502 matches
-
deoarece o astfel de rezolvare a unei situații conflictuale este în contradicție cu modelele de acțiune acceptate în culturile avansate. În cazul comportamentului de izolare, prin care se refuză contactul social cu semenii, „simularea” și „disimularea” reprezintă formele principale de exteriorizare a atitudinii de infatuare și dispreț pe care individul respectiv o manifestă față de sine și față de semeni. Veșnicul camuflaj, continua preocupare de a se preface, de a face să pară adevărat ceva inexistent, la care se asociază, de regulă, suspiciunea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
de el, o vie reacție de autoacuzare și de vinovăție. Efectele acțiunii stresante a sentimentului exagerat de vinovăție sunt atât de ordin fiziologic, cât și de ordin psihologic și comportamental. Reacțiile de ordin fiziologic nu reprezintă altceva decât moduri de exteriorizare a acelei tensiuni psihice interioare deosebite pe care o trăiește subiectul aflat sub presiunea sentimentului acut de vinovăție, care, o dată instalat, acționează ca o reacție de alarmă, transpusă în teamă, în frica de a fi descoperit, de a fi tras
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
percepția, prelucrarea și exprimarea. A. Lay transferă aceste momente din lumea biologică în procesul de învățămînt. Potrivit teoriei lui, structura lecției urma să aibă trei momente: 1. perceperea (observarea), dobîndirea de impresii; 2. prelucrarea lor de către conștiință și 3. exprimarea, exteriorizarea a ceea ce a fost perceput și prelucrat. Acest ultim moment este considerat de Lay ca fiind cel mai important; el corespunde și tendinței spre activitate a copilului. În consecință, Lay propunea ca în școală să se extindă activitățile practice ale
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
una din tezele fundamentale ale "educației noi". Așa cum se va vedea însă, între pedagogia acțiunii și școala activă există mari deosebiri în ceea ce privește activitatea practică. Deocamdată reținem orientarea lui Lay spre creșterea ponderii activităților practice în procesul de învățămînt. Accentuînd rolul "exteriorizării", el neglija însă procesul asimilării cunoștințelor (4). Cel care, prin cercetările și lucrările sale, s-a impus ca un autentic fondator al pedagogiei experimentale a fost ERNST MEUMANN (1862-1915), discipol al lui Wundt și apoi profesor de filosofie și psihologie
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
morții lui Iisus o frumusețe unică nu din punct de vedere sentimental, ci tragic, mișcător. În momentul în care totul este împlinit, în clipa agoniei, cînd într-o tresărire, doar adîncul sufletului se mai poate exprima, plenitudinea inepuizabilă își găsește exteriorizarea cea mai perfectă, expresia bunătății nealterate de lume și de nedreptatea ei: "Iartă-i că nu știu ce fac". Împlinirea este atît de inegalabilă, încît ne putem întreba dacă nu ar fi o dovadă de credulitate extremă să admitem că eroul mitului
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
sfîrșește prin a se exterioriza fără scrupule și fără rușine. Legea dizarmoniei subconștiente reprezantată de Satan domnește în locul legii supraconștiente a armoniei, simbolizată din punct de vedere mitic de "căile Domnului". "Căile lui Satan" sînt în caz de banalizare simbolul exteriorizării active a tentațiilor sub forma vanităților triumfătoare. NU MAI ESTE VORBA DESPRE INFERNUL INTRAPSIHIC AL OMULUI NERVOS, CI DESPRE "IADUL VIEȚII PE PÂMÎNT" creat de cupiditatea inter-reacțiilor perverse ale numeroșilor oameni cu diverse grade de "moarte sufletească și spirituală". Trăsătura
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
al acuzațiilor tînguitoare și agresive, contrară tuturor resentimentelor condensate în indignare. Bunătatea, indice al motivațiilor juste, constituie legătura ideală dintre oameni. Bunătatea perfectă este la fel de irealizabilă ca și dragostea perfectă și bucuria desăvîrșită, dar rămîne totuși idealul director. Bunătatea este exteriorizarea bucuriei. Nu poți fi bun decît în măsura în care deții forța de a te bucura în mod sublim de viață, inclusiv de starea din momentul respectiv a lumii. Ar fi prea mult ca această cerință să se refere la măsura intensității vanității
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
remite, căutarea altor complicații postoperatorii locale (hematom, fistulă, abces etc.) devine obligatorie. Fistulele postoperatorii biliare și digestive Apariția fistulelor digestive sau biliare după chirurgia de rezecție cefalo-pancreatică este un eveniment rar, dar nu improbabil [41, 52]. Fistula biliară, definită drept exteriorizarea pe tuburile de dren a unui lichid cu conținut bilios, pe o perioadă mai lungă de 5 zile apare în 0,4%-4% din cazuri [52]. Majoritatea acestor fistule au debit mic și prezintă evoluție favorabilă dacă nu se însoțesc
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
pe care le grupează în trei categorii: tehnici de susținere și dezvoltare a atuurilor clientului; tehnici de ghidare și orientare; tehnici de clarificare. În categoria tehnicilor de susținere și dezvoltare sunt incluse: * "Ventilația": tehnică ce constă în facilitarea proceselor de exteriorizare a emoțiilor, sentimentelor și experiențelor (prezente sau trecute), în scopul eliberării (derulării) clientului, pentru a-l pregăti astfel în vederea reorientării energiilor către rezolvarea problemei și nicidecum către permanenta ei retrăire mentală. * "Reformularea": a-i expune clientului propria lui povestire, reconstruită
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
citirii unei cărți sau a vizionării unui film care a genera angoase (monștri, scene violente etc.).Prin funcția de eliminare a stresului, coșmarul disipă emoțiile negative de peste zi. Posedă, în această măsură, un caracter sănătos, deoarece permite identificarea temerilor și exteriorizarea lor. Dacă angoasele nu au alte cauze, lucrurile se vor opri aici. În schimb, dacă filmul sau cartea nu au fost decât un factor declanșator, și nu cauza, atunci coșmarurile vor deveni recurente, semnificând că angoasa copilului este provocată de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
semnificație de ermetism. Sunt semnul închiderii posibile sau confirmate, al secretului ori al lucrurilor nespuse, al atitudinilor defensive. Sub aspect pozitiv, reprezintă protecția; sub aspect negativ, sunt marca claustrării ori a prizonieratului. Adesea, viața psihică a subiectului este zăvorâtă, împiedicând exteriorizarea emoțiilor și a pulsiunilor. Broasca dezvăluie și voyeurismul latent ori manifest. Privitul pe gaura cheii semnifică indiscreția, violarea intimității, accesul neautorizat la anumite secrete. Climă Condițiile climatice sunt adesea expresia stării emoționale a subiectului, a ușurinței ori a dificultății unei
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
fericit sau nefericit, în funcție de reușita operei sale. Fie este spectator și pasiv, adică nu își folosește resursele, și există prin „opera” altora. Vezi Cântec, Dans, A citi, Muzeu, Muzică, Pictură. Strigăt, a striga Strigătul este înainte de toate eliberator, deoarece reprezintă exteriorizarea emoției. Este un simbol pozitiv al eliberării, expulzării și exprimării. Se nuanțează însă în funcție de emoția ce îl însoțește: frica, spaima, groaza sau furia, mânia, revolta, sau bucuria, surpriza, plăcerea. Totul depinde și de cine îl scoate. Dacă e vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
schimbări, ca urmare a activității celor două sisteme de semnalizare, mișcările dobândesc un caracter stereotip. În privința stereotipului dinamic, unii autori (Ulmeanu, Zimkin citați de Albu, 1971, p. 172) susțin că în această etapă se constituie, fără a ajunge la o exteriorizare perfectă. Etapa a III-a (a stabilizării deprinderii) - rigiditatea dispare, activitățile se efectuează ușor, cu rapiditate și precizie. În scoarța cerebrală, procesele de excitație și inhibiție sunt delimitate, iar alternanța lor se realizează într-o succesiune bine determinată. Aceasta atrage
FUNDAMENTELE TEORETICE ALE EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI by Adrian Cojocariu () [Corola-publishinghouse/Science/1271_a_2363]
-
Dragomirescu, 1990, p. 207). El este de părere că "suicidul este în opoziție cu legile naturale" și că reprezintă "o anomalie, având toate caracteristicile unei manifestări patologice". Freud concepea suicidul ca pe o heteroagresivitate deturnată (refulată), ca un eșec de exteriorizare al unor tendințe agresive, deci ca un "inverted homicide". V. Dragomirescu, de pe pozițiile medicinii legale, considera suicidul ca "tipul particular (specific) și major, atât ca intensitate de manifestare, cât și reflectare socială a conduitei deviante autodistructive". Fenomenul suicidar apare drept
by Lăcrămioara Mocanu [Corola-publishinghouse/Science/1023_a_2531]
-
în Etica protestantă și spiritul capitalismului, o conotație religioasă: ea reprezintă munca profesională ca singurul mijloc de a dobândi siguranța stării de grație, a "poziției" lumești care să fie în acord cu grația divină. Vocația apare, în mediile protestante, ca exteriorizare a credinței potrivit căreia, neștiut de nimeni, Dumnezeu împarte grația și mântuirea; ea este o exteriorizare ce devine, prin raționalizare (conștientizare perpetuă a sensului divin al vieții omenești), muncă profesională. C. Rădulescu-Motru citează lucrarea lui Max Weber pentru a ilustra
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
de a dobândi siguranța stării de grație, a "poziției" lumești care să fie în acord cu grația divină. Vocația apare, în mediile protestante, ca exteriorizare a credinței potrivit căreia, neștiut de nimeni, Dumnezeu împarte grația și mântuirea; ea este o exteriorizare ce devine, prin raționalizare (conștientizare perpetuă a sensului divin al vieții omenești), muncă profesională. C. Rădulescu-Motru citează lucrarea lui Max Weber pentru a ilustra ideea că faptele religioase ca și cele morale, intelectuale etc. nu sunt doar "manifestări sentimentale", ci
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
verbum dicendi); având astfel regimul formal al exprimării în stil direct; ceea ce înseamnă că poate marca o opoziție între persoanele verbale (pers. a III-a / pers. I); - este un artificiu prin care narația progresează; - este, nu neapărat, o formă de exteriorizare a unor trăiri intime și preconștiente. Aparteul: - este un scurt monolog într-o piesă de teatru; - este rostit cu glas scăzut de acor, către spectatori;marcând astfel, că este spus pentru sine și auzit numai de aceștia; nu este auzit
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
tot, / Numai ca să fiu ce-am fost."238 Interogația retorică transformă confesiunea lirică într-o meditație existențială. Repetiția inițială a vocativului definește firul vieții din perspectiva metaforei binare lume albă / lume neagră. Succesiunea enunțurilor constatative, evocatoare, sugerează cadrajul narativ al exteriorizării lăuntricului: "Lume, lume, lume albă, / Ce te treci așa degrabă, / De ce n-ai îngăduit / Să mă satur de trăit? C-am trecut, lume, prin tine / De nu mai țin minte bine. Am îmblat din vale-n deal / Ș-am trăit
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
pentru a căuta remediul potrivit: "Tu, șarpe, / Capul să te doaie, / Limbile să-nmoaie, / Deochiat să fii, / Leac să nu mai ai. / Tu, șarpe, / Capu` să nu te doaie, / Deochiat să nu fi, / Leac să ai."373 În alte descântece, exteriorizarea răului se realizează prin intermediul enunțurilor dialogice care constituie, în același timp, formula magică de anihilare a patologicului: " Șopârlă lată, / Fost-ai la baltă? / Fost. / Prins-ai pește? / Prins. / Fiertu-l-ai? / Fiert. / Săratu-l-ai? / Sărat. / Mâncatu-l-ai? / Mâncat. / Dar lui
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cuvinte, folosirea lor în comunicarea verbală, ale căror mijloace sunt, este mai întortocheat - rolul acestor cuvinte în limbajul nostru este altul decât suntem tentați să credem.“35 Tot așa, anumite forme de exprimare sugerează că vorbirea nu este decât o exteriorizare a gândirii. Impresia este întărită de acele exprimări în care verbele „a vorbi“ și „a gândi“ sunt folosite în paralel, de exemplu în expresii ca „Vorbește fără să gândească.“, „Gândește-te înainte de a vorbi!“, „Nu pot să-mi exprim bine
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
alții, se învață în tăcere, observând gesturile altora. Profunzimea culturii înseamnă că obiceiurile culturale importante, precum felul de a ne îmbrăca, de a gesticula, de a atinge, obiceiurile religioase și limba sunt greu de schimbat"61. Gesturile reprezintă mijloacele de exteriorizare și exprimare specifică a culturii unui om sau unei societăți, a evoluției individuale și colective din punct de vedere social, economic, politic și educativ. Dacă observăm vastul spectru de diferențe în regulile de manifestare gestuală, constatăm că ele țin de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
fi reținute, de a face analogii, de a medita asupra lor. Mai mult, intonația poate fi considerată drept un indicator al competenței relaționale: dacă intonația plată poate traduce un fond afectiv sărac, inhibiții în comportamentul social, timiditate și incapacitate de exteriorizare a propriilor sentimente, intonația dinamică este specifică profesorului pasionat de cariera didactică, sociabil, expresiv, senzitiv, capabil să-și dezvăluie sentimentele și temerile. Reținem faptul că neutilizarea intonației poate să contribuie la inexpresivitatea vorbirii profesorului și la imposibilitatea de a transmite
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
E, F]; • trunchiul cu contur ușor ondulat: vitalitate, vivacitate, adaptare [Anexa 5 A, E, F); • trunchiul hașurat pe dreapta: ușurință de a stabili contacte sociale [Anexa 5 E, H]; • frunzele: desemnează spirit de observație, fantezie, aptitudini de exprimare și de exteriorizare [Anexa 5 A, B, C, G, H]. Diferențele semnificative între cele două grupe de profesori privind reactivitatea la stres nu sunt date de poziționarea spațială a arborilor sau de disproporția dintre mărimea trunchiului și cea a coroanei, ci de liniile
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
pierzi cîte o iluzie În fiecare zi, trebuie nu numai să ai un suflet predispus la a realiza o efervescență a „pasiunii”, ci să ai și talentul de a te deziluziona ușor, de a transforma iluziile În deziluzii! „Munca este exteriorizarea iubirii.” (Kahlil Gibran) Acest lucru se Întîmplă, desigur, atunci cînd cineva „și-a găsit munca”, pentru că din acel moment „munca” sa devine una pasionată. * Este cunoscut aforismul: „O imaginație puternică dă naștere evenimentului”. Trebuie spus Însă că nu numai imaginația
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
intre În posesia informației de bază pe care el, emițătorul, a transmis-o, ci dorește, În același timp, ca receptorul să-și dea seama că această informație i-a fost transmisă În mod intenționat lui - și nu altcuiva. În scopul exteriorizării acestor intenții, emițătorul produce două categorii de stimuli adresați receptorului: 1) un enunț verbal ce constituie, de regulă, vehiculul principal al informației și 2) un set de semne para și non verbale care Însoțesc stimulul lingvistic. Acești stimuli de natură
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]