735 matches
-
pentru că aducea pentru prima dată în literatură limba străzii, a oamenilor simpli, argoul și spaniola argentiniană colocvială, cu al său „voseo” și cu formele specifice ale verbului „a fi”. Este apoi un șoc pentru cititorul contemporan european, pentru care literatura existențialistă înseamnă Sartre și Camus, și care descoperă că în anii ’20 un sudamerican valorifica aproape toate temele existențialiste ce aveau să facă ulterior carieră. Arlt, un personaj el însuși Fiu al unor emigranți europeni - tatăl, german, Karl, iar mama, Ekatherine
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
al său „voseo” și cu formele specifice ale verbului „a fi”. Este apoi un șoc pentru cititorul contemporan european, pentru care literatura existențialistă înseamnă Sartre și Camus, și care descoperă că în anii ’20 un sudamerican valorifica aproape toate temele existențialiste ce aveau să facă ulterior carieră. Arlt, un personaj el însuși Fiu al unor emigranți europeni - tatăl, german, Karl, iar mama, Ekatherine, din Trieste -Arlt are el însuși o poveste interesantă de viață, și multe dintre evenimentele care l-au
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
contribuie esențial la calitatea romanelor sale. Aguafuertes porteñas, schițe ale lui publicate în cotidianul „El Mundo” din Buenos Aires, îmbină portretul, reportajul, critica socială și imaginația, fiind până astăzi, alături de Aguafuertes españolas, partea cea mai rezistentă a operei sale jurnalistice. Un existențialist avant la lettre Cu capul plin de Nietzsche și de Dostoievski, întocmai ca eroul său Silvio din Jucăria furioasă, dar și prin prisma structurii lui depresive, Roberto Arlt a scris câteva romane ale căror teme centrale, cum spuneam, sunt de-
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
lettre Cu capul plin de Nietzsche și de Dostoievski, întocmai ca eroul său Silvio din Jucăria furioasă, dar și prin prisma structurii lui depresive, Roberto Arlt a scris câteva romane ale căror teme centrale, cum spuneam, sunt de-a dreptul existențialiste. Eroii lui se definesc nu prin raport cu lumea exterioară, cu societatea; rolul conștiinței individuale este esențial pentru ei în conturarea valorilor și a sensului propriilor lor vieți. Injustețea lumii și de aici absurdul ei și al destinelor omenești, amoralitatea
Din pricina angoasei by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/2640_a_3965]
-
lui Octavian Paler, Calomnii mitologice dezbate tensiunile dintre clipă și contestarea ei, o anulare paradoxală ce hrănește o singurătate definitivă. Bucuriile lui Octavian Paler nu sunt nicăieri triumfătoare. Desfătarea lui, chiar pornind din biografeme promițătoare, trece prin filtrul mitologic, redefinit existențialist, pentru a sfârși în antipatia conștiinței deformatoare. Logosfera lui este un acvariu în care se proiectează obsesiile nevindecate. Ai impresia că Octavian Paler e atât de intoxicat de sine însuși, încât literatura lui cade, inevitabil, într-un circuit diaristic. Figurile
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
și stiliza. Din păcate, el nu s-a lăsat sedus nicio clipă de text, chiar dacă, atunci când vorbește despre contrajurnal, de pildă, intră într-o strategie naratologică numai bună de speculat. Scriitorul rămâne în afara unei ordini a discursului, preferând să jongleze existențialist pe o spirală constantă a semnificației. El caută paradoxul seducător, reabilitarea judecății comune, inversarea valorică. Redimensionarea virtuților acolo unde nimeni nu le cercetează sau nu le-a investit cu un alt tip de adevăr. În toate, Octavian Paler este preocupat
Savoarea observației ratate by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3879_a_5204]
-
de o manieră discretă și misterioasă, poezia care „nu e o funcție socială, ci o forță obscură, care precede omul și care îi succede”1. Desigur, s-a spus acest lucru de multe ori și cu temei, Fondane este Poetul existențialist al exilului modern al făpturii umane. Febrile, fluviale, simfonice, marile sale poeme - Ulise, Exodul, Titanic - mărturisesc un angajament în același timp visceral și totuși extrem de lucid de partea dezrădăcinaților, a dezmoșteniților, a exilaților de tot felul - cei care constituie „materia
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
companie femeilor". Performanța lui este „adecvată, competentă, dar prea impersonală". Face dragoste într-un mod „oarecum autist". In cele mai intime relații umane „nu se conectează sau se conectează doar pentru scurtă vreme, intermitent". „Iși pusese în minte să fie existențialist, romantic și libertin. Numai că asta nu venea din lăuntrul lui, așa că nu știa cum. Libertate, sensualitate, erotism - totul nu era decât o ideie din capul lui, nu o pornire venind din trupul lui. Nu avea înzestrarea necesară. Nu era
Uite Coetzee, nu e Coetzee by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6505_a_7830]
-
îi mănâncă piciorul și el e nevoit să-l gâtuie în cel mai barbar mod posibil. Concluzia e seacă: "Sunt situații când apărarea civilizației cere încălcarea normelor de civilizație". Noua viață e o schiță ce poate fi interpretată în cheie existențialistă și care vorbește despre începerea unei "vieți noi" amânată pentru un permanent "mâine". Cum mâine se transformă în azi, rezultă, printr-o inferență simplă, că viața nouă nu e posibilă. Aceasta e parodia implicită a logicii aristotelice precum și a ideii
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
mâine se transformă în azi, rezultă, printr-o inferență simplă, că viața nouă nu e posibilă. Aceasta e parodia implicită a logicii aristotelice precum și a ideii că e posibil vreodată altceva decât o ternă realitate curentă. Tot în grupa prozelor "existențialiste" se plasează Schimbarea de tren, cu aer ionescian (caracterul dramatic) și borgesian prin simplitate stilistică. La fel, Musca sau Partenerul, extraordinar episod dostoievskian în răspăr, cu un demon și un Karamazov lipsiți de orice dramă, de orice valoare. Din categoria
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
o solidaritate spirituală, o apropiere mai umană de persoana și scrisul său, ca o compensație simbolică, târzie, a tragediei. Și din punct de vedere strict cronologic, și din perspectiva oferită de operă, întâlnirea fastă dintre B. Fundoianu- Fondane și filosoful existențialist rus Lev Șestov, exilat în capitala Franței, chiar din momentul descinderii sale aici, se impune ca punct de plecare decisiv pentru întreaga evoluție. Căci, într-adevăr, șestoviana luptă contra „evidențelor” stabilite de o gândire logică, pragmatică, și de o etică
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
și de zborul / Vulturilor la sfîrșitul amurgului" (Bătaie de aripi funebre...). Însă voința de retragere, de autosuspendare a autorului revine în suficiente locuri pentru a o putea socoti nu mai puțin definitorie decît cea de redempțiune. Într-o consonanță întunecat existențialistă, d-sa ni se înfățișează ispitit de "chemările de dispariție" în așa chip, încît poemul însuși îi apare zadarnic, temător a mai veni pe lume. O situație-limită a viziunii celui deprins a vorbi "în criptograme" lirice e accepția sa nescriptică
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
Adrian Marina, Adrian Amarina și Cristian Marina) e o reluare, la alt nivel temporal, a tematicii din Plăcerile tineretului. În prim-plan evoluează o "societate secretă", un releu subteran format din boema vremii noi, poeții suprarealiști și eseiștii "iraționaliști sau existențialiști". Scopul principal al bandei este "să strice jucăria" comuniștilor. Membrii ei - în special Georgică Scarlat și Dan, cărora li se alătură, fără voie, Adrian Marina, îndrăgostit de Lena - sunt blazați în exces și, sartrieni declarați, propun teorii absconse ale neantului
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
torturează nervii obosiți și derutați ai lui Romano nu-l determină să se alăture cauzei muncitorești, să părăsească adică ideologia de clasă; mai mult, acesta respinge fățiș filosofia marxistă și consecințele ei în plan politic, pe care le asociază celei existențialiste a lui Heidegger și nazismului și, în genere, mișcărilor de extremă dreaptă - două fațete opuse ale aceleiași utopii plăsmuite prin abateri nepermise de la logică. (Scriitorul va reveni asupra acestei opinii în Au Dieu inconnu). Șerban Romano este o adaptare a
Cât de tendențioasă este Cronica de familie? Paradoxul unei receptări by Oana Soare () [Corola-journal/Journalistic/8452_a_9777]
-
fixare a lor ca heralzi într-un imaginar care nu se recunoaște ca imaginar, ci care se consideră Adevăr. Dar nu orice natură e Natură, sau, cu alte cuvinte, nu orice „se dă” este de fapt „făcut” (sau, în limbaj existențialist: nu orice existență precede esența). Barthes recunoaște deja în Mitologii nu doar că demistificarea obiectului îl distruge, ci și ceva esențial pentru gîndirea de astăzi: că motorul teoriei este afectiv. Că semnul este obiectul dorinței de a scrie. Acum putem
Cu ma(ju)sc(ul)ă, fără ma(ju)sc(ul)ă by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5373_a_6698]
-
poartă el asupra raționalizării crescînd a poeziei și a lumii nu îl conduce (...) la fragmentarism, la relativism sau la nihilism și nici la ideea că omul ar fi un concept depășit”. Merită evidențiată situarea lui Fondane ca gînditor „existențial” - nu „existențialist” - adept al „gînditorilor privați” Kierkegaard, Dostoievski, Nietzsche, Șestov și care, spre deosebire de Sartre și Heidegger, ce adoptă „primatul cunoașterii asupra existentului”, întărind „puterea rațiunii universale asupra individului”, îmbrățișează „primatul existentului asupra cunoașterii” și „în numele omului singur, se revoltă împotriva rațiunii uniformizante
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
celei franceze. Ar fi fost poate binevenită o analiză a acesteia din urmă din partea unui fin cunoscător al culturii și limbii franceze așa cum este Eugen Simion. Oricum, considerațiile din această primă jumătate a cărții sînt lămuritoare în multe aspecte și existențialiștii români îi vor datora de acum înainte lui Eugen Simion o analiză din perspectivă filologică peste care nu se va putea trece ușor. Apele se tulbură în cealaltă jumătate a volumului, supraintitulată A fi european. Se înțelege că asta înseamnă
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
în prima lui fază, pecete de sub care nu poate să iasă decât târziu. Antidotul clasicist nu e radical sau exclusivist. În euphorionism, I. Negoițescu imaginează o combinație între clasic și romantic, între spiritul grec și cel faustic. Ne atrăgea filosofia existențialistă, dar tunam și fulgeram împotriva existențialiștilor" - ar fi a treia contradicție explicită. Scrisorile celor doi arată, într-adevăr, că-i preferau pe mistici, iar în această ecuație existențialiștii nu putea fi decât repudiați. Aviditatea noastră de clasicism era legată, teoretic
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
care nu poate să iasă decât târziu. Antidotul clasicist nu e radical sau exclusivist. În euphorionism, I. Negoițescu imaginează o combinație între clasic și romantic, între spiritul grec și cel faustic. Ne atrăgea filosofia existențialistă, dar tunam și fulgeram împotriva existențialiștilor" - ar fi a treia contradicție explicită. Scrisorile celor doi arată, într-adevăr, că-i preferau pe mistici, iar în această ecuație existențialiștii nu putea fi decât repudiați. Aviditatea noastră de clasicism era legată, teoretic, de repudierea celor două curente literare
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
clasic și romantic, între spiritul grec și cel faustic. Ne atrăgea filosofia existențialistă, dar tunam și fulgeram împotriva existențialiștilor" - ar fi a treia contradicție explicită. Scrisorile celor doi arată, într-adevăr, că-i preferau pe mistici, iar în această ecuație existențialiștii nu putea fi decât repudiați. Aviditatea noastră de clasicism era legată, teoretic, de repudierea celor două curente literare: sămănătorismul și tradiționalismul" - a patra contradicție. Tradiționalismul și sămănătorismul sunt, în fond, false forme de clasicism. Dar în conservatorismul comun celor trei
Tradiția cerchistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8423_a_9748]
-
clasică a romanilor din vremea lui Augustus i-a făcut pe aceștia să ia ca model secolul lui Pericle și să disprețuiască Grecia elenistică pe care o considerau decăzută din cauza influențelor orientale; romanticii s-au regăsit în tumultul epopeilor medievale, existențialiștii au cultivat aforismele pesimiste ale antichității. Precedentele dau sentimentul solidarității în ciuda trecerii timpului și conferă legitimitate actelor pe care le întreprindem sau gândurilor noastre, căci, în fond, nu facem decât să reedităm pe scară superioară temporală o experiență exemplară a
Sensul istoriei by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/16386_a_17711]
-
adevărate trădări a clericilor spiritului, este de ordin filosofic (și mai profund încă, de ordin moral și religios). Erau epigonii tardivi ai unei filosofii de sfîrșit de veac. Discipoli amatori ai lui Hegel, imitatori întîrziați ai lui Nietzsche, schopenhauerieni dezabuzați, existențialiștii unor ătrăiriă exaltate și vane, sinucigașii ce nu s-ar fi sinucis în veci, toți acești pseudofilosofi s-au lăsat antrenați într-o aventură sîngeroasă care - dacă ar fi izbutit - i-ar fi lichidat pînă în cele din urmă fără
Un jurnal tulburător by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17934_a_19259]
-
pe dedublare și oglindire. „Un cer sus și unul sub ei, ca într-o sală a oglinzilor dintr-un circ pustiu”, așa arată potopul lui A. R. Deleanu. Iar romanul e, într-adevăr, un circ domestic, unul infernal, o scenetă existențialistă întreruptă de plonjări onirico-poetice. Suspansul cărții ține de mormanul de refulări dintr-o familie nefericită. Deși instabilitatea vine din dispariția Femeii, tot ea este percepută ca un agent al răului. În jurul misterului creat se țes, sistematic, ambiguitățile unei tensiuni întârziate
Un poem apocaliptic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4267_a_5592]
-
a cvartetelor românești, remarcăm faptul că ele aparțin în exclusivitate tipologiei lirice și concertante, referirile la tipologia dramatică lipsind cu desăvârșire. Din coordonatele emoționale ale cvartetului românesc lipsesc gestul tragic și conflictul dintre entitățile contrare, tendința către prezentarea unor înfruntări existențialiste etc. Reținem limitarea voită a spectaculozității muzicii și rămânerea în cadrul liricului calm și a unei seninătăți care cunoaște, deopotrivă, chemările dorului, inteligenței sau accentele umorului de aleasă finețe. Reductibilitatea înfățișărilor la termene de bază, aflate în genuri și specii folclorice
Incursiuni ?n muzica de camer? rom?neasc? Cvartetul de coarde ?i reprezentan?ii s?i din prima jum?tate a secolului XX by Lumini?a Virginia Burc? () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
se îndrepta de la mimesisul realist la poiesisul ca formă de punere la vedere a actului scrierii, a fost percepută si ca o formă de a înlătura presiunea totalitară, în Spania o astfel de scriitură a alternat cu proza de factură existențialistă care aducea în prim-plan epoca franchistă. Ca si Spania, România trece după realismul social la un soi de reîncadrare a literaturii în sfera imaginarului, eliminând tot ceea ce sa numit influență a sferei politice în literatură. Terminolgia utilizată de critica
ALECART, nr. 11 by Anamaria Blanaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92899]