12,486 matches
-
uităm atent peste biografia naratoarei acestui volum, la migrația revelatoare dintr-un sătuc obscur către marele oraș industrial, la munca sterilă și angoasantă pentru obținerea tezicului urmată de atelierul de confecții metalice, întâlnim scenariul arhicunoscut al tuturor prozelor produse și expirate în anii '50. Dacă ne ținem îndeaproape de limbajul și de mentalitatea povestirii, regăsim o panoplie completă a stereotipiilor de abecedar sau - tot pe-acolo - telejurnal: bancurile politice spuse pe ascuns, micile gheșefturi regizate abil de fiecare angajat, spectacolele penibile
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
sau 2009, ci tot alegătorii și votul lor. O soluție ar fi să omoare fața PDL-ului de astăzi, oamenii compromiși și rețelistica de sub ei, chiar cu riscul trimiterii partidului în opoziție în 2012. Altfel spus, la 1 septembrie, când expiră ultimatumul dat Guvernului și PDL, Băsescu și secundul său de la Guvern sunt obligați să taie în carne vie. Dacă nu se poate, atunci PDL este un partid inutil proiectelor de reformă și modernizare, chiar nociv și, la fel ca altele
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
de ei, spre groaza lui Lionel. Noroc că tocmai atunci trenul de Nantes trage la peron. Lionel țâșnește în vagon. Impiegatul începe să verifice osiile. Kiril îi face o propunere bărbătească lui Roman: — Hai să mergem la Albanez, până nu expiră oferta: plătesc eu. Cine știe cât mai avem de trăit? — Noi, răspunde sec Roman. Despre Lionel Lucrul cel mai greu de demonstrat în dosarul de naturalizare este respectarea bunelor moravuri. Nu există o evidență clară a bunelor moravuri, așa că respectarea lor e
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a dormit îmbrăcat. Și încălțat. Își face patul impecabil și întinde pe deasupra o cuvertură. Iese în vestibul. Se îndreaptă spre ușă. Aude soneria. Îl trece un fior. N-are curaj să se uite pe vizor. Spune, pierdut: — Prea târziu, a expirat timpul. — Sunt eu, Esmé, aude el un glas inconfundabil, care, surpriză, vorbește românește. Lionel îi deschide. Esmé e spectaculoasă: are o nouă perucă blondă și poartă o rochie înflorată. N-are nici o coasă la ea. Lionel îi face loc să
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
nu se veștejească. Auzi, n ai și tu o muzică, să ne simțim bine? Ceva de pe la noi? Valurile Dunării, de exemplu? Lionel se ține de masă, să nu cadă: își dă seama că a trăit în prelungiri și că au expirat și ele. Totdeauna ești așa tăcut? Chiar nu vrei să știi de ce-am venit? Lionel își mai derulează o dată toată viața pe dinaintea ochilor: e un film pe care l-a revăzut de multe ori în ultimele zile. — Uite cum
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în 1815 și mai apoi la Paris în 1856. Și aceasta datorită opticii germane, care vedea în Dunăre numai un obiect de compensație pentru Austria și pentru Rusia, după nevoile politicii sale.53 Anul 1883, ca și an în care expiră durată de viață a CED, prelungită în 1871, a marcat, prin Conferință de la Londra, alte modificări. Este vorba de încercările Austriei de stăpânire egoistă a Dunării de Jos, încă de la 1856, încercări ce urmau a se soldă cu modificarea regimului
Dunărea. Geopolitică şi negociere by Ciprian Beniamin Benea [Corola-publishinghouse/Administrative/1419_a_2661]
-
Atunci o să vă plătim la oră. Și e rău? Primiți numai o jumătate din salariul care vi s-ar cuveni. Altă soluție nu există? Ar mai exista una, însă doar pentru două sau trei luni. Suficient! După trei luni îmi expiră detașarea aceasta nenorocită. Dar care anume ar fi soluția? Să predați ore de chimie sau științele naturii. Prefer științele naturii. Și Simona începu să suporte cu stoicism această mutare, care putea însemna atât o schimbare de decor, cât și depărtarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
treceau luni și afacerea lor nu se mișca din loc. Intrau cumpărători, dar foarte puțini. Tatiana nu mai putea rezista, făcea doar atâțea bani cât îi permiteau să mențină magazinul, începuse chiar și să împrumute. Multe produse alimentare, după ce le expira termenul de păstrare, trebuiau să fie aruncate, nu mai știa ce să aducă, ce să nu mai aducă și, așa, căzu în deznădejde. Soțul muncea la pământ, îl ajuta și ea, dar din aceasta nu-și puteau ajuta copiii să
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
așa zise examene de capacitate la care trebuia să inspire tot fumul de frunze pe piept, dacă nu se stingea cumva țigara sau dacă nu se aprindea ca un furnal mai, mai să le ardă novicilor nasul, și să zică expirând: Hi! Caii popii! Hi! Caii popii! - fără să tușească și mai ales cu grozava frică de a nu fi picați de profesori. “ *** Cu alte cuvinte, cred că în sfârșit, te-am convins să revizuiești, Gerard, tot ce-ai scris în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cât mai judicioasă a resurselor În următoarea existență, cea adevărată. Faceți, așadar, parte dintr-un grup de studiu având ca scop eficientizarea muncii după moarte, căci Purgatoriul este un fel de companie multinațională gigantică. Iată cum se petrec lucrurile. După ce expiră pentru ultima oară, celui plecat din această lume Îi apare În fața ochilor o reclamă strălucitoare la băutura răcoritoare oficială a Raiului. Apoi, un om cu chip luminos, Îmbrăcat În alb, Îi vorbește celui plecat dintre noi cu tonul blând al
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fost evitată izbucnirea unui nou război mondial În pașnicul Purgatoriu, având ca obiectiv reîmpărțirea sferelor de putere la etajul VIP-urilor. Singurul lucru bun la acest război era că n-ar fi putut avea ca rezultat sfârșitul lumii: aceasta tocmai expirase, ca un abonament la o revistă ori ca un card bancar. De ce se sfârșise lumea? Asta rămâne să aflăm În continuare. apocalipsa mașinilor Dați-mi, vă rog, un pahar cu apă. Lăsați-mă să-mi trag sufletul . Da, eram acolo
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și al scărilor, și-a iuțit alunecarea de-a lungul pereților, ca un grup de comando nevăzut. Cu coada ochiului, văd marginea draperiei vibrând ușor, la lungi răstimpuri, ca și cum În spatele ei cineva și-ar ține răsuflarea, fiind totuși obligat să expire și să inspire la câteva minute. Simt curentul, dar nu mă deranjează. Sunt mulți ani de când nu mai știu senzația unei cefe Înțepenite sau mușcătura durerii de șale. Îmi amintesc Însă mirosul mentolat și alunecarea degetelor tale peste vertebre, ca
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
chakras-urile se aflau Închise, datorită unui deficit de energie, trebuia aplicată mai Întîi o procedură de deschidere a lor. Nu s-ar putea spune că toți Înțeleseseră despre ce e vorba. În orice caz, urmînd comenzilor Joannei-Jeni, cei mai mulți inspirau și expirau din răsputeri, cu fețele congestionate și transpirînd din belșug, iar amețeala pe care le-o provoca exercițiul de respirație forțată semăna Îndeajuns de bine cu energia aceea aproape lichidă care ar fi trebuit să li se scurgă prin creștet În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Întrebe. Totuși, pentru a nu pierde ascendentul moral pe care-l are Întotdeauna cel care pune Întrebările față de cel care răspunde, Întrebă la Întîmplare: — De ce? Valerian oftă, un alt mod de a spune că inspiră profund energia aurie și o expiră pe cea brună, așa cum de altfel făceau și ceilalți din preajmă, cu excepția doctorului. — Aveam nevoie de bani, recunoscu În cele din urmă. Spre norocul lui, În același moment, Joanna Jeni hotărî să verifice dacă acumularea de energie era sau nu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
deși destul de ambiguă, totuși. Ghinionul ar fi fost ca Marlon să nu lucreze În tura de dimineață. În acest caz, Naggie ar fi participat, În prima parte a zilei, la Marea Spirală, ar fi inspirat energie aurie și ar fi expirat-o pe cea telurică, iar după-amiază ar fi revenit la magazin, Însă era de presupus că după amiază aglomerația din magazin ar fi Împiedicat-o să facă observațiile mai amănunțite pe care le plănuise. CÎnd ajunse la etaj, el tocmai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de ce-l ascultă pe dobitocul ăla. Inspectând Încălțările noi pe care mi le-a adus, am presupus că se referea la Rigoberto, care tocmai se pregătea pentru al doilea act al spectacolului său, umplându-și repetat plămânii cu aer și expirând apoi cu un pufăit scurt, schițând niște gesturi ciudate cu coatele, de parcă ar fi bătut din aripi. Anton se ridică să ia paharele Încununate cu spumă pe care Helmut le așezase pe tejghea. Întorcându-se, Îi dădu artistului un ghiont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ce Însemna absența etichetei. Apoi și-a scuturat pumnișorii minusculi și a făcut pipi pe doctor. Îmi amintesc că am vrut să-i dau un nume din ăsta eroic. Ca Parsifal. Sau crezi că Eros ar fi sunat mai bine? Expiră calm. M-am gândit de multe ori, că dacă ar fi să-l văd vreodată, ar trebui să-i dau eticheta, ca să-și completeze numele cu mâna lui, asta vreau să zic. Tu n-ai face la fel? Rotocolul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bolnav. Dora mă luă din nou de braț. Suferă de epilepsie, să știi, și e ceva cu care trebuie să trăiască toată viața. În caz contrar, Își poate Înghiți limba În timpul unei crize. N-ai observat ce palid era? Am expirat fumul. — Nu, sincer să fiu, habar n-am avut. Acum că zici tu, poate că mi-l pot imagina ca femeie. Când am ajuns și vă roteați prim cameră, mi-era greu să vă deosebesc. Dar mai târziu - vocea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dacă mă Întorceam și mă aplecam - nu, repede, jos izmenele - la naiba - de ce nu - ciorapii - s-au prins de - fir-ar să fie - douăzeci de secunde - așa - dar unde - zece - acolo, sub neglijeu - cinci secunde - Închide ușa - — Și timpul a expirat. — Oricum, Întotdeauna reușeam să mă Îmbrac și să ies În bucătărie Înainte s-o aud pe maică-mea că Închide ușa dinspre hol și mă roagă s-o ajut cu cumpărăturile. Niciodată n-a observat ce se Întâmpla În absența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Ei bine, dacă aș fi În locul tău, i-aș urma exemplul și aș Închide ochii. Cine știe ce secrete avea prietena asta a ta? — Apreciez grija, i-am spus. Dar din câte-mi amintesc, doamna la care se referea deschisese deja ochii, expirând un nor de fum amenințător care Începuse s-o cuprindă - „ca aura aia pe care ai scos-o tu adineaori“. Imperturbabil, prietenul meu continuă, dând din cap Înspre vânătăile mele. — Vreau să zic că ai deranjat deja liniștea cuiva. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
că ușa nu era Încuiată. Ar fi fost posibil ca bătrâna japiță să-l Închidă Înăuntru și să ascundă cheia. Dar nici un semn al neliniștii și dezgustului nu i se citi pe fața bucălată și roză. — Eh? Ea zâmbi și expiră lung, șuierător. — Oh, Anton! El sări În picioare, iar ea lăsă prosopul să cadă și veni spre el, cu pasul firav al unei păsări, În ciorapii ei negri de bumbac. — Un moment. Un moment, spuse el, ridicând mâna prevenitor, alarmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era rândul lui Nancy să pară plictisită de Mischa Barton, așa că Îi spuse „MulțumescMischalarevedere“, pe acel ton pe care gazdele emisiunilor TV Îl rezervă pentru celebritățile oarecum invitate să plece de pe platou - cu vocea care implică aluzia „timpul tău a expirat“. Pe ecran, Nina plutea către Nancy Într-un nor de șifon. În ciuda tuturor relelor, nu mă puteam abține să nu fiu emoționată. Privirea mi se lipi de ecran, inspectând În cele mai mici amănunte Înfățișarea Ninei. —Iat-o pe Nina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Nu văd nicăieri nici o carte. Întreb dacă familia a luat ceva de la fața locului, iar polițistul zice că nu. Dar a venit cineva de la serviciile sociale, care a luat niște haine. — A, da, zice, și niște cărți de la bibliotecă, le expirase termenul de restituire. Capitolul 5 Ușa din față se deschide; înăuntru este o femeie care ține la ureche un telefon mobil, îmi zâmbește și discută cu cineva. — Mona, spune ea în telefon, haide, grăbește-te, te rog. A venit domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tratament. Wagner a fost condamnată la închisoare pe viață. Ceilalți îngeri s-au ales cu pedepse mai ușoare. „Aveam o putere de viață și de moarte asupra boșorogilor ălora“, a zis Wagner la proces. „Biletul lor pentru Cel de Sus expirase de mult, oricum.“ Povestea pe care mi-a spus-o Helen Hoover Boyle este adevărată. Puterea corupe. Și puterea absolută corupe la modul absolut. Așa că liniștiți-vă, mi-a spus Helen Boyle, și bucurați-vă de ce aveți. „Chiar și corupția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
să nu mai țin cu cățeii lu’ tata, să nu-i mai iubesc, când li se întâmplă atâtea pocinoage și-i mușcă atâția de fund; ideea cu trecutul privește alte lucruri, cele care s-au dus, s-au consumat, au expirat, s-a ales praful de ele, li s-a pus cruce, gata. Bunăoară, unul din lucrurile care intră în categoria asta ar fi părul meu, pe el chiar că l-a mâncat gaia, din bretonul care-mi atingea sprâncenele prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]