571 matches
-
în limba română sub formă de audiobook, la Humanitas, în lectură lui Gabriel Liiceanu. Elogios față de limbă română a versiunii lui Radu Paraschivescu, Gabriel Liiceanu a prezentat textul că ilustrativ pentru relația cu autenticitatea - termen heideggerian atât de frecvent în existențialism. De la inautenticitatea vieții petrecute în structuri prefabricate, după modelele, după faptele celorlalți, de la stereotipia falsității, omul poate ajunge la autentică privire asupra sinelui - înfruntându-și propria moarte, sau disperarea, sau neliniștea, sau vină. Din acest punct de vedere, Gabriel Liiceanu
Cu Joyce, despre epifanie by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4698_a_6023]
-
valorilor”, într-un moment de oarecare destindere culturală. Mișcarea de idei la zi, în special din spațiul francez, îi era bine cunoscută Georgetei Horodincă. O dovedește tot ce a scris atunci și mai târziu: cartea despre Sartre (1964), studiile despre existențialism, despre noua critică, despre Camus, despre Alain Robbe-Grillet. De fapt toată critica ei este înțesată de referiri franceze. Dar să ajung la romanul postum al Georgetei Horodincă, ultima ei carte. Sunt de fapt două romane care cresc unul din celălalt
Un roman postum by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4610_a_5935]
-
e cel mult o reprezentare umană, și la El se ajunge pe cale instituțională, ca la Ministru. Judecați cum doriți aceste lucruri. Cert e ca romanul lui Boll, scris intr-o formulă neorealistă, modernă, trecută prin experiențele literaturii absurdului si ale existențialismului, lăsând uneori impresia de duritate si cinism, dar rotund, închegat, e solid estetic, și rezistă chiar dacă lumea pe care o expune, o Germanie postbelică dezorientată, nu mai e cea de azi. Heinrich Boll - Opiniile unui clovn, Ed. Dacia, 1998, pag
Clovnii by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15445_a_16770]
-
Einstein nu a găsit o formulă matematică de exprimare) și dau o clipă fugă la începuturile decăderii umane. Evident în Biblie, însă nu la izgonirea din Rai, întâmplare ce vine să exprime și să explice în același timp, conceptul de existențialism formulat în secolul trecut (în special de către Jean-Paul Sartre), ci în capitolul Cain și Abel. Chiar dacă, să zicem, tot omul cunoaște povestea, o reamintesc fie și numai pentru împrospătarea memoriei. „Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Einstein nu a găsit o formulă matematică de exprimare) și dau o clipă fugă la începuturile decăderii umane. Evident în Biblie, însă nu la izgonirea din Rai, întâmplare ce vine să exprime și să explice în același timp, conceptul de existențialism formulat în secolul trecut (în special de către Jean-Paul Sartre), ci în capitolul Cain și Abel. Chiar dacă, să zicem, tot omul cunoaște povestea, o reamintesc fie și numai pentru împrospătarea memoriei. „Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
fantasticul lui Kafka sau scriitorii sud-americani, ci și întreaga literatură modernă. În volumul al III-lea, relația romantism - realism se discută în termeni și mai îndrăzneți, deschiderea spre realism luînd în considerație atît realismul critic, cît și naturalismul, expresionismul sau existențialismul, de la Kleist la Büchner. Problemele controversate ale romantismului sînt discutate de un cercetător din România, așa cum ele se prezintă astăzi unui cunoscător avizat al fenomenului de aiurea, sînt văzute fără provincialism, cu deschideri de-a dreptul "europene". La curent cu
Trilogia romantismului by Elena Loghinovschi () [Corola-journal/Imaginative/9660_a_10985]
-
Românul deschidea o serie, ceva ce oricum nu se mai scrisese la noi: atitudine anti-establishment, cultura underground, mediile studenților narcotici, mafia basarabeana, limbaj obscen dus la extrem, slang, în fine, o serie de elemente pentru care atunci am folosit sintagma �existențialism narcotic�. Pentru că era altceva, începutul unei posibile tipologii, al unui nou set de cronotopi, dacă vreți, Pizdeț a fost, în virtutea potențialului întrezărit, relativ bine primit. Altfel, acel mic român numără o mulțime de slăbiciuni inerente debutului. Ideea e că al
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
Einstein nu a găsit o formulă matematică de exprimare) și dau o clipă fugă la începuturile decăderii umane. Evident în Biblie, însă nu la izgonirea din Rai, întâmplare ce vine să exprime și să explice în același timp, conceptul de existențialism formulat în secolul trecut (în special de către Jean-Paul Sartre), ci în capitolul Cain și Abel. Chiar dacă, să zicem, tot omul cunoaște povestea, o reamintesc fie și numai pentru împrospătarea memoriei. „Adam s-a împreunat cu nevastă-sa Eva; ea a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
a urmat exilul. Mesajul, didactica, subversivitatea atît de aplaudată. Curajul romanului politic (aproape!) total. Și nu unul, ci zeci de romane de acest tip, pentru a căror dreaptă recitire va trebui probabil inventată o nouă teorie literară. Pentru că naturalism, parabolă, existențialism, dostoievskianism - găsim din plin, dar nu găsim totdeauna un lucru mult mai simplu: plăcerea lecturii. Bujor Nedelcovici, Somnul vameșului, 3 volume, Editura Allfa, București, 2001, 232+276+312p, 119000 lei.
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]
-
trecut de vizita medicală de la comisariatul militar? însă chiar în secunda când mă decid să îngân o for mulă de condoleanțe, mă grațiază cu un surâs de carnasieră sătulă: — Așa începe Străinul lui Camus. Dau din cap, mimând familiarizarea cu existențialismul francez, pe când el - sunt convins și-n sfânta zi de azi - se gândește c-a nimerit peste unul dintre studenții de la IEFS (filologia și sportul fuseseră trimise împreună la armată, nu se știe pe ce temei). A doua amintire, tot
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
rușinată,/ grăuntele de nisip în sidef" (Dies irae). Prin urmare un amestec de semnale care-și are tîlcul său. Poetul Radu Voinescu e un homo duplex, oscilînd, aparent conciliant, însă neîmpăcat în fond, cum i se cuvine unui artist, între existențialismul damnării și idealitatea fastuos estetă, ceea ce, privind lucrurile mai de sus, confirmă barocul care își înglobează cu voie bună propria negație. Radu Voinescu - Hierofantul, Ed. Vinea, 1999, 62 pag.
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]
-
față. Cum face Țepe, cum făcea Gombrowicz. Gombrowicz: „...viața își râde de rațiune. Și asta e ceva ce rațiunea nu poate suporta.” E și motivul pentru care cine a vrut să gândească asupra vieții nu de rațiune s-a folosit. Existențialismul a făcut-o, spune G. A făcut-o, e drept, dar ce a avut cu adevărat de spus a intuit.
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/5121_a_6446]
-
genuri. Regizorii își iau libertăți tulburătoare, sub pretextul reîntineririi și reactualizării clasicilor, încât la Londra Hamlet se joacă în haine de stradă și cu muzică de jazz. Este un teatru creativ, descătușat, improvizat, frenetic, luând forma expresionismului, a suprarealismului, a existențialismului. Acum „teatrul este al actorului, el e regele scenei”, așa cum arată Tairov (1885 - 1950), regizor și teoretician de teatru rus. Se redescoperă simbolul și sugestia în arta spectacolului, care contopește, parcă mai mult ca niciodată, și celelalte arte, într-o
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
acest pas care a bătut fără întrerupere tactul trecutului. Dar pe noi nu ne-au interesat decât Lucky Strike, CocaCola și visul american, pe care l-am purtat cu noi ca pe un peisaj sufletesc, chiar dacă îl condimentam franțuzește cu existențialism, mereu străduindu-ne să limităm lumea subterană la un local în pivniță și la emanația erotică a Juliettei Gréco. Când stăteam la fereastra camerei noastre privind grădina și strada, fratele meu spunea că pentru el ar fi cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ca paiul, frumos și sfâșietor ca o statuie vie a durerii”... Blecher publică mai multe articole În Vremea, dovedindu-se un eseist pătrunzător și acut, perfect orientat În literatura franceză și engleză, dar și În filosofie, cu adeziune structurală la existențialismul lui Kierkegaard. Răsfoiește albumele artei de avangardă, căutând pe Dalí. Desenează el Însuși și pictează suprarealist. Pasionat de muzică, rămâne Îndelung lângă patefon, ascultând Bach. Întreține o bogată corespondență, nu doar În țară, cu Sașa Pană, Sebastian, Baltazar, Geo Bogza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
ani în revista pe care tocmai o citiți nu poate decât să vă inducă în eroare. „Circul“ din romanul lui Lucian Dan Teodorovici nu este unul politic, fiind „al nostru“ în mult mai mare măsură decât acela de pe ecranul televizorului. Existențialismul revizitat Un manual al întâmplărilor este romanul acesta, o poveste compusă din secvențe autonome, mai importante decât întregul. Fiecare capitol aduce o nouă serie de aventuri bizare, caraghioase, pentru care naratorul nenumit al romanului are, se vede, o deosebită predilecție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
biserică. În definitiv, chiar și asta s-ar putea transforma în ceva interesant“. Critica a vorbit, în 2002, despre rezonanța existențialistă a unui astfel de roman, urmând intuiția lui Șerban Foarță, care i-a și dat formularea cea mai pregnantă: „existențialismul de cârciumă și gang“. S-a înstăpânit totuși convingerea că Teodorovici parodiază cu mijloace, știu eu?, postmoderne o formulă literară în care nu crede. Mai degrabă însă, romanul autenticist își găsește în autorul ieșean un veritabil continuator, reluând cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
existența pare lipsită de sens, absurdă. Eludarea Libertății implică anularea responsabilității, a „grijii” care ne rostuiește devenirea, ne personalizează, ne definește ca „Dasein” (cf. Martin Heidegger). Marin Sorescu reușește să realizeze, sub forma poemului filosofic dramatizat, o sinteză 1. a existențialismului kierkegaardian, (Viața interioară și personală a omului reprezintă izvorul sensului și al valorii, manifestat printr-o responsabilitate a individului față de sine însuși: , Postscriptum final neștiințific; „Viața trebuie trăită cu fața spre viitor, dar înțeleasă cu fața spre trecut.”, Sau/sau
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Dorina Apetrei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1380]
-
vreme, în pauza concertului, în holul filarmonicii, mi se șoptește discret înștiințarea care conținea, amenințător, și o condamnare în absolut: „Marele Maestru a aruncat anatema asupra ta.“ Cam tot pe atunci, îmi aleg ca lucrare de seminar la Teologie Fundamentală existențialismul. Cred că era anul 1957-1958, adică în plină contemporaneitate, lucru care mi s-a părut important, întrucât nu trebuia doar să prezint un curent istoric, trecut la arhive, ci să iau atitudine proprie, să mă implic în ceva care exista
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
găseau și care, pe deasupra, erau considerate și interzise (în ochii profund ignoranți ai autorităților, tot ce nu se găsea pe piața oficială reprezenta o forță ocultă). Deci, ca să zic așa, puteam să-mi dau în petec, în textul meu despre existențialism. Era epoca în care se făcea o campanie virulentă contra ultimului flagel occidental, rock’n roll-ul, în reviste și în actualitățile de la cinema. Se dansa, în România de atunci, numai în cadru „organizat“; sigur că erau destui cei care făceau
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de ritm. Și mă și execut: nu prin dans, ci în scris. Păstrând încă în mine senzația de beție delirantă a rock’n roll-ului, scriu câteva paragrafe de elogiu al acestui ritm, pe care le pun în finalul textului despre existențialism, ca o consecință firească și un aport personal la orientarea acestui curent în vogă. Profesorul, îngăduitor față de mine, m-a lăsat să-mi citesc textul în voia mea. Fără să vreau, mi-am anticipat atunci un resort ascuns din cursul
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și anume, în sensul în care ea este judecată drept ceva incompatibil cu sentimentul existenței, o simplă atitudine adoptată metodic, ca măsură de prevedere. Așa, de exemplu, Descartes poate apărea ca având o poziție cu totul străină de cea a existențialismului, așa cum era acesta înțeles pe vremea când era un curent la modă; să nu uităm că însuși cartezianismul a avut voga lui și a fost și el „la modă“ un timp. Însă, dincolo de timpul trecător al modelor, cele două atitudini
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
el „la modă“ un timp. Însă, dincolo de timpul trecător al modelor, cele două atitudini pot încă apărea ca ostile; cu sensul că atitudinea lui Descartes este o atitudine luată „la rece“, de exces de luciditate, față de atitudinea „la cald“ a existențialismului. Să recapitulăm propunerea lui Descartes: nu asculta de nici o autoritate care vine din afară, nu te încrede în nimic, nu lua nimic drept sigur, până nu ești sigur că ești singur în stare să gândești ceea ce gândești. Însă, când ești
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
largi ale lui "dincoace". Heidegger este cel mai bun exemplu, astăzi, de regresivitate bună, și este jalnic să vezi cum nu au înțeles nimic din el, în acest sens, un Bochenski sau Stegmüller, care îl pun pe același plan cu existențialismul de speță Sartre sau Kierkegaard. De la teama determinată (Furcht), trecând prin Angst pentru a ajunge până la Zeitlichkeit, ca orizont al lui Sein, este un drum paradigmatic de "mergere de-a-ndăratelea". Ontologia fundamentală a lui Heidegger este o astfel de sondă transcendentală
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
el, cea mai seducătoare ― pentru a-ți pregăti evadarea din filozofie. Aș vrea să fiu bine înțeles: grimasa rămânea a filozofiei, dar resorturile care o produceau erau altele, pregătite de Augustin, de teologia lutherană, de Aristotelul Eticii și Retoricii, de "existențialismul" paulian, de Kierkegaard și de literatura rusă. Numai că "bietul" Heidegger încerca să capteze Viața (ceea ce însemna trecerea omului prin lume) cu plasa de prins fluturi a fenomenologiei. Întreprinderea era enormă și Sein und Zeit rămâne pesemne una dintre minunile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]