezista în fața tăvălugului ideologic. Cu trecerea anilor, nu se mai poate vorbi de un exil unitar, ci de exilați, metamorfoză negativă provocată, pe de o parte de infestarea cu iscoade ale netrebniciei împresurătorii, secondați, "printr-o ironie nefastă, de veleitarii care-și închipuie că exilul începe cu ei; pe de altă parte, timpul și trecerea lui au cristalizat insulele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
D.D.). Aparenta liberalizare nu a schimbat cu adevărat metodele și tehnicile folosite de Securitate, hăituirile, arestările, intimidările, scoaterea din serviciu a opozanților și disidenților a continuat cu aceeași ferocitate. Cum se consemnează în Studiu introductiv, "după spusele scriitorului și disidentului exilat Paul Goma, căruia experiența ca deținut i-a permis să compare metodele Securității din 1950 cu acela din 1970, neîndurătorii anchetatori "cu capete pătrate", și cu accent slav, au făcut loc românilor veritabili, care rareori făceau uz de violență fizică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
întîmplare: "Rușii lipoveni se refugiaseră la gurile Dunării în urma unor lungi și nedrepte persecuții religioase. În secolul al XVIII-lea, protopopul lor, Avacuum, un strămoș spiritual al bătrînului cu oile, fusese condamnat, ca și noi, pentru delicte de conștiință și exilat în Siberia. Înaintau prin viscol, el și preoteasa lui, se înfundau în nămeți, femeia se poticnea din ce în ce mai des și cădea în zăpadă. La un moment dat, l-a întrebat deznădăjduită: "Cît o să mai țină, părinte, suferința asta?" "Pînă la moarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
obscen difuzat de sus (de "găo...arul șef") în jos (copiii). Pe un fond social răvășit moral și cu sporită entropie sistemică, puținii alegători amețiți de vicleniile de prost-gust ale unor partide își numesc liderii de stat dintre distrugători. Foștii exilați și condamnați ai regimului burghez, ajunși la vârstele senectuții, au fost depășiți de funcții și de noile "mentalități", combativi mai mult în luptele de parvenire și îmbogățire ilicită în care s-au lăsat atrași decât în inițiative constructive vizibile în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
condițiile și efectele acelor prevederi ce vizau relațiile cu beligeranții războaielor din fosta Iugoslavia. În arierplan acționau, însă, și presiunile unor tineri mai aventuroși, dar mai ales milioanele de șomeri, aspirați treptat ca imigranți, mult mai fericiți alături de refugiații și exilații mai vechi din țările europene dezvoltate, pentru climatul mai destins de acolo. Un grup mai restrâns îl formează persoanele cu competențe dobândite în Vest ori în propriile țări (vechiul fenomen brain drain va persista și el încă mult timp datorită
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
prea mulți români americanizați dedicați literaturilor, artelor, filosofiei. Conlucrările pe aceste tărâmuri mai puțin pragmatice ori în domenii învecinate cum sunt religiile s-au menținut și mai greu în cei 45 de ani postbelici, atât din cauza autoritarismului politic generator de "exilați" ca Pacepa, cât și în urma dezbinărilor accentuate, caracteristice nu numai românilor din diaspora, ci și ale celor din țară. Djuvara și Anania considerau că dezbinările românilor fac parte din slăbiciunile moștenite de la vechii daci. (18, p. 358) Or, slăbiciunile acelea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de tip samizdat, cum mai erau numite în "bastionul socialismului mondial" și al monstruoaselor gulaguri active timp de 60 de ani, pentru cele circa 30 de milioane de zeki sovietici și ale altor milioane de proscriși din "țările frățești", ale exilaților cu domicilii forțate. (Numele din nota 14, cap. II, sunt insuficiente, desigur). Dacă economic și politic (cum își dorea Hrușciov) nu a reușit prin numărul victimelor și prin gama mijloacelor de "reeducare" în cei 70 de ani de autoritarism armat
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
integrarea socială, completată de tradițiile conservate de memoria individuală și de grup, precum și de anumite proiecte găsite la naștere, pe care le vor schimba între limitele planetei pe care omul nu o va părăsi prea curând. Așa cum prima generație de exilați și emigranți nu-și pot uita cultura, limba și familia în care s-au născut. Calculatoarele PC și imprimantele de astăzi au fost precedate de cele mecanice, cu operații puține în secvențe de timp. De la manuscrise, în secolul al XV
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]