725 matches
-
Nietzsche le vor resemantiza energetic și dionisiac, ele intrând ulterior, prin antifrază, în recuzita modernismului negativ al secolului al XX-lea, pentru a se exprima prin "țipătul" lui Munch, angoasa lui Kafka, teama de a fi "aruncat în lume" a existențialiștilor sau absurdul lui Camus. Dincolo de aceste expresii să spunem, esențializante ale primitivismului angoasant, originar, Occidentul a mai trăit una, care i-a traversat evoluția de la un capăt la celălalt: e vorba de "teroarea istoriei", așa cum o numea Mircea Eliade, izvorâtă
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Or, nu este așa: o rapidă răsfoire a câtorva romane românești din perioada 1965-75 (pentru a nu merge mai departe...) indică faptul că tema a continuat să înflorească și în ceaușism, estompată fiind așa cum era de așteptat de agonia romanului existențialist și de canonizarea compensativă a romanului social și de atitudine. Astfel, romanul Doamna străină, apariție ciudată, al lui Laurențiu Fulga (1968) reia tema îngemănării dintre sexual și thanatic în timpul războiului, "femeia în roșu" a cărei legendă circulă prin tranșee stârnind
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
disputele dintre adepții ori simpatizanții marxismului de stânga, de tip leninisto-troțkist, și filosofiile care au reconstruit marxismul până la omiterea numelui lui Marx. Între ele, orientări mai neutre ideologic. Atitudini și poziții exagerate au fost între primele două concepții, dar opinia existențialistului J.P. Sartre din anii 1960, cum că marxismul ar fi o filosofie de nedepășit, tulbură și astăzi spiritele. Marxiști precum A. Gramsci, G. Lukacs, K. Korsch, cei din Școala de la Frankfurt, E. Bloch au susținut marxismul mai puțin extremist, fiind
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
culturilor, poeți, artiști și mai puțin exponenții unor partide și autori de reforme sociale, ingineri, economiști și alți agenți specifici societăților moderne contemporane. Proiectul lui Husserl a fost mai puțin metafizic și a rodit în ontologia filosofică formală, în antropologiile existențialiste numeroase în Vest la jumătatea secolului trecut. La noi, "contaminați" de ideile lui Guénon au fost și au rămas unii scriitori, artiști, filosofi ori preoți români (14). Ei au preluat idei din opera lui Guénon și le-au aplicat în
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
aceeași dată. Din filosofia contemporană: concepții neoraționaliste enunțate de francezul G. Bachelard, românul Ș. Lupașcu, elvețianul F. Gonseth și compatriotul său J. Piaget, austriacul K.R. Popper; "repere" fenomenologico- existențialist-hermeneutice ale germanului M. Heidegger și ale conaționalului său H. Gadamer; pleiada existențialistă franceză formată din J.P. Sartre, A. Camus, M. Merleau-Ponty, G. Marcel și alții; concepțiile structuraliste apărținătoare unor francezi ca C. Lévi- Strauss, M. Foucault, J. Lacan, P. Francastel, L. Althusser și alții; curente de sorginte medievală, ca neotomismul și neoscolastica
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
262). Pentru a-l face mai bine înțeles pe autorul german, traducătorii români ai lucrării notează la pp. 264-265 că noi trăim mai mult în afara noastră și în lucrul de care ne preocupăm decât în sinele nostru. Prin urmare, filosofia existențialistă insistă pe cunoașterea de sine a omului ca ființă care uită că este finită (n.n). 8. În același loc Habermas menționează că însușirea tradiției se face atât prin conștiința hermeneutică, cât și prin critică. Și una, și cealaltă asigură
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
-i inspiră o vis comica unică în timpul său"71. Pentru Hans Henrik Brummer în "The Böcklin Case Revisited", evidențierea elementarului în natură, a emergenței instinctelor, a elanurilor dionisiace ca manifestări violente, incontrolabile, a unei vitalități primordiale, se integrează unei dimensiuni "existențialiste". Un tablou precum Bătălia Centaurilor (1873) pune în scenă dezlănțuirea forțelor naturii într-un mod haotic. Dacă schițele făcute pentru acest tablou situează conflictul la nivelul înfruntării a două formații diferite, centauri și lapiți, ilustrând în opinia lui Henrik Brummer
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin problematica existențială a literaturii sale”, autorul a fost considerat adesea fără o tradiție solidă pe teritoriul românesc, fiind raportat mai curând la psihologismul francez din secolul al XVIIIlea sau la modernii Marcel Proust și Andre Gide. Asocierea cu literatura existențialistă s-a făcut mai ales de către critica postbelică, exegeții interbelici rămânând în sfera filiațiilor literare deja menționate. Perioada în care Anton Holban se realizează ca scriitor se distinge ca o etapă distinctă a evoluției de ansamblu a prozei românești, caracterizată
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
epocă E. Lovinescu. Tehnica discursului narativ în romanul Nuntă în cer de Mircea Eliade Publicat în 1938, Nuntă în cer ar putea fi încadrat, atât din perspectiva tematicii abordate, cât și din perspectiva tehnicilor narative folosite, printre romanele de factură existențialistă ale lui Mircea Eliade, alături de romane precum Întoarcerea din rai, Huliganii sau Noaptea de Sânziene. Considerată de către Eugen Simion drept ,,o mică, grațioasă capodoperă” opera reprezintă de fapt o încercare de echilibrare a discursului narativ, după ,,experiența epică” din Întoarcerea
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
existențialismului secolului al XX-lea, formulele parabolice au exercitat constant o atracție aproape inexplicabilă asupra spiritului uman, fiind mijlocul cel mai natural de surprindere a esenței acestuia. Aplecarea spre această formulă de comunicare și de cunoaștere apare firească în literatura existențialistă, marcată de un interes deosebit pentru latura problematică a ființei umane, pentru angoasa spirituală determinată de conștientizarea locului în ființa cosmică. Parabola înseamnă, în primul rând, sinteză a unei experiențe personale de cunoaștere, experiență ale cărei limite pot fi depășite
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
sămădău și aceasta pentru că justificarea îi minimalizează, dacă nu chiar îi justifică, înfrângerea pe care altfel nu ar fi putut-o accepta. Orgoliul își găsește de fiecare dată, pentru orice faptă îndreptățire. Cititorul poate fi tentat să susțină această "teorie" existențialistă și chiar să o dezvolte în forma unei culpabilități "externe": "vinovată e lumea cea rău întocmită"83, Ghiță are "o vină tragică și nu morală"84. Disculparea e categorică în măsura în care criticul definește vina tragică astfel: "este una de care nimeni
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
că paradigma dualistă gnostică ne permite să vedem nihilismul contemporan dintr-o perspectivă diferită, mai amplă și lămuritoare. Dacă gnoza, considerată nu ca fenomen istoric, ci ca un model de gândire, poate fi interpretată în același mod cu un nihilism existențialist ante litteram, care prin intermediul unei annihilatio mundi operează o izolare radicală a sufletului în scopul de a obține salvarea și reunirea cu Dumnezeu, atunci nihilismul contemporan poate fi fi citit la rândul său ca un gnosticism modern și ateu: orb
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
și înțelegerea existenței umane. În scrierile lui Sartre, de exemplu, unde conceptul de nihilism nu este folosit ca atare, se remarcă pretutindeni prezența unei atitudini nihiliste explicite, uneori aproape ostentative. Acest lucru este valabil mai ales pentru scrierile din perioada existențialistă. În Ființa și neantul (1943) ale cărei intuiții sunt pregătite și însoțite de o copioasă producție literară, în cadrul căreia se distinge prin atmosfera nihilistă evocată romanul filozofic Greața (1938) nimicul și negativitatea se află în centrul argumentării, având o funcție
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care se transformă în lipsă de ființă, așadar în nimic. Concluzia lui Sartre este coerentă: omul este o pasiune inutilă. Apare aici, deși neexplicitat, motivul nihilismului gnostic. Cel care în schimb are pe deplin prezentă structura gnostică subîntinsă propriei reflecții existențialiste și nihiliste este Camus. Această conștiință nu surprinde dacă avem în vedere faptul că în teza de licență Metafizică creștină și neoplatonism (1936), unde în centrul argumentării se află figurile lui Plotin și Augustin, Camus se ocupase de gnoză și
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
îi încredințează revolverul. Ne izbim din nou, în acest punct al narațiunii de un artificiu arhitectonic prea evident, care lasă să se întrezărească deja finalul. Conceptul de ,,întâmplare”, atât de insistent invocat de Mircea Eliade în romanele sale de factură existențialistă, este aici puțin forțat. Întrebarea care se pune, firesc, este de ce Emilian îi încredințează revolverul tocmai lui Pavel Anicet. Dacă justificarea acestui episod este destul de vagă în planul acțiunii propriu zise, răspunsul la întrebarea de mai sus este legat mai
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
de intermediar între gândirea metafizică a scriitorului și capacitatea de receptare a cititorului. În privința personajelor feminine, constatăm aceeași lipsă de preocupare pentru crearea unor eroine cu un caracter consistent. Mai mult, dacă personajele masculine întruchipează totuși anumite aspirații și frământări existențialiste, femeile din Întoarcerea din rai sunt simple prezențe ,,scenice” folosite ca pretexte pentru susținerea problematicii ideatice sau pentru sau pentru influențarea reacțiilor personajelor masculine. Astfel, Una și Ghighi nu există în roman decât prin aceea că sunt iubite simultan de
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
de susținere a dublei confesiuni Trecând peste ,,experiența epică” din Întoarcerea din rai și Huliganii și mergând în continuare pe linia cronologică a creației lui Mircea Eliade, ne vom opri în cele ce urmează asupra unui alt roman de factură existențialistă, apărut în 1938. Este vorba despre Nuntă în cer, operă de dimensiuni mult mai reduse decât Întoarcerea din rai, dar mult mai densă, cel puțin din punctul de vedere al tehnicii narative și al structurii epice. Acesta este, probabil, romanul
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
totodată cel mai pătrunzător... interpret al gnosticismului”. Ceea ce-i apropie pe cei doi (discipolul și mentorul) este convingerea că gnosticismul este “în esență, o modalitate de gândire optimistă”, în sensul că omul se naște “liber” “într-o împărăție transcendentă” (spre deosebire de existențialiști, care afirmau că omul este în esență un captiv întraceastă lume). Narhaniel Deutsch este de părere că ceea ce l a apropiat pe tânărul Culianu de eans gonas ar fi fost statutul amândurora de refugiați, identificându-se “cu figura gnostică centrală
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
și pe drept cuvînt, că Păstorul deține un statut special, acela de „nelumit”. De aici ar decurge dramatismul de excepție al năpăstuitului de soartă (ca să nu spun destin, cuvînt mai potrivit pentru tragicii greci și, mai mult, pentru filosofia modernă, existențialistă), nevoit să întîmpine moartea prea devreme. Așa și este, dovadă că mentalul folcloric a încercat să găsească o soluție reparatorie, adică i s-a înscenat dalbului de pribeag o nuntă fictivă și festivistă. Se alătură ambiguități meșteșugite și convenții poetice
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
direcția literar-estetică și, în prelungire, filosofică, asumată de-a lungul mai multor decenii de cărturari ca Vasile Alecsandri, Dan Botta, Lucian Blaga, Mircea Eliade. Aceștia au rămas în cadrele stricte ale textului ca fenomen de invenție artistică și de meditație existențialistă, ontologică și nu s-au aventurat în presupoziții fără temeiuri plauzibile. Au avut convingerea că poema, creație orală la origine, se comportă asemenea oricărei compoziții de valoare și-și dovedește disponibilitatea de a fi analizată cu mijloacele și tehnicile retoricii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
realistă promovată de antropomorfismul personajelor ne poate juca feste. Personajele sînt atacate sau apărate, de parcă ar fi oameni pe care criticii îi plac sau nu îi plac. Mai mult, autorul și personajul sînt văzuți ca una și aceeași persoană. Critica existențialistă avea această tendință. Publicarea Lolitei lui Nabokov a trezit reacții aprinse. Mentalitatea lui Humbert era cu totul greșită; omul era un ipocrit imoral, și acest lucru poate fi dovedit citînd din text. Totuși, dacă analizăm toate enunțurile Naratorului-Personaj, atunci se
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
evenimente banale, de zi cu zi, dar care sînt cauza unor evenimente importante, caz în care apare un anumit efect de determinare. Acest caz ar putea fi privit drept fatalitate, acceptare a neputinței omului în fața naturii ori, dimpotrivă, ca atitudine existențialistă. Pe de altă parte, o fabulă "minimalistă" în care evenimentele importante, deși ne-enunțate, "dau culoare" evenimentelor cotidiene, altminteri lipsite de importanță, va avea cu siguranță un impact major. Acesta este și cazul povestirii lui Aptekar. Pe de altă parte
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Huet? Și ce să spunem de antiaristotelicul Gassendi? Întorcându-ne la zilele noastre, ar trebui oare să spunem că Cornelio Fabro și Gustavo Bontadini sunt catolici, pentru că sunt metafizicieni, în timp ce alții precum Luigi Pareyson și Pietro Prini nu, pentru că sunt existențialiști? Iar dintre Fabro și Bontadini cine este «mai ortodox» sau, mai bine-zis, care dintre ei este «adevăratul ortodox»? Jacques Maritain este catolic și Gabriel Marcel nu? Și care dintre acuzele aduse moderniștilor erau cu adevărat întemeiate și care, în schimb
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
început marcat de o "mincinoasă subiectivitate", avînd în vedere că, prin însăși natura ei, creatura nu va putea niciodată să-și depășească limitele propriei existențe, spre a o vedea obiectiv "din afară". Aceasta este, de altfel, drama pe care filosofia existențialistă a asociat-o vieții umane: Drama omului, ne spune Albert Camus, este veșnica goană după absolut"; sau, în termenii lui J.P. Sartre: Omul este condamnat la libertate". Adevărat este acest lucru dacă luăm în seamă odată cu Sfîntul Grigorie de Nissa
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
un profund sentiment de neputință, care îl face să privească îndelung spre catastrofele ce se apropie ca și cum ar fi paralizat"291. Este lesne de observat, în opinia mea, apropierea dintre această viziune asupra individualismului și universul de discurs al filosofiei existențialiste, dezvoltată mai ales în spațiul continental, ceea ce nu face însă ca un astfel de demers să nu fie discutabil. În acest sens, unii teoreticieni au apelat la o perspectivă antropologică atunci când s-au oprit, în cercetările lor, asupra problemei individualismului
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]