1,154 matches
-
Sergiu Milorian. În periodicele de mai scurtă durată și mai consecventă atitudine de frondă, stilul constructivist apare în alianță și chiar fuziune cu moduri ale altor curente de avangardă, în special cu cel al al futurismului, dar și cu cel expresionist, dadaist sau suprarealist. Orientarea specific constructivistă se exprimă în desentimentalizarea comunicării poetice, obținută prin intelectualizare, prin dezinteriorizare, prin captarea de priveliști ale existenței obiective, mai cu seamă urbane, prin profesarea, în consecință, a poeziei-reportaj, menită să procure nu emoții, ci
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
59-67, II, 366-440; Sașa Pană, Născut în ’02, București, 1973, passim; Marino, Dicționar, I, 225-254; Balotă, Arte, 339-349; Paul Constantin, Constructivism, în Mică enciclopedie de arhitectură, arte decorative și aplicate moderne, București, 1977, 43-50; Dan Grigorescu, Istoria unei generații pierdute: expresioniștii, București, 1980; Marco Cugno, Marin Mincu, Poesia romena d’avangardia. Testi e manifesti da Urmuz a Ion Caraion, Milano, 1980; [Constructivismul], REVR, 1981, 10-12, MS, 1990, 3-4, „Arc”, 1995, 2 (numere speciale); Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu
CONSTRUCTIVISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286389_a_287718]
-
Altă baladă, din Far West, reclamă aceeași moarte pentru cavalcadele prietenilor damnați, care nu ajung să-și rostească testamentul. Așadar, poezia a precedat viața, căci C. a murit fulgerător și paradoxal. Ciclul israelian din antologia Pădurea de aer, de formulă expresionistă enunță concis și dur destrămarea universală. Poemul care dă titlul volumului neagă lumea materiei prin „non-arbori” (urmă din negările lui Nichita Stănescu), vânt necunoscut și vid zgrunțuros. Același proces transformă apa în mâl, iar ploile sfarmă casa fragilă a cuplului
COSTIN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286446_a_287775]
-
versul nervos fiind răsucit și frânt, într-o violentă mișcare prozodică, tentată de ritualul abscons. În poeziile de după Aliquid, fizionomia eului liric se modifică. Captând ecouri barbiene, poetul cultivă acum un balcanism cutreierat de vedeniile unui delir oniric, în turnură expresionistă. Dincolo de asemenea înrâuriri și contiguități, B. este, nu încape îndoială, un poet autentic. Lirica lui exprimă armoniile și dizarmoniile unui „cântec bizar”. SCRIERI: Aliquid, Silistra, 1933. Repere bibliografice: Victor Corcheș, Gavril Voșloban, Lirica dobrogeană, Constanța, 1984, 308-311; Ovidiu Dunăreanu, Victor
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
neînțeleasă, „invizibila rezonanță”, „neauzita paliditate”, ținând de esențele ultime (Sâmburii din miezuri). Setea de absolut și jalea „știrbirii de viață” a celui prins în labirintul căutării Spiritului sunt aduse la o limită a sfâșierii extreme, ce cheamă în minte ideea expresionistă de artă. Figurile fantasmatice, măștile alegorice, decorul straniu, metaforă a stărilor din afund, fac din poemele în proză un limbaj obsedant, cvasimagic ( Omul sunător, Zburătorul, Marginea, Dansatorul, Rugul înalt). Povestirile boabei și ale fărâmei (a doua parte a volumului Ce-
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
demolează mituri, rescrie portrete, creează atmosfera de dominare a unor forțe potrivnice omului. Scatologicul, care trădează întinarea, metamorfozele animaliere, dezvăluind răul adânc, transformarea credinței în „comică și spurcată tragedie titubantă”, teroarea în fața reducției umane duc scrierile când la un paroxism expresionist, când la intuiția, aproape kafkiană, a unei „vini nedefinite, ca un păienjeniș”. Cele trei romane ale lui A., Ochii Maicii Domnului, Cimitirul Buna-Vestire, Lina, formează, nemărturisit, un ciclu; obsesia permanentă a autorului, valorizarea existenței sau învierea, este implicată unor destine
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Un loc important îl ocupă aici autorii români care au contribuit la exegeza teatrului românesc. SCRIERI: George Storin, București, 1965; Pirandello, București, 1967; G. B. Shaw în România, București, 1968; Teatrul medieval european, București, 1970; Agatha Bârsescu, București, 1972; Teatrul expresionist german, București, 1974; Teatrul american de azi. Călătorie teatrală prin Statele Unite, Cluj-Napoca, 1978; Istoria teatrului universal (în colaborare cu Silvia Cucu și Eugen Nicoară), I-II, București, 1981-1982; Teatrul românesc, teatrul universal. Confluențe, Iași, 1983; Teatrul și societatea contemporană, București
BERLOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285708_a_287037]
-
La Roumanie nouvelle”, „Gazeta literară”, „Teatrul” ș.a., semnând și Adam, Ben-Hador, S. Benador, S. Schmidt, Zanol Balon. Cu volumul 5 acte (1925), B., autor de piese nejucate, se situează în avangarda mișcării teatrale românești, sensibilă în acei ani la experiențele expresioniste. Era la curent cu creația unor Georg Kaiser, Walter Hasenclever, Fr. Jolst, Fritz von Unruh, în orbita cărora gravita, alături de F. Aderca, Isaiia Răcăciuni și Ion Sân-Giorgiu. În Otrava (Un epilog), personajul Ary Ury, genul de artist ce „ia viața
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
limbaj. În Simfonia roșie, o mulțime de personaje generice monologhează în jurul unui iminent cataclism. Spaime atavice, reminiscențe ale pogromurilor și viziuni sumbre, premonitorii compun o atmosferă fantomatică, terorizantă, irizată intermitent de licăririle nădejdii. Drama În cimitir exploatează un alt motiv expresionist, epifania sacrului în realități umile, derizorii. Expresionismul pieselor este uneori prea acuzat și insuficient încorporat limbajului dramatic. Nuvelele, înscrise în aceeași paradigmă estetică, se situează într-o continuitate directă cu teatrul. Scriitor de tip obsesiv, cu o invenție săracă, B.
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
rasei și ale religiei și trăiește, eliberat de orice prejudecată, miracolul dezmărginirii, murind în plin extaz. Farmecul nuvelei rezidă în arta subtilă a proiecției realului în fantastic și mit, într-o viziune când candidă, când înfricoșată. Decorul e de asemenea expresionist, dar deformarea liniei nu merge până la grotesc și caricatural, ci are o grație naivă, chagalliană. Oameni și lucruri intră parcă sub puterea luminii de lună și a muzicii, într-o stare de levitație ireală. Limbajul caută simplicitatea celui biblic, de la
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
subiectiv al lui Baruch, a cărui densitate pune în umbră teza. Realitatea ghetoului ajunge la cititor prin filtrul negativ al conștiinței personajului, dar câștigă o importantă încărcătură simbolică. Deși pare a se îndepărta de temele sale obsesive și de modelul expresionist, B. păstrează în următorul roman, Subiect banal (1935), același tip de personaj, trăindu-și existența în chip tensionat, la limita anormalului. Titlul e o provocare, întrucât încearcă să recupereze un „subiect banal”, gelozia, prin ocolirea sistematică a convențiilor. Dar literatura
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
în foileton a unui subiect analizat anterior in vitro, Hilda este un roman compromis, în ciuda unor intuiții fine și a unor pagini de subtilitate analitică. Final grotesc (1940) aduce numai aparent o înnoire în literatura lui B. În esență, motivul expresionist al chemării transfiguratoare se menține, tratat însă relaxat, ușor caricatural. Atmosfera dulce-amară a cărții, firea sucită a protagonistului, un fel de Don Quijote blajin, fără demon, par o raportare autoironică la nuvela Appassionata. Înfățișarea comună a personajului, boem cumsecade și păgubos
BENADOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285695_a_287024]
-
Electra, Oreste, Macbeth, Hamlet sau Lear. DOSTOIEVSKI ȘI NATURALISMUL Cineva mi-a relatat două spectacole de teatru văzute în două țări diferite, cu dramatizări după Idiotul lui Dostoievski: unul de cel mai plat naturalism, celălalt însă excepțional, într-o viziune expresionistă și simbolică, scăldat într-o lumină ireală, transfiguratoare și mistică. Fără nici o greutate cred că cel dintâi va fi fost în adevăr plat și lipsit de adâncime; nu-mi pare exclus nici ca celălalt să fi fost un spectacol fascinant
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
scrisă spre sfârșitul vieții. În numărul 3/1971 sunt inserate patru poeme ale lui Dan Botta, din prima perioadă de creație. Prefațatorul, Nicolae Florescu, le caracterizează în termenii „setei de absolut”, în care structurile formei imită structurile universale. Poemele sunt expresioniste și mărturisesc un cult al geometriei formale aproape barbian, precum și o interogație a eului despre sine și lume - o lume artefact, obiect fictiv, transfigurat subiectiv. Numărul 1/1972 cuprinde poemul Gravură-n lemn de Tudor Arghezi, iar numărul 1/1974
MANUSCRIPTUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287999_a_289328]
-
plângi,/ Muget de fiară mi se părea c-aud,/ Să vină un om sfânt era marea mea rugă,/ La simpla apropiere a lui/ Haita de animale să fugă” (O aripă de vrabie). În spatele formulei de descendență curtenesc-ermetică se insinuează tragedia expresionistă a trupului (și a sexualității) ca spațiu dublu. În Inima reginei (1971) - aceeași atmosferă gotică, cețoasă, cu tot felul de castele, cetăți, turnuri, scări, ziduri, un spațiu labirintic, în care urcușul și coborâșul, morții și viii se confundă ambiguu, în
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
de a „consemna” suferința fără vreun fel de „comentarii” lirice, într-o expresie purificată, cu modulații de bocet. Linia vieții (1982) atenuează duritatea și nuditatea emoției, orientându-se către un bacovianism melodios și morbid (ca în Pasteluri), nu fără tresăriri expresioniste. Elementul etic devine din ce în ce mai pregnant, preluând o parte din încărcătura „sentimentului” metafizic. M. nu mai pare atât de obsedată de drama propriului trup, de feminitatea imposibilă, funebră, cât de drama colectivă, în care intră neputință și vinovăție generală. Moartea, mutilarea
MALANCIOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287968_a_289297]
-
S. Eliot, I. A. Richards sau Hugo Friedrich. Sextil Pușcariu este privit, de asemenea, dintr-o perspectivă nouă, insistându-se, printre altele, asupra calităților sale de portretist și prozator. Al. Sahia e caracterizat printr-o adecvată formulă de sinteză: „realism expresionist”. În același spirit se face diagnosticarea critică în cazul unui prozator ca D.D. Pătrășcanu, comparat cu Mihail Sadoveanu și plasat sub categoria „umorului duios”. De reținut sunt și comentariile pe marginea însemnărilor Hortensiei Papadat-Bengescu, din care comentatoarea încearcă să extragă
MARIN CURTICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288027_a_289356]
-
de factură autobiografică, precum și povestiri fantastice, în Ora morilor de vânt (1978). Traduceri din lirica sa au apărut în Franța, Germania, Italia, Grecia, Ungaria, Polonia, SUA, Canada, Bulgaria, India, Macedonia. Versurile de debut ale lui I. sunt „activistice”, în sensul expresioniștilor germani. Un „erou” liric se află mereu în acțiune, repugnându-i stagnarea, iar versul străpunge euforic, cu „arme albe”, o „realitate” atinsă de cariu: „Vom cere cuțitului sângele sfânt din cuvânt” (Exercițiu terminat). Poetul se vrea un „zeu solar”, predestinat
IGNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
primele cărți ale lui I., Pastel handicapat și Autoportret cu foxterrier (1980), nu au putut apărea la o editură de stat, tipărirea lor fiind susținută financiar de autor. Textele, scrise în maniera story-poemului, conțin viziuni carnavalești, de sorginte suprarealistă sau expresionistă, personaje alegorice și onirice, precum și numeroase teme, motive și simboluri la care poetul revine obsesiv: labirintul și spațiile de trecere (ușa, fereastra, coridorul, tunelul, pragul, rama), jocul de lumini și umbre, instrumentele optice de percepere și de focalizare a imaginii
ILIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
o nouă identitate, aceea de exponent al celor mulți, de înflăcărat luptător pentru „dreptate și armonie” (Gloata, 1934). Modul de a privi orașul, ca și mesianismul social, frenezia și gigantismul eului liric, tehnica, dicția, natura metaforei, lirismul exotic sunt tipic expresioniste și tind să sugereze o anumită realitate și așteptare, într-o exprimare contorsionată de intensitatea sentimentelor. În cartierele înecate în fumul uzinelor, cu străzi obosite, în care viața e potențată de zgomotul metalic, ritmic al muncii, se deslușesc semnele răzvrătirii
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
baza metodologiilor moderne (teoria comunicării, semiotică). Un altul, Expresionism și autenticitate în literatura română (1999), readuce în discuție structuri realiste din proza secolului al XIX-lea (B.P. Hasdeu, N. Filimon, Ion Creangă, I.L. Caragiale ș.a.), cărora le alătură modalități fantastice, expresioniste și autenticiste (Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Mircea Eliade). Simbol și comunicare în literatura interbelică (1999) luminează tehnici ale comunicării prin simbol în dramaturgia secolului al XX-lea (Camil Petrescu, Lucian Blaga, Mihail Sebastian ș.a.). Retorică și inovație în proza contemporană
ILIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287523_a_288852]
-
analizele din Corola de minuni a lumii sunt reluate, pornind de la statistică verbului. Alternative bacoviene (1984) și Polifonia persoanei (1986) deplasează interesul către antropologie și, nu în ultimul rând, catre sociologie. În primă, literatura bacoviană e descoperită prin trei modele: expresionist, simbolist, socialist. Noutatea e a comparatismului dezinvolt al autoarei. Polifonia persoanei reia, dintr-un unghi nou, studii mai vechi publicate în revista „Orizont”. Atenția se îndreaptă acum către cercetările lui Eduard Pamfil, liderul cercului timișorean de bionica. Cutia de chibrituri
INDRIES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287550_a_288879]
-
atenție este acordată pastelurilor. Întreaga operă (poezie, teatru, proză epică) este urmărită și raportată la câțiva reprezentanți ai genului respectiv, fiind analizate astfel alte piese despre meșterul Manole alături de Meșterul lui Adrian Maniu, în comentarea teatrului acestuia accentuându-se nota expresionistă. Deși urmărește cu atenție creația în proză a scriitorului, apreciindu-i valoarea acolo unde este cazul, I. se arată sceptic față de calitățile epice ale lui Adrian Maniu, considerând că i-ar lipsi „capacitatea, absolut necesară unui prozator, a inventivității epice
IORDACHE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287601_a_288930]
-
acuității analitice și a fineții compoziționale, sunt paginile de jurnal intim din finalul cărții (Pavană pentru doamna E.B. și Cursiv de septembrie), ce se înscriu în tradiția literaturii de introspecție psihologică. Epidemia de iluzie (1998) coagulează în versuri cu tentă expresionistă experiența-limită a zilelor din decembrie 1989 la Timișoara. SCRIERI: Singurătatea poveștilor pentru copii, Timișoara, 1982; Cursiv de septembrie, București, 1985; Grădina de iarnă, București, 1990; Epidemia de iluzie, București, 1998. Repere bibliografice: Cornel Ungureanu, „Singurătatea poveștilor pentru copii”, O, 1982
IORDACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287602_a_288931]
-
mine,/ ca vreascul care-a nimerit în rug” (Viață). Dacă s-a spus că în volumul de debut I. cultiva o „poezie de pământ și foc” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga), în schimb, în cele care au urmat comentatorii, remarcând o personalitate „funciar expresionistă” (Mihail Iordache), depistează prelucrarea simbolurilor rilkeene (leul, piatra, trandafirul, macul, iarba, copacul), dar și amprenta viziunii filosofice blagiene. Metaforele, surprinzătoare prin ineditul lor („cu un minut mai albă, mai iarnă decât mine/ Tu, seara plângi cărunt, îmbătrânind potopul” - Povestea), alăturate
ISANOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]